7.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 240/27

(1)

Începând cu 2013, licitația constituie regula de alocare a cotelor de emisii operatorilor de instalații care intră sub incidența schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră a Uniunii (EU ETS). Cu toate acestea, între 2013 și 2020 operatorilor eligibili li se vor aloca în continuare cote gratuite. Cantitatea de cote alocate unui operator se determină pe baza unor norme armonizate la nivelul Uniunii, prevăzute de Directiva 2003/87/CE și de Decizia 2011/278/UE a Comisiei (2).

(2)

Statelor membre li s-a cerut să transmită Comisiei, până la 30 septembrie 2011, măsurile lor naționale de punere în aplicare (MNPA), care să cuprindă, pe lângă alte informații obligatorii, o listă a instalațiilor de pe teritoriul lor care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE, precum și cantitatea preliminară a cotelor gratuite care urmează să fie alocate între 2013 și 2020, calculată pe baza unor norme armonizate la nivelul Uniunii.

(3)

Articolul 18 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Croația, precum și adaptările la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (3) instituie măsuri tranzitorii aplicabile Croației, care sunt prevăzute în anexa V la actul menționat anterior. În temeiul punctului 10 din anexa V menționată, Croația trebuie să se asigure că operatorii respectă prevederile Directivei 2003/87/CE pentru întregul an 2013. De asemenea, operatorii instalațiilor eligibile primesc cote gratuite pentru întregul an 2013, astfel încât să se asigure conformitatea deplină cu EU ETS și cu principiul monitorizării, raportării și verificării anuale și al restituirii cotelor de emisii, prevăzut de aceasta. În consecință, Croația a transmis Comisiei măsurile sale naționale de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE și cu articolul 15 alineatul (1) din Decizia 2011/278/UE.

(4)

Pentru a garanta calitatea și comparabilitatea datelor, Comisia a furnizat un model electronic pentru transmiterea MNPA. Toate statele membre au transmis, în formatul respectiv sau într-un format similar, lista instalațiilor, un tabel conținând toate datele relevante pentru fiecare instalație și un raport metodologic privind procesul de colectare a datelor utilizat de autoritățile statelor membre.

(5)

Dată fiind diversitatea informațiilor și a datelor transmise, Comisia a început prin a examina dacă toate MNPA erau complete. Atunci când Comisia a constatat că informațiile transmise erau incomplete, a solicitat statelor membre în cauză informații suplimentare. În urma acestor solicitări, autoritățile relevante au comunicat informațiile suplimentare necesare pentru completarea MNPA transmise.

(6)

MNPA, inclusiv cantitățile anuale totale preliminare ale cotelor de emisii care urmează să fie alocate cu titlu gratuit între 2013 și 2020, au fost în continuare evaluate în raport cu criteriile prevăzute în Directiva 2003/87/CE, în special la articolul 10a, și în Decizia 2011/278/UE, ținând cont de documentele orientative transmise de Comisie statelor membre și aprobate de Comitetul privind schimbările climatice la 14 aprilie 2011. După caz, au fost luate în considerare orientările privind interpretarea anexei I la Directiva 2003/87/CE.

(7)

Comisia a realizat o evaluare aprofundată a conformității MNPA transmise de fiecare stat membru. În cadrul acestei evaluări cuprinzătoare, Comisia a analizat coerența datelor, precum și coerența dintre date și normele armonizate de alocare. Comisia a examinat mai întâi eligibilitatea instalațiilor în vederea alocării cu titlu gratuit, împărțirea instalațiilor în subinstalații și limitele acestora. În continuare, Comisia a analizat dacă subinstalațiilor relevante li se aplicau valorile de referință corecte. Având în vedere că pentru subinstalațiile produselor de referință Decizia 2011/278/UE stabilește, în principiu, un criteriu de referință pentru fiecare produs, Comisia a acordat o atenție deosebită aplicării valorii de referință pentru produsul finit obținut în conformitate cu definirea produsului și cu limitele sistemului prevăzute în anexa I la Decizia 2011/278/UE. De asemenea, având în vedere impactul considerabil al alocărilor, Comisia a analizat în mod detaliat calculul nivelurilor activității istorice ale instalațiilor, cazurile de modificări semnificative ale capacității în cursul perioadei de referință, precum și cazurile instalațiilor care au intrat în funcțiune în cursul perioadei de referință, calculul numărului preliminar de cote de emisii care urmează să fie alocate cu titlu gratuit ținând cont de interschimbabilitatea combustibilului și energiei electrice, situația expunerii la relocarea emisiilor de dioxid de carbon, precum și căldura exportată către locuințe private. Alte analize statistice și verificări ale plauzibilității, care au utilizat indicatori precum alocarea propusă pentru fiecare nivel al activității istorice raportată la valorile de referință, sau nivelul activității istorice raportat la capacitatea de producție, au contribuit la identificarea unor nereguli potențiale suplimentare referitoare la aplicarea normelor armonizate de alocare.

(8)

Pe baza rezultatelor evaluării menționate anterior, Comisia a realizat o evaluare detaliată a instalațiilor pentru care au fost identificate nereguli potențiale referitoare la aplicarea normelor armonizate de alocare, solicitând clarificări suplimentare din partea autorităților competente ale statului membru relevant.

(9)

Ținând cont de rezultatele acestei evaluări a conformității, Comisia consideră că MNPA transmise de Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia și Regatul Unit sunt compatibile cu Directiva 2003/87/CE și cu Decizia 2011/278/UE. Instalațiile incluse în MNPA de către statele membre enumerate anterior au fost considerate eligibile pentru alocarea cu titlu gratuit și nu au putut fi detectate incoerențe în ceea ce privește cantitățile anuale totale preliminare ale cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit propuse de statele membre respective.

(10)

Cu toate acestea, având în vedere rezultatele evaluării, Comisia consideră că anumite aspecte ale MNPA transmise de Germania și de Republica Cehă sunt incompatibile cu criteriile prevăzute de Directiva 2003/87/CE și de Decizia 2011/278/UE, ținând cont de documentele orientative ale Comisiei către statele membre, aprobate de Comitetul privind schimbările climatice la 14 aprilie 2011.

(11)

Comisia observă că Germania a propus ca șapte instalații să beneficieze de o creștere a nivelului alocării cu titlu gratuit a cotelor de emisii, întrucât consideră că acest lucru ar evita dificultăți nejustificate. În conformitate cu articolul 10a din Directiva 2003/87/CE și cu Decizia 2011/278/UE, cantitățile preliminare ale cotelor alocate cu titlu gratuit care trebuie transmise în cadrul MNPA se calculează pe baza unor norme armonizate la nivelul Uniunii. Decizia 2011/278/UE nu prevede ajustarea pe care Germania ar dori să o realizeze în temeiul articolului 9 alineatul (5) din Legea germană din 28 iulie 2011 privind comercializarea cotelor de emisii de gaze cu efect de seră. În timp ce până în 2012 alocarea cu titlu gratuit a cotelor de emisii era organizată la nivel național, începând din 2013 legiuitorul a instituit intenționat norme pe deplin armonizate privind alocarea cu titlu gratuit către instalații, astfel încât toate instalațiile să fie tratate în același mod. Orice modificare unilaterală a cantităților preliminare de cote alocate cu titlu gratuit calculate de statele membre pe baza Deciziei 2011/278/UE ar compromite această abordare armonizată. Germania nu a demonstrat că alocarea calculată pentru instalațiile în cauză pe baza Deciziei 2011/278/UE era în mod evident neadecvată în raport cu obiectivul de armonizare deplină a alocărilor care trebuie atins. Alocarea cu titlu gratuit a unei cantități mai mari de cote în beneficiul anumitor instalații ar denatura sau ar risca să denatureze concurența și are efecte transfrontaliere, ținând cont de schimburile comerciale la nivelul Uniunii în toate sectoarele care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE. Prin urmare, având în vedere principiul egalității de tratament a instalațiilor incluse în EU ETS și a statelor membre, Comisia consideră că este necesar să se opună cantităților preliminare de cote alocate cu titlu gratuit anumitor instalații cuprinse în MNPA ale Germaniei și enumerate la punctul A din anexa I.

(12)

De asemenea, Comisia consideră că MNPA propuse de Germania contravin Deciziei 2011/278/UE întrucât aplicarea produsului de referință metal lichid în cazurile enumerate la punctul B din anexa I la prezenta decizie nu este coerentă cu normele relevante. În această privință, Comisia constată că în MNPA transmise de Germania, în cazul proceselor de producere a oțelului cu convertizor cu insuflare de oxigen (BOF – basic oxygen furnace) și atunci când metalul lichid din furnal nu este afinat în aceeași instalație, ci este exportat în vederea procesării ulterioare, nu se prevede nicio alocare cu titlu gratuit, în beneficiul operatorului instalației care conține furnalul, a unor cote de emisii pentru producerea metalului lichid. Alocarea cu titlu gratuit este în schimb prevăzută pentru instalația unde are loc afinarea oțelului.

(13)

Comisia observă că, în vederea alocării cotelor de emisii, au fost stabilite produse de referință în Decizia 2011/278/UE, ținând cont de definițiile produselor și de complexitatea proceselor de producție, permițând verificarea datelor privind producția și aplicarea uniformă a produselor de referință în întreaga Uniune. Pentru aplicarea produselor de referință, instalațiile sunt împărțite în subinstalații, subinstalația produsului de referință fiind definită drept intrările, ieșirile și emisiile aferente, legate de producția unui produs pentru care a fost stabilit un criteriu de referință în anexa I la Decizia 2011/278/UE. Prin urmare, criteriile de referință sunt stabilite pentru produse, și nu pentru procese. În mod corespunzător, a fost elaborat un criteriu de referință pentru metalul lichid, iar produsul a fost definit drept fier lichid saturat cu carbon, destinat procesării ulterioare. Faptul că limitele sistemului pentru produsul de referință metal lichid stabilit în anexa I la Decizia 2011/278/UE includ BOF nu înseamnă că statele membre pot face abstracție de cerința ca alocările să se realizeze pentru producția unui anumit produs. Această considerație este întărită de faptul că valorile de referință ar trebui să acopere toate emisiile directe legate de producție. Cu toate acestea, emisiile sunt produse în special în procesul de obținere a metalului lichid în furnal, în timp ce procesul de afinare a metalului lichid în convertizorul BOF pentru obținerea oțelului produce emisii relativ scăzute. În consecință, valoarea de referință ar trebui să fie mult mai mică dacă ea ar include și instalațiile care importă metal lichid și îl afinează în convertizorul BOF pentru a obține oțel. În plus, ținând cont de schema generală de alocare instituită de Decizia 2011/278/UE, în special în privința normelor privind modificările semnificative ale capacității, alocarea propusă de Germania nu poate fi considerată coerentă. Prin urmare, Comisia consideră că, având în vedere absența unei subinstalații corespunzătoare care ar permite determinarea alocării în conformitate cu articolul 10 din Decizia 2011/278/UE, instalațiile care importă metal lichid în vederea procesării ulterioare nu pot fi considerate eligibile pentru a beneficia de alocări cu titlu gratuit pe baza criteriului de referință pentru metalul lichid pentru cantitatea de metal lichid importat. Prin urmare, Comisia obiectează cu privire la cantitățile anuale totale preliminare ale alocărilor cu titlu gratuit propuse pentru instalațiile enumerate la punctul B din anexa I la prezenta decizie.

(14)

În privința aplicării criteriului de referință pentru metalul lichid din MNPA propuse de Republica Cehă, Comisia observă că alocarea pentru instalația inclusă la punctul C cu identificatorul CZ-existing-CZ-73-CZ-0134-11/M nu corespunde valorii corespunzătoare produsului de referință metal lichid multiplicată cu nivelul activității istorice legat de produs transmis în MNPA și, prin urmare, nu este conformă cu articolul 10 alineatul (2) litera (a) din Decizia 2011/278/UE. Prin urmare, Comisia obiectează cu privire la alocarea către instalația menționată, cu excepția cazului în care această eroare va fi corectată. De asemenea, Comisia observă că alocarea către instalația inclusă la punctul C cu identificatorul CZ-existing-CZ-52-CZ-0102-05 ia în calcul procese care sunt incluse în limitele sistemului pentru produsul de referință metal lichid. Cu toate acestea, instalația nu produce, ci importă metal lichid. Ca urmare a absenței producției de metal lichid în instalația cu identificatorul CZ-existing-CZ-52-CZ-0102-05, și prin urmare a absenței unei subinstalații a produsului de referință corespunzătoare care ar permite determinarea alocării în conformitate cu articolul 10 din Decizia 2011/278/UE, alocarea propusă nu este coerentă cu normele privind alocarea și ar putea determina o dublă contabilizare. Prin urmare, Comisia obiectează cu privire la alocarea către instalațiile menționate la punctul C din anexa I la prezenta decizie.

(15)

Comisia observă că instalațiile menționate la punctul D din anexa I la prezenta decizie primesc o alocare pe baza unei subinstalații a emisiilor de proces pentru producția zincului în furnal și procesele aferente. În această privință, Comisia observă că emisiile incluse în subinstalația emisiilor de proces sunt deja incluse în subinstalația emisiilor de proces pentru metalul lichid, pe baza căreia una dintre instalații primește, de asemenea, o alocare și, prin urmare, fac obiectul unei duble contabilizări. Subinstalația emisiilor de proces pentru metalul lichid include în mod clar intrările, ieșirile și emisiile corespunzătoare legate de producția metalului lichid în furnal și de toate procesele aferente, astfel cum sunt prevăzute în anexa I la Decizia 2011/278/UE, inclusiv tratarea zgurii. Prin urmare, MNPA propuse de Germania contravin articolului 10 alineatul (8) din Decizia 2011/278/UE și obligației de a evita dubla contabilizare a emisiilor, întrucât alocarea către instalațiile respective contabilizează de două ori anumite emisii. Prin urmare, Comisia obiectează în legătură cu alocarea cotelor către aceste instalații pe baza unei subinstalații a emisiilor de proces pentru producția zincului în furnal și procesele aferente.

(16)

De asemenea, Comisia observă că lista instalațiilor cuprinsă în MNPA prezentate de Germania este incompletă și, prin urmare, nu este conformă cu articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE. Lista nu include instalațiile care produc polimeri, în special S-PVC și E-PVC, și clorură de vinil monomer (VCM), și nici cantitățile de cote care urmează să fie alocate fiecăreia dintre aceste instalații situate pe teritoriul Germaniei, care intră sub incidența directivei menționate anterior și sunt menționate în secțiunea 5.1 din orientările Comisiei privind interpretarea anexei I la Directiva 2003/87/CE, aprobate de Comitetul privind schimbările climatice la 18 martie 2010. În această privință, Comisia cunoaște argumentul formulat de Germania, conform căruia producția de polimeri, în special S-PVC și E-PVC, și de clorură de vinil monomer (VCM) nu intră sub incidența anexei I la Directiva 2003/87/CE. Comisia consideră că polimerii, inclusiv S-PVC și E-PVC, și VCM satisfac definiția activității relevante (producția substanțelor chimice organice vrac) din anexa I la Directiva 2003/87/CE. În consecință, în strânsă cooperare cu statele membre și cu sectoarele industriale vizate, au fost derivate produsele de referință corespunzătoare S-PVC, E-PVC și VCM, menționate în anexa I la Decizia 2011/278/UE.

(17)

Comisia observă că faptul că lista instalațiilor prezentată de Germania este incompletă are efecte nedorite asupra alocării pe baza subinstalației căldurii de referință către instalațiile incluse la punctul E din anexa I la prezenta decizie care exportă căldura spre instalații care produc substanțe chimice organice vrac. În timp ce numai exporturile de căldură către o instalație sau o altă entitate care nu intră sub incidența Directivei 2003/87/CE determină alocarea cu titlu gratuit pe baza subinstalației căldurii de referință, în MNPA prezentate de Germania, exporturile de căldură către instalații care desfășoară activități incluse în domeniul de aplicare al anexei I la Directiva 2003/87/CE sunt luate în calcul în vederea alocării de cote instalațiilor menționate la punctul E din anexa I la prezenta decizie. În consecință, alocările propuse pentru instalațiile enumerate la punctul E din anexa I nu sunt conforme cu normele privind alocarea. Prin urmare, Comisia obiectează cu privire la alocarea către instalațiile incluse la punctul E din anexa I la prezenta decizie.

(18)

În conformitate cu articolele 9 și 9a din Directiva 2003/87/CE, Comisia a publicat, prin Decizia 2010/634/UE (4), cantitatea totală la nivelul Uniunii a cotelor emise pentru perioada 2013-2020. În această privință, cantitatea avută în vedere în temeiul articolului 9 din Directiva 2003/87/CE se bazează pe cantitățile totale de cote stabilite de statele membre, în conformitate cu deciziile Comisiei, în planurile lor naționale de alocare pentru perioada 2008-2012. Cu toate acestea, după încheierea perioadei de comercializare 2008-2012, Comisia a intrat în posesia unor informații suplimentare și a unor date mai exacte, în special cu privire la cantitatea de cote alocate instalațiilor nou intrate din rezervele statelor membre pentru instalațiile nou intrate, precum și la utilizarea cotelor în cadrul rezervelor constituite de statele membre pentru proiecte de implementare comună instituite în temeiul articolului 3 din Decizia 2006/780/CE a Comisiei (5). De asemenea, în privința ajustării cantității de cote emise la nivelul Uniunii în temeiul articolului 9a din Directiva 2003/87/CE, în special alineatele (1)-(4), este necesar să se țină cont de cele mai recente date științifice cu privire la potențialul de încălzire globală al gazelor cu efect de seră, de Deciziile C(2011) 3798 și C(2012) 497 ale Comisiei de acceptare a includerii unilaterale a unor gaze cu efect de seră și activități suplimentare de către Italia și Regatul Unit, în temeiul articolului 24 din Directiva 2003/87/CE, precum și de excluderea instalațiilor cu emisii scăzute din EU ETS de către Germania, Regatul Unit, Franța, Țările de Jos, Spania, Slovenia și Italia în temeiul articolului 27 din Directiva 2003/87/CE.

(19)

În plus, cantitatea totală de cote alocate la nivelul Uniunii ar trebui să țină cont de aderarea la Uniunea Europeană a Croației, precum și de extinderea EU ETS la statele SEE-AELS. În temeiul punctului 8 din anexa III la Actul privind condițiile de aderare a Republicii Croația, precum și adaptările la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, cantitatea avută în vedere în temeiul articolului 9 din Directiva 2003/87/CE crește, ca urmare a aderării Croației, prin adăugarea cantității de cote pe care Croația trebuie să le scoată la licitație în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE. Includerea în Acordul privind Spațiul Economic European (SEE) a Directivei 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) și a Deciziei 2011/278/UE astfel cum a fost modificată prin Decizia 2011/745/UE a Comisiei (7), prin Decizia nr. 152/2012 a Comitetului mixt al SEE (8), determină creșterea cantității totale de cote din EU ETS pe ansamblu în temeiul articolelor 9 și 9a din Directiva 2003/87/CE. Prin urmare, este necesar să se țină cont de cifrele relevante furnizate de statele SEE-AELS în partea A din apendicele la directiva menționată, din Acordul privind SEE.

(20)

Prin urmare, Decizia 2010/634/UE ar trebui modificată în mod corespunzător.

(21)

În 2014 și în fiecare an subsecvent, cantitatea totală a cotelor determinate pentru 2013 pe baza articolelor 9 și 9a din Directiva 2003/87/CE descrește cu un factor liniar de 1,74 % din valoarea pentru 2010, ajungând la 38 264 246 de cote.

(22)

Articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE limitează cantitatea anuală maximă de cote utilizată ca bază pentru calcularea cotelor alocate cu titlu gratuit instalațiilor care nu intră sub incidența articolului 10a alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE. Această limită este compusă din două elemente, indicate la articolul 10a alineatul (5) literele (a) și (b) din Directiva 2003/87/CE, fiecare dintre acestea fiind determinat de Comisie pe baza cantităților stabilite în temeiul articolelor 9 și 9a din Directiva 2003/87/CE, a datelor disponibile public în registrul Uniunii și a informațiilor furnizate de statele membre, în special în ceea ce privește procentajul de emisii generate de producătorii de energie electrică și de alte instalații care nu sunt eligibile pentru alocarea cu titlu gratuit menționată la articolul 10a alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, precum și emisiile verificate în perioada 2005-2007 provenind de la instalațiile incluse în EU ETS numai începând din 2013, dacă aceste informații au fost disponibile, ținând cont de cele mai recente date științifice referitoare la potențialul de încălzire globală al gazelor cu efect de seră.

(23)

Limita stabilită de articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE nu poate fi depășită, iar acest lucru este asigurat prin aplicarea unui factor de corecție anual transsectorial care, dacă este necesar, reduce numărul de cote gratuite pentru toate instalațiile eligibile pentru alocarea cu titlu gratuit, în mod uniform. Statele membre trebuie să țină cont de acest factor atunci când decid, pe baza alocărilor preliminare și a prezentei decizii, cu privire la cantitățile anuale definitive ale cotelor alocate instalațiilor. Conform articolului 15 alineatul (3) din Decizia 2011/278/UE, Comisia determină factorul de corecție transsectorial prin compararea sumei cantităților anuale totale preliminare ale cotelor alocate cu titlu gratuit transmise de statele membre cu limita stabilită la articolul 10a alineatul (5), conform modalității prevăzute la articolul 15 alineatul (3) din Decizia 2011/278/UE.

(24)

În urma includerii în Acordul privind SEE a Directivei 2009/29/CE prin Decizia nr. 152/2012 a Comitetului mixt SEE, limita stabilită de articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE, normele armonizate de alocare și factorul de corecție transsectorial trebuie să se aplice în țările SEE-AELS. Prin urmare, este necesar să se țină cont de cantitățile anuale preliminare ale cotelor de emisii alocate gratuit în perioada 2013-2020 stabilite de deciziile din 10 iulie 2013 ale Autorității AELS de Supraveghere cu privire la MNPA prezentate de Islanda, Norvegia și Liechtenstein.

(25)

Limita prevăzută de articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE este de 809 315 756 de cote în 2013. Pentru a deriva această limită, Comisia a colectat mai întâi informații din partea statelor membre și a țărilor SEE-AELS stabilind dacă instalațiile se califică drept producători de energie electrică sau alte categorii de instalații care intră sub incidența articolului 10a alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE. În continuare, Comisia a determinat cota de emisii din perioada 2005-2007 corespunzând instalațiilor care nu intrau sub incidența dispoziției menționate anterior, dar au fost incluse în EU ETS în perioada 2008-2012. Comisia a aplicat apoi această proporție de 34,78289436 % cantității determinate pe baza articolului 9 din Directiva 2003/87/CE (1 976 784 044 de cote). Comisia a adunat apoi rezultatul acestui calcul cu 121 733 050 de cote, pe baza emisiilor anuale medii verificate în perioada 2005-2007 pentru instalațiile relevante, ținând cont de domeniul de aplicare revizuit al EU ETS începând din 2013. În această privință, Comisia a utilizat informații furnizate de statele membre și de țările SEE-AELS pentru ajustarea plafonului. Atunci când nu au fost disponibile emisii anuale verificate pentru perioada 2005-2007, Comisia a extrapolat, în măsura posibilului, cifrele relevante privind emisiile verificate din anii ulteriori, prin aplicarea factorului de 1,74 % în sens invers. Comisia a consultat autoritățile statelor membre și a obținut din partea acestora confirmarea informațiilor și a datelor utilizate în acest scop. Prin compararea limitei stabilite la articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE cu suma cantităților anuale preliminare de alocări gratuite, fără aplicarea factorilor menționați în anexa VI la Decizia 2011/278/UE, se obțin factorii de corecție anuali transsectoriali prevăzuți în anexa II la prezenta decizie.

(26)

Având în vedere imaginea de ansamblu mai clară a cantității de cote care vor fi alocate cu titlu gratuit pe care o oferă prezenta decizie, Comisia este în măsură să estimeze mai bine cantitatea de cote care urmează să fie licitate în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE. Ținând cont de limita stabilită de articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE, de cotele alocate pentru producerea de căldură în temeiul articolului 10a alineatul (4) prevăzute în tabelul de mai jos și de mărimea rezervei instalațiilor nou intrate, conform estimărilor Comisiei cantitatea de cote care urmează să fie licitate în perioada 2013-2020 este de 8 176 193 157.

(27)

Următorul tabel stabilește alocarea anuală pentru producerea de căldură în temeiul articolului 10a alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE:

(28)

Este necesar ca statele membre să determine, pe baza MNPA, a factorului de corecție transsectorial și a factorului liniar, cantitatea anuală definitivă a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit pentru fiecare an din perioada 2013-2020. Cantitatea anuală definitivă a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit ar trebui determinată de statele membre în conformitate cu prezenta decizie, cu Directiva 2003/87/CE, cu Decizia 2011/278/UE și cu celelalte norme relevante ale legislației Uniunii. De asemenea, este necesar ca statele SEE-AELS să efectueze determinarea cantității anuale definitive a cotelor alocate cu titlu gratuit instalațiilor de pe teritoriul lor pentru fiecare an din 2013 până în 2020, în conformitate cu articolul 10 alineatul (9) din Decizia 2011/278/UE, pe baza MNPA proprii, a factorului de corecție transsectorial și a factorului liniar.

(29)

Comisia consideră că alocarea de cote cu titlu gratuit instalațiilor care intră sub incidența EU ETS pe baza unor norme armonizate la nivelul Uniunii nu conferă un avantaj economic selectiv întreprinderilor, cu potențialul de a denatura concurența și de a afecta comerțul din interiorul Uniunii. Statele membre sunt obligate în virtutea legislației Uniunii să aloce cote cu titlu gratuit și nu pot alege să liciteze, în schimb, cantitățile relevante. Prin urmare, nu se poate considera că deciziile statelor membre privind alocarea cu titlu gratuit a cotelor implică un ajutor de stat în sensul articolelor 107 și 108 din TFUE,