31.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 228/29

(1)

A treia etapă a Uniunii economice și monetare („UEM”) a început la 1 ianuarie 1999. Consiliul, reunit la Bruxelles la 3 mai 1998, la nivel de șefi de stat sau de guvern, a decis că Belgia, Germania, Spania, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Austria, Portugalia și Finlanda îndeplineau condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro la 1 ianuarie 1999 (1).

(2)

Prin Decizia 2000/427/CE (2), Consiliul a decis că Grecia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro la 1 ianuarie 2001. Prin Decizia 2006/495/CE (3), Consiliul a decis că Slovenia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro la 1 ianuarie 2007. Prin Deciziile 2007/503/CE (4) și 2007/504/CE (5), Consiliul a decis că Cipru și Malta îndeplineau condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro la 1 ianuarie 2008. Prin Decizia 2008/608/CE (6), Consiliul a decis că Slovacia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro. Prin Decizia 2010/416/UE (7), Consiliul a decis că Estonia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro. Prin Decizia 2013/387/UE (8), Consiliul a decis că Letonia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro.

(3)

În conformitate cu alineatul (1) din Protocolul privind unele dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord anexat la Tratatul de instituire a Comunității Europene („Tratatul CE”), Regatul Unit a notificat Consiliului că nu intenționa să treacă la a treia etapă a UEM la 1 ianuarie 1999. Notificarea respectivă nu a fost modificată. În conformitate cu alineatul (1) din Protocolul privind anumite dispoziții cu privire la Danemarca anexat la tratatul CE și cu decizia luată de șefii de stat sau de guvern reuniți la Edinburgh în decembrie 1992, Danemarca a notificat Consiliului că nu va participa la a treia etapă a UEM. Danemarca nu a solicitat inițierea procedurii menționate la articolul 140 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(4)

În temeiul Deciziei 98/317/CE, Suedia beneficiază de o derogare în sensul articolului 139 alineatul (1) din TFUE. În conformitate cu articolul 4 din Actul de aderare din 2003 (9), Republica Cehă, Lituania, Ungaria și Polonia fac obiectul unei derogări, astfel cum este definită la articolul 139 alineatul (1) din TFUE. În conformitate cu articolul 5 din Actul de aderare din 2005 (10), Bulgaria și România fac obiectul unei derogări în sensul articolului 139 alineatul (1) din TFUE. În conformitate cu articolul 5 din Actul de aderare din 2012 (11), Croația face obiectul unei derogări astfel cum este definită la articolul 139 alineatul (1) din TFUE.

(5)

Banca Centrală Europeană („BCE”) a fost înființată la 1 iulie 1998. Sistemul monetar european a fost înlocuit cu un mecanism al cursului de schimb, a cărui instituire a fost convenită printr-o rezoluție a Consiliului European privind înființarea unui mecanism al cursului de schimb în a treia etapă a Uniunii economice și monetare, din 16 iunie 1997 (12). Procedurile aferente mecanismului cursului de schimb din a treia etapă a UEM (ERM II) au fost stabilite prin Acordul din 16 martie 2006 dintre Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale ale statelor membre din afara zonei euro de stabilire a procedurilor de funcționare ale mecanismului cursului de schimb în etapa a treia a Uniunii economice și monetare (13).

(6)

Articolul 140 alineatul (2) din TFUE stabilește procedurile de abrogare a derogării de care beneficiază statele membre în cauză. Cel puțin o dată la fiecare doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul unei derogări, Comisia și BCE prezintă un raport Consiliului, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 140 alineatul (1) din TFUE.

(7)

Legislația națională a statelor membre, inclusiv statutele băncilor centrale naționale, trebuie să fie adaptate în mod corespunzător pentru a asigura compatibilitatea cu articolele 130 și 131 din TFUE și cu Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene („Statutul SEBC și al BCE”). Rapoartele Comisiei și ale BCE prezintă o evaluare detaliată a compatibilității legislației din Lituania cu articolele 130 și 131 din TFUE și cu Statutul SEBC și al BCE.

(8)

În conformitate cu articolul 1 din Protocolul nr. 13 privind criteriile de convergență menționate la articolul 140 din TFUE, criteriul de stabilitate a prețurilor menționat la articolul 140 alineatul (1) prima liniuță din TFUE înseamnă că un stat membru dispune de o stabilitate a prețurilor sustenabilă și de o rată medie a inflației, măsurată în cursul unei perioade de un an înainte de examinare, care nu depășește cu mai mult de 1,5 puncte procentuale rata inflației a cel mult trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor. Pentru a evalua stabilitatea prețurilor, inflația se măsoară prin indici armonizați ai prețurilor de consum (IAPC), definiți în Regulamentul (CE) nr. 2494/95 al Consiliului (14). Pentru a evalua criteriul de stabilitate a prețurilor, inflația dintr-un stat membru se măsoară prin intermediul variației procentuale a mediei aritmetice a 12 indici lunari în raport cu media aritmetică a 12 indici lunari înregistrați în perioada precedentă. În rapoartele Comisiei și ale BCE s-a luat ca valoare de referință media aritmetică simplă a ratelor inflației înregistrate în cele trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor plus 1,5 puncte procentuale. În perioada de un an care s-a încheiat în aprilie 2014, valoarea de referință a inflației a fost calculată ca reprezentând 1,7 %, Letonia, Portugalia și Irlanda fiind cele trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor, cu rate ale inflației de 0,1 %, 0,3 %, respectiv 0,3 %. Este justificată excluderea dintre statele membre cu cele mai bune rezultate a celor ale căror rate ale inflației nu ar putea fi considerate o referință valabilă pentru alte state membre. Astfel de excepții au fost identificate în trecut în cadrul rapoartelor de convergență din 2004, 2010 și 2013. În situația actuală, este justificat să se excludă Grecia, Bulgaria și Cipru dintre statele cu cele mai bune rezultate (15). Acestea sunt înlocuite cu Letonia, Portugalia și Irlanda, statele membre cu ratele medii ale inflației imediat următoare, pentru calcularea valorii de referință.

(9)

În conformitate cu articolul 2 din Protocolul nr. 13, criteriul situației finanțelor publice menționat la articolul 140 alineatul (1) a doua liniuță din TFUE înseamnă că, la momentul examinării, statul membru în cauză nu face obiectul unei decizii a Consiliului în temeiul articolului 126 alineatul (6) din TFUE privind existența unui deficit excesiv în respectivul stat membru.

(10)

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 13, criteriul de participare la mecanismul cursului de schimb al Sistemului monetar european menționat la articolul 140 alineatul (1) a treia liniuță din TFUE înseamnă că un stat membru a respectat marjele normale de fluctuație prevăzute pentru mecanismul cursului de schimb (ERM) al Sistemului monetar european fără să cunoască tensiuni grave cel puțin pe parcursul ultimilor doi ani dinaintea examinării. Mai exact, statul membru nu a depreciat, din proprie inițiativă, cursul central bilateral al propriei monede în raport cu euro în decursul aceleiași perioade. De la 1 ianuarie 1999, ERM II asigură cadrul de evaluare a îndeplinirii criteriului cursului de schimb. În evaluarea îndeplinirii acestui criteriu, inclusă în rapoartele lor, Comisia și BCE au examinat perioada de doi ani care s-a încheiat la 15 mai 2014.

(11)

În conformitate cu articolul 4 din Protocolul nr. 13, criteriul de convergență a ratelor dobânzilor menționat la articolul 140 alineatul (1) a patra liniuță din TFUE înseamnă că, în cursul unei perioade de un an înaintea examinării, un stat membru a avut o rată a dobânzii nominală medie pe termen lung care nu a depășit-o cu mai mult de două puncte procentuale pe cea a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilității prețurilor. Pentru a evalua convergența ratelor dobânzii, s-au utilizat rate ale dobânzilor comparabile pentru obligațiunile de stat de referință pe zece ani. Pentru a evalua îndeplinirea criteriului privind rata dobânzii, în rapoartele Comisiei și ale BCE a fost considerată ca valoare de referință valoarea calculată ca medie aritmetică simplă a ratelor dobânzii nominale pe termen lung înregistrate în trei state membre care au cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor, plus două puncte procentuale. Valoarea de referință se bazează pe ratele dobânzilor pe termen lung din Letonia (3,3 %), Irlanda (3,5 %) și Portugalia (5,9 %) și în perioada de un an care s-a încheiat în aprilie 2014 a fost de 6,2 %.

(12)

În conformitate cu articolul 5 din Protocolul nr. 13, datele utilizate în evaluarea îndeplinirii criteriilor de convergență sunt furnizate de Comisie. Comisia a furnizat respectivele date. Datele bugetare au fost comunicate de Comisie pe baza raportărilor făcute de statele membre până la 1 aprilie 2014, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 479/2009 al Consiliului (16).

(13)

Pe baza rapoartelor prezentate de Comisie și de BCE cu privire la progresele înregistrate de Lituania în îndeplinirea obligațiilor sale privind realizarea UEM, Comisia a ajuns la următoarele concluzii: