6.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 258/24

(1)

La 7 iulie 2016, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a deschis o anchetă antidumping cu privire la importurile în Uniune de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Brazilia, Iran, Rusia, Serbia și Ucraina (denumite în continuare „țările în cauză”), în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (denumit în continuare „regulamentul de bază”). Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”).

(2)

Ancheta a fost inițiată în urma unei plângeri depuse la data de 23 mai 2016 de către Asociația Europeană a Oțelului (denumită în continuare „Eurofer” sau „reclamantul”) în numele unor producători care reprezintă peste 90 % din producția totală a Uniunii de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate.

(3)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la anchetă. Comisia a informat în mod special reclamantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți, autoritățile țărilor în cauză, importatorii, furnizorii și utilizatorii cunoscuți, precum și comercianții și asociațiile despre care se cunoaște că sunt părți interesate de deschiderea anchetei și i-a invitat să participe la aceasta.

(4)

Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile în scris și de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale. Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și care au demonstrat că există motive speciale care să justifice audierea.

(5)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea eșantiona părțile interesate în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(6)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că a selectat în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Comisia a selectat un eșantion pe baza celor mai mari volume reprezentative de producție și de vânzări, asigurând în același timp o distribuție geografică. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la eșantionul provizoriu, dar nu a fost primită nicio observație.

(7)

Prin urmare, eșantionul final a inclus șase producători din Uniune din cinci state membre diferite. Eșantionul reprezintă peste 45 % din producția din Uniune.

(8)

Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere pentru a decide dacă este necesară constituirea unui eșantion și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion. Toți cei șapte importatori care s-au prezentat erau membri ai unui consorțiu numit „Consorțiul pentru importurile de produse plate laminate” (denumit în continuare „consorțiul”). Acest consorțiu a fost înființat ad hoc în scopul anchetei de către mai mult de 30 de utilizatori și importatori neafiliați având sediul principal, dar nu exclusiv, în Italia. Majoritatea acestora sunt IMM-uri.

(9)

Stemcor London Ltd, membru al consorțiului, s-a oferit să coopereze pe deplin prin trimiterea unui răspuns la chestionar. Acest importator avea sediul la Londra (Regatul Unit) și a comercializat produsul în cauză pentru o sumă în valoare de peste 30 de milioane de lire sterline pe parcursul perioadei de anchetă. Acest importator neafiliat a fost vizitat la fața locului.

(10)

Având în vedere numărul mic de producători-exportatori cunoscuți din Iran, Rusia, Serbia și Ucraina, nu s-a prevăzut eșantionarea pentru țările respective.

(11)

Având în vedere numărul potențial mare de producători-exportatori din Brazilia, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din Brazilia să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere pentru a decide dacă este necesară constituirea unui eșantion și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion. În plus, Comisia a solicitat Misiunii Permanente a Braziliei pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți producători-exportatori, dacă există, care ar putea fi interesați de participarea la anchetă.

(12)

Cinci producători au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. Comisia a constatat că două dintre aceste societăți erau afiliate și, prin urmare, le-a considerat ca fiind un (grup de) producători-exportatori.

(13)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion de trei producători-exportatori bazat pe cel mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune, care putea fi investigați în mod rezonabil, ținând seama de timpul disponibil. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului toți producătorii-exportatori interesați cunoscuți, precum și autoritățile braziliene. Nu s-au primit observații.

(14)

Eșantionul selecționat reprezintă 97,3 % din volumul total de exporturi din Brazilia în Uniune, astfel cum au fost raportate de cei patru producători-exportatori cooperanți.

(15)

Comisia a trimis chestionare reclamantului, tuturor producătorilor din Uniune incluși în eșantion, tuturor producătorilor-exportatori cunoscuți din Iran, din Rusia, din Serbia și din Ucraina și celor trei producători incluși în eșantion din Brazilia, utilizatorilor și importatorilor care s-au făcut cunoscuți în termenele stabilite în avizul de deschidere.

(16)

S-au primit răspunsuri la chestionar din partea Eurofer, din partea celor șase producători din Uniune incluși în eșantion și a centrelor de servicii siderurgice afiliate acestora, din partea unui utilizator în numele consorțiului, din partea unui importator neafiliat inclus în eșantion și din partea a nouă grupuri de producători-exportatori din țările în cauză.

(17)

De asemenea, consorțiul a prezentat observații după deschiderea prezentei proceduri. În plus, mai mulți alți utilizatori, în special din Polonia și statele baltice, Confederația Patronală din Letonia și Asociația industriilor metalurgice și construcțiilor de mașini din Letonia au prezentat, de asemenea, observații după inițierea procedurii.

(18)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare în vederea stabilirii prezenței dumpingului, a prejudiciului care rezultă din acesta și a interesului Uniunii. Vizitele de verificare efectuate în temeiul articolului 16 din regulamentul de bază s-au desfășurat la sediile următoarelor societăți:

(19)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul a acoperit perioada cuprinsă între 1 iulie 2015 și 30 iunie 2016 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2013 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(20)

La 11 octombrie 2016, reclamantul a prezentat o cerere de înregistrare a importurilor de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, din țările în cauză, în temeiul articolului 14 alineatul (5) din regulamentul de bază. La 21 noiembrie 2016, reclamantul a furnizat date actualizate privind importurile care priveau cererea sa de înregistrare. În urma examinării cu atenție a cererii și a informațiile justificative necesare, Comisia a ajuns la concluzia că au fost îndeplinite condițiile pentru înregistrare numai în ceea ce privește importurile din Brazilia și din Rusia.

(21)

În consecință, la 6 ianuarie 2017, Comisia a publicat un regulament de punere în aplicare al Comisiei de supunere la înregistrare a importurilor de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Rusia și Brazilia (3) începând cu data de 6 ianuarie 2017.

(22)

La 4 aprilie 2017, Comisia a informat toate părțile interesate prin intermediul unui document de informare (denumit în continuare „documentul de informare”) că a dispus continuarea anchetei fără instituirea de măsuri provizorii asupra importurilor în Uniune de produs în cauză originar din țările în cauză. Documentul de informare conținea faptele și considerentele esențiale pe baza cărora Comisia a decis continuarea anchetei fără instituirea de măsuri provizorii.

(23)

După comunicarea constatărilor preliminare, părțile interesate au prezentat observații în scris furnizând observații privind informațiile și constatările comunicate. Au fost audiate părțile interesate care au solicitat acest lucru.

(24)

La 4 mai 2017, a avut loc o audiere a reclamantului în prezența consilierului-auditor în cadrul procedurilor comerciale. La 15 mai 2017, au avut loc audieri cu doi producători-exportatori din Rusia, și anume MMK și PAO Severstal. La 1 iunie 2017, a avut loc o audiere a consorțiului. La 8 iunie 2017, a avut loc a doua audiere a reclamantului. În plus, la 13 iunie 2017, a avut loc o audiere a producătorului-exportator ucrainean Metinvest Group.

(25)

Comisia a luat în considerare toate observațiile orale și scrise la documentul informativ prezentate de părțile interesate înainte de luarea unei decizii finale. Aceste observații sunt abordate în prezentul regulament.

(26)

În plus, Comisia a solicitat utilizatorilor care s-au manifestat în etapa de deschidere să furnizeze mai multe date referitoare la sectorul ingineriei mecanice și la alte sectoare pentru a evalua impactul potențial al măsurilor asupra sectoarelor din aval, mai precis, altele decât tuburile și țevile. De asemenea, Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la forma adecvată a măsurilor, dacă este cazul.

(27)

În urma comunicării constatărilor din documentul informativ, 18 utilizatori suplimentari s-au prezentat și au solicitat să fie înregistrați în calitate de părți interesate. Înregistrarea ca parte interesată a fost acordată unui număr de 17 utilizatori din cei 18. Șapte dintre acești 18 utilizatori au solicitat anonimatul, deoarece se temeau de represalii. Această cerere a fost admisă în cazul a șase utilizatori dintre cei șapte. Utilizatorul rămas nu a fost înregistrat ca parte interesată, deoarece nu a justificat, în ciuda mai multor atenționări transmise, cererea sa de anonimat.

(28)

În plus, Comisia a continuat să cerceteze și să verifice toate informațiile considerate necesare pentru obținerea concluziilor sale definitive. În acest scop, ea a trimis chestionare suplimentare pentru perioada ulterioară perioadei de anchetă celor șase producători din Uniune incluși în eșantion, celor 74 de utilizatori (inclusiv membri ai consorțiului) și unui număr de 12 asociații de utilizatori.

(29)

S-au primit răspunsuri la chestionarul pentru perioada ulterioară perioadei de anchetă de la toți cei șase producători din Uniune și de la 23 utilizatori. În plus, două dintre cele 12 asociații de utilizatori au furnizat informații suplimentare. Mai mult, reclamantul, un producător din Uniune (4), precum și utilizatorii selectați (în principal (5) pe baza distribuției geografice) au fost informați cu privire la faptul că serviciile Comisiei vor veni să verifice datele relevante la fața locului.

(30)

Ulterior, cinci vizite de verificare suplimentare au fost efectuate în perioada 29 mai – 9 iunie 2017, la sediile următoarelor părți interesate din Uniunea Europeană:

(31)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora Comisia intenționa să instituie măsuri antidumping definitive. Părților li s-a acordat, de asemenea, o perioadă în cursul căreia au avut posibilitatea de a prezenta observații în urma comunicării constatărilor finale.

(32)

În urma comunicării constatărilor finale din 17 iulie 2017 (denumită în continuare „comunicarea constatărilor finale”), a avut loc o altă audiere a reclamantului la 27 iulie 2017 în prezența consilierului-auditor pentru proceduri comerciale. În cadrul acestei audieri, Eurofer a ridicat câteva aspecte de procedură și de fond.

(33)

În ceea ce privește prima categorie, Eurofer a susținut că Comisia nu a reușit să pună în aplicare recomandările făcute de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale pe care acesta le-a emis în urma audierii din 4 mai 2017 (a se vedea considerentul 24). În raportul său din 23 iunie 2017, consilierul-auditor a fost de părere că serviciile ar trebui să comunice marjele de dumping și de prejudiciu înainte ca examinarea interesului Uniunii să fie efectuată „fără datele reale utilizate în calcule” (6). În plus, el a îndemnat serviciile Comisiei „să comunice părților interesate în timp util documentul de informare finală, acordând suficient timp pentru observații, cel puțin 30 de zile în loc de perioada obișnuită de 10 zile” (7).

(34)

Comisia a precizat că a primit recomandările consilierului-auditor la 23 iunie 2017, dată apropiată de data comunicării constatărilor finale (17 iulie 2017). Privind marja de prejudiciu, ea a decis că nu era utilă comunicarea cifrelor brute fără calculele subiacente la sfârșitul lunii, iunie ca o fază suplimentară, având în vedere că părțile interesate trebuiau să primească oricum calculele complete privind marja de prejudiciu cu ocazia comunicării constatărilor finale în viitorul apropiat, prin documentul de informare finală. În cursul audierii din 27 iulie 2017, Eurofer a confirmat, într-adevăr, că a primit informații cuprinzătoare privind marja de prejudiciu în documentul de informare generală și că această chestiune a devenit lipsită de relevanță practică. La expirarea termenului pentru prezentarea observațiilor în urma comunicării finale, articolul 20 alineatul (5) din regulamentul de bază prevede că observațiile făcute după informarea finală nu pot fi luate în considerare decât în cazul în care sunt primite „într-un termen care urmează să fie stabilit de Comisie în fiecare caz în parte, termen care este de cel puțin 10 zile”. Comunicarea constatărilor finale a fost prezentată părților interesate la 17 iulie 2017, cu un termen stabilit pentru observații la 7 august 2017, asigurând astfel o perioadă de trei săptămâni. Deși acest termen este mai scurt decât termenul de 30 de zile recomandat de consilierul auditor, acesta a acordat totuși de două ori mai mult timp decât termenul minim prevăzut prin lege. Prin urmare, Comisia consideră că a respectat în esență recomandarea consilierului-auditor, și anume aceea de a acorda „suficient” timp pentru a formula observații utile cu privire la un document care relua în mare parte informațiile care fuseseră deja comunicate părților în documentul de informare din 4 aprilie (a se vedea considerentul 22).

(35)

În ceea ce privește chestiunile de fond evocate în fața consilierului-auditor, Comisia a decis să le abordeze în secțiunile relevante din prezentul regulament, întrucât acestea au fost invocate din nou în observațiile scrise primite după comunicarea constatărilor finale.

(36)

La 3 august 2017, a avut loc o audiere cu producătorul-exportator iranian, și anume Mobarakeh Steel Company. Cu ocazia unei audieri, producătorul-exportator iranian a ridicat problema unei erori de calcul în calculul marjei de dumping. Producătorul-exportator a explicat că anumite valori au fost rotunjite în mod eronat, probabil datorită lungimii lor.

(37)

Comisia a analizat această afirmație și a concluzionat că, într-adevăr, a existat o eroare de calcul în calculul marjei de dumping pentru producătorul-exportator iranian, care a trebuit să fie corectată. Astfel, calcularea dumpingului și calculele bazate pe acesta au trebuit să fie recalculate cu următorul rezultat: marja de dumping revizuită și nivelul taxei antidumping pentru Mobarakeh Steel Company s-a ridicat la 17,9 %, și, în consecință, PMI revizuit, ajustat pentru a ține cont de creșterea prețurilor materiilor prime, s-a ridicat la 468,49 EUR/tonă.

(38)

Toate părțile au fost informate cu privire la această revizuire prin intermediul unui act adițional de informare finală la 4 august 2017 și au fost invitate să prezinte observații.

(39)

Comisia a luat în considerare toate observațiile orale și scrise la comunicarea constatărilor finale și la comunicarea suplimentară a constatărilor finale prezentate de părțile interesate înainte de luarea unei decizii finale. Aceste observații sunt abordate în prezentul regulament și, după caz, constatările au fost modificate în mod corespunzător.

(40)

Produsele plate din oțel laminate la cald sunt fabricate prin laminare la cald; acesta este un proces de prelucrare a metalului în cadrul căruia metalul fierbinte este trecut prin una sau mai multe perechi de cilindri fierbinți pentru a-i reduce grosimea și a-l uniformiza, temperatura metalului fiind mai mare decât temperatura de recristalizare. Ele pot fi furnizate sub diferite forme: în rulouri (chiar uleiate sau decapate), în bucăți de anumite lungimi (folii) sau în benzi înguste.

(41)

Există două utilizări principale ale produselor plate din oțel laminate la cald. În primul rând, acestea reprezintă materia primă pentru fabricarea a diferite produse cu valoare adăugată în aval, începând cu produse din oțel plate laminate la rece (8) și acoperite. În al doilea rând, ele sunt utilizate ca produse industriale achiziționate de utilizatorii finali pentru diverse aplicații, inclusiv pentru construcții (producția de țevi din oțel), construcții navale, recipiente de gaz, automobile, recipiente sub presiune și conducte energetice.

(42)

Comisia a exclus oțelul de scule și oțelurile rapide din definiția produsului procedurii antidumping privind importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză (9).

(43)

În absența oricăror observații privind domeniul de aplicare a produsului și produsul similar în cursul prezentei anchete, și pentru a avea același domeniu de aplicare al produsului în cadrul diferitelor proceduri, privind anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, Comisia a decis, de asemenea, să excludă oțeluri de scule și oțelurile rapide din definiția produsului în acest caz.

(44)

Părțile interesate au fost informate cu privire la aceste excluderi prin intermediul documentului de informare. Comisia nu a primit observații în acest sens.

(45)

Astfel, produsul în cauză (produse plate din oțel laminate la cald) a fost definit ca reprezentând anumite produse plate laminate din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, chiar în rulouri (inclusiv produse „tăiate la lungime” și „benzi înguste”), simplu laminate la cald, neplacate și neacoperite, originare din Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina.

Produsul în cauză nu include:

Produsul în cauză se încadrează în prezent la codurile NC 7208 10 00, 7208 25 00, 7208 26 00, 7208 27 00, 7208 36 00, 7208 37 00, 7208 38 00, 7208 39 00, 7208 40 00, 7208 52 10, 7208 52 99, 7208 53 10, 7208 53 90, 7208 54 00, 7211 13 00, 7211 14 00, 7211 19 00, ex 7225 19 10, 7225 30 90, ex 7225 40 60, 7225 40 90, ex 7226 19 10, 7226 91 91 și 7226 91 99.

(46)

Examinarea a arătat că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice de bază, precum și aceleași utilizări de bază:

(47)

În absența oricăror observații, Comisia a confirmat că produsul în cauză fabricat și vândut în țările în cauză, precum și produsul fabricat și vândut de industria din Uniune sunt produse similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(48)

Comisia a expus în prezenta secțiune metodologia generală pe care a utilizat-o pentru calcularea dumpingului. Acolo unde a fost cazul, orice aspecte specifice unei țări sau societăți, care au fost relevante pentru calculele respective, au fost abordate în secțiunile specifice țărilor, prezentate mai jos.

(49)

Comisia a verificat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă ale fiecărui producător-exportator cooperant a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor de produs similar pe piața internă către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare producător-exportator reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export ale produsului în cauză în Uniune în cursul perioadei de anchetă.

Valoarea normală pentru tipurile nereprezentative (și anume cele pentru care vânzările pe piața internă au constituit mai puțin de 5 % din vânzările la export în Uniune sau care nu au fost vândute deloc pe piața internă) a fost calculată pe baza costului de producție pe tip de produs plus o sumă pentru costurile de vânzare, generale și administrative și pentru profit. În cazul în care au existat vânzări pe piața internă, s-a utilizat profitul tranzacțiilor pe tip de produs pentru tipurile de produs în cauză, în cadrul operațiunilor comerciale normale. Pentru toate celelalte tranzacții care nu au fost efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale, a fost utilizată o medie de profit.

Ulterior, Comisia a identificat tipurile de produs vândute pe piața internă care erau identice sau comparabile cu tipurile de produs vândute la export în Uniune și a examinat dacă vânzările pe piața internă ale fiecărui producător-exportator cooperant pentru fiecare tip de produs au fost reprezentative, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui tip de produs sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor interne pentru respectivul tip de produs către clienți independenți în cursul perioadei de anchetă reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export către Uniune ale tipului de produs identic sau comparabil.

(50)

În continuare, Comisia a stabilit proporția vânzărilor profitabile către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare tip de produs în cursul perioadei de anchetă, pentru a hotărî dacă să folosească prețurile efective de vânzare pe piața internă pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(51)

Valoarea normală s-a bazat pe prețul real pe piața internă pentru fiecare tip de produs, indiferent dacă aceste vânzări au fost sau nu profitabile, în cazul în care:

(52)

În acest caz, valoarea normală a fost media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor pe piața internă ale respectivului tip de produs, în cursul perioadei de anchetă.

(53)

Valoarea normală s-a bazat pe prețul efectiv de pe piața internă pentru fiecare tip de produs doar pentru vânzările interne profitabile ale tipurilor de produs în cursul perioadei de anchetă, în cazul în care:

(54)

În cazul în care în cadrul operațiunilor comerciale normale nu au existat vânzări ale unui tip de produs al produsului similar sau ele au fost insuficiente sau în cazul în care un tip de produs nu a fost vândut în cantități reprezentative pe piața internă, Comisia a calculat valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) și articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(55)

Valoarea normală a fost construită prin adăugarea la costul mediu de producție al produsului similar al fiecărui producător-exportator care a cooperat în timpul perioadei de anchetă, a următoarelor:

(56)

Producătorii-exportatori au exportat în Uniune fie direct către clienți independenți, fie prin intermediul unor societăți afiliate care acționează ca importatori și/sau comercianți.

(57)

În cazul în care producătorul-exportator a exportat produsul în cauză direct către clienți independenți din Uniune, inclusiv prin societăți de tranzacționare, prețul de export a fost stabilit pe baza prețurilor plătite efectiv sau care urmează să fie plătite pentru produsul în cauză atunci când acesta este vândut la export în Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(58)

În cazul în care producătorii-exportatori au exportat produsul în cauză în Uniune prin intermediul unei societăți afiliate care acționează ca importator, prețul de export a fost stabilit pe baza prețului la care produsul importat a fost revândut pentru prima oară unor clienți independenți din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Prețul de export a fost, de asemenea, în conformitate cu același articol, stabilit în cazul în care produsul în cauză nu a fost revândut în starea în care a fost importat. În astfel de cazuri, au fost efectuate ajustări ale prețului în funcție de toate costurile suportate între import și revânzare, incluzând costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și de profituri.

(59)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export ale producătorilor-exportatori pe baza prețului franco fabrică.

(60)

În cazurile justificate de necesitatea de a asigura o comparație echitabilă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține cont de diferențele care afectau prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(61)

Existau cinci producători-exportatori din Brazilia în cursul perioadei de anchetă. După selectarea eșantionului, o societate exportatoare, Aperam Inox América do Sul, S.A., a explicat Comisiei că a raportat în mod eronat vânzări către Africa care se aflau doar în tranzit prin Uniune ca vânzări la export către Uniune. Prin urmare, în cursul perioadei de anchetă, aceasta nu a exportat produsul în cauză în Uniune. De asemenea, societatea a explicat că are un acționariat în comun cu ArcelorMittal Brasil S.A (denumită în continuare „AMB”). Pe baza acestui fapt, Comisia a decis să trateze aceste două societăți ca fiind societăți afiliate.

Usinas Siderúrgicas de Minas Gerais S.A. (denumită în continuare „Usiminas”) și Companhia Siderúrgica Nacional (denumită în continuare„CSN”) au, de asemenea, un acționariat comun. Usiminas a susținut că ele ar trebui să fie considerate societăți neafiliate, deoarece, în prezent, există o procedură deschisă de autoritatea de concurență braziliană care împiedică CSN să-și exercite drepturile legate de Usiminas. Comisia a verificat afirmația și elementele de probă furnizate de Usiminas și a concluzionat că CSN nu a fost în măsură să își exercite drepturile în raport cu Usiminas. Comisia a acceptat afirmația și a tratat aceste societăți ca fiind neafiliate. Atunci când Comisia a comunicat decizia sa în documentul de informare a societăților cu privire la neinstituirea de măsuri provizorii, cele două societăți nu au formulat obiecții. Decizia cu privire la afilierea sau neafilierea celor două societăți se poate schimba în reexaminările ulterioare în cazul în care autoritatea braziliană în domeniul concurenței se va pronunța în mod diferit în viitor.

(62)

Pe piața internă, toți producătorii-exportatori au vândut produsul similar atât direct, cât și prin intermediul unor comercianți afiliați și neafiliați. În cea mai mare parte, produsul similar a făcut obiectul unei noi transformări într-un produs care fie a rămas produs similar sau a devenit un alt produs din aval.

(63)

Usiminas a exportat produsul în cauză către Uniune direct către clienți independenți. Ceilalți doi producători-exportatori au exportat în Uniune în principal rulouri neprelucrate (netăiate longitudinal), care au fost fie revândute, fie au făcut obiectul unei noi transformări de către societățile afiliate din Uniune.

(64)

Valoarea normală pentru cei trei producători-exportatori a fost stabilită în conformitate cu metodologia generală descrisă în secțiunea 3.1.1. de mai sus.

(65)

Pentru cei trei producători-exportatori, valoarea normală s-a bazat pe prețul intern de 14 %, 35 % și, respectiv, 91 % din tipurile de produs exportate în Uniune reprezentând 54 %, 78 % și, respectiv, 99 % din volumul vânzărilor exportate către Uniune. Valoarea normală pentru celelalte tipuri de produs a fost construită astfel cum se prevede în considerentele 54 și 55.

(66)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, Usiminas a susținut că valoarea costurilor VAG nu a fost calculată la un nivel franco fabrică și că anumite costuri nu erau legate de produsul în cauză și, prin urmare, ar fi trebuit să fie excluse din cuantumul costurilor VAG.

(67)

Comisia a acceptat afirmația și a corectat valoarea VAG în consecință.

(68)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, CSN a afirmat că ultima versiune a tabelului costurilor VAG transmisă în cursul vizitei de verificare ar fi trebuit să fie utilizată pentru stabilirea valorii VAG. Această versiune ar fi mai exactă pentru că anumite costuri legate de exporturi au fost alocate numai vânzărilor la export și nu vânzărilor pe piața internă.

(69)

Comisia a respins această solicitare deoarece metoda de alocare din ultima versiune a tabelului VAG prezentată de societate nu a putut fi verificată, întrucât au fost furnizate la sfârșitul vizitei de verificare. În schimb, Comisia a calculat cuantumul VAG pe baza unei versiuni anterioare care a fost prezentată în cursul vizitei de verificare, și care a putut fi verificată. Cu toate acestea, această versiune conținea unele erori și acestea au fost corectate manual de către Comisie și comunicate societății CSN. CSN nu formulat observații ulterioare cu privire la această comunicare. În calcul, Comisia nu a alocat costul la export vânzărilor pe piața internă. Metoda de alocare folosită de Comisie nu a fost contestată de CSN.

(70)

Prețul de export pentru cei trei producători-exportatori a fost stabilită în conformitate cu metodologia generală descrisă în secțiunea 3.1.2. de mai sus.

(71)

Pentru Usiminas, care a vândut produsul în cauză în Uniune direct către clienți independenți, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(72)

Ceilalți doi producători-exportatori au vândut produsul în cauză către Uniune prin intermediul unor părți afiliate. Cu toate acestea, pentru acești producători-exportatori, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, deoarece Comisia ar putea verifica dacă prețurile practicate între părțile afiliate au fost stabilite în condiții de deplină concurență și reflectă prețurile pieței.

(73)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export ale producătorilor-exportatori pe baza prețului franco fabrică.

(74)

Atunci când se justifică prin necesitatea de a asigura o comparație justă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export în funcție de diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Au fost operate ajustări pentru transport, asigurare, manipulare, încărcare și costuri auxiliare (în intervalul cuprins între 3,4 % și 4,6 %, exprimate în procent din cifra de afaceri netă), reduceri de prețuri, rabaturi și cantități (în intervalul cuprins între 0,2 % și 3,5 %, exprimate în procent din cifra de afaceri netă) și costurile de credit (în intervalul cuprins între 1,8 % și 2,3 %, raportate la cifra de afaceri netă).

(75)

Toți producătorii-exportatori care au făcut o cerere referitoare la ajustarea corespunzătoare impozitării la import în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază, argumentând că existența unui sistem de drawback al taxelor vamale pentru anumite materii prime ar implica faptul că toate vânzările lor pe piața internă ar putea încorpora un impozit indirect în comparație cu vânzările la export.

(76)

Producătorii-exportatori au fost totuși în măsură să demonstreze faptul că simpla existență a sistemului de drawback al taxelor ar afecta comparabilitatea prețurilor. În plus, în timpul vizitei de verificare, producătorii-exportatori au confirmat faptul că sistemul de drawback al taxelor nu afectează prețul de vânzare. Prin urmare, această solicitare nu a putut fi acceptată.

(77)

Usiminas a solicitat, în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (d) punctul (i) din regulamentul de bază, efectuarea unei ajustări în funcție de nivelul de comercializare, argumentând că toate vânzările sale pe piața internă au fost realizate către utilizatorii finali, în timp ce toate vânzările sale la export în Uniune au fost realizate către comercianți afiliați sau neafiliați.

(78)

Totuși, producătorul-exportator nu a fost în măsură să demonstreze existența vreunei diferențe de preț consistente și distincte pentru diferitele niveluri de comercializare, nici pe piața internă, nici pe cele de export. Prin urmare, această solicitare nu a putut fi acceptată.

(79)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, Usiminas a susținut că ajustarea costurilor de credit ar trebui, de asemenea, să fie dedusă atunci când se calculează valoarea normală.

(80)

Comisia a respins această afirmație, întrucât ajustarea costurilor de credit reprezintă o ajustare la prețurile reale pentru a reflecta perioada creditului convenit indiferent de data efectivă a plății. Aceasta reprezintă o simplă ajustare a prețurilor care nu este justificată atunci când valoarea normală este calculată.

(81)

Pentru producătorii-exportatori, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(82)

În observațiile sale în urma comunicării constatărilor finale, CSN a susținut că valorile CIF revizuite utilizate pentru calcularea marjei de subcotare a prețurilor indicative ar fi trebuit, de asemenea, să fi fost utilizate pentru calcularea marjei de dumping. Argumentul a fost acceptat, iar calculul dumpingului a fost corectat în consecință.

(83)

Marja de dumping medie ponderată pentru producătorii care au cooperat și care nu au fost incluși în eșantion, a fost calculată în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază. Respectiva marjă a fost determinată pe baza marjelor stabilite pentru cei trei producători-exportatori incluși în eșantion.

(84)

Nivelul de cooperare în Brazilia este mare deoarece exporturile producătorilor-exportatori cooperanți au reprezentat aproximativ 100 % din volumul total de exporturi braziliene în Uniune în cursul perioadei investigate. Pe această bază, Comisia a decis să stabilească marja de dumping la nivel de țară aplicabilă tuturor celorlalte societăți la același nivel ca și cel stabilit pentru societatea inclusă în eșantion cu cea mai mare marjă de dumping, și anume Usiminas.

(85)

Marjele de dumping, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt după cum urmează:

(86)

Nu există decât un singur producător-exportator al produsului în cauză în Iran, care a cooperat pe deplin cu prezenta anchetă. Majoritatea vânzărilor sale către Uniune au fost vânzări directe către cumpărători independenți, cu toate acestea, unele au fost realizate prin intermediul unui comerciant afiliat cu sediul în Germania.

(87)

Valoarea normală pentru singurul producător-exportator a fost stabilită în conformitate cu metodologia generală descrisă în secțiunea 3.1.1. de mai sus. Drept rezultat, valoarea normală pentru 61 % din tipurile de produse care reprezintă 67 % din volumul exportat de producătorul-exportator către Uniune s-a bazat pe prețul practicat pe piața internă în cadrul operațiunilor comerciale normale. Valoarea normală pentru celelalte tipuri de produs a fost construită. Cu toate acestea, în cazul în care prețul mediu ponderat al unui tip de produs a fost mai mic decât costul unitar de producție, valoarea normală a fost construită în conformitate cu metodologia enunțată în considerentul 55 de mai sus.

(88)

Producătorul-exportator a susținut, de asemenea, că pentru verificarea operațiunilor comerciale normale și pentru construirea valorii normale, Comisia a utilizat un procent eronat al costurilor de vânzare, al cheltuielilor administrative și al altor costuri generale („costurile VAG”). Într-adevăr, aceasta a fost o eroare de rotunjire, care a fost ulterior corectată. Această modificare nu a avut niciun impact asupra marjei de dumping stabilite în considerentul 98.

(89)

Prețul de export a fost stabilit în conformitate cu metodologia generală descrisă în secțiunea 3.1.2. de mai sus și, în special, de articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(90)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export ale singurului producător-exportator pe baza prețului franco fabrică.

(91)

Atunci când se justifică prin necesitatea de a asigura o comparație justă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export în funcție de diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au operat ajustări pentru costurile de transport, de asigurare, de manipulare, de încărcare și costurile auxiliare (în intervalul cuprins între 1 % și 3 %), de ambalare (în intervalul cuprins între 0 % și 1 %), costurile de credit (în intervalul cuprins între 1 % și 3 %), comisioane (în intervalul cuprins între 0,1 % și 2 %), alte reduceri (în intervalul cuprins între 0 % și 0,5 %), alți factori (în intervalul cuprins între 0 % și 1 %). O ajustare pe baza articolului 2 alineatul (10) litera (i) a fost, de asemenea, efectuată pentru vânzările la export efectuate prin intermediul comerciantului afiliat din Uniune (în intervalul cuprins între 2 % și 6 %).

(92)

În observațiile sale la comunicarea constatărilor finale, reclamantul a susținut că aceste ajustări par să fie ridicate și a solicitat Comisiei să ofere mai multe explicații pentru aceste ajustări. Comisia nu poate furniza mai multe detalii privind aceste ajustări, fără a divulga informații comerciale confidențiale. Toate aceste ajustări au fost analizate și verificate de către Comisie, în conformitate cu obligațiile sale în temeiul articolului 9 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(93)

În observațiile sale privind documentul de informare, producătorul-exportator a susținut că, atunci când a calculat valoarea normală, Comisia nu a dedus ajustările legate de costuri. Această afirmație este incorectă din punct de vedere faptic, deoarece Comisia a dedus într-adevăr aceste ajustări. Producătorul-exportator a reiterat acest argument în observațiile cu privire la documentul de informare finală. Comisia a explicat producătorului-exportator metodologia sa cu privire la acest aspect și nu s-au mai primit alte observații.

(94)

La evaluarea ajustărilor, Comisia a analizat datele referitoare la ajustări bazate pe sistemul de drawback al taxelor. Elementele de probă aflate la dispoziția Comisiei au arătat că, deși producătorul-exportator a afirmat că a primit o rambursare de taxe, nu există nicio dovadă că a plătit vreo taxă în primul rând întrucât, potrivit informațiilor transmise de producătorul-exportator, toate materiile prime principale au fost obținute la nivel național. Prin urmare, taxa nu a fost „suportată […] [de materialele care intră în componența acestuia]”, în sensul articolului 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază, care este o condiție prealabilă pentru ajustare. O astfel de ajustare nu a fost, așadar, efectuată.

(95)

Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(96)

În observațiile sale la comunicarea constatărilor definitive, producătorul-exportator a indicat o eroare de calcul în calcularea marjei de dumping. Comisia a corectat eroarea de calcul care s-a datorat rotunjirii inutile a anumitor valori lungi și a modificat în consecință calculul său. Toate părțile interesate au fost informate cu privire la această modificare printr-o comunicare suplimentară a constatărilor finale.

(97)

Nivelul de cooperare din Iran era foarte mare deoarece exporturile producătorului-exportator cooperant reprezentau aproximativ 100 % din volumul total de exporturi în Uniune în cursul perioadei de anchetă. Din aceste motive, Comisia a stabilit marja de dumping pentru toată țara la același nivel cu cel al singurului producător-exportator cooperant.

(98)

Marjele de dumping, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt după cum urmează:

(99)

În observațiile lor cu privire la documentul de informare, reclamantul a susținut că marja de dumping calculată pe baza datelor pe care le-a colectat a fost semnificativ mai mare. Partea interesată a solicitat Comisiei să furnizeze detalii suplimentare privind modul în care a fost calculată marja de dumping în cazul Iranului.

(100)

Comisia și-a bazat calculul pe datele societății reale care au fost verificate la fața locului. Partea interesată în cauză nu a avut acces la acest nivel de informații și acest fapt explică în mod potențial discrepanța. Comisia nu poate furniza mai multe detalii cu privire la modul de calculare al producătorului-exportator, fără a divulga informații comerciale confidențiale.

(101)

În observațiile sale privind comunicarea suplimentară a constatărilor finale, reclamantul a solicitat informații suplimentare cu privire la această eroare materială de rotunjire, subliniind faptul că o reducere de 5 puncte procentuale la nivelul marjei de dumping este puțin probabil să fie cauzată de o eroare de rotunjire.

(102)

Comisia nu poate divulga calcule detaliate ale dumpingului altor părți în afara părților interesate direct afectate, deoarece acest lucru ar însemna divulgarea unor informații comerciale confidențiale. Astfel cum s-a explicat în considerentul 96 de mai sus, eroarea era legată de rotunjirea inutilă a anumitor valori lungi cu peste 13 cifre (de exemplu 112.769.871.468,69 a fost luat în calcul în mod greșit ca 1,13). Aceste valori lungi priveau cele mai importante operațiuni de export convertite în moneda locală iraniană pentru calculul marjei de dumping. De aici rezultă reducerea cu 5,1 puncte procentuale a marjei de dumping.

(103)

Există trei producători-exportatori ai produsului în cauză din Rusia, care au cooperat pe deplin cu prezenta anchetă. Ei reprezintă aproape totalitatea importurilor de produs în cauză din Rusia în Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(104)

Valoarea normală pentru cei trei producători-exportatori a fost stabilită în conformitate cu metodologia generală descrisă în secțiunea 3.1.1. de mai sus. Drept rezultat, valoarea normală pentru majoritatea tipurilor de produs exportate în Uniune pentru toți cei trei producători-exportatori s-a bazat pe prețul intern (76 %, reprezentând 98,9 % din cantitățile exportate, 49 % reprezentând 86,7 % din cantitățile exportate și respectiv 73 % reprezentând 96,6 % din cantitățile exportate,).

(105)

Valoarea normală pentru celelalte tipuri a fost calculată în conformitate cu metodologia descrisă anterior în considerentele 54 și 55 fie pentru că nu au existat vânzări interne fie deoarece cantitățile vânzărilor pe piața internă au fost prea mici pentru a fi considerate reprezentative (mai puțin de 75 tone metrice pe tip de produs).

(106)

Producătorii-exportatori au exportat către Uniune fie în mod direct, prin intermediul unor importatori afiliați din Uniune, fie prin intermediul unor comercianți/importatori afiliați cu sediul în Elveția. Societățile afiliate din Elveția au cumpărat produsul în cauză de la producătorii-exportatori și l-au vândut mai departe în Uniune și în alte țări.

(107)

Prețul de export a fost stabilit în conformitate cu metodologia generală descrisă în secțiunea 3.1.2. de mai sus.

(108)

În urma comunicării constatărilor în documentul de informare, Severstal a contestat aplicabilitatea ajustărilor făcute în privința costurilor VAG și a profitului în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, pentru vânzările efectuate prin intermediul comerciantului/importatorului lor afiliat din Elveția, SSE.

(109)

În opinia acestora, ajustările sunt aplicabile numai anumitor tranzacții, în cazul în care condițiile de vânzare impun ca produsul să fie livrat după vămuire, adică în cazul tranzacțiilor în care partea afiliată acționează în calitate de importator. Cu toate acestea, pentru cea mai mare parte din vânzările efectuate prin intermediul comerciantului/importatorului afiliat din Elveția, condițiile de livrare nu obligă comerciantul/importatorul afiliat din Elveția să vămuiască mărfurile la vamă. În același timp, Severstal a pretins că respectivii comercianți/importatori afiliați cu sediul în Elveția ar trebui să fie considerați ca făcând parte din rețeaua de export a producătorului, iar nu ca importatori.

(110)

Comisia a respins această afirmație. Ancheta a stabilit că SEE a exercitat funcții de importator pentru vânzările de produs în cauză în cursul perioadei de anchetă. Diferitele Incoterms (CIF, FOB, CFR, DAP sau CIF) nu schimbă cu nimic faptul că SEE a funcționat ca importator afiliat pe piața Uniunii. Având în vedere faptul că comerciantul/importatorul este afiliat cu producătorul-exportator, articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază implică faptul că datele unui astfel de comerciant/importator sunt lipsite de fiabilitate și, prin urmare, era justificată o ajustare.

(111)

De asemenea, Comisia a constatat că SEE nu poate fi considerată ca făcând parte din rețeaua de export a producătorului. Nu există niciun raport de exclusivitate între societatea-mamă și filiala din Elveția în ceea ce privește vânzările către UE. Ancheta a stabilit că au existat și alte departamente de vânzări în cadrul grupului care exportă către UE. În special, societatea-mamă în Rusia a menținut trei canale diferite de export către UE pentru produsul în cauză, și anume vânzările directe, vânzările prin intermediul centrului de servicii conexe din Letonia și vânzările efectuate prin intermediul comerciantului/importatorului afiliat în Elveția.

(112)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că ajustările pentru costurile VAG și profit pentru toate tipurile de tranzacții de vânzare efectuate prin intermediul comercianților/importatorilor din Elveția ar trebui să fie aplicate în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(113)

În urma comunicării informațiilor, Severstal și-a reiterat dezacordul ferm cu privire la aplicarea de către Comisie a articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În plus, acesta a pretins un tratament incoerent din partea Comisiei în comparație cu alți producători-exportatori cu importatori/comercianți afiliați fie din interiorul sau din exteriorul Uniunii.

(114)

Comisia și-a confirmat abordarea potrivit căreia comercianții/importatorii afiliați pot fi tratați în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază atunci când îndeplinesc funcții de import, chiar dacă aceștia se află în afara Uniunii. Așa cum s-a arătat în considerentul 110, acest lucru s-a întâmplat în cazul SSE, deși comercianții/importatorii afiliați altor producători-exportatori se aflau în situații diferite, în funcție de diferitele funcții ale fiecărei societăți.

(115)

În plus, Severstal a contestat concluzia Comisiei potrivit căreia SEE nu putea fi considerată ca făcând parte din rețeaua sa de export. Cu toate acestea, pentru Comisie, raționamentul subiacent al Severstal, cum ar fi controlul deplin al SEE de către societatea-mamă și repartizarea profiturilor și pierderilor către societatea-mamă contrabalansează factorii menționați în considerentul 111 care indică contrariul. În consecință, SSE nu poate fi considerat ca un departament de export intern al Severstal.

(116)

În urma comunicării constatărilor în documentul de informare, producătorul-exportator NLMK a contestat, de asemenea, aplicabilitatea ajustărilor făcute în privința costurilor VAG și a profitului în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, pentru vânzările efectuate prin intermediul filialei lor afiliate din Elveția, Novex.

(117)

Acesta a susținut că Novex nu a acționat ca un importator afiliat, în măsura în care acesta nu a importat produsul în cauză în Uniune. În măsura în care aplicarea articolului 2 alineatul (9) implică faptul că o parte afiliată ar trebui să acționeze ca un importator, nu putea fi aplicată nicio ajustare la prețul de export al Novex în temeiul articolului 2 alineatul (9).

(118)

În sprijinul acestei afirmații, NLMK a susținut că pe piețele de export, aceasta comercializează în mod sistematic produse siderurgice prin intermediul a doi comercianți afiliați, și anume Novex în Elveția și Novexco (Cyprus) Limited, în Cipru. Novex este responsabil cu vânzările la export către Uniune, în timp ce Novexco vinde către restul lumii. Aceste societăți acționează ca departament de vânzări la export al NLMK și nu există nicio altă funcție sau departament din cadrul grupului NLMK însărcinat cu efectuarea unor astfel de vânzări la export. NLMK nu are vânzări pentru export direct de produse siderurgice.

(119)

Novex și Novexco sunt filiale deținute în proporție de 100 % de NLMK, cărora NLMK le-a încredințat funcția de vânzare la export nu numai pentru produsul în cauză, ci și pentru întregul portofoliul de produse al NLMK. Aceste două societăți afiliate acționează sub controlul economic al NLMK, atât prin structura de capital a grupului NLMK, cât și din punct de vedere economic. Important este faptul că Novex și Novexco comercializează doar produsele provenind de la societățile lor afiliate din cadrul grupului NLMK. Astfel, aceștia nu îndeplinesc nicio activitate economică autonomă, care ar putea fi realizată în mod autonom în afara grupului NLMK.

(120)

În timp ce toate vânzările la export ale NLMK de produse siderurgice sunt realizate prin intermediul Novex și Novexco, aceste societăți afiliate, în mod normal, nu acționează în calitate de importatori ai acestor produse în UE sau în altă parte, cu excepția produselor din oțel cu grăunți orientați [tole magnetice cu grăunți orientați (GOES)], care sunt vândute în condiții de livrare DDP. Toate celelalte vânzări la export efectuate de Novex și Novexco se bazează pe condiții de livrare care nu le implică în calitate de importatori în ceea ce privește produsele siderurgice în cauză.

(121)

Prin urmare, NLMK consideră că Novex nu poate fi calificată drept „importator” al produselor în cauză, în măsura în care aceasta nu a efectuat vămuirea mărfurilor sau orice alte funcții îndeplinite de un importator.

(122)

În plus, NLMK a susținut că personalul Novex participă la comitetul de planificare a strategiei de vânzări a grupului NLMK și contribuie, pe baza cunoștințelor proprii în materie de piețe de export, la planificarea și stabilirea prețurilor de vânzare ale grupului. Astfel, NLMK nu numai că este pe deplin conștient de prețul Novex practicat către primul client neafiliat, dar acest preț este stabilit în comun de către NLMK și personalul Novex acționând împreună. În același timp, în sectorul produsului în cauză, principalii clienți, cel puțin în cazul exporturilor către Uniune ale NLMK, sunt societăți comerciale, care preferă să efectueze ele însele vămuirea produselor, pentru a optimiza costurile. De asemenea, achiziționarea produsului respectiv în condiții de livrare franco la bord (FOB) în portul de export sau în condiții CIF, permite societăților comerciale să vândă în cel mai scurt timp mărfurile către orice destinație care oferă cel mai bun preț, destinație care ar putea să nu fie neapărat în Uniune. Există, prin urmare, un interes foarte scăzut pentru comercianți ca vămuirea produselor să fie efectuată de către furnizorul în Uniune.

(123)

În rezumat, NLMK a considerat că întrucât GOES sunt în cea mai mare parte furnizate direct către prelucrători, alte produse siderurgice sunt în cea mai mare parte furnizate către comercianții independenți din Uniune. Diferența tipurilor de clienți duce la o diferență în ceea ce privește condițiile Incoterms convenite și rolul corespunzător jucat de Novex și Novexco. Acest lucru duce la o situație în care, potrivit NLMK, situația constatată în cursul anchetei GOES nu este reprezentativă pentru rolul concret asumat de Novex în legătură cu produsul în cauză sau alte produse siderurgice. NLMK a concluzionat că Novex ar trebui să fie tratată ca un departament intern de vânzări al NLMK.

(124)

Comisia a reamintit că, pentru a determina dacă un producător și un comerciant afiliat ar trebui să fie tratați ca o entitate economică unică și comerciantul afiliat ca un departament intern de vânzări al producătorului, trebuie să se ia în considerare competențele generale ale comerciantului afiliat și, prin urmare, trebuie să se țină cont, de asemenea, de activitățile referitoare la alte produse decât produsul în cauză (10).

(125)

Deși ancheta a confirmat că Novex nu și-a exercitat funcțiile de import pentru produsul în cauză în cursul perioadei de anchetă, trebuie să se rețină următoarele în ceea ce privește calificarea Novex în cazul de față. Novex este instituită ca o întreprindere în temeiul legislației elvețiene (11). În conformitate cu statutul său, ea are ca obiect achiziționarea, vânzarea, distribuția și comerțul de produse siderurgice și de materii prime, în Elveția și în străinătate. Nu există nicio limitare formală în privința furnizorilor produselor care urmează să fie comercializate. În plus, NLMK și Novex au semnat contracte-cadru cuprinzătoare care reglementează vânzarea și cumpărarea între părți. De exemplu, aceste contracte stabilesc proceduri detaliate pentru daune în cazul mărfurilor neconforme, prevăd sancțiuni în caz de întârzieri de plată sau de livrare a mărfurilor, precum și arbitrajul de către un terț în caz de litigiu. Comisia a observat, de asemenea, că principalele activități ale Novex în conformitate cu situațiile financiare pentru 2015 sunt comercializarea oțelului, inclusiv orice activități generatoare de dobânzi, și că o parte semnificativă din achizițiile sale de oțel provin de la societățile din grupul NLMK.

(126)

În plus, grupul NLMK însuși a recunoscut, în scrisoarea lor din 7 iunie 2017, că, pentru produse GOES, Novex acționează ca un importator afiliat, fapt care confirmă concluzia că Novex nu este asemănătoare unui departament intern de vânzări al grupului NLMK.

(127)

Din aceste motive, Comisia a concluzionat că relația dintre Novex și NLMK nu era cea a unui departament de vânzări integrat și intern, care ar putea face ca cele două entități juridice să constituie o entitate economică unică, ci, în schimb, a fost considerată echivalentă cu cea a unui agent care lucrează pe bază de comision, în sensul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază.

(128)

În urma comunicării constatărilor finale, NLMK și-a reiterat afirmația că el și comerciantul său afiliat Novex constituie o entitate economică unică. El consideră că realitatea economică a relațiilor dintre cele două entități nu a fost luată în considerare de către Comisie. În special, acesta a criticat faptul că abordarea Comisiei în ceea ce privește Novex a fost formală și teoretică. Novex nu a fost înregistrată ca societate comercială și lipsa unei limitări formale era irelevantă, întrucât aceasta nu s-a aprovizionat din alte surse în realitate. În plus, chiar dacă ar exista un contract între NLMK și Novex, ar exista o solidaritate efectivă între cele două entități. Rezultatele Novex ar fi fost pe deplin consolidate în conturile grupului.

(129)

Comisia a respins aceste afirmații. Pentru a evalua relația dintre Novex și NLMK, existența unui contract-cadru care reglementează vânzarea și cumpărarea dintre cele două nu poate fi înlăturată ca fiind de natură pur teoretică sau formală. Mai degrabă, aceasta arată că cele două entități au funcții diferite și că nu exista nicio relație de subordonare între ele. Pe de altă parte, este neobișnuit pentru un departament intern de vânzări să îndeplinească funcții de import, iar Novex le-a îndeplinit cel puțin pentru un produs siderurgic (GOES). În sfârșit, Novex putea să decidă în orice moment să cumpere HRF din alte surse, lucru care nu se poate spune despre un departament de vânzări la export integrat. În consecință, Comisia și-a menținut poziția, și anume că o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază era justificată.

(130)

În urma comunicării constatărilor finale, și MMK a contestat, pentru prima dată, aplicarea articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază în legătură cu comerciantul său afiliat MMK Steel Trade AG. Reiterând opiniile juridice ale Severstal, MMK a susținut, de asemenea, că un control deplin deținut de către societatea-mamă și repartizarea profitului și pierderilor către societatea-mamă rusă au arătat faptul că MMK Steel Trade AG făcea parte dintr-o rețea unică de export.

(131)

Comisia și-a reiterat poziția juridică potrivit căreia comercianții/importatorii afiliați pot fi tratați în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază atunci când îndeplinesc funcții de import, chiar dacă aceștia se află în afara Uniunii. MMK Steel Trade AG se încadrează în această categorie, astfel cum s-a constatat în ancheta privind produsele plate din oțel laminate la rece originare din Republica Populară Chineză (12).

(132)

Prin urmare, Comisia ar putea, de asemenea, să nu accepte afirmația conform căreia MMK și MMK Steel Trade AG ar constitui o singură entitate economică. În orice caz, MMK a administrat propriul său departament de export în Rusia și a vândut o parte din oțelul produs în mod direct către UE. În consecință, MMK Trade Steel AG nu poate fi considerată ca un departament de export intern al MMK.

(133)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export ale producătorilor-exportatori pe baza prețului franco fabrică.

(134)

Atunci când se justifică prin necesitatea de a asigura o comparație justă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export în funcție de diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au operat ajustări pentru caracteristicile fizice (în intervalul cuprins între 0 % și 2 %) costurile de transport, de asigurare, de manipulare, de încărcare și costurile auxiliare (în intervalul cuprins între 1 % și 8 %), de ambalare (în intervalul cuprins între 0 % și 1 %), costurile de credit (în intervalul cuprins între 0 % și 2 %), comisioane (în intervalul cuprins între 0 % și 4 %), alți factori (în intervalul cuprins între 0 % și 1 %).

(135)

În urma comunicării constatărilor din documentul informativ, Severstal a susținut că unele ajustări ale costurilor VAG au fost efectuate în mod incorect, și anume veniturile financiare și ajustările pentru costurile de transport.

(136)

Potrivit societății, veniturile financiare ar fi trebuit să fie luate în considerare pentru determinarea procentului costurilor VAG. În plus, acest venit pentru filiala afiliată din Elveția a fost în același timp o cheltuială pentru Severstal, astfel cum a fost raportată în tabelul G-PL în răspunsul său la chestionar, care a fost la rândul său luată în considerare atunci când s-a stabilit dacă vânzările pe piața internă au fost realizate sau nu în cursul operațiunilor comerciale obișnuite.

(137)

Comisia a respins această afirmație. Severstal produce și, în același timp, comercializează o gamă largă de produse, și nu a fost în măsură să demonstreze că veniturile financiare în cauză, care reprezintă un împrumut general extins de la filiala din Elveția la societatea-mamă, erau asociate cu produsul în cauză.

(138)

În urma comunicării constatărilor, Severstal și-a reiterat pretențiile și a afirmat că venitul financiar menționat mai sus constituie „dobânzi din împrumuturi acordate pentru finanțarea produselor Severstal cu un ciclu de producție lung din care face parte produsul în cauză”. În plus, Severstal a solicitat ca suma relevantă să se aloce doar produsului în cauză. Pentru Comisie, însă, această afirmație nu a putut fi luată în considerare în lipsa unor detalii suplimentare cu privire la motivele pentru care un împrumut general pentru „produse cu un ciclu de producție lung” era, de asemenea, legat de produsul în cauză.

(139)

În ceea ce privește ajustarea costurilor de transport, Severstal a afirmat că Comisia a dedus o sumă incorectă a costurilor de transport ca un procent al costurilor VAG.

(140)

Comisia a acceptat cererea Severstal în ceea ce privește costurile de transport și a utilizat costurile de transport efective, astfel cum au fost raportate de societate pentru calcule. Pentru a evita dubla contabilizare, acestea au fost stabilite la zero, deoarece au fost deja luate în considerare pentru calcularea ajustărilor.

(141)

Pentru producătorii-exportatori, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(142)

Nivelul de cooperare în Rusia este mare deoarece exporturile producătorilor-exportatori cooperanți au reprezentat aproximativ 100 % din volumul total de exporturi rusești în Uniune în cursul perioadei investigate. Prin urmare, Comisia a decis să stabilească marja de dumping la nivel de țară aplicabilă tuturor celorlalte societăți la același nivel ca și cel stabilit pentru societatea cu cea mai mare marjă de dumping, și anume, Public Joint Stock Company Magnitogorsk Iron & Steel Works (PJSC MMK) group.

(143)

Marjele de dumping, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt după cum urmează:

(144)

Nu există decât un singur producător-exportator al produsului în cauză în Serbia, care a cooperat pe deplin cu prezenta anchetă. Majoritatea vânzărilor sale către Uniune au fost vânzări directe către cumpărători independenți, cu toate acestea, unele au fost realizate prin intermediul unui importator afiliat cu sediul în Slovacia.

(145)

Valoarea normală pentru singurul producător-exportator a fost stabilită în conformitate cu metodologia generală descrisă în secțiunea 3.1.1. de mai sus. Drept rezultat, valoarea normală pentru 23 % din tipurile de produse care reprezintă 71 % din volumul exportat de producătorul-exportator către Uniune s-a bazat pe prețul practicat pe piața internă în cadrul operațiunilor comerciale normale. Atunci când volumul total al vânzărilor pe piața internă ale unui tip de produs către clienți independenți în cursul perioadei de anchetă reprezenta mai puțin de 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale tipului de produs identic sau comparabil în Uniune, valoarea normală a acestui tip de produs a fost construită prin utilizarea costurilor VAG și profiturilor tipului respectiv și nu pe baza mediei ponderate a costurilor VAG și a marjei de profit. Cu toate acestea, în cazul în care prețul mediu ponderat al unui tip de produs a fost mai mic decât costul unitar de producție, valoarea normală a fost construită în conformitate cu metodologia enunțată în considerentul 55 de mai sus.

(146)

Prețul de export a fost stabilit în conformitate cu metodologia generală descrisă în secțiunea 3.1.2. de mai sus și, în special, la articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază. Pentru vânzările efectuate prin intermediul importatorului afiliat, prețul de export a fost construit în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(147)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export ale singurului producător-exportator pe baza prețului franco fabrică.

(148)

Atunci când se justifică prin necesitatea de a asigura o comparație justă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export în funcție de diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au operat ajustări pentru costurile de transport, de asigurare, de manipulare, de încărcare și costurile auxiliare (în intervalul cuprins între 5 % și 9 %), costurile de credit (în intervalul cuprins între 0 % și 1,5 %), comisioane bancare (în intervalul cuprins între 0 % și 1 %), comisioane (în intervalul cuprins între 0,5 % și 2 %).

(149)

Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(150)

Nivelul de cooperare din Serbia era foarte mare deoarece exporturile producătorului-exportator cooperant reprezentau aproximativ 100 % din volumul total de exporturi în Uniune în cursul perioadei de anchetă. Din aceste motive, Comisia a stabilit marja de dumping pentru toată țara la același nivel cu cel al singurului producător-exportator cooperant.

(151)

Marjele de dumping, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt după cum urmează:

(152)

Există un singur grup de trei producători-exportatori ai produsului în cauză în Ucraina (denumit în prezenta secțiune în mod colectiv „producător-exportator”), care a cooperat pe deplin cu prezenta anchetă. Două dintre siturile de producție sunt situate la Mariupol în regiunea Donețk, care, în cursul anchetei, era o zonă de conflict. Ca urmare a unei cereri din partea producătorului-exportator, Comisia a decis să excludă din calcul unul dintre aceste situri, care avea doar volume de exporturi nesemnificative către Uniune.

(153)

În observațiile lor referitoare la documentul de informare, reclamantul a solicitat Comisiei să explice decizia sa de a exclude una dintre societățile din Ucraina de la calcularea marjei de dumping.

(154)

Comisia a exclus întreprinderea deoarece mica parte din vânzările sale în raport cu vânzările grupului nu ar fi afectat marja de dumping. În plus, având în vedere activitățile militare din zonă, verificarea datelor relevante a fost imposibilă. Comisia a considerat această situație ca un caz de forță majoră.

(155)

Pe piața internă, producătorul-exportator a vândut produsul similar atât direct, cât și prin intermediul unui comerciant afiliat.

(156)

Toate vânzările producătorului-exportator către Uniune au fost efectuate prin intermediul unui comerciant afiliat din Elveția. Comerciantul a vândut produsul în cauză atât către importatori afiliați cât și neafiliați din Uniune.

(157)

Valoarea normală pentru producătorul-exportator a fost stabilită în conformitate cu metodologia generală descrisă în secțiunea 3.1.1 de mai sus. Valoarea normală pentru unul dintre locurile de producție s-a bazat exclusiv pe prețurile de pe piața internă în cadrul operațiunilor comerciale normale. Valoarea normală pentru celelalte unități de producție s-a bazat parțial pe prețurile de pe piața internă în cadrul operațiunilor comerciale normale (pentru 38 % din tipurile de produs, reprezentând 12 % din volumul total al exporturilor către Uniune de la situl în cauză) iar parțial, a fost construită. Atunci când volumul total al vânzărilor pe piața internă ale unui tip de produs către clienți independenți în cursul perioadei de anchetă reprezenta mai puțin de 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale tipului de produs identic sau comparabil în Uniune, valoarea normală a acestui tip de produs a fost construită prin utilizarea costurilor VAG și a profiturilor tipului respectiv și nu pe baza mediei ponderate a costurilor VAG și a marjei de profit. Cu toate acestea, în cazul în care prețul mediu ponderat al unui tip de produs a fost mai mic decât costul unitar de producție, valoarea normală a fost construită în conformitate cu metodologia enunțată în considerentul 55 de mai sus.

(158)

Producătorul exportator a pretins o ajustare pentru costurile de producție ale unuia dintre siturile de producție situate în zona de conflict, și anume Ilyich Iron and Steel Works din Mariupol („Ilyich”), datorită costurilor de producție anormale cauzate în mod direct și indirect de operațiunile militare din zonă. Producătorul-exportator a propus să se stabilească nivelul ajustării comparând evoluția costurilor unitare în cazul Ilici cu evoluția costurilor unitare în unitatea de producție care nu era afectată de conflict, și anume, Integrated Iron and Steel Works Zaporizhstal („Zaporizhstal”). Pentru a stabili ceea ce producătorul-exportator a denumit „cost unitar”, pentru fiecare unitate de producție, producătorul-exportator a luat costurile aferente tuturor mărfurilor vândute și le-a împărțit la volumul de produse plate din oțel laminate la cald produse într-un an calendaristic dat. Producătorul-exportator a urmat acest model începând din 2013 (perioada anterioară conflictului) până în 2015 și, pe această bază, a propus să se ajusteze costurile Ilyich în sens descrescător cu un anumit procent.

(159)

Ca urmare a unei analize atente, Comisia consideră că metoda propusă de cuantificare a ajustării este necorespunzătoare. În primul rând, ceea ce a fost denumit „cost unitar” nu a fost costul unei unități de produs din oțel plat laminat la cald, deoarece nu a inclus costul tuturor mărfurilor vândute, care includeau alte mărfuri. Aceste alte mărfuri formau o parte semnificativă din producția din Zaporizhstal și chiar o și mai mare parte din producția din Ilyich. Metoda de cuantificare a ajustării a ignorat complet producția de alte produse și evoluțiile referitoare la costuri. Producția și costurile altor produse nu au rămas constante pe tot parcursul perioadei în care producătorul-exportator a propus utilizarea metodei. Într-adevăr, producătorul-exportator a admis în comunicarea sa că Ilych a înregistrat o creștere substanțială a producției în cazul unor alte produse între 2012 și 2016. Metoda de cuantificare a ajustării a atribuit creșterea costurilor respective scăderii producției de oțel plat laminat la cald, majorând astfel, probabil în mod semnificativ creșterea a ceea ce societatea denumea cost unitar. În al doilea rând, chiar dacă costurile pe care producătorul-exportator le-a propus pentru utilizare ar fi fost costurile reale de producție a produselor plate din oțel laminate la cald, el a propus compararea cantității de producție cu costul vânzărilor, fapt ce nu ținea cont de variația stocurilor. Producătorul-exportator ar fi trebuit să compare fie cantitatea de producție cu costul de producție fie cantitatea vândută cu costul vânzărilor. În al treilea rând, metoda de cuantificare a ajustării a comparat tendințele până în anul calendaristic 2015 și a propus aplicarea rezultatului acestui calcul – și anume, reducerea –datelor din perioada de anchetă (de la 1 iulie 2015 la 30 iunie 2016). Acest lucru este incorect deoarece metoda trebuia să fi urmat tendințele până în perioada de anchetă.

(160)

În observațiile sale privind documentul de informare, producătorul-exportator nu a abordat deficiențele metodei de cuantificare a ajustării discutate mai sus. În schimb, el a comparat costul de producție pe tip de produs dintre cele două situri în cursul perioadei de anchetă, susținând că rezultatul acestui exercițiu este similar cu rezultatul metodei de cuantificare a ajustării. Cu toate acestea, producătorul-exportator ignoră faptul că motivul real pentru care s-a utilizat metoda de cuantificare a ajustării a fost că costurile celor două situri nu pot fi pur și simplu comparate într-un anumit an, întrucât acestea erau diferite, în primul rând, chiar în perioada anterioară conflictului. Într-adevăr, potrivit datelor utilizate pentru metoda cuantificării, „costul unitar” în 2013 în Ilyich a fost mult mai mare decât „costul unitar” în Zaporizhstal. Această diferență exprimată ca procent este mai mare decât diferența în ceea ce privește costul de fabricație pe tip de produs dintre cele două unități de producție în cursul perioadei de anchetă, cost pe care producătorul-exportator a dorit să îl folosească în sprijinul metodei.

(161)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor finale, producătorul-exportator a afirmat că Comisia nu a inițiat un dialog constructiv cu producătorul-exportator prin solicitarea sau precizarea informațiilor suplimentare pe care le poate considera necesare pentru o evaluare adecvată a solicitării. Conform acestui producător-exportator, singura dată când Comisia s-a manifestat precizând ce informații și, metodologie erau necesare pentru a evalua cererea a fost cu ocazia documentului de informare finală din 17 iulie 2017.

(162)

Comisia a observat că această afirmație este incorectă din punct de vedere faptic. Explicarea detaliată a deficiențelor metodei de ajustare propuse a fost comunicată producătorului-exportator la 4 aprilie 2017 în anexa 4 la documentul informativ. Motivul pentru includerea acestei descrieri detaliate a fost acela de a oferi producătorului-exportator posibilitatea și timpul suficient pentru a remedia aceste deficiențe. După cum s-a menționat în considerentul 160 de mai sus, producătorul-exportator nu a făcut acest lucru.

(163)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor definitive, producătorul-exportator a susținut că alte produse decât produsele din oțel laminate la cald menționate la considerentul 159 de mai sus, nu au constituit o parte semnificativă din producția în Zaporizhstal și în Ilyich. Pentru a susține această afirmație, producătorul-exportator a făcut trimitere la datele transmise Comisiei la 16 februarie 2017, privind cantitățile de producție în Ilyich.

(164)

În această privință, Comisia remarcă faptul că datele la care se referă producătorul-exportator au fost transmise, după ce vizita de verificare avusese deja loc și, prin urmare, nu au putut fi verificate. În plus, datele se referă la cantitatea de producție în tone, și nu se referă la costurile sau la valoarea acestora. Cantitatea produsă nu reflectă costurile de producție, în special având în vedere faptul că celelalte produse includ mai multe produse cu o valoare adăugată mai mare și astfel produse cu un cost adăugat, cum ar fi produsele laminate la rece și oțelul galvanizat. În ceea ce privește datele folosite de Comisie pentru afirmațiile sale, împreună cu răspunsul său la chestionarul antidumping, producătorul-exportator a transmis datele referitoare la cifra de afaceri generată de întreaga oțelărie, cifra de afaceri generată de divizia relevantă din cadrul oțelăriei și cifra de afaceri generată de produsul în cauză. Această cifră de afaceri a fost verificată de către Comisie în cursul vizitei și a fost utilizată ca substitut pentru indicarea costurilor, precizând că produsele din oțel care nu sunt prelucrate prin laminare la cald formau o parte semnificativă din producția din Ilyich.

(165)

În observațiile ulterioare cu privire la comunicarea constatărilor finale, producătorul-exportator nu a fost de acord cu observația Comisiei din considerentul 159 de mai sus în ceea ce privește creșterea producției de produse siderurgice nelaminate la cald care creștea în mod nejustificat „costurile unitare” utilizate în metodă. Producătorul-exportator a afirmat că creșterea per ansamblu a costului total al mărfurilor vândute de Ilyich sfidează logica Comisiei potrivit căreia o creștere a producției de alte produse ar putea crește „costul unitar”, calculat pentru produse din oțel laminate la cald.

(166)

Comisia nu este de acord cu această observație. După cum s-a menționat mai sus, producătorul-exportator a stabilit „costul unitar” prin împărțirea costurilor totale ale mărfurilor vândute (inclusiv vânzarea de produse siderurgice care nu sunt prelucrate prin laminare la cald) la cantitatea de produse din oțel laminate la cald produse de uzină în cursul perioadelor relevante. După cum a recunoscut producătorul-exportator, în cursul perioadei luate în considerare conform metodei, cantitatea de anumite produse siderurgice care nu sunt laminate la cald a crescut în mod semnificativ. În consecință, costurile de producție crescute ale acestor produse au fost atribuite după metoda propusă de producătorul-exportator produselor din oțel laminate la cald, majorând astfel „costurile unitare” (și anume, adăugându-se la creșterea „costurilor unitare” pe întreaga durată a perioadei în cauză) pe baza cărora producătorul-exportator a propus ajustarea costurilor în Ilyich. Acest lucru rămâne valabil indiferent dacă costul total al produselor vândute de uzină a crescut, a scăzut sau a rămas constant.

(167)

În ceea ce privește observația Comisiei din considerentul 159, conform căreia metoda ar fi trebuit să urmeze tendințele până în perioada de anchetă, producătorul-exportator a afirmat în observațiile sale privind comunicarea constatărilor definitive că nu era în măsură să furnizeze datele pentru perioada de anchetă care trebuie utilizate în metodă întrucât raportul de audit pentru anul 2016 nu a fost disponibil până de curând.

(168)

Cu privire la acest aspect, Comisia a arătat că producătorul-exportator putea să prezinte date substanțiale privind perioada de anchetă pentru a completa chestionarul antidumping. Prin urmare, nu este clar motivul pentru care producătorul-exportator nu a fost în măsură să prezinte date privind perioada de anchetă pentru a justifica metoda propusă, având în vedere cu atât mai mult faptul că, astfel cum s-a menționat în considerentul 162 de mai sus, producătorul-exportator a avut oportunitatea și timpul necesar pentru a face acest lucru.

(169)

În sfârșit, în observațiile sale privind comunicarea constatărilor definitive, producătorul-exportator a insistat asupra faptului că diferența în ceea ce privește costul de producție pentru fiecare tip de produs în cursul perioadei de anchetă între cele două locuri de producție, discutată în considerentul 160 de mai sus, vine în sprijinul metodei de ajustare întrucât diferența este asemănătoare cu cea dezvoltată de metodă.

(170)

Comisia nu este de acord cu această observație. În observațiile sale, producătorul-exportator nu a abordat faptul că, potrivit datelor utilizate pentru metoda de cuantificare, „costul unitar” în 2013 (adică în condițiile normale pre-conflictuale) în Ilyich a fost mult mai mare decât „costul unitar” în Zaporizhstal. Această diferență exprimată ca procent este mai mare decât diferența în ceea ce privește costul de fabricație pe tip de produs dintre cele două unități de producție în cursul perioadei de anchetă. Acest lucru înseamnă că, fie diferența dintre costurile unitare din Ilyich și Zaporizhstal au scăzut între anul 2013 și perioada de anchetă (și anume, costul unitar din Ilyich a scăzut relativ la costurile unitare din Zaporizhstal) sau „costurile unitare” utilizate în cadrul metodei sunt complet lipsite de fiabilitate. Astfel cum s-a explicat în considerentul 159 de mai sus, cel puțin ultima variantă este valabilă, întrucât „costurile unitare” în conformitate cu metoda sunt denaturate de includerea costului vânzărilor altor produse, care au evoluat în mod diferit în ambele locuri de producție în cursul perioadei relevante. Rezultă din aceasta că diferența în ceea ce privește costul de producție pentru fiecare tip de produs în cursul perioadei de anchetă nu susține precizia metodei propuse de către producătorul-exportator.

(171)

Din motivele enumerate mai sus, afirmația a fost respinsă.

(172)

Zaporizhstal a recunoscut în situațiile sale financiare existența unor pierderi semnificative din cauza diferențelor de schimb valutar rezultate din conversia unor operațiuni care nu sunt exprimate în grivnă ucraineană. Producătorul-exportator a afirmat că aceste cheltuieli, care nu sunt efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale, ar trebui să fie stabilite în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază, și limitate la un nivel care reprezintă condițiile normale de exploatare ale întreprinderii.

(173)

Comisia nu a fost de acord cu această afirmație. Aceste pierderi au fost înregistrate în mod corespunzător în conturile societății, și au fost suportate în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație, considerând că aceste pierderi fac parte din costurile VAG ale societății legate de funcționarea sa și le-a inclus în calcularea valorii normale.

(174)

În observațiile sale privind documentul de informare, producătorul-exportator a admis că cheltuielile financiare utilizate la calcularea cheltuielilor VAG ale Zaporizhstal au fost înregistrate în mod corespunzător în conturile societății și au fost suportate în cursul perioadei de anchetă. Producătorul-exportator și-a reiterat argumentul potrivit căruia costurile VAG în cauză ar fi trebuit să se întemeieze pe articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază, având în vedere faptul că anumite cheltuieli financiare nu erau legate de producția și/sau de vânzarea produselor. În sprijinul acestui argument, producătorul-exportator a prezentat un nou set de date, la mult timp după ce vizita de verificare a avut loc și cererea a fost depusă. În sfârșit, producătorul-exportator a evidențiat mai multe dispoziții în regulamentul de bază care reglementează construirea costurilor VAG și cer ca acest calcul să fie„rezonabil”.

(175)

Comisia nu este de acord cu această analiză. În conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, cheltuielile VAG trebuie să se bazeze pe date reale referitoare la producție și vânzări. Articolul 2 alineatul (6) litera (c) poate fi invocat numai atunci când aceste sume nu pot fi stabilite. După cum a recunoscut și producătorul-exportator, datele privind valoarea reală a cheltuielilor VAG sunt disponibile în conturile sale și includ cheltuielile financiare în cauză. Argumentul că unele cheltuieli financiare nu sunt legate de producția și/sau vânzarea de produse trebuie să fie respins. În primul rând, datele prezentate de către producătorul-exportator în sprijinul acestei afirmații nu pot fi verificate în acest stadiu al anchetei. Producătorul-exportator a avut la dispoziție suficient timp și a fost notificat în prealabil să furnizeze aceste informații când au avut loc verificările, dar nu a profitat de această oportunitate. În al doilea rând, Zaporizhstal este activ doar în producția și vânzarea produselor sale. Producătorul-exportator nu a furnizat niciun element de probă care să indice contrariul. Trimiterea la cerința potrivit căreia construirea cheltuielilor VAG ar trebui să fie rezonabilă este greșită, întrucât Comisia nu a construit cheltuielile VAG în cauză, ci le-a stabilit în conformitate cu cerințele prevăzute la 2 alineatul (6) din regulamentul de bază. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(176)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor definitive, producătorul-exportator a afirmat că cheltuielile în discuție se refereau într-adevăr la exploatarea economică a unității per ansamblu, dar nu și pentru operațiuni care implicau producția și vânzările produsului în cauză. Producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că Comisia nu a luat în considerare dovezile referitoare la solicitarea sa de a exclude aceste cheltuieli. Producătorul-exportator a susținut că Comisia a respins chiar și simplul fapt că ar fi fost prezentat vreun element de probă în sprijinul cererii, afirmând că nu a fost prezentat niciun element de probă de natură să contrazică faptul că Zaporizhstal este activ doar în producția și vânzarea produselor sale. În sfârșit, în ceea ce privește observația Comisiei în ceea ce privește noul set de date prezentate pentru a susține excluderea anumitor cheltuieli financiare, producătorul-exportator a declarat că această afirmație a fost făcută în răspunsul la chestionarul antidumping și că datele relevante au fost prezentate în raportul de audit transmise împreună cu răspunsul respectiv.

(177)

Ca răspuns la cele de mai sus, Comisia a remarcat că producătorul-exportator a făcut două cereri legate de această afirmație. Prima cerere, prezentată în răspunsul la chestionarul antidumping și apoi motivată în comunicarea sa din 5 ianuarie 2017, a fost de a ajusta cheltuielile financiare ale Zaporizhstal la nivelul istoric în condiții normale de funcționare. A doua cerere, formulată pentru prima dată în observațiile cu privire la documentul de informare la 2 mai 2017, după verificările din Zaporizhstal, a fost de a ajusta cheltuielile VAG prin excluderea cheltuielilor care nu ar fi legate de producerea și/sau vânzarea produsului în cauză.

(178)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 175 de mai sus, Comisia nu poate ajusta cheltuielile financiare ale Zaporizhstal la nivelul istoric, în condiții normale de funcționare, deoarece, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, cheltuielile VAG trebuie să se bazeze pe date reale referitoare la producție și vânzări. Aceste date au fost puse la dispoziția Comisiei și au fost utilizate în calculele relevante. Nu au fost furnizate argumente noi cu privire la acest aspect de către producătorul-exportator în observațiile sale cu privire la documentul de informare finală și, prin urmare, nu mai sunt necesare explicații suplimentare.

(179)

În ceea ce privește a doua cerere, și anume, aceea de a ajusta valoarea normală pentru Zaporizhstal pentru a exclude cheltuielile care nu ar fi legate de producerea și/sau vânzarea produsului în cauză, Comisia a făcut observația că nu este clar din observațiile cu privire la documentul de informare că aceste cheltuieli nu sunt legate în mod direct sau indirect de producerea și/sau vânzarea produsului în cauză. După cum s-a menționat mai sus, din informațiile deținute de Comisie, activitățile Zaporizhstal sunt limitate la producția și vânzarea produsului său. Prin urmare, în mod normal, cheltuielile sale financiare ar fi, într-un fel sau altul, legate de aceste activități. Într-adevăr, elementele menționate de către producătorul exportator în observațiile cu privire la documentul de informare ca fiind nelegate de producția și/sau vânzarea produsului în cauză implică investiții legate de fluxul de numerar, împrumuturi pentru filialele care produc materiile prime, sau pasive generate de beneficiile angajaților. Aceste cheltuieli par să fie cel puțin indirect legate de producția și/sau vânzarea produsului în cauză.

(180)

Verificarea acestui aspect a fost, de asemenea, imposibilă, deoarece această cerere nu a fost efectuată până la 2 mai 2017, la mult timp după ce vizita de verificare relevantă a fost încheiată (și anume, 24 noiembrie 2016). În comunicarea din 5 ianuarie 2017 transmisă, de asemenea, după vizita de verificare relevantă, producătorul-exportator a menționat că anumite cheltuieli financiare aferente împrumuturilor au fost efectuate pentru un scop general și nu erau legate de producția și vânzările produsului în cauză. Nu au fost prezentate detalii suplimentare cu privire la acest aspect la momentul respectiv, deoarece producătorul-exportator nu a solicitat excluderea acestor împrumuturi, dar și-a menținut cererea de ajustare a cheltuielilor financiare ale Zaporizhstal la nivelul istoric în condiții normale de funcționare.

(181)

Cu privire la acest aspect, în observațiile sale privind comunicarea constatărilor definitive, producătorul-exportator a susținut că, în timpul vizitei de verificare la Zaporizhstal i-a fost furnizată Comisiei o „versiune completă și cuprinzătoare a rapoartelor de audit care ridică în mod clar problema cheltuielilor financiare suplimentare din unitatea de prelucrare care nu au legătură cu producerea și vânzarea produsului în cauză”. Ulterior, producătorul-exportator a afirmat că Comisia ar fi putut utiliza această ocazie pentru a verifica și, dacă este necesar, pentru a solicita clarificări suplimentare în ceea ce privește elementele de probă prezentate de Zaporizhstal.

(182)

Comisia a remarcat în primul rând faptul că, așa cum s-a precizat de către producătorul-exportator, rapoartele anuale complete ale Zaporizhstal nu au fost furnizate înainte de vizita de verificare, în pofida faptului că au fost solicitate în chestionarul antidumping. Comisia a constatat în continuare că, așa cum a fost înștiințat producătorul-exportator în scrisoarea prealabilă verificării din 27 octombrie 2016, scopul vizitei a fost acela de a verifica informațiile din răspunsurile la chestionare, convenind asupra detaliilor înregistrate în acestea cu documentele-sursă, evidențele contabile și financiare și declarațiile financiare auditate. Problema anumitor cheltuieli financiare ale Zaporizhstal despre care se pretinde că nu au legătură cu producția și vânzările produsului în cauză nu a fost invocată până la 2 mai 2017 și a fost doar menționată în comunicarea din 5 ianuarie 2017. Ambele evenimente au avut loc după ce vizitele de verificare la sediul Zaporizhstal au fost deja încheiate. Prin urmare, examinarea acestei probleme și verificarea acestor cheltuieli nu au fost și nu ar fi putut fi prezente în programul de lucru al Comisiei pentru vizita respectivă. Argumentul că problema cheltuielilor financiare care nu au legătura cu producția sau vânzările se ridica prin simplul fapt că aceste cheltuieli erau înregistrate în rapoartele auditate, ignoră scopul vizitei de verificare și rolul Comisiei în cadrul acesteia, așa cum i s-a comunicat producătorului-exportator în scrisoarea prealabilă verificării, înainte ca aceasta să înceapă. Acest lucru, coroborat cu faptul că rapoartele auditate complete au fost furnizate doar în timpul vizitei de verificare și, după cum s-a menționat mai sus, că rămâne neclar faptul că cheltuielile în cauză nu sunt legate de producția și vânzarea produsului în cauză, trebuie să ducă la respingerea acestei părți a afirmației.

(183)

Din motivele enumerate mai sus, afirmația a fost respinsă.

(184)

Prețul de export a fost stabilit în conformitate cu metodologia generală descrisă în secțiunea 3.1.2. de mai sus și, în special, la articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază. Pentru vânzările efectuate prin intermediul importatorilor afiliați, prețul de export a fost construit în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(185)

Producătorul-exportator a afirmat că comerciantul elvețian – Metinvest International SA (denumit în continuare „MISA”) – acționa doar în calitate de departament de export în unitățile de producție, deoarece nu a efectuat vămuirea mărfurilor furnizate în Uniune. În plus, producătorul-exportator a pretins că nu ar trebui efectuată nicio deducere pentru costurile VAG și profitul comerciantului (sau un comision nominal) deoarece articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază nu se aplică în cazul de față, având în vedere faptul că acest comerciant nu are sediul în Uniune.

(186)

Comisia nu a construit prețul de export în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, pentru vânzările la export către cumpărători independenți prin intermediul comerciantului elvețian. Cu toate acestea, chiar dacă responsabilitatea pentru vămuire revine cumpărătorului, acest lucru nu schimbă faptul că vânzările sunt efectuate prin intermediul comerciantului afiliat care suportă cheltuielile VAG și care, în mod normal, încearcă să obțină un profit pentru serviciile sale. Prin urmare, astfel cum s-a menționat în considerentul 194, Comisia a considerat că o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază este justificată.

(187)

În observațiile sale la documentul de informare, producătorul-exportator a afirmat că MISA nu este un comerciant orientat spre profit, ci o societate afiliată căreia i s-au încredințat sarcini care revin în mod normal unui departament intern de vânzări la export.

(188)

Pe baza elementelor de care dispune, Comisia nu a fost de acord cu această afirmație. MISA este o societate care urmărește obținerea de profit, care se autodefinește drept o societate care încearcă să găsească un echilibru între rentabilitate, satisfacția clientului și gestionarea riscurilor. Activitățile MISA nu se limitează la vânzările produselor grupului Metinvest. MISA și unitățile de producție au proprietari diferiți. În ultimă instanță, MISA semnează contracte de vânzare-cumpărare detaliate cu unitățile de producție. Aceste acorduri cuprind clauze referitoare la sancțiunile pentru neîndeplinirea sau performanța sub așteptări a obligațiilor ce le revin, precum și pentru soluționarea litigiilor cu terți, mai des întâlnite în contactele dintre comercianți independenți decât în departamentul de producție și de vânzare al unei societăți. Pe baza acestor elemente, Comisia concluzionează că relația dintre MISA și cele două unități de producție este mai mult cea a unui agent decât al unui departament de vânzări integrat. Astfel cum se explică în considerentul 194, ajustarea relevantă este justificată ori de câte ori MISA participă la o tranzacție.

(189)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor definitive, producătorul-exportator a dedus din aplicarea dispozițiilor articolului 2 alineatul (8) din regulamentul de bază la vânzările efectuate prin intermediul MISA, că Comisia a admis faptul că MISA acționează ca un departament de vânzări la export al grupului. Producătorul-exportator nu a fost de acord apoi din nou cu aplicarea articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, susținând că MISA nu acționează ca un agent sau ca un comerciant. Pentru a sublinia acest punct, producătorul-exportator a afirmat că MISA vinde doar o cotă nesemnificativă și de nișă de produse care nu sunt fabricate de grup. Producătorul-exportator a susținut apoi că faptul că MISA încearcă să găsească un echilibru adecvat între rentabilitate, satisfacția clientului și gestionarea riscurilor, sau că semnează contracte de vânzare-cumpărare detaliate cu locurile de producție, sau faptul că dispune de propriul său director și personal, diferit de uzinele din Ucraina, ar fi cerințe care decurg din respectarea cerințelor juridice necesare din Ucraina și din Elveția.

(190)

Astfel cum s-a explicat mai sus, Comisia nu a acceptat faptul că MISA a acționat ca un departament de vânzări la export al grupului. MISA a acționat ca un comerciant afiliat și, prin urmare, Comisia a aplicat articolul 2 alineatul (8) coroborat cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază. În plus, MISA vinde nu numai o proporție nesemnificativă sau de nișă de produse care nu sunt fabricate de către grup, cu toate că acest fapt are în sine o importanță semnificativă pentru această determinare. MISA vinde, de asemenea, grupului cantități însemnate de produse ale unor terți. Cu privire la elementele de probă menționate în considerentul 188 de mai sus, producătorul-exportator a invocat doar că aceste elemente sunt impuse prin lege și nu neagă poziția MISA ca departament de export. Nu au fost furnizate detalii suplimentare cu privire la elementele impuse de lege. În plus, producătorul-exportator nu a explicat motivul pentru care elemente cum ar fi urmărirea obținerii de profit (care a fost contestată de producătorul-exportator în observațiile sale privind documentul informativ) sau faptul de a avea acorduri care cuprind clauze referitoare la sancțiunile pentru neîndeplinirea sau performanța sub așteptări a obligațiilor ce le revin, precum și pentru soluționarea litigiilor cu terți, nu ar nega poziția MISA ca fiind un departament de export. Prin urmare, nu mai sunt necesare observații cu privire la acest aspect.

(191)

Din motivele enumerate mai sus, afirmația a fost respinsă.

(192)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export ale singurului producător-exportator pe baza prețului franco fabrică.

(193)

Atunci când se justifică prin necesitatea de a asigura o comparație justă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export în funcție de diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au operat ajustări pentru taxele de import (în intervalul cuprins între 0,1 % și 0,7 %), costurile de transport, de asigurare, de manipulare, de încărcare și costurile auxiliare (în intervalul cuprins între 1 % și 8 %), ambalare (în intervalul cuprins între 0 % și 0,1 %), costurile de credit (în intervalul cuprins între 0 % și 0,7 %), costuri post vânzare (în intervalul cuprins între 0,1 % și 0,4 %), comisioane bancare (în intervalul cuprins între 0 % și 0,3 %), și comisioane (în intervalul cuprins între 0 % și 0,2 %).

(194)

În plus, deoarece toate vânzările către Uniune au fost efectuate prin intermediul unui comerciant afiliat din Elveția, a fost efectuată o ajustare relevantă pe baza articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază.

(195)

Producătorul-exportator a pretins efectuarea unei ajustări în funcție de nivelul de comercializare, în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (d) punctul (i) din regulamentul de bază,argumentând că canalele de vânzări ale produsului similar pe piața internă au fost semnificativ diferite de cele ale vânzărilor produsului în cauză către Uniune și, prin urmare, comparabilitatea prețurilor a fost afectată. Acesta a susținut, de asemenea, că au existat diferențe substanțiale și distincte între funcții și prețuri pentru diferitele niveluri de comercializare pe piața internă și în vânzările la export către Uniune.

(196)

Producătorul-exportator nu a demonstrat existența unor diferențe substanțiale și distincte în funcțiile și prețurile practicate de comercianți corespunzătoare diferitelor etape comerciale pe piața internă a țării exportatoare. Într-adevăr, datele furnizate de producătorul-exportator nu au susținut această concluzie. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(197)

În observațiile sale privind documentul de informare, producătorul-exportator s-a opus cu fermitate acestei justificări ca fiind arbitrară și nejustificată. Cu toate acestea, producătorul-exportator nu a adus niciun element de probă care să demonstreze existența unor diferențe substanțiale și distincte în funcțiile și prețurile practicate de comercianți corespunzătoare diferitelor etape comerciale pe piața internă a țării exportatoare. În schimb, acesta s-a axat numai pe prima parte a acestei cerințe, susținând că există diferențe substanțiale și distincte în funcțiile și prețurile practicate de comercianți corespunzătoare diferitelor etape comerciale, omițând faptul că această cerință ar trebui să fie demonstrată pe piața internă. Într-adevăr, Comisia a verificat prețurile vânzătorului corespunzând diverselor niveluri comerciale pe piața internă și nu a fost în măsură să găsească diferențe substanțiale și distincte.

(198)

Producătorul-exportator a afirmat că, în cazul în care Comisia consideră că articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază nu se aplică, Comisia ar fi trebuit să recurgă la articolul 2 alineatul (10) punctul (ii) din regulamentul de bază. În acest scop, în afară de o trimitere vagă la elemente de probă prima facie, producătorul-exportator în cauză nu a furnizat niciun argument cu privire la motivul pentru care această dispoziție ar fi aplicabilă. Nivelurile comerciale relevante pe piața internă existau într-adevăr pe piața internă și nu s-a demonstrat în mod clar că anumite funcții se referă la etapele de comercializare, altele decât cea care urmează să fie utilizată în comparație. Prin urmare, această dispoziție nu este aplicabilă în cazul de față.

(199)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor definitive, producătorul-exportator a afirmat că Comisia s-ar fi contrazis în argumentele sale, arătând că, deși există diferite niveluri comerciale pe piața internă, producătorul-exportator nu a făcut dovada unor diferențe substanțiale și distincte în privința funcției și a prețurilor practicate de vânzător pentru nivelurile respective.

(200)

Comisia nu a remarcat o contradicție în această declarație.

(201)

În plus, producătorul-exportator a susținut că în comunicarea sa din 5 ianuarie 2017, acesta a furnizat Comisiei analiza sa și o comparație a diferitelor niveluri de comercializare pe piața internă, identificând și comparând nivelurile de comercializare pe piața internă și demonstrând o diferență semnificativă de prețuri între aceste niveluri.

(202)

Comisia a răspuns arătând că, în comunicarea respectivă, societatea a comparat diferitele canale de vânzări pe piața internă, și nu nivelurile de comercializare, ale uneia dintre unitățile sale de producție. În această comparație eronată deja, producătorul-exportator a susținut, de asemenea, că canalul cel mai comparabil cu canalul de vânzări al Uniunii este cel direct, adică cel care nu-l implică pe comerciantul de pe piața internă a acestuia. Nu au fost furnizate dovezi care să demonstreze acest fapt, în special având în vedere faptul că toate vânzările sale către Uniune au fost realizate prin intermediul unui comerciant afiliat din Elveția, și anume MISA. Prin urmare, Comisia a menținut faptul că producătorul-exportator nu a demonstrat existența unor diferențe substanțiale și distincte în funcțiile și prețurile practicate de vânzător corespunzătoare diferitelor etape comerciale pe piața internă a țării exportatoare.

(203)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor definitive, producătorul-exportator a susținut, de asemenea, că Comisia nu a indicat faptul că a prezentat o variantă revizuită a listei de vânzări la export a societății sale afiliate MISA. În această listă, producătorul-exportator s-a adresat notei Comisiei în ceea ce privește identificarea nivelurilor de comercializare pentru un număr mare de tranzacții, care era incorectă în răspunsul inițial la chestionarul antidumping. Producătorul-exportator a afirmat că nu se poate afirma că această informație a fost transmisă prea târziu în cadrul anchetei, întrucât Comisia ar fi putut s-o verifice, dacă era necesar, în timpul vizitei de verificare la entitățile afiliate societății din Uniune.

(204)

Comisia nu este de acord cu această afirmație. Informațiile suplimentare privind enumerarea vânzărilor MISA au fost furnizate după verificarea MISA. Tocmai pentru a asigura evitarea unei astfel de situații, înainte de verificarea efectuată la sediul MISA, în comunicarea sa din 17 ianuarie 2017, Comisia a reamintit societății că, în cazul în care o cerere sau oricare dintre aspectele sale necesită o verificare, aceasta trebuie prezentată într-un termen rezonabil înainte de vizita de verificare, astfel încât echipa responsabilă să poată pregăti partea corespunzătoare a vizitei. În fine, chiar dacă Comisia era în măsură să verifice aceste date la sediul MISA, aceasta nu schimbă faptul că, așa cum s-a menționat mai sus, producătorul-exportator nu a demonstrat existența unor diferențe substanțiale și distincte în funcția și prețul vânzătorului corespunzătoare diferitelor etape comerciale pe piața internă a țării exportatoare.

(205)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor definitive, producătorul-exportator și-a reiterat, de asemenea, afirmația conform căreia, în cazul în care Comisia ar fi considerat că elementele de probă prezentate de către societate în sprijinul cererii în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (d) punctul (i) din regulamentul de bază, nu au reușit să demonstreze diferențe substanțiale și distincte între funcțiile și prețurile vânzătorului care corespund diverselor niveluri de comercializare pe piața internă, aceleași probe ar fi putut fi utilizate de către Comisie pentru aplicarea unei ajustări speciale în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (d) punctul (ii), și anume în cazurile „absenței nivelurilor relevante pe piața internă”. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat mai sus, Comisia a ajuns la concluzia că existau niveluri relevante de comercializare pe piața internă. Producătorul-exportator nu a demonstrat că existau diferențe substanțiale și distincte între funcțiile și prețurile vânzătorului care corespund acestor niveluri, dar aceasta nu schimbă faptul că aceste niveluri erau prezente pe piața internă. Condițiile pentru aplicarea articolului 2 alineatul (10) litera (d) punctul (ii) din regulamentul de bază nu au fost, așadar, îndeplinite.

(206)

Din motivele enumerate mai sus, afirmația a fost respinsă.

(207)

Producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că, pentru a se asigura o comparație echitabilă, valoarea normală ar trebui să fie ajustată datorită cheltuielilor de transport ale produsului similar între unitatea de producție și comerciantul național afiliat.

(208)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (e) din regulamentul de bază, se operează o ajustare pe baza diferențelor dintre costurile care au un raport direct cu produsul în cauză și care au fost indicate pentru transportul produsului în cauză și/sau produsului similar de la sediile producătorului-exportator până la un cumpărător independent, în cazul în care aceste costuri sunt incluse în prețurile practicate. Această dispoziție nu vizează costurile de transport între două părți afiliate, care nu par să fie reflectate în prețul facturat cumpărătorului independent. În consecință, Comisia a respins această afirmație.

(209)

În urma documentului de informare, producătorul-exportator a prezentat un nou set de date pentru vânzările importatorilor afiliați. Acest set de date a fost ulterior verificat de Comisie. Aceste noi cifre au afectat calculul marjei de dumping stabilite inițial în documentul de informare.

(210)

Pentru producătorul-exportator, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(211)

Nivelul de cooperare din Ucraina era foarte mare deoarece exporturile producătorului-exportator cooperant reprezentau peste 95 % din volumul total de exporturi în Uniune în cursul perioadei de anchetă. Din aceste motive, Comisia a stabilit marja de dumping pentru toată țara la același nivel cu cel al singurului producător-exportator cooperant.

(212)

Marjele de dumping, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt după cum urmează:

(213)

În cadrul Uniunii, 17 societăți au oferit informații privind producția și vânzările în cadrul examinării reprezentativității și au indicat că au fabricat produsul similar în cursul perioadei de anchetă. Pe baza informațiilor disponibile în reclamație, aceste 17 societăți reprezintă aproximativ 90 % din producția de produs similar în Uniune.

(214)

În afară de aceste 17 societăți, în cursul perioadei de anchetă au existat alte cinci întreprinderi care produceau produsul similar.

(215)

O parte interesată a afirmat că includerea datelor de la producătorul italian Ilva ar distorsiona imaginea prejudiciului pentru întreaga industrie siderurgică din Uniune, ținând cont de situația specială a acestei societăți (13) și, prin urmare, acest producător italian ar trebui să fie exclus. Cu toate acestea, în temeiul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază, termenul „industria din Uniune” se referă la totalitatea producătorilor din Uniune de produse similare sau la o proporție majoră a acestora. Întrucât Comisia nu ar fi avut niciun motiv să își limiteze analiza la o proporție majoră, aceasta era obligată să analizeze întreaga industrie, inclusiv Ilva. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(216)

Producția totală din Uniune în cursul perioadei de anchetă a fost stabilită la aproximativ 72,9 milioane de tone. Comisia a stabilit această cifră pe baza informațiilor de la reclamant și de la toți producătorii cunoscuți din Uniune. Așa cum se precizează în considerentul 7, în cadrul eșantionului au fost selectați șase producători din Uniune, reprezentând 45 % din producția totală a produsului similar în Uniune, eșantion care s-a dovedit a fi reprezentativ.

(217)

Modelul de afaceri al producătorilor din Uniune și nivelul lor de integrare verticală variază. Cu toate acestea, industria din Uniune poate fi considerată în general o industrie cu un grad ridicat de integrare pe verticală, așa cum se explică în considerentul 219 de mai jos.

(218)

Așa cum se menționează în considerentul 45 de mai sus, produsul în cauză intră sub incidența mai multor coduri NC, inclusiv a anumitor coduri ex. Pentru a nu subestima consumul din Uniune și având în vedere impactul aparent marginal al acestor coduri asupra consumului total, volumele importurilor încadrate la codurile NC ex au fost contabilizate în totalitate în scopul calculării consumului la nivelul Uniunii.

(219)

Deoarece industria din Uniune este în mare parte integrată pe verticală, iar produsul în cauză este considerat materie primă pentru producția de diverse produse cu valoare adăugată în aval, începând cu produsele laminate la rece, consumurile de pe piața captivă și de pe piața liberă au fost analizate separat.

(220)

Distincția dintre piața captivă și piața liberă este relevantă pentru analiza prejudiciului. În plus, prețurile de transfer sunt stabilite pe piața captivă în cadrul grupurilor în funcție de diferite politici tarifare. În schimb, producția destinată pieței libere a Uniunii se află în concurență directă cu importurile produsului în cauză, iar prețurile sunt prețurile pieței libere.

(221)

Pentru a oferi o imagine cât mai completă posibil a industriei din Uniune, Comisia a obținut date pentru întreaga activitate legată de produsul în cauză și a stabilit dacă producția a fost destinată utilizării captive sau pieței libere. Comisia a constatat că aproximativ 58 % din producția totală a producătorilor din Uniune a fost destinată utilizării captive în cursul perioadei de anchetă.

(222)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, producătorul-exportator din Serbia a remarcat faptul că pe piața liberă, consumul produsului în cauză a scăzut între 2015 și perioada de anchetă cu mai mult de 1,2 milioane de tone și că acest lucru implică o scădere drastică a consumului din Uniune în cursul celui de al doilea semestru al anului 2015. Prin urmare, el a solicitat Comisiei să investigheze în continuare dacă datele referitoare la vânzări furnizate de industria din Uniune pe piața liberă ar fi fost cu adevărat exacte.

(223)

Comisia a analizat datele privind vânzările și consumul furnizate de industria din Uniune, și a confirmat că datele furnizate pentru consumul de pe piața liberă de industria din Uniune erau exacte și fiabile.

(224)

Comisia a stabilit consumul captiv din Uniune pe baza utilizării captive și a vânzărilor captive de pe piața din Uniune ale tuturor producătorilor cunoscuți din Uniune. Pe această bază, consumul captiv la nivelul Uniunii a evoluat astfel:

Tabelul 1

Consumul captiv pe piața Uniunii (tone)

(225)

În cursul perioadei examinate, consumul captiv de pe piața Uniunii a rămas stabil.

(226)

Comisia a stabilit consumul de pe piața liberă din Uniune pe baza (a) vânzărilor pe piața din Uniune ale tuturor producătorilor cunoscuți din Uniune și (b) a importurilor în Uniune provenind din toate țările terțe, astfel cum au fost raportate de Eurostat și, de asemenea, având în vedere datele transmise de producătorii-exportatori cooperanți din țările în cauză. Pe această bază, consumul de pe piața liberă din Uniune a evoluat astfel:

Tabelul 2

Consumul de pe piața liberă (tone)

(227)

În cursul perioadei examinate, consumul de pe piața liberă din Uniune a crescut cu aproximativ 5 %. Creșterea se datorează în principal redresării economice a industriei din aval.

(228)

Comisia a examinat dacă importurile de produs în cauză originare din țările în cauză ar trebui să fie evaluate cumulativ, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(229)

Această dispoziție prevede că importurile provenite din mai multe țări pot face obiectul unei evaluări cumulative în cazul în care:

(230)

Marjele de dumping stabilite în raport cu importurile provenite din țările în cauză sunt enumerate mai sus în secțiunea 3 „Dumping”. Toate aceste marje se află deasupra pragului de minimis stabilit la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(231)

În urma evaluării, s-a constatat că volumul importurilor originare din Brazilia, Iran, Rusia, Serbia și Ucraina nu au fost neglijabile, în sensul articolului 3 alineatul (4) din regulamentul de bază. Brazilia, Iran, Rusia, Serbia și Ucraina au deținut, în perioada de anchetă, o cotă de piață de 1,79 %, 3,32 %, 4,29 % și, respectiv, 3,17 %, astfel cum se menționează în tabelul 3 de mai jos.

(232)

Pe de altă parte, volumele importurilor din Serbia s-au dovedit a fi neglijabile în sensul articolului 3 alineatul (4) din regulamentul de bază. Într-adevăr, volumul importurilor din Serbia a scăzut de la 427 558 de tone în 2015 la aproximativ 354 000 de tone în cursul perioadei de anchetă, ceea ce înseamnă o cotă de piață de numai 1,04 %. Potrivit practicii Comisiei, este considerată „neglijabilă” o cotă de piață sub pragul de 1 % prevăzut de regulamentul de bază, în etapa de deschidere a procedurii. Cu toate acestea, Comisia a constatat, în acest caz, că un procent de 1,04 % este încă neglijabil deoarece 0,04 % ar trebui considerat nesemnificativ, în special atunci când, în termeni relativi, volumele importurilor din Serbia sunt considerabil mai mici decât volumele din celelalte patru țări, considerate individual. Într-adevăr, volumele importurilor sârbe au fost aproape jumătate din volumele din Brazilia, a doua țară ca mărime în ceea ce privește volumul cel mai mic al importurilor.

Tabelul 3

Volumul importurilor (tone) și cota de piață

(233)

În urma comunicării constatărilor finale, cât și în cursul audierii din 27 iulie 2017, reclamantul a susținut că exporturile din Serbia ar trebui să fie evaluate cumulativ cu importurile provenite din patru alte țări întrucât exporturile din Serbia au depășit pragul de minimis de 1 %. În opinia sa, pragul de 1 % nu permite nicio excepție, oricât de mic ar fi procentul suplimentar.

(234)

Comisia a respins argumentul de mai sus. Decizia dacă importurile ar trebui sau nu să fie evaluate cumulativ, trebuie să se bazeze pe toate criteriile stabilite la articolul 3 alineatul (3) din regulamentul de bază. Articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază nu acordă nicio importanță deosebită niciunuia dintre aceste criterii individuale. Deși este adevărat că importurile dintr-o țară nu pot fi cumulate în cazul în care volumul acestora este neglijabil, reciproca nu înseamnă că acestea trebuie să fie cumulate ipso facto. Mai mult, regulamentul de bază nu stabilește în mod explicit niciun prag de minimis. Deși articolul 5 alineatul (7) din regulamentul de bază poate servi ca orientare în ceea ce privește volumele neglijabile ale importurilor, articolul 3 alineatul (4) nu include prin trimitere aceste praguri. Dimpotrivă, textul oferă suficientă flexibilitate Comisiei pentru a efectua o analiză de la caz la caz, ținând seama de faptul că volumul „suplimentar” de 0,04 % a fost nesemnificativ.

(235)

În plus, Comisia a constatat că prețurile de export din Serbia erau diferite de prețurile de export ale celorlalte patru țări în cauză din următoarele motive:

Tabelul 4

Prețuri de import (EUR/tonă)

(236)

În acest sens, stabilirea prețurilor, combinată cu volumul neglijabil, sugerează că producătorul-exportator sârb este mai degrabă în poziția de a imita prețuri decât de a le impune pentru produsul în cauză. Acest lucru este demonstrat și de faptul că scăderea prețurilor între anul 2015 și perioada de anchetă este mai mică, de asemenea, în termeni relativi, în comparație cu scăderea prețurilor în cazul celorlalte patru țări în cauză.

(237)

În urma comunicării constatărilor finale, în cursul audierii din 27 iulie 2017 (a se vedea considerentul 33), reclamantul a solicitat serviciilor Comisiei să furnizeze date privind subcotarea prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative pentru producătorul-exportator sârb pentru a putea revizui declarațiile Comisiei, astfel cum au fost stabilite în considerentele 235 și 236, conform cărora producătorul-exportator sârb mai degrabă imită prețuri decât stabilește prețuri. În plus, în opinia reclamantului, nu există dovezi că Serbia se adaptează la prețuri.

(238)

Comisia a observat că a dezvăluit mai sus prețurile medii ale importurilor din țările în cauză. Aceste date arată că prețurile de import din Serbia au fost cele mai ridicate în 2013 (468 EUR/tonă) și au rămas cele mai mari în anii următori până la prețul din PA(365 EUR/tonă). În plus, indexul din tabelul 4 de mai sus a arătat că declinul relativ al prețurilor din Serbia a scăzut de la 100 la 78, cu anul 2013 indexat ca 100, în timp ce alte patru țări au înregistrat o scădere până la 75 (Brazilia), 70 (Iran), 72 (Rusia) și Ucraina (74). Prin urmare, reclamantul a fost în măsură să revizuiască constatarea Comisiei conform căreia exportatorul-producător sârb se adapta mai degrabă la prețuri decât stabilea prețuri, atât cu privire la prețul de import cât și la declinul relativ al prețurilor între 2013 și PA. Comisia nu a utilizat datele de subcotare a prețurilor pentru această evaluare deoarece calculele de subcotare oferă doar o privire de ansamblu în cursul perioadei de anchetă și astfel, nu permit o comparație a prețurilor tendinței pe un număr de ani. Întrucât reclamantul nu a furnizat alte motive pentru nevoia de date privind subcotarea în comunicarea constatărilor definitive, de subcotare a prețurilor de vânzare, dincolo de nevoia de a revizui declarațiile care figurează în considerentele 235 și 236 de mai sus, Comisia, în consecință, a respins această cerere.

(239)

Dat fiind faptul că reclamantul nu a contestat cifrele așa cum sunt prezentate în tabelul 4, Comisia a confirmat astfel constatarea sa că exportatorul sârb a urmat numai o tendință de preț stabilită de alți importatori mai degrabă decât să urmărească o politică agresivă a prețurilor ca un lider în materie de prețuri pe piață.

(240)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că importurile din Serbia nu ar trebui să fie evaluate cumulativ cu importurile provenite din celelalte patru țări. Ca o consecință a constatării că importurile din Serbia au fost de minimis, nu sunt necesare măsuri de protecție cu privire la importurile de produse plate din oțel laminate la cald originare din Serbia. Prin urmare, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din regulamentul de bază, procedura ar trebui încheiată cu privire la importurile din Serbia.

(241)

Comisia a evaluat, de asemenea, condițiile de concurență între importurile care fac obiectul unui dumping din celelalte patru țări în cauză și condițiile de concurență între importurile care fac obiectul unui dumping și produsul similar și a constatat că acestea erau similare. Într-adevăr, produsele importate au concurat între ele, precum și cu produsul similar fabricat în Uniune. Produsele sunt interschimbabile și au fost comercializate în Uniune prin intermediul unor canalele de vânzări comparabile, fiind vândute unor categorii similare de clienți finali.

(242)

În urma deschiderii anchetei, mai multe părți au prezentat observații cu privire la evaluarea cumulativă a efectelor importurilor provenite din țările în cauză. Misiunea Ucrainei pe lângă Uniunea Europeană, Ministerul Industriei și Comerțului din Rusia și un producător-exportator din Rusia, precum și doi producători-exportatori din Brazilia au contestat caracterul adecvat al unei evaluări cumulative a importurilor din țările lor cu alte țări care fac obiectul anchetei și au susținut că importurile din țările lor nu ar trebui să fie cumulate cu acestea. Misiunea Ucrainei pe lângă Uniunea Europeană a susținut că volumul importurilor din Ucraina a rămas stabil în cursul perioadei 2011-2016, spre deosebire de celelalte țări și că există o diferență semnificativă între structura geografică a importurilor din Ucraina, pe de o parte, și cea din Brazilia, Iran, Serbia și Rusia pe de altă parte. Ministerul Industriei și Comerțului din Rusia a fost de părere că ar trebui realizată o evaluare exhaustivă a condițiilor de concurență. Producătorul exportator rus a susținut că importurile originare din această țară în cursul perioadei examinate a scăzut, de fapt, că o parte din importurile sale erau furnizări intra-grup captive, care nu intră ca atare pe piața liberă din Uniune și că tipurile de produs vândute au fost diferite. În plus, un producător-exportator brazilian a susținut că nu a urmat o evoluție similară și că aceste importuri au fost distribuite prin diferite canale de vânzare în comparație cu importurile din celelalte patru țări în cauză. Un alt producător-exportator brazilian a susținut că importurile din Brazilia au fost neglijabile și că importurile din Brazilia nu au urmat aceleași tendințe ca și cele din celelalte patru țări în cauză, în ceea ce privește volumul, cota de piață și prețul.

(243)

Comisia a respins aceste argumente. Importurile din Rusia și Ucraina către Uniune au crescut în termeni absoluți în perioada examinată. În plus, chiar dacă importurile au scăzut în cursul perioadei examinate, acest fapt nu este un criteriu pentru a stabili dacă volumul importurilor este neglijabil în sensul articolului 3 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(244)

În urma evaluării, condițiile de concurență între importurile care fac obiectul unui dumping originare din Brazilia, Iran, Rusia, Serbia și Ucraina și produsul similar au fost considerate a fi similare, din motivele expuse mai jos.

(245)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a ajuns la concluzia că au fost îndeplinite condițiile pentru o evaluare cumulativă a efectelor importurilor din Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina. În consecință, aceste importuri au fost examinate cumulativ în scopul stabilirii prejudiciului.

(246)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, Comisia a primit mai multe observații referitoare la evaluarea cumulativă a țărilor în cauză, care sunt abordate în considerentele de mai jos.

(247)

Reclamantul a susținut că importurile din Serbia au cauzat un prejudiciu producătorilor din Uniune, în mod similar cu importurile din celelalte patru țări. În această privință, reclamantul s-a referit la faptul că importurile din Serbia s-au dublat ca volum absolut, cât și cotă de piață în perioada cuprinsă între 2013 și perioada de anchetă, că prețurile lor au scăzut, de asemenea, în această perioadă și că importurile din Serbia au subcotat semnificativ producătorii din Uniune cu sume considerabile în cursul perioadei de anchetă. În plus, reclamantul a afirmat, de asemenea, că importurile din Serbia au o cotă de piață de 1,04 %, care este doar puțin peste pragul de 1 % prevăzut la articolul 5 alineatul (7) din regulamentul de bază. În plus, reclamantul s-a referit la un potențial risc de eludare, deoarece încheierea cu privire la Serbia ar permite societății-mame chineze a singurului producător-exportator din Serbia să vândă în Uniune prin intermediul filialei sale sârbe.

(248)

Comisia a respins afirmația potrivit căreia importurile din Serbia au cauzat un prejudiciu producătorilor din Uniune în mod similar importurilor din alte țări, din motivele menționate mai jos.

(249)

În plus, doi producători-exportatori brazilieni incluși în eșantion au afirmat că evaluarea cumulativă a importurilor din Brazilia cu cele din Iran, Rusia și Ucraina era nejustificată din motivele menționate în următoarele două considerente.

(250)

S-a argumentat că mai mult de o treime din importurile din Brazilia nu intră în concurență cu produsele din Iran, Rusia și Ucraina, dovedind astfel că canalele de vânzare pentru importurile din Brazilia erau diferite de cele din Iran, Rusia și Ucraina. În plus, acest producător-exportator a susținut că, în mod similar cu Serbia, prețurile erau în mod semnificativ mai ridicate decât prețurile medii din Iran, Rusia și Ucraina și că producătorii-exportatori din Brazilia au fost, de asemenea, mai degrabă în poziția de a imita prețuri decât de a le impune. În cele din urmă, acesta a susținut că niciunul dintre producătorii din Brazilia nu a subcotat prețurile practicate de industria din Uniune.

(251)

Celălalt producător-exportator brazilian a afirmat că o astfel de evaluare cumulativă este inadecvată din cauza volumelor neglijabile ale importurilor din Brazilia (ca în cazul Serbiei) și a diferenței de condiții de concurență. În această privință, în ceea ce privește volumele neglijabile, producătorul-exportator brazilian a argumentat că cota de piață a Braziliei a depășit pragul de 1 % doar începând cu 2015 și a ajuns la 1,79 % doar în cursul perioadei de anchetă. În plus, volumul importurilor sale era prea mic pentru a contribui la prejudiciul eventual și, astfel, la fel de nesemnificativ. În ceea ce privește diversele condiții de concurență, acesta s-a referit la faptul că aproape 60 % din importurile de produs în cauză din Brazilia în cursul perioadei de anchetă reprezentau vânzări sau transferuri către întreprinderi europene afiliate, care nu intră în concurență directă cu produsele destinate pieței libere, și, prin urmare, se confruntă cu condiții de concurență diferite. În plus, el a contestat declarația Comisiei din documentul de informare potrivit căreia importurile din Brazilia și produsul similar din Uniune sunt interschimbabile. El a susținut, în acest context, că producătorii-exportatori din Brazilia exportă în principal tipuri de produse plate din oțel laminate la cald (HRF), care au caracteristici fizice, chimice și tehnice diferite, precum și utilizări finale diferite decât produsele vândute de industria din Uniune, care sunt în principal tipuri de HRF de înaltă calitate. În plus, acesta a contestat faptul că producătorii-exportatori din Brazilia folosesc circuite de vânzare similare celor utilizate de producătorii-exportatori din celelalte țări în cauză. El a afirmat că producătorii respectivi vând de obicei direct către clienți independenți de pe piața liberă din Uniune, spre deosebire de cea mai mare parte a importurilor din Brazilia. În cele din urmă, el a formulat observații cu privire la prețurile similare cu cele prezentate de celălalt producător-exportator brazilian.

(252)

Comisia a respins argumentele celor doi producători-exportatori brazilieni incluși în eșantion, după cum se arată mai jos.

(253)

În primul rând, pentru definirea consumului, Comisia a luat în considerare totalitatea importurilor braziliene, independent de faptul că acestea au inclus furnizări în interiorul grupului. Aceasta deoarece, în lipsa unor astfel de importuri, societățile ar fi obținut cel mai probabil HRF din alte surse disponibile pe piața liberă din Uniune, inclusiv produsul similar fabricat de industria din Uniune.

(254)

În al doilea rând, pentru o parte din vânzările sale, canalele de vânzare din Brazilia nu sunt diferite de cele din Iran, Rusia și Ucraina. Toți producătorii-exportatori cooperanți din Brazilia, Iran, Rusia, Serbia și Ucraina utilizează canale de vânzare similare, prin care vând fie direct fie prin intermediul unui comerciant/importator afiliat, având sediul fie în interiorul fie în exteriorul Uniunii. În plus, în ceea ce privește argumentul că 60 % din importurile de produs în cauză din Brazilia în cursul perioadei de anchetă reprezentau vânzări sau transferuri către întreprinderi europene afiliate, care nu intră în concurență directă cu produsele destinate pieței libere, și, prin urmare, se confruntă cu condiții de concurență diferite, se remarcă următoarele. O parte din importurile produsului în cauză provenind de la producători-exportatori din Rusia au fost, de asemenea, vânzări către societăți europene afiliate, din care o parte a făcut obiectul unor prelucrări ulterioare de către aceste societăți europene afiliate. În consecință, producătorii-exportatori în cauză se confruntă cu aceleași condiții de concurență.

(255)

În al treilea rând, astfel cum se arată în tabelul 4, Comisia a recunoscut că prețurile din Brazilia sunt mai ridicate decât prețurile medii din Iran, Rusia și Ucraina. Cu toate acestea, tabelul 4 a arătat, de asemenea, că prețurile braziliene au fost în mod constant inferioare prețurilor de import din Serbia în cursul perioadei examinate, și anume pentru anii 2013, 2014, 2015 și perioada de anchetă.

(256)

În al patrulea rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia producători-exportatori brazilieni mai degrabă s-au adaptat la prețurile existente și nu au fixat alte prețuri, prețul producătorului-exportator sârb a fost evaluat în combinație cu volumele sale neglijabile. Prin urmare, nu se poate ajunge la aceeași concluzie în ceea ce privește Brazilia.

(257)

În al cincilea rând, în privința volumelor, după cum s-a menționat deja în tabelul 3, importurile din Brazilia se ridicau la 608 541 de tone pe parcursul perioadei de anchetă, comparativ cu 354 145 de tone în cazul importurilor sârbe. În consecință, volumele importurilor braziliene de HRF au fost cu peste 70 % mai mari decât ale Serbiei și au reprezentat o cotă de piață de 1,79 %, în comparație cu cea a Serbiei de 1,04 %. Ca urmare, aceste importuri nu au fost considerate ca fiind neglijabile.

(258)

În sfârșit, în ceea ce privește afirmația referitoare la o gamă de produse diferită a producătorilor-exportatori brazilieni, produsele lor au fost, în mod clar, în concurență directă cu produsele din Uniune și cu produsele altor producători-exportatori. În mod contrar afirmației producătorului-exportator, ancheta a arătat că toate tipurile de produs în cauză, inclusiv tipurile vândute de producătorii-exportatori din Brazilia, erau, de asemenea, fabricate și vândute de producătorii din Uniune. În acest sens, Comisia a constatat că peste 99,9 % din toate tipurile de produse vândute de cei trei producători-exportatori brazilieni erau, de asemenea, vândute de producătorii din Uniune incluși în eșantion în cursul perioadei de anchetă. În plus, se efectuează o evaluare cumulativă la nivel de țară cu privire la întreaga definiție a produsului în cauză și nu doar o evaluare care să ia în considerare anumite tipuri de produs în cauză.

(259)

În urma comunicării constatărilor finale, producătorul-exportator brazilian CSN a reiterat faptul că circuitele de vânzare și prețurile importurilor din Brazilia sunt substanțial diferite de cele ale importurilor din Iran, Rusia și Ucraina. În ceea ce privește canalele de vânzări, aceasta a menționat că filiala sa Lusosider nu este un comerciant, nici un importator, ci un simplu utilizator de HRF. Acesta a susținut că în special situația NLMK Europe nu a fost aceeași cu situația Lusosider. De asemenea, menționa că Lusosider nu avea acces cu ușurință la HRF vândute pe piața Uniunii. În ceea ce privește prețurile de import, trebuie menționat că evoluția prețurilor importurilor din Brazilia urmează aceeași tendință crescătoare ca și prețurile importurilor din Serbia.

(260)

Comisia a respins aceste afirmații, ca fiind nefondate: În ceea ce privește canalele de vânzări, existau alte filiale ruse situate în Letonia și în Polonia cu o societate-mamă rusească alta decât NLMK care, în cursul perioadei de anchetă, utilizau parțial și prelucrau într-o oarecare măsură HRF pe care le achiziționau de la societatea-mamă din Rusia. În plus, în pofida afirmației potrivit căreia Lusosider nu avea acces cu ușurință la HRF vândute pe piața Uniunii, Comisia ar fi fost informată, în cursul unei audieri, că Lusosider era aprovizionat din alte surse în cursul perioadei de anchetă, cum ar fi Turcia, Taiwan și Rusia. În plus, Comisia nu dispune de niciun element de probă în dosar că producătorii din Uniune nu doreau să aprovizioneze Lusosider și nici Lusosider nu a furnizat astfel de elemente de probă. În plus, în ceea ce privește prețurile, Comisia a reamintit că prețurile braziliene au fost în mod constant inferioare prețurilor de import din Serbia în cursul perioadei examinate, și anume în anii 2013, 2014, 2015 și perioada de anchetă (a se vedea considerentul 235). Prin urmare, Comisia nu a acceptat cererea producătorului-exportator brazilian conform căreia importurile din Brazilia nu ar trebui să fie evaluate cumulativ cu importurile provenite din celelalte trei țări.

(261)

De asemenea, Comisia a ajuns la concluzia că toate criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) au fost întrunite pentru celelalte patru țări și, prin urmare, importurile din Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina au fost examinate cumulativ în vederea stabilirii prejudiciului.

(262)

Importurile în Uniune provenite din Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina au evoluat după cum urmează:

Tabelul 5

Volumul importurilor (tone) și cota de piață

(263)

Tabelul de mai sus arată că, în cifre absolute, importurile din țările în cauză au crescut semnificativ în perioada examinată. În același timp, cota de piață totală a importurilor în Uniune a crescut cu aproape 5 puncte procentuale (de la 7,45 % în 2013 la 12,57 %, ceea ce reprezintă o creștere de 69 %) în cursul perioadei examinate.

(264)

Comisia a stabilit prețurile importurilor pe baza datelor furnizate de Eurostat. Prețul mediu ponderat al importurilor în Uniune provenite din Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina a evoluat după cum urmează:

Tabelul 6

Prețuri de import (EUR/tonă)

(265)

Prețurile medii ale importurilor din țările în cauză au scăzut de la 442 EUR/tonă în 2013 până la 323 EUR/tonă în cursul perioadei de anchetă. În cursul perioadei examinate, scăderea prețului unitar mediu al importurilor care fac obiectul unui dumping a fost de 27 %.

(266)

Comisia a evaluat subcotarea prețurilor pe parcursul perioadei de anchetă comparând:

(267)

Compararea prețurilor a fost realizată per tip de produs, pentru tranzacții la același nivel comercial, ajustate în mod adecvat acolo unde a fost necesar și după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Rezultatul comparației a fost exprimat ca procent din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune în cursul perioadei de anchetă. Principalele ajustări au fost legate de costurile de livrare (variind între 3,4 % și 8,9 % per producător din Uniune inclus în eșantion) de costurile de credit (variind între 0,1 și 0,4) și de reduceri (variind între 0,1 % și 2 %).

(268)

În conformitate cu mențiunile din considerentul 16, doar un singur importator neafiliat a răspuns la chestionar. Pe baza elementelor de probă colectate în cursul verificării de la acest importator neafiliat, a fost adăugat un cost ulterior importului de 7 EUR pe tonă.

(269)

Pe baza celor de mai sus, s-a constatat că importurile care fac obiectul unui dumping din partea majorității producătorilor-exportatori în cauză incluși în eșantion au subcotat prețurile practicate de industria din Uniune cu o marjă cuprinsă între 8,45 % și 17,74 %, astfel cum se poate observa în tabelul de mai jos. Nu s-a constatat nicio subcotare pentru toate societățile din Brazilia.

Tabelul 7

Marje de subcotare

(270)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, reclamantul și producătorul-exportator iranian au remarcat faptul că informațiile furnizate în documentul de informare și în una dintre anexele sale nu sunt coerente. În timp ce documentul a indicat faptul că nu s-a constatat nicio subcotare pentru societatea iraniană, o anexă specifică a arătat o marjă de subcotare de 8,45 % pentru societatea iraniană.

(271)

Ca răspuns la aceste observații, Comisia confirmă că textul documentului de informare a efectuat în mod incorect o trimitere la societatea iraniană și că marja de subcotare furnizată în anexă a fost corectă.

(272)

În urma comunicării constatărilor finale, producătorul-exportator brazilian Usiminas a afirmat că articolul 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază impune Comisiei să realizeze o analiză corespunzătoare a impactului prețurilor importurilor care fac obiectul unui dumping și să examineze dacă a existat o subcotare semnificativă a prețurilor. O astfel de analiză nu ar trebui să se limiteze la o simplă comparație matematică, ci constă, de asemenea, dintr-o evaluare dinamică a evoluției prețurilor și a tendințelor în relația dintre prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping și cele ale produselor similare pe piața internă, pe toată durata.

(273)

Comisia a respins această afirmație: În primul rând, ea a comunicat prețurile de vânzare unitare medii ponderate ale producătorilor din Uniune pe piața liberă din Uniune în tabelul de sub considerentul 295: În continuare, așa cum se arată în considerentul 297, Comisia a declarat că producătorii din Uniune au urmat spirala descendentă a prețurilor și și-au redus în mod semnificativ prețurile lor de vânzare, în special în cursul anului 2015 și în perioada de anchetă. Produsul în cauză fiind un produs de bază, producătorii din Uniune au fost nevoiți să urmeze spirala descendentă a prețurilor. Observații similare din partea Comisiei pot fi găsite în considerentul 387. În plus, aceasta face referire, de asemenea, la analiza sa cu privire la alți factori, care împreună sau separat, nu ar putea rupe legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping. A se vedea considerentul 390. Analiza Comisiei nu a fost, prin urmare, limitată la o simplă comparație matematică. În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, nici producătorul-exportator brazilian nu furnizează vreun argument și nici Comisia nu cunoaște motivul pentru care astfel de analize suplimentare ar face analiza subcotării prețurilor mai semnificativă, având în vedere natura produsului de bază în cauză.

(274)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune include o evaluare a tuturor indicatorilor economici care au influențat situația industriei Uniunii pe parcursul perioadei examinate.

(275)

Indicatorii macroeconomici (producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității de producție, volumul vânzărilor, stocurile, creșterea economică, cota de piață, gradul de ocupare a forței de muncă, productivitatea și importanța marjelor de dumping) au fost evaluați la nivelul întregii industrii din Uniune. Evaluarea s-a bazat pe informațiile furnizate de reclamant, care au fost apoi confruntate cu datele furnizate de producătorii din Uniune și cu statisticile oficiale disponibile (Eurostat).

(276)

Analiza indicatorilor microeconomici (prețurile de vânzare, rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile, randamentul investițiilor, capacitatea de mobilizare a capitalurilor, salariile și costul producției) a fost realizată la nivelul producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Evaluarea s-a bazat pe informațiile furnizate de aceștia, verificate în mod corespunzător.

(277)

Pentru a oferi o imagine cât mai completă posibil a industriei din Uniune, Comisia a obținut date pentru întreaga producție a produsului în cauză și a stabilit dacă producția a fost destinată utilizării captive sau pieței libere. Pentru unii indicatori de prejudiciu privind industria din Uniune, Comisia a analizat separat datele legate de piața liberă și cele legate de piața captivă și a efectuat o analiză comparativă. Factorii respectivi sunt: vânzările, cota de piață, prețurile unitare, costul unitar, rentabilitatea și fluxul de numerar. Cu toate acestea, alți indicatori economici au putut fi examinați în mod judicios doar prin referire la întreaga activitate, inclusiv utilizarea captivă a industriei din Uniune. Factorii respectivi sunt: producția, capacitatea, gradul de utilizare a capacității de producție, investițiile, randamentul investițiilor, ocuparea forței de muncă, productivitatea, stocurile și costurile forței de muncă. În ceea ce privește acești factori, Comisia poate doar să efectueze o evaluare pertinentă prin raportare la întreaga activitate a industriei din Uniune. Această analiză este în conformitate cu jurisprudența instanțelor Uniunii și OMC (14).

(278)

Producția totală, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 8

Producția, capacitatea de producție și utilizarea capacității

(279)

În cursul perioadei luate în considerare, volumul producției industriei din Uniune a scăzut ușor cu aproximativ 1,7 de milioane de tone (– 2 %).

(280)

Cifrele raportate privind capacitatea se referă la capacitatea tehnică, ceea ce implică faptul că au fost luate în considerare ajustări, considerate ca fiind standarde de către industrie, în funcție de perioada de înființare, de întreținere, de obstrucționări și de alte impedimente normale. Capacitatea de producție a scăzut pe parcursul perioadei examinate din cauza reducerii capacității de producție în principal în Belgia și în Italia.

(281)

Rata de utilizare a capacității a rămas relativ stabilă în cursul perioadei examinate, fiind cuprinsă între 74,1 % și 76,2 %.

(282)

În perioada examinată, volumul vânzărilor și cota de piață de pe piața liberă ale industriei din Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 9

Volumul vânzărilor și cota de piață (piața liberă)

(283)

Volumul vânzărilor industriei Uniunii pe piața liberă din Uniune a scăzut cu 5 % în cursul perioadei examinate, și anume, de la 27,5 la 26 de milioane de tone.

(284)

În cursul perioadei examinate, cota de piață a industriei Uniunii în ceea ce privește consumul la nivelul Uniunii a scăzut cu mai mult de 8 puncte procentuale, adică de la 85,1 % la 76,7 %. Scăderea volumului vânzărilor pe piața liberă din Uniune și pierderea cotei de piață a industriei din Uniune a coincis cu o creștere a consumului pe piața liberă din Uniune, ceea ce reprezintă un indicator al deteriorării poziției concurențiale a producătorilor de oțel din Uniune.

(285)

În ceea ce privește piața captivă a Uniunii, volumul captiv și cota de piață au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 10

Volumul captiv pe piața Uniunii și cota de piață

(286)

Volumul captiv al industriei din Uniune (compus din transferuri captive și vânzări captive pe piața Uniunii) pe piața Uniunii în cifre absolute a rămas relativ stabil în cursul perioadei examinate.

(287)

Cota de utilizare captivă (exprimată ca procent din producția totală) pentru industria din Uniune a crescut ușor în cursul perioadei examinate, de la 56,9 % în 2013 la 58,2 % în cursul perioadei de anchetă.

(288)

Ocuparea forței de muncă a fost calculată luând în considerare numai salariații care lucrează direct pentru produsul similar în diferitele oțelării ale producătorilor din Uniune. Această metodă a furnizat date exacte care sunt relativ ușor de obținut.

(289)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 11

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(290)

Nivelul ocupării forței de muncă în industria din Uniune a scăzut în mod semnificativ pe parcursul perioadei examinate. Comisia a stabilit în timpul anchetei că această scădere a fost cauzată de necesitatea de a reduce costurile de producție și pentru a obține eficiență, având în vedere concurența tot mai mare de pe piață din partea importurilor care fac obiectul unui dumping. Aceasta a dus la o reducere a forței de muncă cu 5 % în cursul perioadei examinate, fără a lua în considerare ocuparea indirectă a forței de muncă. În consecință și în pofida volumului producției în ușoară scădere (– 2 %) în cursul perioadei examinate, productivitatea forței de muncă a industriei din Uniune, măsurată în producție pe persoană încadrată în muncă pe an, a crescut (+ 3 %). Acest lucru indică faptul că industria Uniunii a încercat să se adapteze condițiilor schimbătoare de pe piață pentru a rămâne competitivă.

(291)

Nivelurile stocurilor producătorului din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei luate în considerare după cum urmează:

Tabelul 12

Stocurile

(292)

Majoritatea tipurilor de produs similar sunt produse de industria din Uniune pe baza unor comenzi specifice din partea utilizatorilor. Prin urmare, stocurile nu au fost considerate un indicator de prejudiciu important pentru această industrie. Acest lucru este, de asemenea, confirmat prin analiza evoluției stocurilor finale ca procent din producție. Așa cum se poate observa mai sus, acest indicator a rămas relativ stabil, la aproximativ 3,4 % – 3,7 % din volumul producției.

(293)

Toate marjele de dumping din Brazilia, Iran, Rusia, Serbia și Ucraina au fost semnificativ peste nivelul de minimis. Impactul amplorii marjelor de dumping efective mari asupra industriei Uniunii nu a fost neglijabil, având în vedere volumul și prețurile importurilor din Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina.

(294)

Consumul la nivelul Uniunii (piața liberă) a crescut cu aproximativ 5 % în cursul perioadei examinate, în timp ce volumul vânzărilor industriei Uniunii pe piața liberă a Uniunii a scăzut cu aproximativ 5 %. Prin urmare, industria Uniunii a pierdut din cota de piață, spre deosebire de cota de piață a importurilor provenite din Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina, care a crescut semnificativ în cursul perioadei examinate.

(295)

Prețurile de vânzare unitare medii ponderate ale producătorilor din Uniune pe piața liberă din Uniune au evoluat după cum urmează în cursul perioadei examinate:

Tabelul 13

Prețurile de vânzare pe piața liberă din Uniune

(296)

Tabelul de mai sus indică evoluția prețului de vânzare unitar de pe piața liberă din Uniune în comparație cu costul de producție corespunzător. Prețurile de vânzare au fost, în medie, mai mici decât costul unitar de producție, cu excepția anului 2014, când piața Uniunii a început să se redreseze și cotele de piață ale importurilor din celelalte patru țări au fost mai scăzute decât în cursul perioadei de anchetă.

(297)

Costul de producție a fost, în general, mai ridicat decât cel al scăderii prețurilor de vânzare, cu excepția anului 2014. Prin urmare, pentru a limita pierderile de cotă de piață, și deoarece produsul în cauză este un produs de bază, producătorii din Uniune au urmat spirala descendentă a prețurilor și și-au redus în mod semnificativ prețurile lor de vânzare, în special în cursul anului 2015 și în perioada de anchetă. Produsul în cauză fiind un produs de bază, producătorii din Uniune au fost nevoiți să urmeze spirala descendentă a prețurilor.

(298)

În rândul producătorilor incluși în eșantion, anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate pentru consumul captiv au fost transferate sau vândute la prețuri de transfer pentru prelucrarea ulterioară în aval utilizând politici de tarifare diferite (în principal la costul de fabricație pentru transferurile captive și la prețuri de transfer pentru vânzările captive). Prin urmare, nu poate fi desprinsă o concluzie semnificativă din evoluția prețurilor aferente utilizării captive.

(299)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 14

Costul mediu cu forța de muncă per angajat

(300)

În cursul perioadei examinate, salariul mediu per angajat a crescut cu 4 %.

(301)

Profitabilitatea, fluxul de numerar, investițiile și randamentul investițiilor producătorului din Uniune au evoluat în perioada luată în considerare după cum urmează:

Tabelul 15

Rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile și randamentul investițiilor

(302)

Comisia a determinat rentabilitatea producătorilor din Uniune prin exprimarea pierderii nete înainte de impozitare aferente vânzărilor de produs similar pe piața liberă din Uniune ca procent din cifra de afaceri aferentă respectivelor vânzări.

(303)

Rentabilitatea a avut o evoluție negativă în cursul perioadei examinate: în cursul tuturor perioadelor, cu excepția anului 2014, au fost înregistrate pierderi. În timp ce pierderile din anul 2013 au fost parțial legate de perioada de după criza datoriilor din zona euro, producătorii de oțel din Uniune au fost în măsură să se redreseze parțial în cursul anului 2014 și în prima jumătate a anului 2015. Astfel cum se arată în tabelul de la considerentul 295, prețurile de vânzare unitare au scăzut cu 23 % în cursul perioadei examinate, din cauza unei puternice presiuni asupra prețurilor exercitată de importurile care fac obiectul unui dumping începând din a doua jumătate a anului 2015. Acest fapt a condus la o pierdere semnificativă de 7,8 % în cursul perioadei de anchetă, care reprezintă cel mai slab rezultat în cursul perioadei examinate.

(304)

Fluxul net de numerar reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Tendința fluxului de lichidități net a urmat o tendință de scădere similară cu cea a rentabilității și a devenit negativă, la niveluri nesustenabile.

(305)

În pofida pierderilor suferite în cursul perioadei examinate, investițiile (inclusiv înlocuirea anumitor active de producție) au rămas la peste 240 de milioane EUR în toți anii din perioada examinată. Cu toate acestea, investițiile s-au aflat la un nivel relativ scăzut în cursul întregii perioade, deoarece capacitatea de a procura capital a fost afectată de pierderile suferite în cursul perioadei examinate (cu excepția micului profit realizat în 2014).

(306)

Randamentul investițiilor este profitul (sau pierderea) exprimat(ă) în procente din valoarea contabilă netă a investițiilor. Din cauza pierderilor suferite, randamentul investițiilor a fost negativ în perioada examinată, cu excepția anului 2014.

(307)

În urma comunicării constatărilor din documentul informativ, producătorii-exportatori ruși, MMK Group și grupul Severstal, precum și Ministerul Dezvoltării Economice din Rusia au susținut că Comisia nu a abordat în mod adecvat factorul pieței captive în analiza indicatorilor microeconomici. Producătorii-exportatori ruși au menționat faptul că Comisia a analizat indicatorii microeconomici doar pentru piața liberă, care este un segment de piață mai mic, adică numai 41,8 %-43,1 % din producția la nivelul Uniunii a produsului în cauză. Aceștia au susținut că analiza indicatorilor microeconomici exclusiv pe piața liberă a Uniunii ar fi susceptibilă să demonstreze o imagine mai negativă decât cea care privește întreaga piață a UE de produs similar. În acest sens, ei au făcut trimitere la concluziile din raportul organului de apel al OMC în cauza Statele Unite – Măsuri antidumping privind anumite produse din oțel laminate la cald din Japonia, (15) care, în opinia lor, impune că o examinare obiectivă, echilibrată a indicatorilor microeconomici ar trebui să includă atât piața liberă cât și piața captivă.

(308)

Comisia a respins afirmația conform căreia nu s-a efectuat o examinare obiectivă și echilibrată a indicatorilor microeconomici care includ atât piața liberă cât și piața captivă.

(309)

În primul rând, aceasta a explicat în considerentul 277 metodologia sa, precizând modul și momentul în care Comisia a făcut distincție între datele legate de piața liberă și piața captivă.

(310)

În al doilea rând, afirmația potrivit căreia Comisia nu a acționat în conformitate cu raportul Organului de apel al OMC nu este corectă. Comisia nu a ignorat piața captivă din analiză. Într-adevăr, aceasta a furnizat cifrele de pe piața captivă și le-a examinat în analiza sa după caz (a se vedea, în acest sens, considerentele 224-225, și considerentele 285-287).

(311)

În al treilea rând, în cazul de față, cea mai mare parte a pieței captive a constat în transferuri captive (aproape 87 % în cursul perioadei de anchetă), astfel cum se indică în tabelul de mai jos:

Tabelul 16

Defalcare între transferurile captive și vânzările captive

(312)

Astfel de transferuri interne nu intră pe piața liberă, deoarece produsul este utilizat de un producător integrat în vederea prelucrării, transformării sau asamblării ulterioare în cadrul unui proces integrat. Aceste transferuri interne se caracterizează prin faptul că nu sunt emise facturi comerciale, și că producătorul integrat/utilizatorul nu este o entitate juridică distinctă, spre deosebire de vânzările captive. În consecință, nu există prețuri de vânzare pentru transferurile captive.

(313)

În plus, este dificil să se stabilească rentabilitatea sau randamentul investițiilor pentru astfel de transferuri captive întrucât tipurile de produs (în cazul în care au fost transferate în mod captiv) sunt prelucrate ulterior la nivel intern și în diverse produse din oțel din aval, fără emiterea de facturi de vânzare (care este fundamentală pentru a determina veniturile și unul dintre elementele esențiale pentru a putea determina un profit).

(314)

Cu toate acestea, așa cum s-a arătat în considerentul 41, diferitele tipuri de HRF reprezintă materia primă pentru fabricarea a diferite produse cu valoare adăugată în aval, începând cu produse din oțel plate laminate la rece (16) și acoperite. În acest sens, regulamentul provizoriu privind produsele plate din oțel laminate la rece originare din Republica Populară Chineză și din Federația Rusă prevede că „situația industriei din Uniune de pe piața liberă s-a deteriorat semnificativ în cursul perioadei examinate, deoarece, începând cu 2012, au început să se acumuleze pierderi. Într-adevăr, volumele vânzărilor de pe piața liberă din Uniune au scăzut cu 14 %, prețurile unitare de vânzare au scăzut cu 19 %, în timp ce costul de producție a scăzut cu numai 16 %. Mai mult, industria din Uniune a pierdut din cota de piață din cauza importurilor din țările în cauză și a trebuit să reducă investițiile în contextul randamentului mereu negativ al investițiilor  (17).” Această concluzie din prezentul considerent a fost confirmată în etapa definitivă (18) și este relevantă în continuare. Perioada de anchetă pentru cazul produselor plate din oțel laminate la rece (19) a fost anterioară perioadei de anchetă din cazul de față. Cu toate acestea, chiar și în perioade diferite de anchetă, indicatorii de mai sus arată, în mod similar cu piața liberă, o imagine negativă pentru produsele plate din oțel laminate la rece, adică pentru prima piață din aval pentru care sunt utilizate transferurile captive și vânzările de HRF.

(315)

Ca urmare, pe baza argumentelor de mai sus, Comisia a respins cererile formulate de producătorii-exportatori ruși și de Ministerul Dezvoltării Economice și confirmă faptul că a acționat cu diligența necesară și a asigurat faptul că ambele piețe au fost examinate în mod corespunzător.

(316)

În pofida acțiunilor concrete întreprinse de industria din Uniune pentru a îmbunătăți eficiența prin reducerea costurilor (cum ar fi reducerea numărului de ore de muncă pe săptămână) și menținerea fermă a costurilor de producție pe parcursul perioadei examinate, situația economică a industriei din Uniune s-a deteriorat substanțial: pierderile au crescut de la – 2,7 % în 2013 la – 7,8 % în cursul perioadei de anchetă. În consecință, pierderile au fost acumulate pe parcursul perioadei examinate, cu excepția anului 2014.

(317)

În plus, în ciuda unei creșteri cu 5 % a consumului din Uniune pe piața liberă, volumul vânzărilor realizate de industria din Uniune a scăzut cu 5 %, prețurile unitare de vânzare au scăzut cu mai mult de 20 %, iar producția a scăzut cu 2 %. Totodată, ocuparea forței de muncă a scăzut cu 5 %. În consecință, și ceilalți indicatori de prejudiciu au evoluat negativ.

(318)

Perioada care a urmat crizei datoriilor din zona euro în 2013 a avut un efect negativ asupra rentabilității în 2013, urmată de o redresare moderată în 2014. Ulterior, în circumstanțele particulare ale acestui caz, producătorii din Uniune au vândut produsul în cauză în special din a doua jumătate a anului 2015 sub costuri pentru a păstra cota lor de piață. Toți producătorii-exportatori din cele patru țări în cauză au vândut la prețuri care fac obiectul unui dumping, iar prețurile lor, în cele mai multe cazuri, au subcotat prețurile producătorilor de oțel din Uniune, exercitând astfel o presiune semnificativă asupra prețurilor de vânzare ale industriei din Uniune.

(319)

Din cauza pierderilor înregistrate în cursul perioadei luate în considerare ca urmare a factorilor descriși mai sus, ceilalți indicatori, cum ar fi fluxul de lichidități, randamentul investițiilor, au urmat aceeași tendință de scădere ca și indicatorul rentabilitate.

(320)

Părțile interesate au fost informate prin intermediul comunicării constatărilor din documentul informativ asupra concluziei Comisiei conform căreia industria din Uniune a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază și au avut posibilitatea de a prezenta observații.

(321)

Producătorii-exportatori ruși (MMK Group și Severstal Group) și Ministerul Dezvoltării Economice din Rusia au susținut că era imposibil pentru Comisie să găsească un prejudiciu important în cadrul prezentei proceduri, întrucât procedura din China (20) a acoperit exact aceleași produs în cauză și, de facto, exact aceleași perioade pentru evaluarea tendințelor în ceea ce privește prejudiciul și legătura de cauzalitate (până în iunie 2016 și chiar septembrie 2016). Din acest motiv, s-a presupus că legătura strânsă dintre cele două proceduri a condus la necesitatea alinierii constatărilor privind prejudiciul și legătura de cauzalitate în ambele proceduri.

(322)

Producătorul-exportator brazilian Usiminas s-a întrebat, de asemenea, dacă situația industriei din Uniune s-ar fi putut deteriora de la o situație în care exista un pericol de prejudiciu într-un situație de prejudiciu important în doar șase luni, având în vedere faptul că perioadele de anchetă pentru procedura din China și pentru prezenta procedură au acoperit în ambele cazuri a doua jumătate a anului 2015. Din aceleași motive, Ministerului Dezvoltării Economice din Rusia a solicitat, de asemenea, Comisiei să reanalizeze modul de stabilire a prejudiciului material adus industriei din Uniune în cadrul procedurii actuale.

(323)

În plus, Usiminas a pretins că mai mulți indicatori arată de fapt o situație stabilă sau doar o ușoară tendință negativă și, prin urmare, că prejudiciul pretins suferit de industria din Uniune nu a fost considerat semnificativ. În acest sens, producătorul-exportator a făcut trimitere la ușoara scădere a producției din Uniune, la volumul vânzărilor și ocuparea forței de muncă. În plus, acest producător-exportator a susținut că scăderea cotei de piață, deși mai semnificativă, era încă minoră ținând cont de faptul că industria din Uniune a menținut o cotă de piață dominantă de 76,7 % în cursul perioadei de anchetă.

(324)

Comisia a recunoscut faptul că ancheta actuală vizează exact același produs în cauză și produs similar ca anchetele din China.

(325)

Cu toate acestea, ancheta actuală și anchetele din China nu acoperă aceleași perioade relevante pentru evaluarea tendințelor în ceea ce privește prejudiciul și legătura de cauzalitate. Mai întâi, examinarea dumpingului și a prejudiciului din prezenta anchetă a acoperit perioada cuprinsă între 1 iulie 2015 și 30 iunie 2016, în timp ce examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2013 și 30 iunie 2016. Pentru anchetele din China, ancheta privind dumpingul, subvenția și amenințarea cu producerea unui prejudiciu a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2015 și 31 decembrie 2015, în timp ce examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2012 și sfârșitul anului 2015. Deși este adevărat că există o suprapunere de șase luni referitoare la perioada de anchetă între cele două anchete (perioada cuprinsă între 1 iulie 2015 și 31 decembrie 2015), determinarea dumpingului și a prejudiciului s-a făcut pe baza unei perioade de anchetă și a unei perioade examinate care au fost diferite în ancheta actuală și în ancheta privind cele cinci țări și care erau deja definite în conformitate cu dispozițiile relevante din regulamentul de bază și anunțate în avizul de deschidere. Acest lucru a fost explicat în mod clar în considerentul 115 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/649 al Comisiei (21) (denumit în continuare „regulamentul definitiv privind China”), care prevede: Comisia nu a considerat că este posibil în acest caz să se cumuleze importurile care au făcut obiectul unui dumping prin unirea celor două anchete. Conceptul importurilor care „fac simultan obiectul unor examinări antidumping” în temeiul articolului 3 alineatul (4) din regulamentul de bază presupune fie importuri care fac obiectul aceleiași anchete, fie importuri care fac obiectul a două anchete diferite desfășurate simultan și care au aceeași perioadă de anchetă sau perioade de anchetă în mare parte suprapuse. În cazul de față, ambele anchete au perioade de anchetă diferite, cu o suprapunere a perioadelor de anchetă de doar șase luni.

(326)

În cazul de față, Comisia a primit suficiente elemente de probă pentru a iniția o procedură bazată pe presupunerea unui prejudiciu efectiv, în special datorită unor prețuri foarte scăzute în cursul PA. Cazul din China se referă, dimpotrivă, la amenințarea cu producerea unui prejudiciu care acoperă o perioadă de anchetă care precede parțial perioada de anchetă din cazul de față, care nu este bazată pe evoluția prețului și a volumului importurilor din China, dar și pe conduita viitoare preconizată a producătorilor-exportatori din China, în special cu privire la capacitățile neutilizate existente.

(327)

Jurisprudența impune Comisiei să efectueze o analiză de atribuire a diferiților factori. În speță, importurile din cele patru țări au cauzat efectiv un prejudiciu industriei din Uniune în perioada de anchetă din cazul respectiv.

(328)

În mod independent de respectivul prejudiciu efectiv, importurile din China constituie o amenințare suplimentară cu producerea unui prejudiciu pentru industria din Uniune. Prin urmare, având în vedere diferența dintre cele două perioade de anchetă și constatările prezentate în prezenta anchetă, riscul de prejudiciu din partea Chinei nu poate rupe legătura de cauzalitate din cauza de față.

(329)

Comisia a constatat, de asemenea, că metoda utilizată pentru calcularea marjei prejudiciului, care este bazată pe subcotarea observată din partea societăților din cele patru țări, include, prin însăși concepția ei, orice atribuire a unui prejudiciu eventual cauzat de China importurilor provenite din cele patru țări.

(330)

În ceea ce privește îndoielile producătorului-exportator brazilian dacă situația industriei din Uniune s-ar fi putut deteriora de la o situație în care exista un pericol de prejudiciu în situația într-o situație în care exista un prejudiciu important în doar șase luni, Comisia a comparat perioada de anchetă din cauzele din China cu perioada de anchetă în cazul de față și a constatat că, într-adevăr, a existat o deteriorare a situației industriei din Uniune în această perioadă de 6 luni. În acest sens, Comisia se referă, de exemplu, la scăderea în continuare a volumelor de producție, a volumului de vânzări, a ocupării forței de muncă și a prețurilor de vânzare ale producătorilor din Uniune și la înrăutățirea situației financiare (rentabilitate), astfel cum se indică în tabelul de mai jos.

Tabelul 17

Comparație între principalii macroindicatori și microindicatori între „cauza China” și cauza celor 5 țări pentru perioadele de anchetă ale acestora

(331)

În ceea ce privește afirmația că, în realitate, mai mulți indicatori arătau o situație stabilă sau doar o ușoară tendință negativă și, prin urmare, că prejudiciul pe care l-ar fi suferit industria din Uniune nu se califica drept un prejudiciu important, Comisia a făcut referire la deteriorarea în continuare a principalilor indicatori de prejudiciu, astfel cum s-a indicat la considerentele 316-319. Comisia a constatat că această deteriorare era suficientă pentru a califica situația industriei din Uniune ca un prejudiciu important.

(332)

În urma comunicării constatărilor finale, producătorii-exportatori ruși (MMK Group și Severstal Group) au contestat concluziile Comisiei privind prejudiciul material pe baza următoarelor motive:

(333)

Comisia respinge aceste argumente din următoarele motive.

(334)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(335)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă prejudiciul adus industriei din Uniune a fost cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping din Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina. În conformitate cu articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia a examinat, de asemenea, dacă alți factori cunoscuți ar fi putut prejudicia, în același timp, industria din Uniune. Comisia s-a asigurat de faptul că niciun eventual prejudiciu cauzat de alți factori decât importurile care fac obiectul unui dumping provenite din Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina nu a fost atribuit acestor importuri.

(336)

Factorii luați în considerare de Comisie au fost următorii: criza economică, producătorii din Uniune nu ar fi suficient de competitivi, importurile din țări terțe, impactul situației unui producător de oțel italian asupra imaginii prejudiciului, rezultatele vânzărilor la export ale producătorilor din Uniune, „supracapacitatea” industriei siderurgice din Uniune, precum și o corelare între prețurile HRF de pe piața Uniunii, pe de o parte, și prețurile materiilor prime și HRF la nivel mondial, pe de altă parte.

(337)

Prețurile de vânzare ale producătorilor-exportatori au scăzut în medie de la 442 EUR/tonă în 2013 la 323 EUR/tonă în cursul perioadei de anchetă (– 27 %). Prin reducerea în mod continuu a prețului lor unitar de vânzare în cursul perioadei examinate, producătorii-exportatori din Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina au reușit să își mărească cota de piață de la 7,45 % în 2013 la 12,57 % în cursul perioadei de anchetă, astfel cum se arată în tabelul de la considerentul 262. A existat, de asemenea, o creștere substanțială a volumului de importuri din țările în cauză, în 2015 și în perioada de anchetă în comparație cu anii precedenți.

(338)

Comisia a constatat că volumele în creștere și scăderea accentuată a prețurilor importurilor din țările în cauză în cursul perioadei examinate au cauzat un prejudiciu industriei din Uniune. Acest lucru se datorează faptului că, confruntați cu strategii agresive de prețuri ale producătorului-exportator din țările în cauză, producătorii din Uniune nu au avut altă soluție decât să reducă prețurile și, de asemenea, să vândă în pierdere pentru a menține un anumit nivel al volumului vânzărilor și cota de piață. Acest lucru a avut, prin urmare, un impact negativ asupra rentabilității industriei, care a atins nivelul nesustenabil de – 7,8 % în cursul perioadei de anchetă.

(339)

Având în vedere coincidența în timp între, pe de o parte, nivelul tot mai mare al importurilor care fac obiectul unui dumping la prețuri în continuă scădere și, pe de altă parte, scăderea volumului vânzărilor industriei din Uniune și scăderea prețurilor, care au condus la pierderi, Comisia a concluzionat că importurile care fac obiectul unui dumping au provocat prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(340)

Comisia a constatat că perioada care a urmat crizei datoriilor din zona euro a avut un impact negativ asupra rezultatelor industriei siderurgice din Uniune în 2013. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat în considerentul 303, Comisia a concluzionat, de asemenea, că industria din Uniune a început să se redreseze în 2014 și în prima jumătate a anului 2015.

(341)

În special, piața a început să își revină în urma efectelor crizei, cu o cerere relativ stabilă, existând un nivel relativ stabil, chiar în creștere, al cererii începând cu 2014. Ca urmare, din 2014, industria din Uniune ar fi putut beneficia mai mult de pe urma redresării pieței. Cu toate acestea, importurile ieftine din China au crescut treptat și au câștigat cote de piață în detrimentul industriei din Uniune. Presiunea continuă a importurilor a început să se manifeste pe deplin începând cu a doua jumătate a anului 2015, începutul perioadei de anchetă.

(342)

Astfel, luând în considerare redresarea pieței din Uniune, după cum reiese și din creșterea consumului de pe piața liberă din Uniune în cursul perioadei examinate (a se vedea tabelul sub considerentul 226), Comisia a concluzionat că criza datoriei din zona euro a avut un impact negativ în principal în cursul anului 2013 din perioada examinată și anterior perioadei de anchetă. Cu toate acestea, impactul respectiv nu a contribuit la prejudiciul important constatat în cursul perioadei de anchetă.

(343)

Volumul importurilor și cota de piață (ca volum din totalul importurilor) din China a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 18

Volume, prețuri unitare și cote de piață din China

(344)

După cum se arată în tabelul de mai sus, importurile din China au crescut cu 370 % în cursul perioadei examinate, în timp ce importurile din alte țări terțe decât Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina (inclusiv China) au crescut cu doar 51 %. În plus, comparând cifrele absolute ale importurilor, s-a observat că:

(345)

În plus, prețurile din China au scăzut de la 505 EUR/tonă în 2013 până la 339 EUR/tonă în cursul perioadei de anchetă.

(346)

Jurisprudența impune Comisiei să efectueze o analiză de atribuire a diferiților factori. În prezenta anchetă, importurile din Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina au cauzat efectiv un prejudiciu industriei din Uniune în perioada de anchetă a acestui caz. Independent de prezenta anchetă, în cadrul anchetei cu privire la același produs importat din China, Comisia a concluzionat că există o legătură cauzală între importurile din China care fac obiectul unui dumping și amenințarea de producere a unui prejudiciu important pentru industria din Uniune (în special în a doua jumătate a anului 2015) (25).

(347)

Cu toate că ancheta privind „China” și prezenta anchetă nu acoperă aceleași perioade relevante pentru evaluarea tendințelor în ceea ce privește prejudiciul și legătura de cauzalitate, există o suprapunere de șase luni, prima referitoare la perioada de anchetă între cele două anchete (perioada cuprinsă între 1 iulie 2015 și 31 decembrie 2015). În al doilea rând, așa cum se menționează în considerentul 59 din regulamentul definitiv privind China (26), volumul importurilor chinezești a continuat să crească (cu 8,5 %) în prima jumătate a anului 2016 (773 275 de tone), comparativ cu prima jumătate a anului 2015 (712 390 tone). În plus, astfel cum se arată în tabelul de la considerentul 343, volumul importurilor din China în cursul perioadei de anchetă nu a fost neglijabil. În al treilea rând, așa cum se menționează în considerentul 93 din cauza definitivă privind China, „Producătorii-exportatori din China au aplicat un sistem agresiv de stabilire a prețurilor pe piața Uniunii, în special în al doilea semestru al anului 2015 și primul semestru al anului 2016. Dacă nu se iau măsuri și, având în vedere capacitatea excedentară masivă de producție a oțelului existentă în China, inclusiv produsul în cauză, producătorii-exportatori din China ar putea menține o strategie agresivă a prețurilor, scăzându-și prețurile de vânzare la niveluri minime.”

(348)

Pentru toate aceste motive, în special având în vedere volumele importurilor din China care nu sunt neglijabile și strategia agresivă de stabilire a prețurilor practicată de producătorii-exportatori chinezi, este posibil ca importurile din China să fi contribuit, de asemenea, la prejudiciul important constatat în prezenta anchetă.

(349)

Pe de altă parte, nu se poate considera că importurile din China au fost singura cauză a înrăutățirii situației industriei Uniunii. În cazul în care, în mod ipotetic, efectul importurilor din China ar fi eliminat, importurile din cele patru țări ar continua să fie o cauză independentă de sine stătătoare. În special, nivelul importurilor pe parcursul perioadei de anchetă din cele patru țări în cauză (4,2 milioane de tone în cursul perioadei de anchetă) este mult mai semnificativ și aproape de trei ori mai mare decât nivelul importurilor din China în perioada de anchetă (1,6 milioane de tone în cursul perioadei de anchetă).

(350)

Pe de altă parte, producătorii-exportatori chinezi au fost considerați a fi cei care impun prețurile pe piața Uniunii, dar această impunere din partea Chinei a prețurilor doar pentru HRF nu a fost decisivă. Mai degrabă, importurile provenite din cele patru țări cu volumul și cota lor de piață semnificativă, de asemenea, au dus la scăderea prețurilor pe piața Uniunii. Fără o astfel de aliniere la politica de prețuri agresivă din cele patru țări, prejudiciul nu s-ar fi produs.

(351)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că este foarte probabil că importurile din China au contribuit la prejudiciul important suferit de industria din Uniune. Cu toate acestea, el nu a afectat legătura de cauzalitate dintre prejudiciul cauzat industriei din Uniune și importurile care fac obiectul unui dumping din celelalte patru țări, din cauza volumelor lor semnificative și a prețurilor comparativ scăzute.

(352)

În plus, orice efecte din partea exporturilor chineze nu sunt atribuite celor patru țări, deoarece nivelul de eliminare a prejudiciului ține seama doar de efectele importurilor care fac obiectul unui dumping din cele patru țări (a se vedea considerentul 554).

(353)

Volumul importurilor și cota de piață (ca volum din totalul importurilor) din țări terțe au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 19

Volume, prețuri unitare și cote de piață din țări terțe (cu excepția Chinei)

(354)

Un producător-exportator brazilian a afirmat că faptul că Turcia nu a făcut obiectul prezentei anchete a fost discriminatoriu. Acest producător exportator a pretins că volumul importurilor din Turcia a fost mai mare decât cel din Brazilia în cursul perioadei examinate, precum și faptul că prețurile de import din Turcia au fost, de asemenea, mai mici decât prețurile importurilor din Brazilia. Din aceste motive, partea interesată a susținut că importurile din Turcia au fost o cauză majoră a prejudiciului pe care industria din Uniune l-ar fi putut suferi și că reclamantul a săvârșit o eroare respingând impactul importurilor din Turcia.

(355)

În ceea ce privește afirmația de discriminare, Comisia a remarcat faptul că reclamantul a furnizat în plângere elemente de probă prima facie că producătorii-exportatori turci nu au practicat dumpingul pentru produsul în cauză pe piața Uniunii. Pe de altă parte, calculele similare pentru Brazilia și celelalte țări în cauză au sugerat că importurile din țările respective au făcut într-adevăr obiectul unui dumping, fapt care a fost confirmat de prezenta anchetă.

(356)

În ceea ce privește potențialul prejudiciu cauzat de importurile din Turcia, Comisia a constatat că volumul importurilor din Turcia a scăzut în cursul perioadei examinate. Astfel, chiar în cazul în care importurile din Turcia au contribuit la prejudiciul cauzat industriei din Uniune, acestea nu ar fi putut fi cauza pentru creșterea tendințelor negative constatate în cadrul analizei prejudiciului. În plus, prețurile de import din Turcia (344 EUR/tonă, a se vedea tabelul de la considerentul 353) sunt, în medie, mai mari decât prețurile medii la import din țările în cauză, astfel cum se arată în tabelul de la considerentul 264 și nu au făcut obiectul unui dumping, pe baza elementelor de probă prima facie furnizate în plângere (a se vedea considerentul 355). Din aceste motive, Comisia a concluzionat că importurile din Turcia nu au întrerupt legătura de cauzalitate între importurile care fac obiectul unui dumping din cele patru țări și prejudiciul important cauzat industriei din Uniune.

(357)

În ceea ce privește volumul de importuri din alte țări terțe, Comisia le-a comparat cu importurile provenite din cele patru țări în cauză. S-a constatat că importurile din Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina au reprezentat marea majoritate a totalului importurilor (4 266 881 de tone) în Uniune în cursul perioadei de anchetă și că volumul lor a crescut cu 77 % în cursul perioadei examinate. Cota lor de piață a fost de 12,58 % în cursul perioadei de anchetă. În schimb, volumul total al tuturor celorlalte țări s-a ridicat la numai 3 636 846 de tone, iar cota lor de piață a fost de 10,72 % în cursul aceleiași perioade. Astfel cum se arată în tabelul de la considerentul 353, volumul total al tuturor celorlalte țări în afară de China s-a ridicat la numai 2 057 998 de tone, iar cota lor de piață a fost de 6,07 %.

(358)

În plus, prețurile medii de import din alte țări terțe (365 EUR/tonă pentru toate celelalte țări terțe, a se vedea tabelul 14 de mai sus) au fost mai mari decât prețurile medii de import din Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina (323 EUR/tonă în cursul perioadei de anchetă, a se vedea considerentul 265). Prin urmare, Comisia a concluzionat că volumele de import din alte țări terțe nu au rupt legătura de cauzalitate între importurile care fac obiectul unui dumping provenite din Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(359)

Jurisprudența impune Comisiei să efectueze o analiză de atribuire a diferiților factori. În prezenta anchetă, importurile din Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina au cauzat efectiv un prejudiciu industriei din Uniune în perioada de anchetă. Independent de prezenta anchetă, având în vedere constatările referitoare la volumele și prețurile actuale, astfel cum este prevăzut în considerentele 357 și 358, importurile din toate celelalte țări în afară de China nu au rupt legătura de cauzalitate în cazul de față, și au avut doar un impact marginal, sau niciun impact asupra situației prejudiciului.

(360)

Volumul exporturilor efectuate de producătorii din Uniune incluși în eșantion a evoluat după cum urmează pe parcursul perioadei examinate:

Tabelul 20

Volumul exporturilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion

(361)

Volumul vânzărilor la export ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion a scăzut cu 13 % în cursul perioadei examinate. În ceea ce privește prețurile, acestea au scăzut în mod semnificativ, cu 23 % pe parcursul perioadei examinate.

(362)

Vânzările la export ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au reprezentat aproximativ 25 % din totalul vânzărilor de pe piața liberă în cursul perioadei de anchetă. Totodată, scăderea prețurilor de export a urmat procentual aceeași tendință ca și prețurile de vânzare practicate de producătorii din Uniune pe piața Uniunii.

(363)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că performanța vânzărilor la export a producătorilor din Uniune a contribuit la prejudiciul suferit de industria din Uniune. Cu toate acestea, s-a constatat că acest factor nu a rupt legătura de cauzalitate între importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria din Uniune, fie din aceleași motive precum cele expuse în considerentele 350 și 351, și anume, din cauza volumelor semnificative și a prețurilor comparativ scăzute ale importurilor provenite din cele patru țări, deoarece impactul lor a fost doar marginal.

(364)

O parte interesată a afirmat că includerea producătorul italian Ilva in datele privind prejudiciul ar fi denaturat evaluarea prejudiciului. Aceasta a susținut că producția și vânzările producătorului italian au scăzut în mod semnificativ în cursul perioadei luate în considerare din motive care nu au legătură cu importurile din țările în cauză.

(365)

În primul rând, astfel cum se arată în considerentul 215, definiția și analiza industriei din Uniune se bazează pe întreaga industrie din Uniune, inclusiv producătorul italian respectiv. Prin urmare, nu ar fi adecvată excluderea acestui producător din definiția industriei din Uniune. În acest context, faptul că acest producător italian și-a redus producția efectivă (cu mai puțin de 700 000 de tone) în cursul perioadei examinate nu poate explica pe deplin reducerea nivelului general de producție al industriei din Uniune (– 1,7 milioane de tone). Unii producători din Uniune au reușit să își mărească producția reală în cursul perioadei examinate, dar alții (cum ar fi Ilva) nu au reușit. Același raționament se aplică și în cazul datelor privind vânzările.

(366)

În plus, Ilva este un producător din Uniune neinclus în eșantion și, prin urmare, nu a influențat tendințele observate în ceea ce privește indicatorii microeconomici. În această privință, Comisia a observat că toți producătorii din Uniune incluși în eșantion au suferit pierderi în cursul perioadei de anchetă. Acest lucru se corobora cu evaluarea potrivit căreia industria din Uniune în ansamblul său a suferit un prejudiciu.

(367)

În plus, impactul situației specifice al unui producător italian, în ansamblu, asupra industriei din Uniune a fost, de asemenea, limitat. În ciuda faptului că acest producător italian și-a redus producția și volumul vânzărilor, alți producători din Uniune au fost în măsură să producă și să vândă relativ mai mult și au compensat decalajul creat de acest producător italian. Cu toate acestea, acești producători din Uniune nu au avut altă soluție decât să se alinieze la nivelul prețurilor stabilit de importurile care fac obiectul unui dumping pentru a evita o nouă scădere a cotei de piață.

(368)

În plus, faptul că anumiți producători din Uniune au performanțe relativ mai bune pe piața Uniunii decât alții poate fi rezultatul mai multor factori, dar nu afectează concluzia conform căreia industria din Uniune în ansamblul său a suferit un prejudiciu cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping.

(369)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că impactul producătorului italian a fost limitat și nu a contribuit la prejudiciul cauzat industriei din Uniune.

(370)

Unele părți interesate au afirmat că nu importurile din țările în cauză, ci mai degrabă capacitatea excedentară a producătorilor din Uniune a cauzat un prejudiciu industriei din UE. Pentru a corobora afirmația lor, aceste părți interesate au făcut referire la planul de acțiune în domeniul siderurgiei elaborat de Comisie.

(371)

Comisia a respins argumentul de mai sus. Cu toate că există o problemă de supracapacitate în domeniul siderurgiei la nivel mondial (27), inclusiv pe piața Uniunii, Comisia a constatat că trei fabrici (28) din industria din Uniune și-au redus în mod considerabil volumul producției lor efective în cursul perioadei examinate. La nivel mondial, volumul de producție al producătorilor din Uniune a fost redus cu 2 %, după cum se arată în tabelul de la considerentul 278.

(372)

Astfel cum se arată în tabelul de la considerentul 301, rentabilitatea s-a deteriorat în mod semnificativ și s-au înregistrat pierderi în cursul perioadei de anchetă. În consecință, acest lucru arată că nu există o corelație directă între producția relativ stabilă și cifrele privind capacitatea de producție, pe de o parte, și pierderile din ce în ce mai grave, pe de altă parte, ținând seama de dorința industriei din Uniune de a se adapta condițiilor schimbătoare de pe piață pentru a rămâne competitivă.

(373)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că supracapacitatea industriei siderurgice europene nu a rupt legătura de cauzalitate.

(374)

În ceea ce privește argumentul potrivit căruia prejudiciul suferit de industria din Uniune a fost cauzat de supracapacitatea la nivel mondial privind HRF, tabelul de mai jos indică capacitățile de producție neutilizate de oțel brut teoretice și nivelurile de producție efective din Brazilia, Iran, Rusia, Serbia și Ucraina.

Tabelul 21

Capacitățile de oțel brut și nivelurile de producție efective ale produsului similar de către Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina (în mii de tone)