Help Print this page 

Document 32008D0164

Title and reference
2008/164/CE: Decizia Comisiei din 21 decembrie 2007 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la persoane cu mobilitate redusă din sistemul feroviar transeuropean convențional și de mare viteză [notificată cu numărul C(2007) 6633] (Text cu relevanță pentru SEE)
  • No longer in force
OJ L 64, 7.3.2008, p. 72–207 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
Special edition in Croatian: Chapter 13 Volume 001 P. 123 - 258

ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2008/164/oj
Multilingual display
Text

7.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 64/72


DECIZIA COMISIEI

din 21 decembrie 2007

privind specificaţia tehnică de interoperabilitate referitoare la „persoane cu mobilitate redusă” din sistemul feroviar transeuropean convenţional şi de mare viteză

[notificată cu numărul C(2007) 6633]

(Text cu relevanţă pentru SEE)

(2008/164/CE)

COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,

având în vedere Directiva 2001/16/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 martie 2001 privind interoperabilitatea sistemului feroviar convenţional (1), în special articolul 6 alineatul (1),

având în vedere Directiva 96/48/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 privind interoperabilitatea sistemului feroviar de mare viteză (2), în special articolul 6 alineatul (1),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2001/16/CE şi cu articolul 5 alineatul (1) din Directiva 96/48/CE, fiecare subsistem este reglementat de o STI (specificaţie tehnică de interoperabilitate). Dacă este cazul, un subsistem poate fi reglementat de mai multe STI, iar o STI poate să reglementeze mai multe subsisteme. Decizia de elaborare şi/sau de revizuire a unei STI şi alegerea domeniului tehnic şi geografic de aplicare necesită un mandat în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2001/16/CE şi cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 96/48/CE.

(2)

Anexa II la Directiva 2001/16/CE prevede că nevoile persoanelor cu mobilitate redusă trebuie luate în considerare în procesul de elaborare a unei STI pentru subsistemul infrastructură (secţiunea 2.1 din directivă) şi pentru subsistemul material rulant (secţiunea 2.6 din anexa II la Directiva 2001/16/CE). În acest sens, s-a acordat un mandat Asociaţiei Europene pentru Interoperabilitate Feroviară (AEIF), care a fost desemnată în calitate de organism reprezentativ comun pentru elaborarea unui proiect de STI privind „accesibilitatea pentru persoanele cu mobilitate redusă”, conţinând dispoziţiile aplicabile atât infrastructurii, cât şi materialului rulant.

(3)

În 2001, AEIF a primit un mandat pentru revizuirea primei serii de STI din sistemul feroviar de mare viteză adoptate în 2002, privind subsistemele material rulant, infrastructură, control-comandă şi semnalizare, energie, întreţinere şi exploatare. În acest context, AEIF a fost invitată să examineze, printre altele, armonizarea STI cu specificaţiile privind interoperabilitatea sistemului feroviar convenţional şi accesibilitatea persoanelor cu mobilitate redusă. În consecinţă, proiectul de STI privind persoanele cu mobilitate redusă, elaborat de către AEIF, reglementa atât sistemul feroviar convenţional, cât şi sistemul feroviar de mare viteză.

(4)

Prima STI din sistemul feroviar de mare viteză privind subsistemul material rulant, adoptată în anexa la Decizia 2002/735/CE, a intrat în vigoare în 2002. În lumina obligaţiilor contractuale existente, elaborarea unor noi subsisteme sau elemente constitutive de interoperabilitate privind materialul rulant, sau reînnoirea şi modernizarea acestora pot să facă obiectul evaluării conformităţii în raport cu această primă STI. Deoarece STI din anexa la prezenta decizie este aplicabilă oricărui material rulant nou, recondiţionat şi modernizat al sistemelor feroviare convenţional şi de mare viteză, este important să se stabilească domeniul de aplicare al primei STI privind materialul rulant de mare viteză adoptată ca anexă la Decizia 2002/735/CE. Statele membre comunică o listă completă de subsisteme şi elemente constitutive de interoperabilitate care se află într-un stadiu avansat de dezvoltare şi intră sub incidenţa articolului 7 litera (a) din Directiva 96/48/CE. Acestea sunt comunicate Comisiei în termen de cel mult şase luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii.

(5)

Proiectul de STI a fost examinat de comitetul instituit prin Directiva 96/48/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză (3) şi menţionat la articolul 21 din Directiva 2001/16/CE.

(6)

Principalele părţi interesate au fost consultate în cursul procesului de elaborare a proiectului de STI. Observaţiile şi motivele de îngrijorare ale acestora au fost luate în considerare în măsura posibilităţilor.

(7)

În propunerea sa de regulament privind drepturile şi obligaţiile călătorilor în transportul feroviar internaţional (4), Comisia a inclus mai multe dispoziţii pentru a garanta că persoanele cu mobilitate redusă dispun de dreptul de a li se oferi asistenţă la bordul trenurilor şi în gările feroviare, pentru ca acestea să poată beneficia de servicii feroviare pentru călători în mod similar oricărui alt cetăţean.

(8)

Propunerea de regulament privind drepturile şi obligaţiile călătorilor în transportul feroviar internaţional cuprinde, de asemenea, dispoziţii care impun întreprinderilor feroviare şi gestionarilor infrastructurii să furnizeze toate informaţiile utile privind accesibilitatea şi condiţiile de acces în trenuri şi gări feroviare pentru persoanele cu mobilitate redusă.

(9)

Interoperabilitatea constituie obiectivul principal al Directivelor de bază 2001/16/CE şi 96/48/CE. Prezenta STI are drept obiectiv armonizarea dispoziţiilor a căror adoptare este necesară pentru persoanele cu mobilitate redusă care utilizează sistemul feroviar convenţional şi de mare viteză. Trenurile, gările feroviare şi elementele relevante ale infrastructurii care sunt în conformitate cu măsurile descrise în STI vor permite realizarea interoperabilităţii şi vor oferi persoanelor cu mobilitate redusă condiţii similare de acces la întreaga reţea transeuropeană. STI nu împiedică statele membre să introducă măsuri suplimentare pentru îmbunătăţirea condiţiilor de acces, sub rezerva ca acest lucru să nu constituie un impediment sau să genereze costuri inutile pentru întreprinderile feroviare. O mai bună accesibilitate la materialul rulant şi în gările feroviare pentru persoanele cu mobilitate redusă ar putea determina creşterea numărului de călători care, în prezent, sunt constrânşi să utilizeze alte moduri de transport.

(10)

Directivele 2001/16/CE şi 96/48/CE şi STI se aplică în cazul reînnoirii, dar nu şi înlocuirilor în cadrul procesului de întreţinere. Cu toate acestea, statele membre sunt invitate să aplice STI înlocuirilor în cadrul procesului de întreţinere, atunci când acest lucru este posibil şi justificat de amploarea lucrărilor de întreţinere.

(11)

În versiunea sa actuală, STI nu tratează în mod exhaustiv toate aspectele privind cerinţele esenţiale. În conformitate cu articolul 17 din Directiva 2001/16/CE şi cu articolul 17 din Directiva 96/48/CE, astfel cum au fost modificate prin Directiva 2004/50/CE, aspectele tehnice care nu sunt reglementate sunt clasificate drept „subiecte deschise” în anexa L la această STI.

(12)

În conformitate cu articolul 17 din Directiva 2001/16/CE şi cu articolul 17 din Directiva 96/48/CE, astfel cum au fost modificate prin Directiva 2004/50/CE, fiecare stat membru informează atât celelalte state membre şi Comisia cu privire la normele tehnice naţionale în domeniu în vigoare pentru punerea în aplicare a cerinţelor esenţiale referitoare la aceste „subiecte deschise”, cât şi organismele desemnate pentru punerea în aplicare a procedurii de evaluare a conformităţii sau a caracterului adecvat pentru utilizare, precum şi a procedurii în vigoare de verificare a interoperabilităţii subsistemelor în sensul articolului 16 alineatul (2) din Directiva 2001/16/CE şi al articolului 16 alineatul (2) din Directiva 96/48/CE. În acest sens, statele membre aplică, în măsura posibilităţilor, principiile şi criteriile prevăzute de Directivele 2001/16/CE şi 96/48/CE. În măsura posibilităţilor, statele membre trebuie să apeleze la organismele notificate în temeiul articolului 20 din Directiva 2001/16/CE şi al articolului 20 din Directiva 96/48/CE. Comisia trebuie să efectueze o analiză a informaţiilor transmise de statele membre privind normele de drept intern, procedurile, organismele responsabile de punerea în aplicare a procedurilor şi durata acestor proceduri şi, după caz, trebuie să discute cu comitetul despre necesitatea adoptării unor măsuri.

(13)

STI în cauză nu impune utilizarea unor tehnologii sau a unor soluţii tehnice specifice, cu excepţia cazului în care acest lucru este strict necesar pentru interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean convenţional.

(14)

STI are la bază cele mai bune cunoştinţe de specialitate disponibile la data elaborării proiectului relevant. Evoluţia cerinţelor tehnologice, de exploatare, de siguranţă sau sociale poate impune modificarea sau completarea prezentei STI. După caz, se iniţiază o procedură de revizuire sau de actualizare în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2001/16/CE sau cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva 96/48/CE. La această procedură de revizuire participă organizaţiile care reprezintă interesele persoanelor cu mobilitate redusă.

(15)

Pentru stimularea inovaţiei şi pentru a lua în considerare experienţa acumulată, STI anexată trebuie să facă obiectul unei revizuiri periodice la intervale regulate.

(16)

În cazul în care se propun soluţii inovatoare, producătorul sau entitatea contractantă trebuie să declare abaterea de la secţiunea relevantă a STI. Agenţia Feroviară Europeană va finaliza specificaţiile funcţionale şi de interfaţă corespunzătoare pentru această soluţie şi va elabora metodele de evaluare.

(17)

Dispoziţiile prezentei decizii sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 21 din Directiva 96/48/CE a Consiliului,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prin prezenta, Comisia adoptă o specificaţie tehnică de interoperabilitate („STI”) privind „persoanele cu mobilitate redusă”, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2001/16/CE şi cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 96/48/CE.

STI este prezentată în anexa la prezenta decizie.

STI se aplică în totalitate sistemului feroviar transeuropean convenţional, astfel cum este definit la articolul 2 şi în anexa I la Directiva 2001/16/CE, şi sistemului feroviar transeuropean de mare viteză, astfel cum este definit la articolul 2 şi în anexa I la Directiva 96/48/CE.

Articolul 2

Statele membre pot aplica în continuare Decizia 2002/735/CE a Comisiei pentru proiectele reglementate de domeniul de aplicare al articolului 7 litera (a) din Decizia 96/48/CE.

O listă completă a subsistemelor şi a elementelor constitutive de interoperabilitate reglementate este transmisă Comisiei în termen de cel mult şase luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 3

1.   În ceea ce priveşte aspectele clasificate drept „Subiecte deschise” în anexa C la STI, condiţiile care trebuie îndeplinite pentru verificarea interoperabilităţii în sensul articolului 16 alineatul (2) din Directiva 2001/16/CE şi al articolului 16 alineatul (2) din Directiva 96/48/CE sunt normele tehnice aplicabile în vigoare în statul membru care autorizează punerea în funcţiune a subsistemelor reglementate prin prezenta decizie.

2.   În termen de şase luni de la notificarea prezentei decizii, fiecare stat membru comunică celorlalte state membre şi Comisiei următoarele:

(a)

lista normelor tehnice în vigoare menţionate la alineatul (1);

(b)

procedurile de evaluare a conformităţii şi de verificare care urmează să fie utilizate în ceea ce priveşte aplicarea acestor norme;

(c)

organismele desemnate pentru efectuarea acestor proceduri de evaluare a conformităţii şi de verificare.

Articolul 4

Prezenta decizie se aplică de la 1 iulie 2008.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 21 decembrie 2007.

Pentru Comisie

Jacques BARROT

Vicepreşedinte al Comisiei


(1)  JO L 110, 20.4.2001, p. 1.

(2)  JO L 235, 17.9.1996, p. 6.

(3)  JO L 235, 17.9.1996. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2007/32/CE a Comisiei. (JO L 141, 2.6.2007, p. 63).

(4)  Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului privind drepturile şi obligaţiile călătorilor în transportul feroviar internaţional, COM(2004) 143 final, 3.3.2004.


ANEXA

SISTEMUL DE TRANSPORT FEROVIAR TRANSEUROPEAN CONVENŢIONAL ŞI DE MARE VITEZĂ

SPECIFICAŢIE TEHNICĂ DE INTEROPERABILITATE

Domeniu de aplicare: subsistemele infrastructură şi material rulant

Aspect: accesibilitate pentru persoanele cu mobilitate redusă

1.

INTRODUCERE

1.1.

Domeniul tehnic de aplicare

1.2.

Domeniul geografic de aplicare

1.3.

Conţinutul prezentei STI

2.

DEFINIREA SUBSISTEMULUI/DOMENIULUI DE APLICARE

2.1.

Descrierea subsistemelor

2.1.1.

Infrastructură

2.1.2.

Material rulant

2.1.3.

Aplicaţii telematice pentru pasageri

2.2.

Definirea „persoanelor cu mobilitate redusă”

3.

CERINŢE ESENŢIALE

3.1.

Generalităţi

3.2.

Cerinţele esenţiale se referă la:

3.3.

Cerinţe generale

3.3.1.

Siguranţă

3.3.2.

Fiabilitate şi disponibilitate

3.3.3.

Sănătate

3.3.4.

Protecţia mediului

3.3.5

Compatibilitate tehnică

3.4.

Cerinţe specifice subsistemului infrastructură

3.4.1.

Siguranţă

3.5.

Cerinţe specifice subsistemului material rulant

3.5.1.

Siguranţă

3.5.2.

Fiabilitate şi disponibilitate

3.5.3.

Compatibilitate tehnică

3.6.

Cerinţe specifice altor subsisteme care privesc, de asemenea, subsistemele infrastructură şi material rulant

3.6.1.

Subsistem energie

3.6.1.1.

Siguranţă

3.6.1.2.

Protecţia mediului

3.6.1.3.

Compatibilitate tehnică

3.6.2.

Control – comandă şi semnalizare

3.6.2.1.

Siguranţă

3.6.2.2.

Compatibilitate tehnică

3.6.3.

Întreţinere

3.6.3.1.

Sănătate şi siguranţă

3.6.3.2.

Protecţia mediului

3.6.3.3

Compatibilitate tehnică

3.6.4.

Exploatarea şi gestionarea traficului

3.6.4.1.

Siguranţă

3.6.4.2.

Compatibilitate tehnică

3.6.5.

Aplicaţiile telematice pentru serviciile de călători şi transport de marfă

3.6.5.1.

Compatibilitate tehnică

3.6.5.2.

Sănătate

3.7.

Elemente din domeniul PMR STI privind cerinţele esenţiale

4.

CARACTERIZAREA SUBSISTEMELOR

4.1.

Subsistem infrastructură

4.1.1.

Introducere

4.1.2.

Specificaţii funcţionale şi tehnice

4.1.2.1.

Generalităţi

4.1.2.2.

Locuri de parcare pentru PMR

4.1.2.3.

Traseu lipsit de obstacole

4.1.2.3.1.

Generalităţi

4.1.2.3.2.

Identificarea traseului

4.1.2.4.

Uşi şi intrări

4.1.2.5.

Suprafeţe de pardoseală

4.1.2.6.

Obstacole transparente

4.1.2.7.

Toalete şi spaţii pentru schimbarea bebeluşilor

4.1.2.7.1.

Cerinţele subsistemului

4.1.2.7.2.

Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate

4.1.2.8.

Mobilier şi dispozitive amovibile

4.1.2.9.

Emiterea biletelor, birouri de informaţii şi puncte de asistenţă clienţi

4.1.2.9.1.

Cerinţele subsistemului

4.1.2.9.2.

Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate

4.1.2.10.

Iluminat

4.1.2.11.

Informaţii vizuale: semnalizare verticală, pictograme, informaţii dinamice

4.1.2.11.1.

Cerinţele subsistemului

4.1.2.11.2.

Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate

4.1.2.12.

Informaţii sonore

4.1.2.13.

Ieşiri de urgenţă, alarme

4.1.2.14.

Geometria pasarelelor şi pasajelor subterane

4.1.2.15.

Scări

4.1.2.16.

Bare de mână

4.1.2.17.

Rampe, scări rulante, ascensoare, benzi rulante

4.1.2.18.

Înălţimea şi spaţiul liber al peronului

4.1.2.18.1.

Înălţimea peronului

4.1.2.18.2.

Spaţiul liber al peronului

4.1.2.18.3.

Planul liniilor de-a lungul peronului

4.1.2.19.

Lăţimea peronului şi marginea peronului

4.1.2.20.

Capătul peronului

4.1.2.21.

Dispozitive de ajutor pentru pasagerii în scaune cu rotile

4.1.2.21.1.

Cerinţele subsistemului

4.1.2.21.2.

Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate

4.1.2.22.

Trecerea la nivel cu calea ferată în staţii

4.1.3.

Specificaţii funcţionale şi tehnice ale interfeţelor

4.1.4.

Norme de exploatare

4.1.5.

Norme de întreţinere

4.1.6.

Calificări profesionale

4.1.7.

Condiţii de igienă şi siguranţă

4.1.8.

Registrul de infrastructură

4.2.

Subsistemul material rulant

4.2.1.

Introducere

4.2.2.

Specificaţii funcţionale şi tehnice

4.2.2.1.

Generalităţi

4.2.2.2.

Scaune

4.2.2.2.1.

Generalităţi

4.2.2.2.2.

Locuri prioritare

4.2.2.2.2.1.

Generalităţi

4.2.2.2.2.2.

Scaune unidirecţionale

4.2.2.2.2.3.

Dispunerea scaunelor faţă în faţă

4.2.2.3.

Spaţii pentru scaune cu rotile

4.2.2.4.

Uşi

4.2.2.4.1.

Generalităţi

4.2.2.4.2.

Uşi exterioare

4.2.2.4.2.1.

Cerinţele subsistemului

4.2.2.4.2.2.

Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate

4.2.2.4.3.

Uşi interioare

4.2.2.4.3.1.

Cerinţele subsistemului

4.2.2.4.3.2.

Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate

4.2.2.5.

Iluminat

4.2.2.6.

Toalete

4.2.2.6.1.

Generalităţi

4.2.2.6.2.

Toaleta standard (cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate)

4.2.2.6.3.

Toaletă universală

4.2.2.6.3.1.

Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate (toaleta universală)

4.2.2.6.3.2.

Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate (schimbarea bebeluşilor)

4.2.2.7.

Culoare de trecere

4.2.2.8.

Informaţii clienţi

4.2.2.8.1.

Generalităţi

4.2.2.8.2.

Informaţii (semne, pictograme, bucle inductive şi dispozitive pentru apel de urgenţă)

4.2.2.8.2.1.

Cerinţele subsistemului

4.2.2.8.2.2.

Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate

4.2.2.8.3.

Informaţii (descriere a traseului şi rezervare de locuri)

4.2.2.8.4.

Informaţii (cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate)

4.2.2.9.

Diferenţe de nivel

4.2.2.10.

Bare de mână

4.2.2.11.

Cuşetă cu acces pentru scaune cu rotile

4.2.2.12.

Poziţia scării pentru accesul şi ieşirea vehiculelor

4.2.2.12.1.

Cerinţe generale

4.2.2.12.2.

Scări de acces/ieşire

4.2.2.12.3.

Dispozitive de sprijin la urcare

4.2.2.12.3.1.

Generalităţi

4.2.2.12.3.2.

Disponibilitatea dispozitivelor de sprijin la urcare pentru persoanele în scaun cu rotile

4.2.2.12.3.3.

Cerinţe generale categoria A

4.2.2.12.3.4.

Cerinţe generale categoria B

4.2.2.12.3.5.

Cerinţe specifice scărilor escamotabile

4.2.2.12.3.6.

Cerinţe specifice rampelor mobile

4.2.2.12.3.7.

Cerinţe specifice rampelor semiautomate

4.2.2.12.3.8.

Cerinţe specifice punţilor de acces

4.2.2.12.3.9.

Cerinţe specifice ascensoarelor de la bord

4.2.3.

Specificaţii funcţionale şi tehnice ale interfeţelor

4.2.4.

Norme de exploatare

4.2.5.

Norme de întreţinere

4.2.6.

Calificări profesionale

4.2.7.

Condiţii de igienă şi siguranţă

4.2.8.

Registrul de material rulant

4.3.

Definiţii de termeni utilizaţi în prezenta STI.

5.

ELEMENTE CONSTITUTIVE DE INTEROPERABILITATE

5.1.

Definiţie

5.2.

Soluţii inovatoare

5.3.

Lista de elemente constitutive

5.3.1.

Infrastructură

5.3.2.

Material rulant

5.4.

Performanţe şi specificaţii ale elementelor constitutive

5.4.1.

Infrastructură

5.4.2.

Material rulant

6.

EVALUAREA CONFORMITĂŢII ŞI/SAU A ADECVĂRII PENTRU UTILIZARE

6.1.

Elemente constitutive de interoperabilitate

6.1.1.

Evaluarea conformităţii (generalităţi)

6.1.2.

Proceduri de evaluare a conformităţii (module)

6.1.3.

Soluţii inovatoare

6.1.4.

Evaluarea adecvării pentru utilizare

6.2.

Subsisteme

6.2.1.

Evaluarea conformităţii (generalităţi)

6.2.2.

Proceduri de evaluare a conformităţii (module)

6.2.3.

Soluţii inovatoare

6.2.4.

Evaluarea întreţinerii

6.2.5.

Evaluarea normelor de exploatare

6.2.6.

Evaluarea fiecărui vehicul în parte

6.3.

Elemente constitutive interoperabile care nu au făcut obiectul unei declaraţii CE

6.3.1.

Generalităţi

6.3.2.

Perioada de tranziţie

6.3.3.

Certificarea subsistemelor care conţin elemente constitutive de interoperabilitate necertificate pe durata perioadei de tranziţie

6.3.3.1.

Condiţii

6.3.3.2.

Notificare

6.3.3.3.

Ciclu de viaţă

6.3.4.

Proceduri de monitorizare

7.

PUNEREA ÎN APLICARE A STI PMR

7.1.

Aplicarea prezentei STI noii infrastructuri/noului material rulant

7.1.1.

Infrastructură

7.1.2.

Material rulant

7.1.2.1.

Generalităţi

7.1.2.2.

Material rulant de fabricaţie recentă şi concepţie nouă

7.1.2.2.1.

Definiţii

7.1.2.2.2.

Generalităţi

7.1.2.2.3.

Faza A

7.1.2.2.4.

Faza B

7.1.2.3.

Materialul rulant de concepţie existentă

7.1.2.4.

Perioada de tranziţie

7.2.

Revizuirea STI

7.3.

Aplicarea prezentei STI noii infrastructuri/noului material rulant

7.3.1.

Infrastructură

7.3.1.1.

Generalităţi

7.3.1.2.

Trasee lipsite de obstacole – generalităţi (4.1.2.4.1)

7.3.1.3.

Geometria pasarelelor, a scărilor fixe şi a pasajelor subterane (4.1.2.14 şi 4.1.2.15)

7.3.1.4.

Rampe, scări rulante, ascensoare şi benzi rulante (4.1.2.17)

7.3.1.5.

Lăţimea peronului şi marginea peronului (4.1.2.19)

7.3.1.6.

Înălţimea şi spaţiul liber al peronului (4.1.2.18)

7.3.1.7.

Clădiri istorice

7.3.2.

Material rulant

7.3.2.1.

Generalităţi

7.3.2.2.

Scaune

7.3.2.3.

Spaţii pentru scaune cu rotile

7.3.2.4.

Uşi exterioare

7.3.2.5.

Uşi interioare

7.3.2.6.

Iluminat

7.3.2.7.

Toalete

7.3.2.8.

Culoare de trecere

7.3.2.9.

Informaţii

7.3.2.10.

Diferenţe de nivel

7.3.2.11.

Bare de mână

7.3.2.12.

Cuşetă cu acces pentru scaune cu rotile

7.3.2.13.

Poziţia scărilor, scări şi dispozitive de ajutor la urcare

7.4.

Cazuri speciale

7.4.1.

Generalităţi

7.4.1.1.

Înălţimea peronului

7.4.1.2.

Spaţiul liber al peronului

7.4.1.3.

Scări de acces şi ieşire

7.4.1.3.1.

Generalităţi

7.4.1.3.2.

Caz special pentru materialul rulant în exploatare în Marea Britanie „P”

7.4.1.3.3.

Caz special pentru materialul rulant în exploatare în Finlanda „P”

7.4.1.3.4.

Caz special pentru materialul rulant prevăzut să intre în exploatare în reţeaua feroviară convenţională existentă în Portugalia „P”

7.4.1.4.

Culoare de trecere

7.4.1.5.

Semnale de uşă sonore conform capitolului 4.2.2.4.1 „P”

7.4.1.6.

Locuri prioritare „P”

7.4.1.7.

Trasee lipsite de obstacole „P” (clauza 4.1.2.3.1)

7.4.1.8.

Numărul de pasageri

7.5.

Material rulant care circulă conform acordurilor naţionale, bilaterale, multilaterale sau internaţionale

7.5.1.

Acorduri existente

7.5.2.

Acorduri viitoare

7.6.

Darea în exploatare a infrastructurii şi a materialului rulant

1.   INTRODUCERE

1.1.   Domeniul tehnic de aplicare

Prezenta STI reglementează subsistemul infrastructură feroviară convenţională şi de mare viteză şi subsistemul material rulant pentru pasageri, astfel cum au fost descrise în anexa I la Directiva 2001/16/CE modificată prin Directiva 2004/50/CE, numai în ceea ce priveşte aspectul „accesibilitatea pentru persoanele cu mobilitate redusă”. De asemenea, prezenta STI se referă la unele elemente ale subsistemului „Aplicaţii telematice pentru pasageri”, cum sunt, de exemplu, echipamentele necesare emiterii biletelor.

Obiectivul prezentei STI este îmbunătăţirea accesibilităţii la transportul feroviar pentru persoanele cu mobilitate redusă. Aceasta include accesibilitatea la zonele publice ale infrastructurii (inclusiv staţii) controlate de întreprinderea feroviară, administratorul de infrastructură sau şeful de gară. Se va acorda o atenţie specială:

(i)

problemelor provocate de interfaţa peron-tren care necesită o perspectivă integrată între infrastructură şi materialul rulant;

(ii)

necesităţile de evacuare în caz de urgenţă.

În prezenta STI nu se specifică normele de exploatare pentru evacuare, ci numai cerinţele tehnice şi de calificare profesională. Scopul cerinţelor tehnice este de a facilita evacuarea tuturor persoanelor.

Clauzele 4.1.4 şi 4.2.4 din prezenta STI conţin unele norme de exploatare care nu se referă la evacuare.

Prezenta STI se referă la:

subsistemul infrastructură feroviară convenţională menţionat în lista din anexa II punctul 1 la Directiva 2001/16/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/50/CE;

subsistemul material rulant feroviar convenţional menţionat în lista din anexa II punctul 1 la Directiva 2001/16/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/50/CE, numai în ceea ce priveşte transportul pasagerilor. Totuşi, materialul rulant existent este exclus în mod expres de obligaţia de modernizare sau reînnoire pentru conformitate;

subsistemul infrastructură feroviară de mare viteză menţionat în lista din anexa II punctul 1 la Directiva 96/48/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/50/CE;

subsistemul material rulant feroviar de mare viteză menţionat în lista din anexa II punctul 1 la Directiva 96/48/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/50/CE.

într-o mai mică măsură, subsistemul „Aplicaţii telematice pentru pasageri” din cadrul sistemului feroviar convenţional şi de mare viteză, aşa cum este descris în anexa II la Directiva 96/48/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/50/CE, precum şi în anexa II la Directiva 2001/16/CE.

Mai multe informaţii despre subsisteme sunt oferite în capitolul 2.

1.2.   Domeniul geografic de aplicare

Domeniul geografic de aplicare a prezentei STI este sistemul de transport feroviar transeuropean convenţional descris în anexa I la Directiva 96/48/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/50/CE şi sistemul feroviar transeuropean de mare viteză descris în anexa I la Directiva 96/48/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/50/CE.

Se face referire, în special, la liniile reţelei feroviare convenţionale şi de mare viteză descrise în Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 iulie 1996 privind orientările comunitare pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport sau în orice altă actualizare a deciziei menţionate, ca urmare a revizuirii prevăzute la articolul 21 din decizia respectivă, în special Decizia nr. 884/2004/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004.

1.3.   Conţinutul prezentei STI

În conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2001/16/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/50/CE şi cu articolul 5 alineatul (3) din Directiva 96/48/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/50/CE, prezenta STI:

(a)

indică domeniul de aplicare vizat (partea de reţea sau material rulant menţionate în anexa I la directivă; subsistemul sau partea de subsistem menţionate în anexa II la directivă sau aspectul vizat) – (secţiunea 2);

(b)

precizează cerinţele esenţiale pentru fiecare subsistem în cauză şi pentru interfeţele sale în raport cu alte subsisteme (secţiunea 3);

(c)

stabileşte specificaţiile funcţionale şi tehnice cărora trebuie să le corespundă subsistemul şi interfeţele sale în raport cu alte subsisteme (secţiunea 4).

(d)

stabileşte elementele constitutive de interoperabilitate şi interfeţele care trebuie să facă obiectul specificaţiilor europene, inclusiv standardelor europene, necesare pentru realizarea interoperabilităţii în cadrul sistemului feroviar transeuropean convenţional (secţiunea 5);

(e)

precizează, pentru fiecare caz avut în vedere, procedurile de evaluare a conformităţii sau adecvării pentru utilizarea propusă. Acestea se referă îndeosebi la modulele definite în Decizia 93/465/CEE sau, dacă este cazul, la proceduri specifice care trebuie aplicate fie pentru evaluarea conformităţii, fie pentru evaluarea capacităţii de utilizare a elementelor constitutive de interoperabilitate şi verificarea „CE” a subsistemelor (secţiunea 6);

(f)

indică strategia de aplicare a STI. Trebuie precizate îndeosebi etapele care trebuie parcurse pentru a se trece progresiv de la situaţia actuală la situaţia finală, în care s-a generalizat respectarea STI (secţiunea 7);

(g)

indică, pentru personalul interesat, calificările profesionale şi condiţiile de igienă şi de siguranţă la locul de muncă, necesare pentru exploatarea şi întreţinerea subsistemelor, precum şi pentru aplicarea STI – (secţiunea 4).

În plus, în conformitate cu articolul 5 alineatul (5), se pot prevedea cazuri speciale pentru fiecare STI; acestea sunt menţionate în secţiunea 7.

În cele din urmă, prezenta STI include, de asemenea, în secţiunea 4, normele de exploatare şi întreţinere specifice fiecărui domeniu de aplicare indicat în clauzele 1.1 şi 1.2 menţionate anterior.

2.   DEFINIREA SUBSISTEMULUI/DOMENIULUI DE APLICARE

2.1.   Descrierea subsistemelor

2.1.1.   Infrastructură:

Liniile ferate, echipamentele de cale, structurile de inginerie (poduri, tuneluri etc.), infrastructura asociată staţiilor (peroane, zone de acces, incluzând nevoile persoanelor cu mobilitate redusă etc.), echipamentele de siguranţă şi protecţie.

Aceasta include accesibilitatea la zonele publice ale infrastructurii (inclusiv staţii) controlate de întreprinderea feroviară, administratorul de infrastructură sau şeful de gară.

Prezenta STI este aplicabilă numai zonelor publice din staţii şi zonelor lor de acces controlate de întreprinderea feroviară, administratorul de infrastructură sau şeful de gară.

2.1.2.   Material rulant:

Structură, sisteme de comandă şi control pentru toate echipamentele trenurilor, unităţi de tracţiune şi de transformare a energiei, frânare, mecanisme de cuplare şi rulare (boghiuri, osii etc.), suspensii, uşi, interfeţe om/maşină (mecanic, personal de bord şi pasageri, incluzând nevoile persoanelor cu mobilitate redusă), dispozitive de siguranţă pasive sau active şi dispozitive necesare pentru sănătatea pasagerilor şi a personalului de bord.

2.1.3.   Aplicaţii telematice pentru pasageri

Aplicaţii pentru serviciile destinate pasagerilor, incluzând sistemele de informare a pasagerilor înainte şi în timpul călătoriei, sistemele de rezervare şi de plată, gestionarea bagajelor şi gestionarea conexiunilor între trenuri, precum şi între trenuri şi alte mijloace de transport.

2.2.   Definirea „persoanelor cu mobilitate redusă”

Prin „persoană cu mobilitate redusă” (PMR) se înţelege orice persoană care întâmpină dificultăţi la utilizarea trenurilor sau a infrastructurii asociate. Aceste includ următoarele categorii:

persoane în scaune cu rotile (persoane care din cauza infirmităţii sau invalidităţii folosesc un scaun cu rotile pentru a se deplasa)

alte persoane cu mobilitate redusă, printre care:

persoane cu membre amputate;

persoane cu deficienţe locomotorii;

persoane cu copii;

persoane cu bagaje grele sau voluminoase;

persoane în vârstă;

femei însărcinate.

Persoane cu deficienţe de vedere.

Persoane oarbe.

Persoane cu deficienţe de auz.

Persoane surde.

Persoane cu deficienţe de comunicare (adică persoane care întâmpină dificultăţi în comunicarea sau înţelegerea limbajului scris sau vorbit, inclusiv persoane străine care nu cunosc limba locală, persoane cu dificultăţi de comunicare, persoane cu deficienţe senzoriale, psihologice şi intelectuale).

Persoane mici de statură (inclusiv copii).

Deficienţele pot fi permanente sau temporare şi pot fi vizibile sau ascunse.

Totuşi, în categoria PMR nu intră persoanele dependente de alcool sau droguri, cu excepţia cazului în care această dependenţă este rezultatul unui un tratament medical.

Transportul obiectelor de dimensiuni foarte mari (de exemplu: biciclete şi bagaje voluminoase) nu intră în domeniul de aplicare a prezentei STI. Acestea fac obiectul normelor, cerinţelor de siguranţă şi deciziilor comerciale ale întreprinderii feroviare, administratorului de infrastructură sau şefului de gară în ceea ce priveşte greutatea şi dimensiunile admise şi măsurile de siguranţă.

3.   CERINŢE ESENŢIALE

3.1.   Generalităţi

În sensul prezentei STI, îndeplinirea cerinţelor esenţiale relevante specificate în secţiunea 3 din STI va fi asigurată de respectarea specificaţiilor descrise:

în secţiunea 4 pentru subsistem

şi în secţiunea 5 pentru elementele constitutive de interoperabilitate,

conform rezultatului pozitiv al evaluării:

conformităţii şi/sau adecvării pentru utilizare a elementelor constitutive de interoperabilitate

şi verificării subsistemului,

astfel cum este descris în secţiunea 6.

O parte din cerinţele esenţiale fac obiectul normelor naţionale datorită:

absenţei specificaţiilor pentru punctele enumerate în anexa L;

derogărilor în temeiul articolului 7 din Directiva 2001/16/CE;

cazurilor speciale descrise în clauza 7.3 din prezenta STI.

Evaluarea conformităţii corespunzătoare se realizează în temeiul procedurilor definite de un stat membru care a notificat normele naţionale sau care a solicitat derogarea sau admiterea unui caz special.

În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE, sistemul feroviar transeuropean de mare viteză, subsistemele şi elementele constitutive de interoperabilitate ale acestora trebuie să îndeplinească cerinţele esenţiale specificate în termeni generali în anexa III la directivă.

Conformitatea subsistemelor infrastructură şi material rulant şi a elementelor constitutive ale acestora cu cerinţele esenţiale sunt verificate în temeiul dispoziţiilor prevăzute în Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE, precum şi în prezenta STI.

3.2.   Cerinţele esenţiale se referă la:

siguranţă;

fiabilitate şi disponibilitate;

sănătate;

protecţia mediului;

compatibilitate tehnică.

Aceste cerinţe includ cerinţe generale şi cerinţe specifice fiecărui sistem. În conformitate cu Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE anexa II, infrastructura şi materialul rulant sunt subsisteme clasificate în categoria „zone structurale”. Descrierile subsistemelor relevante sunt următoarele, în ambele cazuri referindu-se în mod specific la nevoile PMR:

Infrastructură:

„Liniile ferate, echipamentele de cale, structurile de inginerie (poduri, tuneluri etc.), infrastructura asociată staţiilor (peroane, zone de acces, incluzând nevoile persoanelor cu mobilitate redusă etc.), echipament de siguranţă şi de protecţie”.

Material rulant:

„Structură, sisteme de comandă şi control pentru toate echipamentele trenurilor, unităţi de tracţiune şi de transformare a energiei, frânare, mecanisme de cuplare şi rulare (boghiuri, osii etc.), suspensii, uşi, interfeţe om/maşină (mecanic, personal de bord şi pasageri, incluzând nevoile persoanelor cu mobilitate redusă), dispozitive de siguranţă pasive sau active şi dispozitive necesare pentru sănătatea pasagerilor şi a personalului de bord”.

Cerinţele esenţiale enumerate mai jos sunt în conformitate cu anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE, ultima publicată.

3.3.   Cerinţe generale

3.3.1   Siguranţă

Cerinţa esenţială 1.1.1 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Proiectarea, construcţia sau asamblarea, întreţinerea şi monitorizarea componentelor critice pentru siguranţă şi îndeosebi a componentelor care contribuie la mişcarea trenurilor, trebuie să fie astfel încât să garanteze siguranţa la un nivel corespunzător obiectivelor formulate pentru reţea, incluzând pe cele referitoare la anumite situaţii de avarie”.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de specificaţiile funcţionale şi tehnice din clauzele:

4.1.2.4 (Infrastructură – Uşi şi intrări)

4.2.2.4 (Material rulant – Uşi)

4.2.2.4.2 (Material rulant – Uşi exterioare)

4.2.2.4.3 (Material rulant – Uşi interioare)

4.2.2.9 (Material rulant – Diferenţe de nivel)

4.2.2.10 (Material rulant – Bare de mână)

4.2.2.12 (Material rulant – Poziţia scării pentru intrarea şi ieşirea vehiculelor)

4.2.2.12.1 (Material rulant – Cerinţe generale)

4.2.2.12.2 (Material rulant – Scări de acces/ieşire)

4.2.2.12.3 (Material rulant – Dispozitive de ajutor la urcare/coborâre pentru pasagerii în scaune cu rotile)

4.1.2.21 (Infrastructură – Dispozitive de ajutor la urcare/coborâre)

Cerinţa esenţială 1.1.5 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Orice dispozitive destinate a fi manevrate de utilizatori trebuie proiectate astfel încât să nu afecteze funcţionarea sigură a dispozitivelor ori sănătatea şi siguranţa utilizatorilor, în cazul unei posibile utilizări contrare instrucţiunilor afişate”.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de specificaţiile funcţionale şi tehnice din clauzele:

4.2.2.4 (Material rulant – Uşi)

4.2.2.4.2 (Material rulant – Uşi exterioare)

4.2.2.4.3 (Material rulant – Uşi interioare)

3.3.2.   Fiabilitate şi disponibilitate

Cerinţa esenţială 1.2 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Monitorizarea şi întreţinerea componentelor fixe sau mobile care sunt implicate în deplasările trenurilor trebuie să fie organizate, efectuate şi cuantificate astfel încât să menţină funcţionarea lor în condiţiile proiectate”.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de specificaţiile funcţionale şi tehnice din clauzele:

4.2.2.4 (Material rulant – Uşi, exterioare şi interioare)

4.2.2.4.2 (Material rulant – Uşi exterioare)

4.2.2.4.3 (Material rulant – Uşi interioare)

3.3.3.   Sănătate

Cerinţa esenţială 1.3.1 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Materialele care, după toate probabilităţile, datorită modului în care sunt folosite, pot constitui un risc pentru sănătatea celor care au acces la ele, nu trebuie folosite la trenuri şi la infrastructura feroviară”.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de specificaţiile funcţionale şi tehnice din clauzele:

4.2.2.2 (Material rulant – Scaune)

4.2.2.2.1 (Material rulant – Generalităţi)

4.2.2.2.2 (Material rulant – Locuri prioritare)

4.2.2.7 (Material rulant – Culoare de trecere)

3.3.4.   Protecţia mediului

Nu este relevantă pentru prezenta STI.

3.3.5.   Compatibilitate tehnică

Cerinţa esenţială 1.5 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Caracteristicile tehnice ale infrastructurii şi instalaţiilor fixe trebuie să fie compatibile între ele şi cu cele ale trenurilor ce urmează a se folosi în sistemul feroviar transeuropean convenţional”.

„Dacă conformitatea cu aceste caracteristici se dovedeşte dificilă pe anumite secţiuni ale reţelei, pot fi implementate soluţii temporare, care să asigure compatibilitatea în viitor”.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de specificaţiile funcţionale şi tehnice din clauzele:

4.1.2.18 (Infrastructură – Înălţimea şi spaţiul liber al peronului)

4.2.2.12 (Material rulant – Poziţia scării pentru accesul şi ieşirea vehiculelor)

3.4.   Cerinţe specifice subsistemului infrastructură

3.4.1.   Siguranţă

Cerinţa esenţială 2.1.1 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Trebuie adoptate măsuri pentru a limita pericolele la care sunt expuse persoanele, în special la trecerea trenurilor prin staţii”.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de specificaţiile funcţionale şi tehnice din clauzele:

4.1.2.19 (Infrastructură – Lăţimea peronului şi marginea peronului)

„Infrastructura la care publicul are acces trebuie proiectată şi realizată astfel încât să limiteze orice pericole pentru siguranţa oamenilor (stabilitate, incendiu, acces, evacuare, peroane etc.)”.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de specificaţiile funcţionale şi tehnice din clauzele:

4.1.2.3 (Infrastructură – Traseu lipsit de obstacole)

4.1.2.3.1 (Infrastructură – Generalităţi)

4.1.2.3.2 (Infrastructură – Identificarea traseului)

4.1.2.4 (Infrastructură – Uşi şi intrări)

4.1.2.5 (Infrastructură – Suprafeţe de pardoseală)

4.1.2.6 (Infrastructură – Obstacole transparente)

4.1.2.8 (Infrastructură – Mobilier şi dispozitive amovibile)

4.1.2.9 (Infrastructură – Emiterea biletelor, birouri de informaţii şi puncte asistenţă clienţi)

4.1.2.10 (Infrastructură – Iluminarea)

4.1.2.12 (Infrastructură – Informaţii sonore)

4.1.2.13 (Infrastructură – Ieşiri de urgenţă)

4.1.2.14 (Infrastructură – Geometria pasarelelor şi pasajelor subterane)

4.1.2.15 (Infrastructură – Scări)

4.1.2.16 (Infrastructură – Bare de mână)

4.1.2.17 (Infrastructură – Rampe, scări rulante, ascensoare şi benzi rulante)

4.1.2.18 (Infrastructură – Înălţimea şi spaţiul liber al peronului)

4.1.2.19 (Infrastructură – Lăţimea peronului şi marginea peronului)

4.1.2.20 (Infrastructură – Capătul peronului)

4.1.2.21 (Infrastructură – Dispozitive de ajutor la urcare/coborâre)

4.1.2.22 (Infrastructură – Trecerile la nivel cu calea ferată în staţii)

3.5.   Cerinţe specifice subsistemului material rulant

3.5.1.   Siguranţă

Cerinţa esenţială 2.4.1 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Structura materialului rulant şi a legăturilor dintre vehicule trebuie să fie proiectată astfel încât să protejeze compartimentele pasagerilor şi mecanicilor în eventualitatea unei ciocniri sau deraieri”.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de specificaţiile funcţionale şi tehnice din clauzele:

4.2.2.3 (Material rulant – Spaţii pentru scaune cu rotile)

„Trebuie adoptate măsuri pentru a preveni accesul la componentele aflate sub tensiune, pentru a nu periclita siguranţa persoanelor”.

Această cerinţă esenţială nu este relevantă pentru domeniul de aplicare a prezentei STI.

„În eventualitatea unui pericol, trebuie să existe dispozitive care să permită pasagerilor să informeze mecanicul şi personalul de bord asupra necesităţii de a fi contactaţi.”

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de specificaţiile funcţionale şi tehnice din clauzele:

4.2.2.3 (Material rulant – Spaţii pentru scaune cu rotile)

4.2.2.6.3 (Material rulant – Toaletă universală)

4.2.2.11 (Material rulant – Cuşetă cu acces pentru scaune cu rotile)

„Uşile de acces trebuie să încorporeze un sistem de deschidere şi închidere care să garanteze siguranţa pasagerilor”.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de specificaţiile funcţionale şi tehnice din clauzele:

4.2.2.4.2 (Uşi – Uşi exterioare)

„Ieşirile în caz de pericol trebuie asigurate şi indicate corespunzător”.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de specificaţiile funcţionale şi tehnice din clauzele:

4.2.2.4.2 (Material rulant – Uşi exterioare)

4.2.2.8 (Material rulant – Informaţii clienţi)

„Un sistem de iluminare în caz de urgenţă, de intensitate şi durată suficientă, este obligatoriu la bordul trenurilor”.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de specificaţiile funcţionale şi tehnice din clauzele:

4.2.2.5 (Material rulant – Iluminare)

„Trenurile trebuie să fie dotate cu un sistem de sonorizare, care să permită personalului de bord şi a celui de control de la sol să se adreseze pasagerilor”.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de specificaţiile funcţionale şi tehnice din clauza:

4.2.2.8 (Material rulant – Informaţii clienţi)

4.2.2.8.2 (Material rulant – Informaţii (semne şi pictograme))

3.5.2.   Fiabilitate şi disponibilitate

Cerinţa esenţială 2.4.2 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Proiectarea echipamentelor esenţiale, a echipamentelor de rulare, tracţiune şi frânare şi a sistemului de control – comandă şi semnalizare trebuie să permită, într-o situaţie specifică deteriorată, continuarea călătoriei fără consecinţe nefavorabile pentru echipamentele care rămân în funcţiune”.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de specificaţiile funcţionale şi tehnice din clauzele:

4.2.2.12.3 (Material rulant – Dispozitive de ajutor la urcare şi la coborâre pentru pasagerii în scaune cu rotile)

4.2.2.12.3.5 (Material rulant – Scări escamotabile)

3.5.3.   Compatibilitate tehnică

Cerinţa esenţială 2.4.3 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Echipamentul electric trebuie să fie compatibil cu funcţionarea instalaţiilor de control – comandă şi semnalizare”.

Această cerinţă esenţială nu este relevantă pentru domeniul de aplicare a prezentei STI.

„În cazul tracţiunii electrice, caracteristicile dispozitivelor de captare a curentului trebuie să permită trenurilor să se deplaseze în condiţiile sistemelor de alimentare cu energie ale sistemului feroviar transeuropean convenţional”.

Această cerinţă esenţială nu este relevantă pentru domeniul de aplicare a prezentei STI.

„Caracteristicile materialului rulant trebuie să-i permită deplasarea pe orice linie pe care este prevăzută funcţionarea sa”.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de specificaţiile funcţionale şi tehnice din clauza:

4.2.2.12 (Material rulant – Poziţia scării pentru accesul şi ieşirea vehiculelor)

3.6.   Cerinţe specifice altor subsisteme care privesc, de asemenea, subsistemele infrastructură şi material rulant

3.6.1.   Subsistem energie

3.6.1.1.   Siguranţă

Cerinţa esenţială 2.2.1 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Funcţionarea sistemelor de alimentare cu energie trebuie să nu afecteze siguranţa, atât a trenurilor, cât şi a persoanelor (utilizatori, personal de exploatare, locuitori din zona limitrofă căii ferate şi terţe părţi)”.

Această cerinţă esenţială nu este relevantă pentru domeniul de aplicare a prezentei STI.

3.6.1.2.   Protecţia mediului

Cerinţa esenţială 2.2.2 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Funcţionarea sistemelor de alimentare cu energie electrică sau termică nu trebuie să afecteze mediul peste limitele specificate”.

Această cerinţă esenţială nu este relevantă pentru domeniul de aplicare a prezentei STI.

3.6.1.3.   Compatibilitate tehnică

Cerinţa esenţială 2.2.3 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Sistemele utilizate pentru alimentarea cu electricitate/energie termică trebuie:

să permită trenurilor atingerea nivelurilor de performanţă specificate;

în cazul sistemelor de alimentare cu energie electrică, să fie compatibile cu dispozitivele de captare din dotarea trenurilor”.

Această cerinţă esenţială nu este relevantă pentru domeniul de aplicare a prezentei STI.

3.6.2.   Control – comandă şi semnalizare

3.6.2.1.   Siguranţă

Cerinţa esenţială 2.3.1 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Instalaţiile şi procedurile de control – comandă şi semnalizare trebuie să permită trenurilor să se deplaseze la un nivel de siguranţă care să corespundă obiectivelor fixate pentru reţea”. „Sistemele de control – comandă şi semnalizare trebuie să permită în continuare circulaţia, în condiţii de siguranţă, a trenurilor cărora li s-a permis să circule în condiţii necorespunzătoare”.

Această cerinţă esenţială nu este relevantă pentru domeniul de aplicare a prezentei STI.

3.6.2.2.   Compatibilitate tehnică

Cerinţa esenţială 2.3.2 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Întreaga infrastructură nouă şi întregul material rulant nou, produse sau dezvoltate după adoptarea sistemelor compatibile de control – comandă şi semnalizare trebuie să fie adaptate pentru utilizarea acestor sisteme”.

Această cerinţă esenţială nu este relevantă pentru domeniul de aplicare a prezentei STI.

„Echipamentul de control – comandă şi semnalizare instalat în cabinele mecanicilor de locomotivă trebuie să permită funcţionarea normală, în condiţiile specificate, pe tot parcursul sistemului feroviar transeuropean convenţional”.

Această cerinţă esenţială nu este relevantă pentru domeniul de aplicare a prezentei STI.

3.6.3.   Întreţinere

3.6.3.1.   Sănătate şi siguranţă

Cerinţa esenţială 2.5.1 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Instalaţiile tehnice şi procedurile folosite în centrele de întreţinere trebuie să asigure funcţionarea în condiţii de siguranţă a subsistemului şi să nu constituie un pericol pentru sănătate şi siguranţă”.

Această cerinţă esenţială nu este relevantă pentru domeniul de aplicare a prezentei STI.

3.6.3.2.   Protecţia mediului

Cerinţa esenţială 2.5.2 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Instalaţiile tehnice şi procedurile folosite în centrele de întreţinere trebuie să nu depăşească nivelurile de noxe admisibile de mediu”.

Această cerinţă esenţială nu este relevantă pentru domeniul de aplicare a prezentei STI.

3.6.3.3.   Compatibilitate tehnică

Cerinţa esenţială 2.5.3 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Instalaţiile de întreţinere pentru materialul rulant convenţional trebuie să permită realizarea operaţiilor de siguranţă, sănătate şi confort pentru toate materialele pentru care au fost proiectate”.

Această cerinţă esenţială nu este relevantă pentru domeniul de aplicare a prezentei STI.

3.6.4.   Exploatarea şi gestionarea traficului

3.6.4.1.   Siguranţă

Cerinţa esenţială 2.6.1 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Alinierea normelor de operare în reţea şi calificările mecanicilor, personalului de bord şi personalului din centrele de revizie trebuie să fie astfel încât să asigure operarea în condiţii de siguranţă, ţinând seama de cerinţele diferite ale serviciilor transfrontaliere faţă de cele interne”.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de specificaţiile funcţionale şi tehnice din clauzele:

4.1.4 (Infrastructură – Norme de exploatare)

4.1.6 (Infrastructură – Calificări profesionale)

4.2.4 (Material rulant – Norme de exploatare)

4.2.6 (Material rulant – Calificări profesionale)

„Lucrările de întreţinere şi intervalele dintre acestea, formarea şi calificarea personalului din centrele de întreţinere şi revizie, precum şi sistemul de asigurare a calităţii adoptat de operatorii implicaţi în centrele de întreţinere şi revizie, trebuie să fie astfel încât să asigure un nivel ridicat al siguranţei”.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de specificaţiile funcţionale şi tehnice din clauzele:

4.1.4 (Infrastructură – Norme de exploatare)

4.1.6 (Infrastructură – Calificări profesionale)

4.2.4 (Material rulant – Norme de exploatare)

4.2.6 (Material rulant – Calificări profesionale)

3.6.4.2.   Compatibilitate tehnică

Cerinţa esenţială 2.6.3 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Alinierea normelor de operare în reţea şi calificările mecanicilor, personalului de bord şi impiegaţilor de mişcare trebuie să fie astfel încât să asigure eficienţa de operare în sistemul feroviar transeuropean convenţional, ţinând seama de cerinţele diferite ale serviciilor transfrontaliere faţă de cele interne”.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de specificaţiile funcţionale şi tehnice din clauzele:

4.1.4 (Infrastructură – Norme de exploatare)

4.1.6 (Infrastructură – Calificări profesionale)

4.2.4 (Material rulant – Norme de exploatare)

4.2.6 (Material rulant – Calificări profesionale)

3.6.5.   Aplicaţiile telematice pentru serviciile de călători şi transport de marfă

3.6.5.1.   Compatibilitate tehnică

Cerinţa esenţială 2.7.1 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Cerinţele esenţiale pentru aplicaţiile telematice garantează o calitate minimă a serviciilor de călători şi transport de marfă, mai ales în ceea ce priveşte compatibilitatea tehnică.

Trebuie adoptate măsuri pentru a asigura:

faptul că bazele de date, programele de calculator şi protocoalele de comunicare a datelor sunt realizate într-un mod care să permită schimbul reciproc de date, la un nivel maxim, dintre diferitele aplicaţii şi diferiţii operatori, excluzând datele comerciale confidenţiale;

un acces uşor la informaţii pentru utilizatori”.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de specificaţiile funcţionale şi tehnice din clauzele:

4.1.2.9 (Infrastructură – Emiterea biletelor, birouri de informaţii şi puncte asistenţă clienţi)

4.1.2.11 (Infrastructură – Informaţii vizuale, semnalizare verticală, pictograme şi informaţii dinamice)

4.1.2.12 (Infrastructură – Informaţii sonore)

4.2.2.8 (Material rulant – Informaţii clienţi)

3.6.5.2.   Sănătate

Cerinţa esenţială 2.7.3 din anexa III la Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE:

„Interfeţele dintre aceste sisteme şi utilizatori trebuie să fie în acord cu normele minime privind ergonomia şi protecţia sănătăţii”.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de specificaţiile funcţionale şi tehnice din clauzele:

4.1.2.9 (Infrastructură – Emiterea biletelor, birouri de informaţii şi puncte asistenţă clienţi)

4.1.2.12 (Infrastructură – Informaţii sonore)

4.2.2.8 (Material rulant – Informaţii clienţi)

3.7.   Elemente din domeniul PMR STI privind cerinţele esenţiale

Infrastructură

Trimitere la clauza din Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE

Anexa II

Cerinţă esenţială din anexa III

Element din domeniul PMR STI

Trimitere la alineatul

 

Siguranţă

Fiabilitate şi disponibilitate

Sănătate

Protecţia mediului

Compatibilitate tehnică

Generalităţi

4.1.2.1

2.1

 

 

 

 

 

Locuri de parcare pentru PMR

4.1.2.2

2.1

 

 

 

 

 

Trasee lipsite de obstacole

4.1.2.3

2.1

2.1.1

 

 

 

 

Generalităţi

4.1.2.3.1

2.1

2.1.1

 

 

 

 

Identificarea traseului

4.1.2.3.2

2.1

2.1.1

 

 

 

 

Uşi şi intrări

4.1.2.4

2.1

1.1.1

2.1.1

 

 

 

 

Suprafeţe de pardoseală

4.1.2.5

2.1

2.1.1

 

 

 

 

Obstacole transparente

4.1.2.6

2.1

2.1.1

 

 

 

 

Toalete şi spaţii pentru schimbarea bebeluşilor

4.1.2.7

2.1

1.1.5

2.1.1

 

 

 

 

Mobilier şi dispozitive amovibile

4.1.2.8

2.1

2.1.1

 

 

 

 

Emiterea biletelor, birouri de informaţii şi puncte asistenţă clienţi

4.1.2.9

2.1

2.1.1

2.7.3

 

 

2.7.1

Iluminare

4.1.2.10

2.1

2.1.1

 

 

 

 

Informaţii vizuale: semnalizare verticală, pictograme, informaţii dinamice

4.1.2.11

2.1

 

 

 

 

2.7.1

Informaţii sonore

4.1.2.12

2.1

2.1.1

2.7.3

 

 

2.7.1

Ieşiri de urgenţă, alarme

4.1.2.13

2.1

2.1.1

 

 

 

 

Geometria pasarelelor şi pasajelor subterane

4.1.2.14

2.1

2.1.1

 

 

 

 

Scări

4.1.2.15

2.1

2.1.1

 

 

 

 

Bare de mână

4.1.2.16

2.1

2.1.1

 

 

 

 

Rampe, scări rulante, ascensoare, benzi rulante

4.1.2.17

2.1

2.1.1

 

 

 

 

Înălţimea şi spaţiul liber al peronului

4.1.2.18

2.1

2.1.1

 

 

 

1.5

Înălţimea peronului

4.1.2.18.1

2.1

2.1.1

 

 

 

1.5

Spaţiul liber al peronului

4.1.2.18.2

2.1

2.1.1

 

 

 

1.5

Planul şinelor de-a lungul peroanelor

4.1.2.18.3

2.1

2.1.1

 

 

 

1.5

Lăţimea peronului şi marginea peronului

4.1.2.19

2.1

2.1.1

 

 

 

 

Capătul peronului

4.1.2.20

2.1

2.1.1

 

 

 

 

Dispozitive de ajutor la urcare/coborâre pentru pasagerii în scaune cu rotile

4.1.2.21

2.1

1.1.1

 

 

 

 

Trecerea la nivel cu calea ferată în staţii

4.1.2.22

2.1

2.1.1

 

 

 

 


Material rulant

Trimitere la clauza din Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE

Anexa II

Cerinţă esenţială din anexa III

Element din domeniul PMR STI

Trimitere la alineatul

 

Siguranţă

Fiabilitate şi disponibilitate

Sănătate

Protecţia mediului

Compatibilitate tehnică

Generalităţi

4.2.2.1

2.6

 

 

 

 

 

Scaune

4.2.2.2

2.6

 

 

1.3.1

 

 

Generalităţi

4.2.2.2.1

2.6

 

 

1.3.1

 

 

Locuri prioritare

4.2.2.2.2

2.6

 

 

1.3.1

 

 

Spaţii pentru scaune cu rotile

4.2.2.3

2.6

2.4.1

 

 

 

 

Uşi

4.2.2.4

2.6

1.1.1

1.1.5

1.2

 

 

 

Uşi exterioare

4.2.2.4.2

2.6

1.1.1

1.1.5

2.4.1

1.2

 

 

 

Uşi interioare

4.2.2.4.3

2.6

1.1.1

1.1.5

1.2

 

 

 

Iluminare

4.2.2.5

2.6

2.4.1

 

 

 

 

Toalete

4.2.2.6

2.6

2.4.1

 

 

 

 

Generalităţi

4.2.2.6.1

2.6

2.4.1

 

 

 

 

Toaletă standard

4.2.2.6.2

2.6

2.4.1

 

 

 

 

Toaletă universală

4.2.2.6.3

2.6

2.4.1

 

 

 

 

Culoare de trecere

4.2.2.7

2.6

 

 

1.3.1

 

 

Informaţii clienţi

4.2.2.8

2.6

2.4.1

2.7.3

 

 

2.7.1

Generalităţi

4.2.2.8.1

2.6

 

 

 

 

 

Informaţii (semne şi pictograme)

4.2.2.8.2

2.6

2.4.1

 

 

 

 

Informaţii (descriere a traseului şi rezervare de locuri)

4.2.2.8.3

2.6

 

 

 

 

 

Diferenţe de nivel

4.2.2.9

2.6

1.1.5

 

 

 

 

Bare de mână

4.2.2.10

2.6

1.1.5

 

 

 

 

Cuşetă cu acces pentru scaune cu rotile

4.2.2.11

2.6

2.4.1

 

 

 

 

Poziţia scării pentru accesul şi ieşirea vehiculelor

4.2.2.12

2.6

1.1.1

 

 

 

1.5

2.4.3

Cerinţe generale

4.2.2.12.1

2.6

1.1.1

 

 

 

1.5

2.4.3

Scări de acces/ieşire

4.2.2.12.2

2.6

1.1.1

 

 

 

1.5

2.4.3

Dispozitive de ajutor la urcare/coborâre

4.2.2.12.3

2.6

1.1.1

2.4.2

 

 

1.5

2.4.3

4.   CARACTERIZAREA SUBSISTEMELOR

4.1.   Subsistem infrastructură

4.1.1.   Introducere

Sistemul feroviar transeuropean convenţional care intră sub incidenţa Directivei 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE şi din care face parte subsistemul, este un sistem integrat a cărui coerenţă este verificată. Această coerenţă este verificată în special cu privire la specificaţiile fiecărui subsistem, interfeţele acestuia în raport cu sistemul în care este integrat, precum şi cu normele de exploatare şi întreţinere.

Specificaţiile funcţionale şi tehnice ale subsistemului şi interfeţele sale, descrise în secţiunea 4.1.2, nu impun utilizarea de tehnologii sau soluţii tehnice speciale, cu excepţia cazului în care acest lucru este strict necesar pentru interoperabilitate reţelei feroviare transeuropene convenţionale, însă este posibil ca soluţiile inovatoare de interoperabilitate să necesite specificaţii noi şi/sau metode noi de evaluare. Pentru a permite inovaţia tehnologică, aceste specificaţii şi metode de evaluare sunt elaborate prin procesul descris în secţiunile 6.1.4 şi 6.2.4.

Luând în considerare toate cerinţele esenţiale aplicabile, subsistemul infrastructură este caracterizat după cum urmează:

4.1.2.   Specificaţii funcţionale şi tehnice

4.1.2.1.   Generalităţi

Având în vedere cerinţele esenţiale din secţiunea 3, specificaţiile funcţionale şi tehnice ale subsistemului infrastructură privind accesibilitatea pentru persoanele cu mobilitate redusă se prezintă după cum urmează:

Locuri de parcare pentru PMR

Uşi şi intrări unice la nivel

Trasee pentru pasageri, coridoare principale

Suprafeţe de pardoseală

Informaţii tactile

Trasee marcate

Uşă din sticlă şi marcaje de perete

Toalete

Mobilier

Case de bilete sau distribuitoare automate de bilete/ghişee de informaţii

Aparate de taxat bilete

Iluminare

Informaţii vizuale: semnalizare verticală, pictograme, informaţii dinamice

Informaţii sonore

Ieşiri de urgenţă, alarme

Geometria pasarelelor şi pasajelor subterane

Scări

Bare de mână

Rampe, scări rulante, ascensoare, benzi rulante

Înălţimea şi spaţiul liber al peronului

Lăţimea peronului şi marginea peronului

Capetele peronului

Dispozitive de ajutor la urcare/coborâre

Treceri la nivel cu calea ferată

Pentru fiecare parametru de bază, există o clauză generală care introduce subiectul.

Următoarele clauze descriu condiţiile ce trebuie satisfăcute pentru îndeplinirea cerinţelor introduse în clauza generală.

4.1.2.2.   Locuri de parcare pentru PMR

Dacă staţia este prevăzută cu zonă de parcare, trebuie să existe spaţii de parcare rezervate PMR eligibile să utilizeze spaţiile de parcare destinate persoanelor cu handicap într-un loc practicabil şi cât mai aproape, în cadrul zonei de parcare, de o intrare accesibilă.

Nu există alte cerinţe specifice domeniului feroviar deoarece spaţiilor de parcare li se aplică normele europene sau naţionale (aceasta include, fără a se limita la: – numărul de spaţii, accesul, amplasarea, dimensiunile, materialele, culorile, semnele şi iluminatul).

4.1.2.3.   Traseu lipsit de obstacole

4.1.2.3.1.   Generalităţi

O traseu lipsit de obstacole este un traseu pe care toate categoriile de PMR se pot deplasa uşor. Acesta poate include rampe sau ascensoare dacă sunt construite şi utilizate conform clauzei 4.1.2.17.

Trebuie prevăzut cel puţin un traseu lipsit de obstacole care să realizeze legătura între următoarele puncte şi servicii, dacă este cazul:

Puncte de oprire pentru alte mijloace de transport de legătură din cadrul staţiei (de exemplu, taxi, autobuz, tramvai, metrou, feribot etc.);

Parcări pentru automobile

Intrări şi ieşiri accesibile

Birouri de informaţii

Alte sisteme de informare

Case de bilete

Asistenţă clienţi

Zone de aşteptare

Ghişee de bagaje;

Toalete

Peroane

Toate traseele lipsite de obstacole, scările, pasarelele şi pasajele subterane trebuie să aibă o lăţime liberă de cel puţin 1 600 mm, cu o înălţime liberă minimă de 2 300 mm pe întreaga lăţime de 1 600 mm. Cerinţa privind lăţimea minimă nu ia în considerare lăţimea suplimentară ce poate fi necesară pentru fluxul de pasageri. Această cerinţă nu este aplicabilă scărilor rulante, benzilor rulante şi ascensoarelor.

Lungimea traseelor lipsite de obstacole trebuie să fie cât mai scurtă.

Suprafeţele de pardoseală ale traseelor lipsite de obstacole trebuie să aibă proprietăţi antireflexie.

Nu este necesar ca staţiile noi cu o capacitate de transfer mai mică de 1 000 de pasageri pe zi (totalul pasagerilor la îmbarcare şi debarcare) să fie prevăzute cu ascensoare sau rampe care, în caz contrar, ar fi necesare în scopul deplinei conformităţi cu prezenta clauză, dacă pe o rază de 30 km o altă gară de pe aceeaşi traseu oferă un traseu lipsit de obstacole pe deplin corespunzător. În astfel de situaţii, proiectul staţiilor noi trebuie să includă posibilitatea instalării pe viitor a unui ascensor şi/sau a unei rampe pentru accesibilitatea tuturor categoriilor de PMR.

4.1.2.3.2.   Identificarea traseului

Traseele lipsite de obstacole trebuie identificate în mod clar cu informaţii vizuale, astfel cum se descrie în clauza 4.1.2.11.

Informaţiile privind traseul lipsit de obstacole trebuie puse la dispoziţia persoanelor cu deficienţe de vedere prin cel puţin unul din următoarele mijloace: ex. trasee cu marcaje tactile, semne sonore, tactile, semne verbale, hărţi în Braille.

În cazul instalării unui traseu cu marcaje tactile, acesta trebuie să respecte normele naţionale şi trebuie prevăzut pe întreaga lungime a traseului (traseelor) lipsit(e) de obstacole.

În cazul în care există bare de mână sau pereţi în apropiere pe toată distanţa traseului lipsit de obstacole până la peron, pe acestea trebuie trecute informaţii succinte (de exemplu, numărul peronului sau informaţii privind traseul) în Braille şi litere volumetrice ori numere la capătul barei de mână sau pe perete la o înălţime între 850 mm – 1 000 mm. Numerele şi săgeţile sunt singurele pictograme tactile permise.

4.1.2.4.   Uşi şi intrări

Această clauză se aplică tuturor uşilor şi intrărilor care se află pe traseele lipsite de obstacole.

Trebuie prevăzute cel puţin o intrare cu acces în staţie şi o intrare cu acces la peroane.

Uşile şi intrările trebuie să aibă o lăţime liberă de trecere de cel puţin 800 mm, cu o înălţime liberă de 2 100 mm.

Este permisă atât utilizarea uşilor manuale, cât şi a celor semiautomate sau automate.

Dispozitivele de operare a uşilor trebuie să se afle la o înălţime între 800 mm – 1 200 mm.

Uşile manuale neglisante trebuie prevăzute pe orizontală cu bare de împingere, pe întreaga lăţime a uşii, de o parte şi de alta a acesteia.

Uşile semiautomate şi automate trebuie prevăzute cu dispozitive care să împiedice blocarea pasagerilor între uşi, în momentul operării acestora.

Dacă pentru operarea uşilor se prevăd butoane sau mecanisme de telecomandă, atunci fiecare buton sau mecanism trebuie să contrasteze cu mediul extern şi trebuie să poată fi operat cu o forţă de cel mult 15 newtoni.

Dacă butoanele de deschidere şi închidere sunt prevăzute unul deasupra celuilalt, butonul de deschidere trebuie să fie întotdeauna butonul de sus.

Butonul trebuie poziţionat la cel puţin 800 mm şi cel mult 1 200 mm pe verticală deasupra nivelului solului.

Aceste butoane trebuie să poată fi identificate prin atingere (de exemplu, marcaje tactile) şi trebuie să indice funcţionalitatea.

Forţa necesară pentru a deschide sau pentru a închide o uşă manuală, în condiţii fără vânt, nu trebuie să depăşească 25 newtoni.

Pentru a deschide sau a închide o uşă manuală cu clanţă, aceasta din urmă trebuie să poată fi manevrată cu mâna prin exercitarea unei forţe maxime de 20 newtoni.

În cazul utilizării unei uşi turnante, trebuie prevăzută o uşă suplimentară normală, disponibilă pentru utilizare lângă uşa turnantă.

Pragurile uşilor şi intrărilor nu trebuie să fie mai înalte de 25 mm. În cazul în care sunt prevăzute praguri, culoarea acestora trebuie să contrasteze cu fundalul din imediata apropiere.

4.1.2.5.   Suprafeţe de pardoseală

Toate suprafeţele de pardoseală trebuie să fie antiderapante în conformitate cu normele naţionale privind clădirile publice.

În clădirile din staţie, nu trebuie să existe denivelări mai mari de 5 mm în nici un punct din zonele cu trafic pietonal, cu excepţia traseelor cu marcaje tactile, canalelor de scurgere şi a indicatoarelor de avertizare tactile.

4.1.2.6.   Obstacole transparente

Obstacolele transparente de pe principalele trasee folosite de pasageri, constând în uşi de sticlă sau pereţi transparenţi, trebuie marcate cu cel puţin două benzi în relief pe care să fie aplicate semne, sigle, simboluri sau elemente decorative, la o înălţime între 1 500 mm – 2 000 mm pentru o linie şi între 850 mm şi 1 050 mm pentru cealaltă linie. Aceste marcaje trebuie să contrasteze cu fundalul pe care sunt aplicate şi trebuie să aibă o înălţime de cel puţin 100 mm.

Nu este necesar ca aceste marcaje să fie aplicate pe pereţi transparenţi în cazul în care pasagerii sunt protejaţi de impact prin alte mijloace – de exemplu, bare de mână sau bănci lungi.

4.1.2.7.   Toalete şi spaţii pentru schimbarea bebeluşilor

4.1.2.7.1.   Cerinţele subsistemului

Dacă în cadrul unei staţii sunt prevăzute toalete, atunci scaunele cu rotile trebuie să aibă acces în cel puţin o cabină unisex.

Dacă în cadrul unei staţii există toalete, trebuie prevăzute spaţii pentru schimbarea bebeluşilor, accesibile atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Acestea trebuie să îndeplinească cerinţele clauzei 4.1.2.7.2.

Pentru a permite utilizarea toaletelor de către pasagerii cu bagaje voluminoase, toate cabinele de toaletă trebuie să aibă cel puţin 900 mm lăţime şi 1 700 mm lungime dacă uşa se deschide în interior şi 1 500 mm lungime dacă uşa se deschide în exterior sau este glisantă. Uşa şi toate intrările în toalete trebuie să aibă o lăţime liberă de cel puţin 650 mm.

În ceea ce priveşte dimensiunile şi dotarea toaletelor pentru persoanele în scaune cu rotile, se aplică normele europene şi naţionale.

4.1.2.7.2.   Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate

Spaţii pentru schimbarea bebeluşilor

În poziţia de utilizare, spaţiile pentru schimbarea bebeluşilor trebuie să fie la o distanţă între 800 mm – 1 000 mm deasupra nivelului solului. Acestea trebuie să aibă o lăţime de cel puţin 500 mm şi o lungime de cel puţin 700 mm.

Acestea trebuie proiectate astfel încât să se evite alunecarea accidentală a bebeluşului, nu trebuie să aibă margini ascuţite şi trebuie să poată suporta o greutate de cel puţin 80 kg.

Dacă masa pentru schimbarea bebeluşului se prelungeşte în spaţiul accesibil al toaletei, aceasta trebuie să poată fi pliată cu exercitarea unei forţe de cel mult 25 newtoni.

4.1.2.8.   Mobilier şi dispozitive amovibile

Toate piesele de mobilier şi dispozitivele amovibile din staţii trebuie să contrasteze cu fundalul şi să aibă margini rotunjite.

În cadrul staţiei, mobilierul şi dispozitivele amovibile trebuie poziţionate astfel încât să nu constituie un obstacol pentru persoanele oarbe sau cu deficienţe de vedere şi trebuie să poată fi reperate de acestea din urmă cu ajutorul unui baston.

Piesele montate în consolă prevăzute la o înălţime mai mică de 2 100 mm, care ies în afară cu mai mult de 150 mm trebuie marcate cu un obstacol, la o înălţime maximă de 300 mm, care poate fi detectat de o persoană oarbă cu ajutorul unui baston.

Nu trebuie să existe elemente suspendate la o înălţime mai mică de 2 100 mm.

Pe fiecare peron unde pasagerilor le este permis să aştepte trenurile şi în fiecare zonă de odihnă, trebuie să existe cel puţin un spaţiu protejat împotriva intemperiilor prevăzut cu scaune ergonomice. Scaunele trebuie prevăzute cu spătar şi cel puţin o treime dintre acestea trebuie prevăzute cu braţe. Trebuie să existe, de asemenea, o bară de sprijin cu o lungime de cel puţin 1 400 mm şi un spaţiu pentru scaune cu rotile.

4.1.2.9.   Emiterea biletelor, birouri de informaţii şi puncte de asistenţă clienţi

4.1.2.9.1.   Cerinţele subsistemului

În cazul în care pe traseul lipsit de obstacole sunt prevăzute case de vânzare a biletelor, birouri de informaţii şi puncte de asistenţă clienţi, cel puţin un birou trebuie să aibă minim 650 mm în partea inferioară, un spaţiu rezervat genunchilor de minim 300 mm în adâncime şi o lăţime minimă de 600 mm. Înălţimea suprafeţei superioare sau a unei părţi din aceasta cu o lăţime de cel puţin 300 mm şi o adâncime de 200 mm trebuie să aibă între 700 mm – 800 mm. Această zonă trebuie să fie disponibilă persoanelor în scaune cu rotile şi trebuie prevăzute repartizări alternative ale locurilor pentru alte PMR.

Dacă există o barieră din sticlă între pasageri şi vânzătorul de la casa de bilete, aceasta trebuie să fie demontabilă, sau, în caz contrar, trebuie prevăzut un interfon. Orice astfel de barieră trebuie să fie din sticlă transparentă.

Cel puţin un punct de vânzare a biletelor trebuie prevăzut cu echipamentul necesar pentru a permite PMR cu deficienţe de auz să înţeleagă ce se spune, setând aparatul auditiv în poziţia „T”.

Dacă sunt prevăzute dispozitive electronice care afişează vânzătorului informaţii despre preţ, aceste dispozitive trebuie prevăzute şi pentru persoana care cumpără biletul.

Dacă pe un traseu lipsit de obstacole din cadrul unei staţii sunt prevăzute distribuitoare automate de bilete, cel puţin un distribuitor trebuie să îndeplinească cerinţele din clauza 4.1.2.9.2.

Dacă sunt prevăzute distribuitoare automate de bilete, cel puţin unul dintre acestea trebuie să aibă un culoar liber cu o lăţime de cel puţin 800 mm şi trebuie să fie accesibil pentru un scaun cu rotile cu o lungime de cel mult 1 200 mm.

În cazul utilizării de turnichete, trebuie să existe un punct de acces fără turnichet disponibil PMR în orice moment.

4.1.2.9.2.   Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate

Distribuitoarele automate de bilete care urmează să fie instalate pe un traseu lipsit de obstacole în conformitate cu clauza 4.1.2.9.1 trebuie să aibă o interfaţă tactilă (inclusiv zona tastaturii, zona de plată şi de vânzare a biletelor) la o înălţime între 700 mm – 1 200 mm. Cel puţin un ecran şi o tastatură trebuie să fie vizibile, în acelaşi timp, de o persoană imobilizată în scaunul cu rotile şi de o persoană care stă în faţa aparatului. Dacă informaţiile pot fi introduse numai prin intermediul ecranului, atunci acesta trebuie să îndeplinească cerinţele prezentului alineat.

4.1.2.10.   Iluminat

Iluminarea zonei de garare trebuie să fie în conformitate cu normele europene sau naţionale.

De la intrarea în clădire până la accesul pe peron, traseul lipsit de obstacole trebuie iluminat la cel puţin 100 lux, la nivelul solului, în interiorul staţiei. Intrarea principală, scările şi capătul rampelor necesită un nivel minim de luminozitate de 100 lux, la nivelul solului. Dacă pentru a atinge acest nivel este necesară utilizarea luminii artificiale, nivelul minim de luminozitate trebuie să depăşească cu cel puţin 40 lux nivelurile de lumină ambientală şi trebuie să aibă o temperatură de culoare mai scăzută.

Peroanele şi ale zone exterioare din gară destinate pasagerilor trebuie să aibă un nivel mediu minim de iluminare de 20 lux, la nivelul solului, cu o valoare minimă de 10 lux.

Dacă este necesară iluminarea artificială pentru a permite citirea de informaţii amănunţite, aceste zone trebuie scoase în evidenţă printr-o creştere a luminozităţii cu cel puţin 15 lux peste cea asigurată în zonele adiacente. Pe lângă creşterea în intensitate a iluminării trebuie să se prevadă şi o temperatură de culoare diferită de cea a zonelor adiacente.

Iluminarea în caz de urgenţă trebuie să fie în conformitate cu normele europene sau naţionale.

4.1.2.11.   Informaţii vizuale: semnalizare verticală, pictograme, informaţii dinamice

4.1.2.11.1.   Cerinţele subsistemului

În gară, toate informaţiile trebuie să fie coerente şi în conformitate cu normele europene sau naţionale.

Pentru toate informaţiile scrise trebuie utilizate caractere „Sans Serif”, în regim mixt (adică, nu numai litere majuscule).

Elementele comprimate inferioare (descenders) şi superioare (ascenders) de prelungire a literei nu trebuie utilizate.

Elementele inferioare de prelungire a literei trebuie să poată fi uşor recunoscute şi să aibă un raport al dimensiunilor de minim 20 % în raport cu caracterele cu majuscule.

Toate informaţiile disponibile trebuie să fie compatibile cu sistemul general de orientare şi informaţii, în special în ceea ce priveşte culoarea şi contrastul cu peroanele şi intrările.

Informaţiile vizuale trebuie să fie lizibile în orice condiţii de iluminare atunci când staţia este operaţională.

Informaţiile vizuale trebuie să contrasteze cu fundalul acestora.

Dacă sunt furnizate informaţii vizuale dinamice, acestea trebuie să fie compatibile cu informaţiile sonore oferite.

Trebuie furnizate următoarele informaţii:

informaţii şi instrucţiuni de siguranţă în conformitate cu normele europene sau naţionale.

semne de avertizare, interzicere şi obligativitate în conformitate cu normele europene sau naţionale.

informaţii privind plecarea trenurilor.

identificarea serviciilor din staţie, dacă este cazul, şi căile de acces la acestea.

Trebuie furnizate informaţii în toate punctele în care pasagerii trebuie să ia o decizie în scopul schimbării direcţiei de mers şi la distanţe de cel mult 100 m pe întregul traseu. Semnele, simbolurile şi pictogramele trebuie aplicate în mod consecvent pe întreg traseul.

Trebuie furnizat un volum de informaţii corespunzător pentru luarea unei decizii. De exemplu, semnul „Spre peroane” poate fi amplasat în primul punct de luare a deciziei la intrarea în staţie, mai degrabă decât semne specifice pentru peroane separate.

Semnele cu informaţii tactile trebuie prevăzute în:

toalete, pentru informaţii funcţionale şi apel de urgenţă, dacă este cazul

ascensoare în conformitate cu EN 81-70:2003 apendicele E.4.

Reclamele nu trebuie combinate cu sistemele de orientare şi informaţii.

Notă: informaţiile generale despre serviciile de transport în comun nu trebuie considerate ca fiind reclame în sensul prezentei clauze.

Pentru PMR trebuie prevăzute următoarele simboluri grafice şi pictograme specifice:

un semn conform simbolului internaţional pentru „prevăzut pentru persoanele cu deficienţe sau handicap”, aşa cum este descris în anexa N clauzele N.2 şi N.4.

informaţii direcţionale pentru traseul lipsit de obstacole şi amenajări accesibile pentru scaunul cu rotile

indicator pentru toaletele universale

dacă pe peron există informaţii despre configuraţia trenurilor, un indicator despre locul de urcare pentru scaune cu rotile.

Este permis ca simbolurile să fie combinate cu alte simboluri (de exemplu: ascensor, toaletă etc).

Dacă sunt prevăzute bucle inductive, acestea trebuie să fie semnalate, aşa cum este descris în anexa N clauzele N.2 şi N.5.

În cazul în care este prevăzut un astfel de serviciu, un simbol grafic trebuie să indice locul de depozitare a bagajelor grele şi a bunurilor voluminoase.

Dacă există un dispozitiv de apel pentru asistenţă sau informaţii, acesta trebuie semnalat, aşa cum este descris în anexa N clauzele N.2 şi N.6.

Dacă există un dispozitiv pentru apel în caz de urgenţă, acesta:

trebuie să fie prevăzut cu simboluri tactile şi vizuale,

trebuie semnalat, aşa cum este descris în anexa N clauzele N.2 şi N.7.

şi trebuie să se prevadă:

o indicaţie vizuală şi acustică a faptului că dispozitivul a fost activat

informaţii de utilizare suplimentare, dacă este necesar

În toaletele universale şi toaletele accesibile pentru scaunul cu rotile, dacă sunt instalate bare de mână articulate, trebuie prevăzut un simbol grafic care să indice bara atât în poziţie verticală, cât şi în poziţie coborât.

Nu trebuie să existe mai mult de cinci pictograme, însoţite de o săgeată direcţională care să indice un singur sens, poziţionate una lângă cealaltă într-un singur loc.

4.1.2.11.2.   Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate

Ecranele trebuie dimensionate pentru a reda denumirea completă a fiecărei staţii sau mesaje întregi. Fiecare denumire de staţie sau mesaj trebuie să rămână afişate timp de cel puţin 2 secunde. Dacă se utilizează un afişaj derulant (pe orizontală sau verticală), fiecare cuvânt complet trebuie să rămână afişat timp de cel puţin 2 secunde, iar viteza de derulare pe orizontală nu trebuie să depăşească 6 caractere pe secundă.

Înălţimea minimă a literelor trebuie calculată conform următoarei formule: distanţa de citire în mm împărţită la 250 = dimensiune caracter (de exemplu: 10 000 mm/250 = 40 mm).

Toate semnele de siguranţă, avertizare, obligativitate şi interzicere trebuie să conţină pictograme şi să fie concepute în conformitate cu ISO 3864-1.

Distanţa maximă de citire este o caracteristică a elementului constitutiv de interoperabilitate.

4.1.2.12.   Informaţii sonore

Informaţiile sonore trebuie să aibă în toate zonele un nivel RASTI minim de 0,5, în conformitate cu IEC 60268-16 partea 16.

Dacă sunt prevăzute, informaţiile sonore trebuie să fie compatibile cu informaţiile vizuale esenţiale care sunt afişate.

Dacă informaţiile sonore nu sunt furnizate automat, trebuie prevăzut un sistem acustic de comunicare care să permită utilizatorilor să obţină informaţii la cerere.

4.1.2.13.   Ieşiri de urgenţă, alarme

Ieşirile de urgenţă şi alarmele trebuie să fie în conformitate cu normele europene sau naţionale.

4.1.2.14.   Geometria pasarelelor şi pasajelor subterane

Dacă sunt utilizate pasarele sau pasaje subterane ca parte a traseului normal al pasagerului în incinta staţiei, acestea trebuie să aibă un traseu lipsit de obstacole lat de cel puţin 1 600 mm şi o înălţime minimă de 2 300 mm pe întreaga lungime. Cerinţa privind lăţimea minimă nu ia în considerare lăţimea suplimentară ce poate fi necesară pentru un flux mare de pasageri, aceste lăţimi suplimentare trebuind să fie în conformitate cu normele naţionale.

4.1.2.15.   Scări

Scările trebuie să fie în conformitate cu normele europene sau naţionale.

Scările de pe traseul principal trebuie să aibă între barele de mână o lăţime lipsită de obstacole de cel puţin 1 600 mm. Cerinţa privind lăţimea minimă nu ia în considerare lăţimea suplimentară ce poate fi necesară pentru fluxul de pasageri.

Toate suprafeţele scărilor trebuie să fie antiderapante.

Înainte de prima scară pentru urcare, respectiv prima scară pentru coborâre, trebuie să existe o bandă tactilă, pe întreaga lăţime a scării. Această bandă trebuie să aibă o adâncime de cel puţin 400 mm, trebuie să contrasteze şi să fie integrată în pardoseală. Această bandă trebuie să fie diferită de cele utilizate pe traseul cu marcaje tactile, dacă este cazul.

Deschiderile de sub scară trebuie protejate pentru a împiedica impactul accidental al pasagerilor cu suporturile structurale şi zonele cu o înălţime redusă.

4.1.2.16.   Bare de mână

Scările şi rampele trebuie prevăzute cu bare de mână pe ambele părţi şi pe două niveluri. Bara de mână superioară trebuie poziţionată între 850 mm – 1 000 mm deasupra nivelului solului, bara de mănă inferioară trebuie poziţionată la o înălţime între 500 mm – 750 mm deasupra nivelului solului.

Trebuie să existe un spaţiu liber de cel puţin 40 mm între bara de mână şi celelalte părţi ale structurii, altele decât piesele montate.

Barele de mână trebuie să fie continue. În cazul montării pe scări, acestea trebuie să depăşească cu cel puţin 300 mm treptele de sus şi de jos (aceste extensii pot fi curbate pentru evitarea obstrucţiilor).

Bara de mână trebuie rotunjită şi trebuie să aibă o secţiune transversală între 30 mm – 50 mm diametru echivalent.

Barele de mână trebuie să aibă altă culoare decât culoarea peretelui adiacent.

4.1.2.17.   Rampe, scări rulante, ascensoare, benzi rulante

Rampele trebuie montate pentru PMR care nu pot utiliza scările în cazul în care nu sunt prevăzute ascensoare.

Rampele trebuie să fie în conformitate cu normele europene sau naţionale.

Dacă sunt prevăzute scări rulante, acestea trebuie să aibă o viteză de cel mult 0,65 m/s şi trebuie proiectate în conformitate cu normele europene sau naţionale.

Trebuie prevăzute ascensoare în cazul în care nu sunt disponibile rampe şi acestea trebuie proiectate în conformitate cu EN 81-70:2003, clauza 5.3.2.1 tabelul 1.

Dacă sunt prevăzute benzi rulante, acestea trebuie să aibă o viteză de cel mult 0,75 m/s, o înclinaţie de cel mult 12 grade (21,3 %) şi trebuie proiectate în conformitate cu normele europene sau naţionale.

4.1.2.18.   Înălţimea şi spaţiul liber al peronului

4.1.2.18.1.   Înălţimea peronului

Pentru peroanele din reţeaua feroviară convenţională, sunt admisibile două valori nominale pentru înălţimea peronului: 550 mm şi 760 mm deasupra suprafeţei de rulare. Toleranţele la aceste dimensiuni trebuie să se încadreze în limita - 35 mm/+ 0 mm.

Pentru peroanele din reţeaua feroviară convenţională la care sunt prevăzute să oprească tramvaiele (ex. stadtbahn sau tram-train), este permisă o înălţime nominală a peronului între 300 mm – 380 mm. Toleranţele la aceste dimensiuni trebuie să fie în limita +/- 20 mm.

În curbele cu o rază mai mică de 500 m, înălţimea platformei poate fi mai mare sau mai mică decât cele specificate cu condiţia ca prima treaptă utilizabilă a vehiculului să fie conformă cu figura 11 din clauza 4.2.2.12.1.

4.1.2.18.2.   Spaţiul liber al peronului

Notă ce trebuie eliminată din STI PMR FC la sfârşitul procesului: STI pentru infrastructura de mare viteză stabileşte cerinţele pentru peroanele din reţeaua feroviară de mare viteză.

Pentru peroanele din reţeaua feroviară convenţională, marginile peronului poziţionate la înălţimile nominale de 550 mm şi 760 mm, trebuie să respecte gabaritul minim de liberă trecere, aşa cum este definit în EN (subiect deschis, normele naţionale se aplică gabaritului minim de liberă trecere până la revizuirea STI după publicarea EN15273-3:2006); şi valoarea convenţională bq0 de la centrul şinei paralel cu planul de rulare trebuie obţinută din formula de mai jos, care nu ia în considerare următoarele efecte:

lărgirea ecartamentului în curbe,

supraînălţarea şinei exterioare în curbă,

macazuri,

înclinare cvasi-statică,

toleranţe de construcţie şi de întreţinere

unde:

Formula

R este raza curbei şinei, în metri,

Valoarea calculată bqlim este specificată în pr EN15273-3:2006 şi ia în considerare toate celelalte valori care nu sunt incluse în formula bq0. Valoarea reală bq de poziţionare a marginilor peronului de la centrul şinei paralel cu planul de rulare va permite o variaţie datorită toleranţei Tq de poziţionare a marginilor peronului sau întreţinerea acestora: bqlim bq bqlim + Tq.

Toleranţa Tq trebuie să fie 0 ≤ Tq ≤ 50 mm.

Efectul de supraînălţare a şinei exterioare în curbă trebuie compensat în afara curbei pentru partea care depăşeşte 25 mm cu marginea peronului care iese deasupra nişei necesare pentru înclinarea cvasi-statică a gabaritului de liberă trecere perpendicular cu suprafaţa de rulare.

În consecinţă, spaţiul liber real poate fi mai mare decât spaţiul liber convenţional.

4.1.2.18.3.   Planul liniilor de-a lungul peronului

Notă ce trebuie eliminată din STI PMR FC la sfârşitul procesului: peroanele de pe liniile de categorie I din reţeaua feroviară de mare viteză trebuie să fie conforme cu STI pentru infrastructura de mare viteză.

Notă ce trebuie inclusă în STI pentru infrastructura de mare viteză: peroanele de pe liniile de categorie I şi II din reţeaua feroviară de mare viteză trebuie să fie conforme cu clauza 4.1.2.18.3 din STI PMR FC.

Pentru peroanele din reţeaua feroviară convenţională, şina adiacentă peroanelor trebuie să fie de preferinţă dreaptă, însă nu trebuie să aibă în nici un caz o rază mai mică de 300 m.

4.1.2.19.   Lăţimea peronului şi marginea peronului

Lăţimea peronului poate varia pe întreaga lungime a acestuia. Lăţimea minimă a peronului fără obstacole trebuie să fie mai mare cel puţin egală sau mai mare decât:

lăţimea perimetrului de securitate plus lăţimea celor două coridoare opuse de 800 mm (1 600 mm) sau

pentru un peron cu o singură margine 2 500 mm, ori pentru un peron între linii 3 300 mm (această dimensiune se poate reduce la 2 500 mm la capetele peronului).

Cerinţa privind lăţimea minimă nu ia în considerare lăţimea suplimentară ce poate fi necesară pentru fluxul de pasageri.

Este permisă prezenţa obstacolelor pe o lungime mai mică de 1 000 mm (de exemplu: – stâlpi, piloni, cabine, scaune) în acest coridor de 1 600 mm. Distanţa de la marginea peronului la obstacol trebuie să fie de cel puţin 1 600 mm şi trebuie să existe un coridor de cel puţin 800 mm de la marginea obstacolului la perimetrul de securitate.

Dacă distanţa dintre două obstacole de mici dimensiuni este mai mică de 2 400 mm, se consideră că acestea formează un singur obstacol de mari dimensiuni.

Distanţa minimă de la marginea obstacolelor, precum pereţi, locuri de stat jos, ascensoare şi scări care au o lungime mai mare de 1 000 mm însă mai mică de 10 000 mm şi marginea perimetrului de securitate, trebuie să fie de 1 200 mm. Distanţa dintre marginea peronului şi marginea acestui obstacol trebuie să fie de cel puţin 2 000 mm.

Distanţa minimă de la marginile obstacolului, precum pereţi, locuri de stat jos, benzi rulante şi scări care au o lungime mai mare de 10 000 mm şi marginea perimetrului de securitate, trebuie să fie de 1 600 mm. Distanţa dintre marginea peronului şi marginea acestui obstacol trebuie să fie de cel puţin 2 400 mm.

Dacă există dispozitive auxiliare la bordul trenurilor sau pe peron pentru a permite persoanelor în scaunul cu rotile să urce sau să coboare din trenuri, trebuie prevăzut un spaţiu liber de 1 500 mm de la marginea dispozitivului unde scaunul cu rotile urcă sau coboară, la nivelul peronului, la următorul obstacol de pe peron sau la perimetrul de securitate opus, în locurile în care există probabilitatea ca aceste dispozitive să fie utilizate. O staţie nouă trebuie să îndeplinească această cerinţă pentru toate trenurile prevăzute să oprească la peron.

Perimetrul de securitate al unui peron începe la limita peronului şi este definit ca fiind zona în care pasagerii pot fi supuşi unor forţe periculoase datorită efectului de siaj al trenurilor în mişcare, în funcţie de viteza acestora. Pentru sistemul feroviar convenţional, acest perimetru de securitate trebuie să fie în conformitate cu normele naţionale.

Limitele perimetrului de securitate cele mai îndepărtate de limita peronului trebuie să fie marcate cu semne de avertizare vizuale şi tactile. Marcajul tactil trebuie să fie în conformitate cu normele naţionale.

Semnul de avertizare vizual trebuie să fie o linie de avertizare de culoare contrastantă, antiderapantă, cu o lăţime de cel puţin 100 mm.

Culoarea materialului la limita peronului trebuie să contrasteze cu fundalul închis al spaţiului liber. Materialul trebuie să fie antiderapant.

4.1.2.20.   Capătul peronului

Capătul peronului trebuie să fie semnalizat atât cu marcaje vizuale, cât şi cu marcaje tactile.

4.1.2.21.   Dispozitive de ajutor pentru pasagerii în scaune cu rotile

4.1.2.21.1.   Cerinţele subsistemului

În cazul în care un peron dintr-o staţie care are căi de acces lipsite de obstacole în conformitate cu 4.1.2.3.1 este conceput să primească trenuri care se opresc în mod normal de funcţionare cu uşi compatibile pentru scaunul cu rotile, trebuie prevăzut un dispozitiv de ajutor la urcare ce va fi utilizat între uşă şi peron pentru a permite unui pasager în scaunul cu rotile să urce sau să coboare,

cu excepţia cazului în care se demonstrează faptul că spaţiul liber dintre marginea pragului de uşă şi marginea peronului nu depăşeşte 75 mm pe orizontală şi 50 mm pe verticală.

şi

cu excepţia cazului în care există o staţie la distanţă de maximum 30 de km, pe acelaşi traseu, prevăzută cu dispozitive de ajutor la urcare.

Administratorul de infrastructură [sau şeful (şefii) de gară în cazul în care este (sunt) entitatea (entităţile) responsabilă(e)] şi întreprinderea feroviară responsabilă trebuie să convină asupra administrării dispozitivului de ajutor la urcare în conformitate cu Regulamentul 1371/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului privind drepturile şi obligaţiile pasagerilor în transportul internaţional feroviar (1) pentru a stabili partea responsabilă de instalarea dispozitivelor de ajutor la urcare. Administratorul de infrastructură [sau şeful (şefii) de gară] şi întreprinderea feroviară trebuie să se asigure de faptul că repartizarea convenită a responsabilităţilor este soluţia globală cea mai viabilă.

Aceste acorduri trebuie să definească:

peroanele din staţie unde trebuie prevăzut un dispozitiv de ajutor la urcare de către administratorul de infrastructură sau de către şeful de staţie şi materialul rulant pentru care va fi utilizat,

peroanele din staţie unde trebuie prevăzut un dispozitiv de ajutor la urcare de către întreprinderea feroviară şi materialul rulant pentru care va fi utilizat,

materialul rulant pentru care trebuie prevăzut un dispozitiv de ajutor la urcare de către întreprinderea feroviară şi peronul pe care va fi utilizat,

normele specifice de oprire a trenurilor în sensul respectării clauzei 4.1.2.19 (zonă destinată dispozitivelor de ajutor pentru urcarea/coborârea persoanelor în scaune cu rotile).

În cadrul sistemului său de management al siguranţei, întreprinderea feroviară trebuie să specifice care sunt obligaţiile sale conform acestor acorduri şi modul în care intenţionează să le ducă la îndeplinire.

În cadrul sistemului său de management al siguranţei, administratorul de infrastructură trebuie să specifice care sunt obligaţiile sale conform acestor acorduri şi modul în care intenţionează să le ducă la îndeplinire.

În alineatele de mai sus, şeful de gară responsabil de peroane este considerat ca fiind un administrator de infrastructură în conformitate cu articolul 3 din Directiva 91/440/CE: definiţia infrastructurii şi Regulamentul 2598/70/CE.

Dacă din cele de mai sus rezultă faptul că toate tipurile de material rulant care se opresc la peron sunt dotate cu dispozitive de ajutor la urcare compatibile cu platforma, se admite ca acestea din urmă să nu fie prevăzute pe peron.

Dispozitivul de ajutor la urcare trebuie să fie conform cu cerinţele clauzei 4.1.2.21.2. În cazul în care poziţia de urcare a scaunului cu rotile este predefinită, poziţia (poziţiile) uşii (uşilor) accesibile pentru scaunul cu rotile pot fi marcate cu simbolul internaţional pentru „prevăzut pentru persoanele cu deficienţe sau handicap”. Aceste semne trebuie să fie în conformitate cu anexa N clauzele N.2 şi N.4.

Rampe

O rampă de acces, manuală sau semiautomată, ce urmează să fie operată de un membru al personalului, trebuie pusă la dispoziţie fie pe peronul staţiei, fie la bord.

Rampa trebuie să îndeplinească cerinţele clauzei 4.1.2.21.2.

Ascensoare cu platformă

Dacă este utilizat un lift cu platformă, acesta trebuie să îndeplinească cerinţele clauzei 4.1.2.21.2.

4.1.2.21.2.   Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate

Dacă dispozitivele de ajutor la urcare sunt situate în staţii, acestea trebuie să fie adecvate pentru un scaun cu rotile cu caracteristicile descrise în anexa M:

Dispozitivele de ajutor la urcare trebuie să suporte o greutate de cel puţin 300 kg în centrul dispozitivului, distribuită pe o suprafaţă de 660 mm pe 660 mm.

Dacă dispozitivul de ajutor la urcare funcţionează pe bază de curent electric, acesta trebuie să aibă integrată o metodă de siguranţă pentru operare manuală în cazul unei pene de curent.

Rampe

Suprafaţa rampei trebuie să fie antiderapantă şi trebuie să aibă o lăţime liberă de cel puţin 760 mm.

Rampele trebuie să aibă marginile ridicate pe ambele părţi pentru a evita alunecarea roţilor.

Soclurile la ambele capete trebuie să fie teşite şi cu o înălţime de cel mult 20 mm. Trebuie să dispună de benzi de avertizare contrastante.

Rampa trebuie să aibă o înclinaţie de cel mult 10,2 grade (18 %).

Dacă este utilizată la urcare sau coborâre, rampa trebuie asigurată astfel încât să nu se deplaseze la încărcare şi descărcare.

Trebuie asigurată o metodă de depozitare sigură pentru a se asigura că rampele, inclusiv rampele escamotabile, nu constituie un obstacol pentru pasageri în cazul depozitării.

Ascensoare cu platformă

În cazul utilizării unui ascensor cu platformă, acesta trebuie să se conformeze următoarelor cerinţe:

Suprafaţa platformei trebuie să fie antiderapantă. La nivelul suprafeţei, platforma ascensorului trebuie să aibă o lăţime liberă de cel puţin 720 mm.

Proiectarea ascensorului trebuie să asigure faptul că vehiculul nu poate fi mişcat când ascensorul nu este pliat.

În cazul în care este prevăzut un buton de desfăşurare, coborâre la nivelul solului, ridicare şi pliere, la fiecare apăsare a acestuia operatorul trebuie să exercite o presiune manuală continuă şi nu trebuie să permită o secvenţiere necorespunzătoare atunci când pe platforma ascensorului se află o persoană.

Ascensorul trebuie să aibă integrată o metodă de siguranţă pentru amplasarea, coborârea la nivelul solului cu un pasager şi ridicarea şi plierea ascensorului gol în cazul unei pene de curent.

Nicio parte a platformei ascensorului nu trebuie să se deplaseze cu mai mult de 150 mm/secundă pe durata coborârii şi ridicării ascensorului în care se află o persoană şi nu trebuie să depăşească 300 mm/secundă pe durata desfăşurării sau plierii (cu excepţia cazului în care ascensorul este desfăşurat sau pliat manual). Acceleraţia maximă a platformei pe orizontală sau verticală atunci când este ocupată trebuie să fie de 0,3 g.

Platforma ascensorului trebuie prevăzută cu bariere de protecţie pentru a preveni rostogolirea scaunului cu rotile de pe platformă pe durata utilizării acesteia.

O barieră de protecţie mobilă sau o caracteristică de proiectare proprie trebuie să împiedice căderea unui scaun cu rotile de pe marginea platformei până când ascensorul ajunge în cea mai înaltă poziţie a sa.

Platforma care se extinde dincolo de vehicul în poziţia ridicat trebuie prevăzută pe părţile laterale cu o barieră de protecţie înaltă de cel puţin 25 mm. Aceste bariere nu trebuie să constituie un obstacol la intrarea sau ieşirea de pe culoar.

Bariera de pe margine (barieră exterioară) care funcţionează ca rampă de încărcare atunci când ascensorul se află la nivelul solului, trebuie să fie corespunzătoare atunci când este ridicată sau închisă, ori trebuie prevăzut un sistem suplimentar pentru a împiedica suprapunerea sau trecerea unui scaun cu rotile electric peste aceasta.

Ascensorul trebuie să permită orientarea scaunului cu rotile atât spre interior, cât şi spre exterior.

Trebuie prevăzut un sistem sigur de pliere care să asigure faptul că ascensorul pliat nu reprezintă un obstacol pentru scaunul cu rotile al unui pasager sau pentru dispozitivul de ajutor la deplasare sau nu constituie un pericol pentru pasageri.

4.1.2.22.   Trecerea la nivel cu calea ferată în staţii

În cazul în care pasagerii pot utiliza trecerile la nivel cu calea ferată în conformitate cu normele naţionale iar acestea trebuie să fie lipsite de obstacole, toate categoriile de PMR trebuie să poată avea acces la ele.

Trecerile la nivel cu calea ferată vor fi proiectate astfel încât să nu existe nici o posibilitate, aşa cum este definit în anexa M, ca roata unui scaun cu rotile, indiferent de dimensiunea acesteia, să se blocheze între suprafaţa de trecere şi şină.

Trebuie prevăzute marcaje vizuale şi tactile pentru identificarea limitelor suprafeţei de trecere.

4.1.3.   Specificaţii funcţionale şi tehnice ale interfeţelor

Datorită faptului că în prezent nu există STI-uri feroviare convenţionale pentru materialul rulant destinat pasagerilor şi pentru infrastructură, această secţiune rămâne un subiect deschis.

Nu există o interfaţă cu subsistemul control – comandă şi semnalizare.

Interfeţele cu subsistemul operare sunt descrise în secţiunea 4.1.4 „Norme de exploatare”.

4.1.4.   Norme de exploatare

Următoarele norme de exploatare nu fac parte din evaluarea infrastructurii.

STI nu specifică norme de exploatare pentru evacuare în caz de situaţii de urgenţă, ci numai cerinţele tehnice relevante. Scopul cerinţelor tehnice pentru infrastructură este de a facilita evacuarea tuturor, inclusiv a PMR.

Având în vedere cerinţele esenţiale din secţiunea 3, normele de exploatare a subsistemului infrastructură în conformitate cu domeniul tehnic de aplicare definit în clauza 1.1, din prezenta STI, sunt după cum urmează:

Generalităţi

Administratorul de infrastructură sau şeful de gară trebuie să aibă o politică scrisă care să asigure faptul că toate categoriile de PMR pot avea acces la infrastructura pentru pasageri în orice moment operaţional în conformitate cu cerinţele tehnice din prezenta STI. În plus, politica trebuie să fie compatibilă cu politica oricărei întreprinderi feroviare care poate dori să utilizeze serviciile, (a se vedea secţiunea 4.2.4), dacă este cazul. Politica trebuie pusă în aplicare prin furnizarea de informaţii corespunzătoare personalului, prin proceduri şi formare. Politica de infrastructură trebuie să includă, însă fără a se limita la, normele de exploatare pentru următoarele situaţii:

Trasee lipsite de obstacole

În cazul în care o staţie nouă, reînnoită sau modernizată cu un flux mediu zilnic de 1 000 de pasageri sau mai puţin, combinat atât la îmbarcare, cât şi la debarcare, calculat pe o perioadă de 12 luni, nu îndeplineşte cerinţele privind aspectele legate de ascensor şi/sau rampă din cadrul cerinţelor pentru traseul lipsit de obstacole în conformitate cu clauza 4.1.2.3.1, trebuie puse în aplicare normele naţionale pentru organizarea transportului de pasageri în scaunul cu rotile cu un mijloc accesibil între această staţie neaccesibilă şi următoarea staţie accesibilă de pe acelaşi traseu.

Accesul la staţie

Normele de exploatare trebuie să asigure faptul că informaţiile privind nivelul de accesibilitate al tuturor staţiilor sunt liber disponibile.

Staţii fără personal permanent – emiterea biletelor pentru pasagerii cu deficienţe de vedere

Trebuie redactate şi puse în aplicare normele de exploatare privind staţiile fără personal permanent care se bazează pe distribuitoarele automate de bilete pentru emiterea de bilete (a se vedea secţiunea 4.1.2.9). În astfel de situaţii, trebuie să fie întotdeauna disponibil un mijloc alternativ de emitere a biletelor, accesibil pasagerilor cu deficienţe de vedere. (De exemplu, posibilitatea de cumpărare a biletelor fie la bordul trenului, fie la destinaţie).

Controlul biletelor – turnichete

În cazul utilizării turnichetelor pentru controlul biletelor, trebuie puse în aplicare normele de exploatare, conform cărora PMR li se oferă, în paralel, acces prin aceste puncte de control. Acest acces pentru PMR trebuie să fie disponibil persoanelor în scaunul cu rotile, cărucioarelor pentru copii, bagajelor voluminoase etc. şi trebuie să poată fi controlat de către personal sau poate fi automat.

Informaţii vizuale şi sonore – obţinerea coerenţei

Trebuie puse în aplicare normele de exploatare privind asigurarea coerenţei între informaţiile esenţiale vizuale şi cele sonore (a se vedea secţiunea 4.1.2.12). Anunţurile personalului trebuie să respecte procedurile standard de obţinere a unei coerenţe depline între informaţiile esenţiale.

Sistem de informare verbală a pasagerilor la cerere

În cazul în care în incinta unei staţii nu sunt furnizate informaţii esenţiale sonore prin intermediul unui sistem de sonorizare (a se vedea 4.1.2.12), trebuie puse în aplicare normele de exploatare privind asigurarea unui sistem de informare alternativ, prin care pasagerii să poată avea acces pe cale acustică la aceleaşi informaţii din staţie (ex. un serviciu de informare prin telefon asigurat de către personal sau automat).

Peron – zona operaţională destinată dispozitivelor de ajutor la urcare pentru scaune cu rotile

Întreprinderea feroviară şi administratorul de infrastructură sau şeful de gară trebuie să definească împreună zona de peron în care poate fi utilizat dispozitivul şi trebuie să demonstreze valabilitatea acestuia. Această zonă trebuie să fie compatibilă cu peroanele existente la care trenul poate opri.

O consecinţă a celor menţionate anterior este faptul că punctul de oprire a trenului trebuie, în unele cazuri, să fie modificat pentru îndeplinirea acestei cerinţe.

Trebuie puse în aplicare normele de exploatare privind luarea în considerare a variaţiilor în compunerea trenurilor (a se vedea secţiunea 4.1.2.19), astfel încât punctul de oprire a trenurilor să poată fi stabilit în funcţie de zonele operaţionale destinate dispozitivelor de ajutor la urcare.

Pentru fiecare dispozitiv de ajutor la urcare, trebuie prevăzut pe peron un spaţiu liber de 1 500 mm de la marginea acestuia (a se vedea 4.1.2.19).

Siguranţa dispozitivelor de ajutor la urcare pentru scaunele cu rotile manuale şi electrice

Trebuie puse în aplicare normele de exploatare privind utilizarea dispozitivelor de ajutor la urcare de către personalul staţiei (a se vedea secţiunea 4.1.2.21.1 & 2).

Trebuie pusă în aplicare o normă de exploatare privind utilizarea de către personal a barei de protecţie mobile, montată la ascensoarele pentru scaune cu rotile (a se vedea secţiunea 4.1.2.21.2).

Trebuie puse în aplicare normele de exploatare privind asigurarea capacităţii personalului de a utiliza în siguranţă rampele de urcare în conformitate cu desfăşurarea, fixarea, ridicarea, coborârea şi plierea acestora (a se vedea secţiunea 4.1.2.21.2).

Asistenţa acordată persoanelor în scaun cu rotile

Trebuie puse în aplicare normele de exploatare privind asigurarea conştientizării personalului asupra faptului că persoanele în scaunul cu rotile pot avea nevoie de asistenţă la urcarea şi coborârea din tren şi că trebuie să ofere această asistenţă, dacă este necesar.

Este posibil să fie necesar ca persoanele în scaunul cu rotile să rezerve în avans acest ajutor pentru a se asigura de disponibilitatea personalului calificat.

Trecere la nivel cu calea ferată supravegheată

În cazul în care normele naţionale permit treceri la nivel cu calea ferată supravegheate, trebuie puse în aplicare normele de exploatare privind asigurarea acordării de asistenţă corespunzătoare pentru PMR de către personalul din punctele de trecere la nivel cu calea ferată supravegheate, inclusiv indicaţii privind momentul în care se poate traversa calea ferată în siguranţă.

4.1.5.   Norme de întreţinere

Având în vedere cerinţele esenţiale din secţiunea 3, normele de întreţinere a subsistemului infrastructură în conformitate cu domeniul tehnic de aplicare definit în clauza 1.1 din prezenta STI, sunt după cum urmează:

Administratorul de infrastructură sau şeful de gară trebuie să aibă proceduri care să includă oferirea de asistenţă alternativă pentru PMR pe durata întreţinerii, înlocuirii sau reparării serviciilor destinate utilizării PMR.

4.1.6.   Calificări profesionale

Calificările profesionale ale personalului necesar operării subsistemului infrastructură în conformitate cu domeniul tehnic de aplicare definit în clauza 1.1 şi în conformitate cu clauza 4.1.4 în care este furnizată lista normelor de exploatare, din prezenta STI, sunt după cum urmează:

Formarea profesională a personalului care îndeplineşte sarcinile de însoţire a trenurilor, prestare a serviciilor destinate pasagerilor dintr-o staţie şi de vânzare a biletelor trebuie să includă subiectul privind conştientizarea aspectelor legate de handicap şi egalitate, inclusiv nevoile specifice ale fiecărei categorii de PMR.

Formarea profesională a inginerilor şi directorilor responsabili de întreţinerea şi exploatarea infrastructurii trebuie să includă subiectul privind conştientizarea aspectelor legate de handicap şi egalitatea, inclusiv nevoile specifice ale fiecărei categorii de PMR.

4.1.7.   Condiţii de igienă şi siguranţă

Nu există cerinţe specifice în domeniul de aplicare a prezentei STI privind condiţiile de igienă şi siguranţă ale personalului necesar pentru exploatarea subsistemului infrastructură şi nici pentru punerea în aplicare a STI.

4.1.8.   Registrul de infrastructură

Cerinţele pentru registrul de infrastructură privind prezenta STI sunt după cum urmează:

Domeniul geografic de aplicare definit în clauza 1.2;

În cadrul domeniului geografic de aplicare definit, sunt enumerate staţiile care fac obiectul prezentei STI;

Pentru fiecare staţie identificată, sunt enumerate peroanele din respectiva staţie care intră în domeniul de aplicare a prezentei STI.

Pentru fiecare staţie identificată, inclusiv toate peroanele care intră în domeniul de aplicare a prezentei STI, următoarele caracteristici sunt enumerate şi descrise în ceea ce priveşte clauzele relevante din STI, după cum urmează:

spaţii de parcare în conformitate cu clauza 4.1.2.2;

traseu(e) lipsit(e) de obstacole în conformitate cu clauza 4.1.2.3;

trasee cu marcaje tactile, dacă este cazul, în conformitate cu clauza 4.1.2.3.2;

toalete, inclusiv cele accesibile persoanelor în scaun cu rotile, în conformitate cu clauza 4.1.2.7;

emiterea biletelor, birouri de informaţii şi puncte de asistenţă clienţi în conformitate cu clauza 4.1.2.9;

sisteme de informaţii vizuale în conformitate cu clauza 4.1.2.11;

rampe, scări rulante, ascensoare sau benzi rulante în conformitate cu clauza 4.1.2.17;

înălţimea, spaţiul liber, lăţimea şi lungimea fiecărui peron în conformitate cu clauzele 4.1.2.18 şi 4.1.2.19;

dispozitive de ajutor la urcare şi descrierea acestora, dacă este cazul, în conformitate cu clauza 4.1.2.21;

treceri la nivel cu calea ferată, dacă acestea sunt disponibile pentru utilizare de către PMR în conformitate cu clauza 4.1.2.22.

În cazul în care s-au aplicat normele naţionale pentru stabilirea conformităţii cu prezenta STI, normele şi clauzele relevante trebuie stabilite pe baza articolului relevant din registru.

4.2.   Subsistemul material rulant

4.2.1.   Introducere

Sistemul feroviar transeuropean convenţional care intră sub incidenţa Directivei 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE şi din care face parte subsistemul, este un sistem integrat a cărui coerenţă este verificată. Această coerenţă este verificată în special cu privire la specificaţiile fiecărui subsistem, interfeţele acestuia în raport cu sistemul în care este integrat, precum şi cu normele de exploatare şi întreţinere.

Specificaţiile funcţionale şi tehnice ale subsistemului şi interfeţele sale, descrise în secţiunea 4.2.2, nu impun utilizarea de tehnologii sau soluţii tehnice speciale, cu excepţia cazului în care acest lucru este strict necesar pentru interoperabilitatea reţelei feroviare transeuropene convenţionale. Însă este posibil ca soluţiile inovatoare de interoperabilitate să necesite specificaţii noi şi/sau metode noi de evaluare. Pentru a permite inovaţia tehnologică, aceste specificaţii şi metode de evaluare trebuie elaborate prin procesul descris în secţiunile 6.1.4 şi 6.2.4.

Luând în considerare toate cerinţele esenţiale aplicabile, subsistemul material rulant este caracterizat după cum urmează:

4.2.2.   Specificaţii funcţionale şi tehnice

4.2.2.1.   Generalităţi

Având în vedere cerinţele esenţiale din secţiunea 3, specificaţiile funcţionale şi tehnice ale subsistemului material rulant privind accesibilitatea pentru persoanele cu mobilitate redusă sunt ordonate după cum urmează:

Scaune

Spaţii pentru scaune cu rotile

Uşi

Iluminat

Toalete

Culoare de trecere

Informaţii clienţi

Diferenţe de nivel

Bare de mână

Cuşetă cu acces pentru scaune cu rotile

Poziţia scării pentru accesul şi ieşirea vehiculelor

Pentru fiecare parametru de bază, există o clauză generală care introduce următoarele clauze.

Aceste clauze descriu condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a se conforma cerinţelor introduse în clauza generală.

4.2.2.2.   Scaune

4.2.2.2.1.   Generalităţi

Toate spătarele scaunelor din lateralul culoarului trebuie prevăzute cu mânere sau bare de mână verticale sau alte articole ce pot fi utilizate pentru păstrarea echilibrului la deplasarea pe culoar, cu excepţia cazului în care scaunul atinge spătarul altui scaun orientat în sens opus, prevăzut cu un mâner sau cu excepţia cazului în care atinge un perete despărţitor.

Mânerele sau alte articole ce pot fi utilizate la păstrarea echilibrului trebuie poziţionate la o înălţime între 800 m – 1 200 mm deasupra solului, nu trebuie să se extindă în culoarele de trecere şi trebuie să contrasteze cu scaunul.

În zonele de stat jos prevăzute cu scaune longitudinale fixe, barele de mână trebuie utilizate pentru păstrarea echilibrului. Aceste bare de mână trebuie să fie la o distanţă maximă de 2 000 mm una faţă de cealaltă, trebuie poziţionate la o înălţime între 800 m – 1 200 mm deasupra solului şi trebuie să contrasteze cu interiorul vehiculului.

Mânerele sau alte articole nu trebuie să aibă capete ascuţite.

4.2.2.2.2.   Locuri prioritare

4.2.2.2.2.1.   Generalităţi

Nu mai puţin de 10 procente din scaune pe garnitură fixă de vagoane sau pe fiecare vehicul şi pe clasă trebuie să fie desemnate ca fiind locuri prioritare destinate utilizării de către PMR.

Locurile prioritare şi vehiculele în care acestea sunt prevăzute trebuie identificate prin semne în conformitate cu anexa N clauzele N.3 şi N.8 şi trebuie să se menţioneze faptul că ceilalţi pasageri trebuie să pună aceste scaune la dispoziţia celor eligibili să le utilizeze.

Locurile prioritare trebuie amplasate în sala de aşteptare în imediata apropiere a uşilor exterioare.

Dacă scaunele sunt prevăzute cu braţe, locurile prioritare trebuie prevăzute cu braţe mobile; acest lucru exclude braţele amplasate de-a lungul vehiculului. Braţul mobil trebuie să se mişte într-o poziţie în linie cu perna spătarului pentru a permite accesul nerestricţionat la scaun sau la orice scaune prioritare adiacente.

Scaunele prioritare nu trebuie să fie strapontine.

Fiecare scaun prioritar şi spaţiu disponibil utilizatorului trebuie să fie conforme cu schemele din figurile 1 – 4.

Întreaga suprafaţă utilă de stat jos a locurilor prioritare trebuie să aibă o lăţime de cel puţin 450 mm (a se vedea figura 1).

Image

Partea superioară a fiecărei perne de scaun prioritar trebuie să fie între 430 – 500 mm deasupra nivelului solului la marginea frontală a scaunului. Înălţimea liberă deasupra fiecărui scaun trebuie să fie de cel puţin 1 680 mm de la nivelul solului (a se vedea figura 2), cu excepţia trenurilor cu etaj care sunt prevăzute cu plase de bagaje deasupra scaunelor. În acest caz, se permite o înălţime liberă redusă de 1 520 mm pentru locurile prioritare amplasate sub plasele de bagaje, cu condiţia ca cel puţin 50 % din locurile prioritare să păstreze o înălţime liberă de 1 680 mm.

Notă: În următoarele figuri 2 – 4, imaginile din profil sunt luate prin linia centrală a scaunului.

Image

Image

Image

În cazul dotării cu scaune cu spătar rabatabil, dimensiunile trebuie măsurate când scaunele se află în poziţie complet verticală.

4.2.2.2.2.2.   Scaune unidirecţionale

Dacă sunt prevăzute scaune unidirecţionale, spaţiul liber din faţa fiecărui scaun trebuie să fie în conformitate cu figura 2.

În conformitate cu figurile 1 – 4, distanţa dintre suprafaţa frontală a spătarului şi planul vertical în partea cea mai din spate a scaunului din faţă trebuie să fie de cel puţin 680 mm, având în vedere faptul că înclinarea necesară a scaunului trebuie măsurată la 70 mm de la centrul scaunului în sus, în locul de îmbinare a pernei cu spătarul. De asemenea, trebuie să existe un spaţiu liber între marginea frontală a pernei scaunului şi acelaşi plan vertical pentru scaunul din faţă de cel puţin 230 mm.

4.2.2.2.2.3.   Dispunerea scaunelor faţă în faţă

Dacă locurile prioritare sunt dispuse faţă în faţă, distanţa dintre marginile frontale ale pernelor scaunelor trebuie să fie de cel puţin 600 mm (a se vedea figura 4).

Dacă între locurile prioritare aşezate faţă în faţă este prevăzută o masă, între marginea frontală a pernei scaunului şi marginea din dreapta a mesei trebuie să existe o distanţă liberă minimă pe orizontală de cel puţin 230 mm (a se vedea figura 3).

4.2.2.3.   Spaţii pentru scaune cu rotile

În funcţie de lungimea trenului, exclusiv locomotiva sau motorul de angrenare, în trenul respectiv trebuie să existe cel puţin numărul de spaţii pentru scaune cu rotile indicat în următorul tabel:

Lungimea trenului

Număr spaţii pentru scaune cu rotile pe tren

Mai mică de 205 metri

2 spaţii pentru scaune cu rotile

205 – 300 metri

3 spaţii pentru scaune cu rotile

Mai mare de 300 metri

4 spaţii pentru scaune cu rotile

Pentru asigurarea echilibrului, spaţiul pentru scaune cu rotile trebuie proiectat pentru scaunul cu rotile ce va fi poziţionat fie cu faţa, fie cu spatele în sensul de mers.

Spaţiul pentru scaune cu rotile, pentru o singură persoană în scaun cu rotile, trebuie să fie adecvat pentru un scaun cu rotile cu următoarele caracteristici:

Dacă dispozitivele de sprijin la urcare sunt situate în staţii, acestea trebuie să fie adecvate pentru un scaun cu rotile cu caracteristicile descrise în anexa M:

Nu trebuie să existe nici o altă obstrucţionare a spaţiului desemnat între pardoseala şi tavanul vehiculului cu excepţia unei plase de bagaje suspendate, o bară de mână orizontală prinsă de perete sau tavanul vehiculului, ori o masă în conformitate cu cerinţele clauzei 4.2.2.10.

Distanţa minimă în planul longitudinal dintre spaţiul pentru scaune cu rotile şi o suprafaţă frontală 2 trebuie să fie în conformitate cu figura 5. Suprafaţa 1 poate fi un scaun rabatabil sau o strapontină ori un perete despărţitor.

Image

Dacă suprafaţa 2 este marginea frontală a pernei de scaun pentru pasager în cazul unei dispuneri faţă în faţă şi dacă acest scaun poate fi ocupat de un pasager, distanţa minimă nu trebuie să fie mai mică de 300 mm.

Dacă suprafaţa 2 este un spătar de scaun pentru pasageri în cazul unei dispuneri unidirecţionale sau un perete despărţitor ori un scaun rabatabil sau o strapontină în faţa spaţiului pentru scaune cu rotile, distanţa minimă nu trebuie să fie mai mică de 200 mm.

Image

Scaunele rabatabile sau strapontinele pot fi instalate în spaţiul pentru scaune cu rotile, însă, atunci când sunt pliate, nu trebuie să depăşească cerinţele dimensionale ale spaţiului pentru scaune cu rotile.

Trebuie să existe o structură sau alt accesoriu acceptabil cu o lăţime de 700 mm (aşa cum se arată în figura 6) la un capăt al spaţiului pentru scaune cu rotile. Înălţimea structurii sau a garniturii trebuie să poată împiedica un scaun cu rotile care a fost poziţionat cu spatele la structură sau garnitură să se răstoarne pe spate.

Cel puţin un scaun trebuie să fie disponibil fie lângă, fie cu faţa la spaţiile pentru scaune cu rotile pentru ca un alt pasager să călătorească cu persoana în scaunul cu rotile. Acest scaun trebuie să ofere acelaşi confort ca celelalte scaune şi poate să fie, de asemenea, situat în partea opusă culoarului de trecere.

Spaţiul pentru scaunul cu rotile trebuie prevăzut cu un dispozitiv de alarmă care, în caz de pericol, trebuie să permită unei persoane în scaunul cu rotile să informeze o persoană care poate lua măsuri corespunzătoare. Acesta trebuie amplasat la îndemâna unei persoane care stă într-un scaun cu rotile de referinţă.

După ce dispozitivul de alarmă a fost activat, trebuie prevăzută o indicaţie vizuală şi acustică a faptului că sistemul de alarmă funcţionează.

Dispozitivul de alarmă nu trebuie să fie poziţionat într-un loc îngust sau orice altă formă de protecţie care să împiedice operarea imediată cu ajutorul palmei.

Dispozitivul de alarmă trebuie poziţionat cât mai aproape de persoana în scaunul cu rotile.

Image

Un semn în conformitate cu anexa N clauzele N.3 şi N.4 trebuie amplasat în imediata apropiere sau în interiorul spaţiului pentru scaune cu rotile în scopul identificării spaţiului ca spaţiu pentru scaune cu rotile.

4.2.2.4.   Uşi

4.2.2.4.1.   Generalităţi

Pentru a încuia sau descuia o uşă acţionată manual şi destinată utilizării publicului, dispozitivul de comandă trebuie să poată fi operat cu palma prin exercitarea unei forţe de cel mult 20 newtoni.

Comenzile uşii, manuale sau butoane, trebuie să contrasteze cu suprafaţa pe care sunt montate.

Dacă pentru operarea uşilor sunt prevăzute butoane sau dispozitive de telecomandă, atunci fiecare buton sau dispozitiv trebuie să poată fi operat prin exercitarea unei forţe de cel mult 15 newtoni.

Dacă butoanele de deschidere şi închidere sunt prevăzute unul deasupra celuilalt, butonul de deschidere trebuie să fie întotdeauna butonul de sus.

4.2.2.4.2.   Uşi exterioare

4.2.2.4.2.1.   Cerinţele subsistemului

Uşile de acces spre exterior, automate sau semiautomate, trebuie prevăzute cu dispozitive care să detecteze prezenţa unui pasager, iar în cazul detectării unui pasager, uşile trebuie să se oprească automat şi să rămână deschise pe o perioadă limitată de timp.

Toate uşile de acces a pasagerilor în exterior trebuie să aibă o lăţime liberă utilă de 800 mm atunci când sunt deschise.

Uşile exterioare trebuie vopsite sau marcate pe exterior astfel încât să contrasteze cu partea laterală a caroseriei vehiculului.

Uşile desemnate de acces a scaunelor cu rotile în exterior trebuie să se afle cât mai aproape de spaţiile desemnate pentru scaune cu rotile.

Uşa ce va fi utilizată pentru accesul scaunelor cu rotile trebuie să fie în mod clar marcată cu un semn în conformitate cu anexa N clauzele N.3 şi N.4.

Din interiorul vehiculului, poziţia uşilor exterioare trebuie să fie în mod clar marcată, folosind contrastul pe pardoseala din apropierea uşii, în comparaţie cu restul pardoselii vehiculului.

La deschiderea unei uşi, trebuie emis un semnal sonor clar pentru persoanele din interiorul şi exteriorul trenului. Acest semnal de alertă trebuie să rămână activ timp de cel puţin cinci secunde cu excepţia cazului în care uşa este operată, în acest caz semnalul oprindu-se după 3 secunde. Această cerinţă nu este aplicabilă semnalelor sonore externe din trenurile de mare viteză de clasa 1 şi clasa 2.

Când o uşă cu deschidere automată sau cu telecomandă este operată de către mecanic sau alt membru al personalului de bord, semnalul de alertă trebuie să rămână activ timp de cel puţin trei secunde din momentul în care uşa începe să se deschidă.

Când o uşă cu închidere automată sau cu telecomandă este operată, persoanele din interiorul şi exteriorul trenului trebuie avertizate prin intermediul unei alarme sonore. Alarma trebuie să sune timp de cel puţin 2 secunde înainte ca uşa să înceapă să se închidă şi sunetul acesteia trebuie să fie diferit de cel folosit la închiderea uşii. Alarma trebuie să sune în continuare pe durata închiderii uşii.

Sursa sunetului trebuie amplasată lângă dispozitivul de comandă sau dacă acest dispozitiv nu există, în apropierea uşii.

Avertizări sonore pentru uşa pasagerului – uşă activată pentru deschidere

Caracteristică

sunete multiple continue sau în impulsuri lente (maxim 2 impulsuri pe secundă) din 2 sunete combinate.

Frecvenţe

3 000 Hz +/- 500 Hz

şi:

1 750 Hz +/- 500 Hz

Nivel de presiune acustică

70 dB LAeq, T +/- 2 în punctul central al vestibulului la o înălţime de 1,5 m deasupra nivelului solului. (T = durata totală a sunetului)

Avertizări sonore pentru uşa pasagerului – avertizare de închidere a uşii

Caracteristică

un sunet în impulsuri rapide (6-10 impulsuri pe secundă)

Frecvenţă

1 900 Hz +/- 500 Hz

Nivel de presiune acustică

70 dB LAeq, T +/-2 în afara vehiculului, la 1,5m depărtare de linia centrală a uşii la 1,5 m deasupra nivelului solului. Măsurare interioară când alarma este activă. (T = durata totală a sunetului)

Uşa trebuie activată de către personalul de bord sau în mod semiautomat (adică, prin apăsare pe buton de către un pasager).

Butonul trebuie amplasat fie lângă, fie pe canatul de uşă.

Butoanele pentru uşile exterioare, ce pot fi operate de pe peron, nu trebuie centrate la mai puţin de 800 mm şi la mai mult de 1 200 mm pe verticală de la nivelul peroanelor, pentru toate peroanele la care vor opri trenurile. Butoanele pentru uşile interioare nu trebuie centrate la mai puţin de 800 mm şi la mai mult de 1 200 mm pe verticală de la nivelul pardoselii vehiculului.

4.2.2.4.2.2.   Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate

Dacă pentru operarea uşilor sunt prevăzute butoane, atunci fiecare buton trebuie să aibă o indicaţie vizuală, pe sau lângă buton, atunci când este activat şi trebuie să poată fi operat prin exercitarea unei forţe de maximum 15 newtoni. Dacă uşa se închide prin telecomandă de către personalul de bord, indicaţia vizuală trebuie să rămână activă cel puţin 2 secunde înainte ca uşa să înceapă să se închidă.

Aceste butoane trebuie să poată fi identificate prin atingere (de exemplu, marcaje tactile) şi vor indica funcţionalitatea.

4.2.2.4.3.   Uşi interioare

4.2.2.4.3.1.   Cerinţele subsistemului

Uşile interioare semiautomate şi automate trebuie prevăzute cu dispozitive care să împiedice blocarea pasagerilor între uşi, în momentul operării acestora.

Dacă sunt prevăzute uşi interioare, acestea trebuie să îndeplinească cerinţele prezentei clauze.

Golurile de uşi puse la dispoziţie persoanelor în scaunul cu rotile trebuie să aibă o lăţime liberă utilă de cel puţin 800 mm.

Pentru a încuia sau descuia o uşa manuală destinată utilizării publicului, dispozitivul de comandă trebuie să poată fi operat cu palma prin exercitarea unei forţe de cel mult 20 newtoni.

Forţa necesară pentru a deschide şi a închide o uşă manuală nu trebuie să fie mai mare de 60 newtoni.

Butoanele pentru uşile interioare nu trebuie centrate la mai puţin de 800 mm şi la mai mult de 1 200 mm pe verticală de la nivelul pardoselii vehiculului.

Uşile automate de legătură consecutive şi între vehicule trebuie să funcţioneze fie sincron ca o pereche, fie a doua uşă trebuie să detecteze automat persoana care se îndreaptă spre ea şi să se deschidă.

Dacă mai mult de 75 % din suprafaţa uşii este confecţionată din material transparent, aceasta trebuie marcată cu cel puţin două benzi în relief cu semne, sigle, simboluri sau elemente decorative. Acestea trebuie să fie amplasate la o înălţime între 1 500 mm – 2 000 mm pentru banda superioară şi între 850 mm – 1 000 mm pentru banda inferioară, în contrast cu fundalul pe întreaga lăţime a uşii. Aceste benzi trebuie să aibă o înălţime de cel puţin 100 mm.

4.2.2.4.3.2.   Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate

Dacă pentru operarea uşilor sunt prevăzute butoane, atunci fiecare buton trebuie să se aprindă (sau spaţiul aferent trebuie iluminat) când este activat şi trebuie să poată fi utilizat prin exercitarea unei forţe de cel mult 15 newtoni.

Butonul trebuie poziţionat la cel puţin 800 mm şi cel mult 1 200 mm pe verticală deasupra nivelului solului.

Aceste butoane trebuie să poată fi identificate prin atingere (de exemplu, marcaje tactile) şi vor indica funcţionalitatea.

4.2.2.5.   Iluminat

Scările de acces în vehicul trebuie iluminate la o intensitate de cel puţin 75 Lux, măsurată pe 80 % din lăţimea scării cu un bec poziţionat în cadrul sau în imediata apropiere a acesteia.

4.2.2.6.   Toalete

4.2.2.6.1.   Generalităţi

Dacă în tren sunt prevăzute toalete, trebuie asigurat accesul la o toaletă universală din spaţiul pentru scaune cu rotile care trebuie să îndeplinească atât cerinţele pentru toaletele standard, cât şi cele pentru toaletele universale.

4.2.2.6.2.   Toaleta standard (cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate)

O toaletă standard nu este concepută pentru a fi accesibilă unei persoane în scaunul cu rotile.

Lăţimea utilă a uşii trebuie să fie de cel puţin 500 mm.

Orice clanţă de uşă, încuietoare sau dispozitiv de comandă a uşii din exteriorul sau interiorul compartimentului toaletei trebuie centrate la cel puţin 800 mm şi la cel mult 1 200 mm de la nivelul solului.

Un semnal vizual şi tactil (sau acustic) trebuie să indice când o uşă a fost încuiată.

Orice dispozitiv de comandă a uşii şi alte echipamente din interiorul compartimentului toaletei (cu excepţia meselor pentru schimbarea bebeluşilor) trebuie să poată fi operate prin exercitarea unei forţe de cel mult 20 newtoni.

Orice dispozitiv de comandă, inclusiv sistemul de canalizare, trebuie să aibă o culoare şi/sau un sunet care să contrasteze cu fundalul şi trebuie să poată fi identificat prin atingere.

Trebuie furnizate informaţii tactile clare şi precise despre utilizarea oricărui dispozitiv de comandă cu ajutorul pictogramelor.

O bară de mână fixă verticală şi/sau orizontală trebuie prevăzută lângă vasul de toaletă şi chiuvetă.

Barele de mână trebuie să fie rotunde în secţiune cu un diametru exterior de 30 mm – 40 mm şi trebuie să se afle la o distanţă liberă de 45 mm de orice suprafaţă adiacentă. Dacă o bară de mână este curbată, raza părţii interioare a curbei trebuie să aibă cel puţin 50 mm.

Scaunul şi capacul de toaletă şi barele de mână trebuie să aibă o culoare şi/sau o nuanţă care să contrasteze cu fundalul.

4.2.2.6.3.   Toaletă universală

O toaletă universală este o toaletă concepută pentru a fi utilizată de toţi pasagerii, inclusiv toate categoriile de PMR.

4.2.2.6.3.1.   Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate (toaleta universală)

Uşa de acces la toaletă trebuie să aibă o lăţime liberă utilă de cel puţin 800 mm.

Partea exterioară a uşii trebuie marcată cu un semn în conformitate cu anexa N clauzele N.3 şi N.4.

Orice clanţă de uşă, încuietoare sau dispozitiv de comandă a uşii din exteriorul sau interiorul compartimentului toaletei trebuie centrate la cel puţin 800 mm şi la cel mult 1 200 mm de la nivelul solului.

Un semnal vizual şi tactil (sau acustic) trebuie să indice când o uşă a fost încuiată.

Orice dispozitiv de comandă a uşii şi alte echipamente din interiorul compartimentului toaletei (cu excepţia meselor pentru schimbarea bebeluşilor) trebuie să poată fi operate prin exercitarea unei forţe de cel mult 20 newtoni.

În interiorul compartimentului toaletei trebuie să existe suficient spaţiu pentru ca un scaun cu rotile, astfel cum este definit în anexa M, să poată fi manevrat cât mai aproape de scaunul de toaletă, a se vedea figura 8a.

Image

În faţa scaunului de toaletă trebuie să existe un spaţiu liber de cel puţin 700 mm, aşa cum se arată în figura 8b.

Image

De fiecare parte a scaunului de toaletă trebuie prevăzută o bară de mână orizontală în conformitate cu cerinţele dimensionale din clauza menţionată anterior. Bara de mână de pe partea accesibilă scaunului cu rotile trebuie articulată astfel încât să se permită un transfer neobstrucţionat al persoanei în scaunul cu rotile pe şi de pe scaunul de toaletă, a se vedea figurile 9 şi 10.

Image

Image

Suprafaţa scaunului de toaletă, în poziţie coborât, trebuie să fie la o înălţime între 450 mm – 500 mm de la nivelul solului.

Toate instalaţiile (chiuvetă, distribuitor de săpun, oglindă, distribuitor de apă şi uscător) trebuie să fie uşor accesibile unei persoane în scaun cu rotile.

Compartimentul toaletei trebuie prevăzut cu cel puţin două dispozitive de alarmă care, în caz de urgenţă, trebuie să permită unei PMR să informeze o persoană care poate lua măsuri corespunzătoare. Un dispozitiv trebuie amplasat la cel mult 450 mm de la nivelul solului, distanţă măsurată pe verticală de la suprafaţa pardoselii la partea superioară a butonului. Celălalt dispozitiv trebuie amplasat la cel puţin 800 mm şi cel mult 1 200 mm de la nivelul solului, distanţă măsurată pe verticală la partea superioară a butonului.

Dispozitivul de alarmă inferior trebuie poziţionat astfel încât o persoană întinsă pe podea să poată ajunge la buton. Aceste două dispozitive trebuie amplasate pe suprafeţe verticale diferite ale compartimentului astfel încât să se poată ajunge la ele din mai multe poziţii.

Butonul de alarmă trebuie să se distingă de orice alt buton din toaletă şi să aibă o culoare diferită de celelalte dispozitive de comandă.

Un semn în conformitate cu anexa N clauzele N.3 şi N.7 trebuie amplasat în imediata apropiere a fiecărui dispozitiv de alarmă. Semnul trebuie să descrie funcţia şi acţiunile necesare şi trebuie să contrasteze cu fundalul şi să ofere informaţii tactile şi vizuale clare.

În toaletă trebuie să existe o indicaţie vizuală şi acustică a faptului că sistemul de alarmă a fost activat.

4.2.2.6.3.2.   Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate (schimbarea bebeluşilor)

Dacă nu sunt prevăzute camere rezervate copiilor, un dispozitiv care să permită schimbarea scutecelor bebeluşilor trebuie incorporat în toaleta universală. În poziţia coborât, dispozitivele pentru schimbarea bebeluşilor trebuie să se afle la o distanţă între 800 mm – 1 000 mm deasupra nivelului solului. Acestea trebuie să aibă cel puţin o lăţime de 500 mm şi o lungime de 700 mm.

Acestea trebuie proiectate astfel încât să se evite alunecarea accidentală a bebeluşului, nu trebuie să aibă margini ascuţite şi trebuie să poată suporta o greutate de cel puţin 80 kg.

Dacă masa pentru schimbarea bebeluşului iese din spaţiul accesibil al toaletei, aceasta trebuie să poată fi pliată, cu exercitarea unei forţe de cel mult 25 newtoni.

4.2.2.7.   Culoare de trecere

De la intrarea în vehicul, culoarul de trecere prin vehicul trebuie să aibă o lăţime de cel puţin 450 mm de la nivelul solului la o înălţime de 1 000 mm şi 550 mm de la o înălţime între 1 000 mm – 1 950 mm.

Lăţimea culoarului de trecere între vehiculele de legătură ale unei singure garnituri trebuie să se menţină la cel puţin 550 mm pe şină dreaptă şi orizontală.

Accesul la şi din spaţiile pentru scaune cu rotile, zonele şi uşile accesibile scaunelor cu rotile trebuie să aibă o lăţime de trecere de cel puţin 800 mm şi o înălţime de cel puţin 1 450 mm în orice punct. Culoarul de trecere trebuie astfel prevăzut pentru a permite mişcarea neobstrucţionată a scaunului de referinţă din anexa M.

Un spaţiu de întoarcere, cu un diametru de cel puţin 1 500 mm trebuie prevăzut în apropierea spaţiului pentru scaune cu rotile astfel încât persoana cu handicap din scaunul cu rotile să poată întoarce scaunul. Spaţiul pentru scaune cu rotile poate fi inclus în cercul de întoarcere.

4.2.2.8.   Informaţii clienţi

4.2.2.8.1.   Generalităţi

Toate informaţiile trebuie să fie coerente şi în conformitate cu normele europene sau naţionale.

Toate informaţiile trebuie să fie compatibile cu sistemul general de orientare şi informaţii, în special în ceea ce priveşte culoarea şi contrastul cu trenurile, peroanele şi intrările.

Informaţiile vizuale trebuie să fie lizibile în orice condiţii de iluminare atunci când vehiculul sau staţia sunt operaţionale.

Informaţiile vizuale trebuie să contrasteze cu fundalul acestora.

Elementele inferioare de prelungire (descenders) a caracterelor Roman trebuie să poată fi uşor recunoscute şi să aibă un raport al dimensiunilor de minim 20 % pentru caracterele cu majuscule.

Elementele comprimate inferioare (descenders) şi superioare de prelungire a literei (ascenders) nu trebuie utilizate.

Trebuie să existe posibilitatea furnizării de informaţii (atât sonore, cât şi vizuale) în mai multe limbi. (Alegerea şi numărul limbilor trebuie să fie responsabilitatea întreprinderii feroviare, având în vedere clientela fiecărui serviciu de mişcare în parte).

Următoarele informaţii trebuie furnizate:

informaţii şi instrucţiuni de siguranţă în conformitate cu normele europene sau naţionale;

instrucţiuni de siguranţă sonore în caz de urgenţă;

semne de avertizare, interzicere şi obligativitate în conformitate cu normele europene sau naţionale;

informaţii privind ruta trenului;

informaţii privind amplasarea instalaţiilor de la bord.

4.2.2.8.2.   Informaţii (semne, pictograme, bucle inductive şi dispozitive pentru apel de urgenţă)

4.2.2.8.2.1.   Cerinţele subsistemului

Toate semnele de avertizare, obligativitate şi interzicere trebuie să conţină pictograme şi să fie concepute în conformitate cu ISO 3864-1.

Nu trebuie să existe mai mult de cinci pictograme, împreună cu o săgeată direcţională care să indice un singur sens, poziţionate una lângă cealaltă într-un singur loc.

Semnele cu informaţii tactile trebuie amplasate în:

toalete, pentru informaţii funcţionale şi apel de urgenţă, dacă este cazul

trenuri, pentru buton deschidere/închidere uşă şi apel de urgenţă

Reclamele nu trebuie combinate cu sistemele de orientare şi informaţii.

Pentru PMR trebuie prevăzute următoarele simboluri grafice şi pictograme specifice:

simbolul scaunului cu rotile în conformitate cu anexa N clauzele N.3 şi N.4

informaţii direcţionale pentru amenajări accesibile pentru scaunul cu rotile

indicaţie privind amplasarea uşii cu acces pentru scaunul cu rotile în afara trenului

indicaţie privind spaţiul pentru scaune cu rotile din interiorul trenului

indicaţie privind toaletele universale

Simbolurile pot fi combinate cu alte simboluri (de exemplu: ascensor, toaletă etc).

4.2.2.8.2.2.   Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate

Dacă sunt prevăzute bucle inductive, acestea trebuie să fie semnalate cu un indicator în conformitate cu anexa N clauzele N.3 şi N.4.

În cazul în care este prevăzută această facilitate, un simbol grafic trebuie să indice locul de depozitare a bagajelor grele şi a bunurilor voluminoase.

Dacă există un dispozitiv de apel pentru asistenţă sau informaţii, acesta trebuie semnalat cu un indicator în conformitate cu anexa N clauzele N.3 şi N.6.

şi trebuie prevăzut cu:

o indicaţie vizuală şi acustică a faptului că dispozitivul a fost activat;

informaţii de utilizare suplimentare, dacă sunt necesare.

Dacă există un dispozitiv pentru apel de urgenţă, acesta trebuie să fie în conformitate cu anexa N clauzele N.3 şi N.7 şi trebuie prevăzute:

simboluri vizuale şi tactile;

o indicaţie vizuală şi acustică a faptului că dispozitivul a fost activat;

informaţii de utilizare suplimentare, dacă sunt necesare.

În toaletele universale şi toaletele accesibile pentru scaunul cu rotile, dacă sunt instalate bare de mână articulate, trebuie prevăzut un simbol grafic care să indice bara atât în poziţie verticală, cât şi în poziţie coborât.

4.2.2.8.3.   Informaţii (descriere a traseului şi rezervare de locuri)

Destinaţia finală sau ruta trebuie afişate în afara trenului pe peron în apropierea a cel puţin unei uşi de acces a pasagerilor, cel puţin privind un minim de vehicule alternative ale trenului.

Dacă trenurile operează într-un sistem în care informaţiile vizuale dinamice sunt furnizate pe peroanele din staţie pe o rază de 50 metri şi informaţiile despre destinaţie şi rută sunt, de asemenea, furnizate pe partea frontală a trenului, nu este obligatoriu să se furnizeze informaţii pe părţile laterale ale fiecărui vehicul.

Destinaţia finală sau ruta trenului trebuie afişată în interiorul fiecărui vehicul.

Următoarea oprire a trenului trebuie afişată astfel încât să poată fi citită de la cel puţin 51 % din scaunele de pasageri din interiorul fiecărui vehicul. Aceste informaţii trebuie afişate cu cel puţin două minute înainte de sosire în staţia în cauză. Dacă următoarea staţie se află la o distanţă mai mică de două minute, aceasta trebuie afişată imediat după plecarea din staţia anterioară.

Cerinţa de a face vizibile afişarea destinaţiei şi a „următoarei opriri” pentru 51 % din scaunele de pasageri nu trebuie îndeplinită dacă trenul este parţial sau în totalitate împărţit pe compartimente cu cel mult 8 scaune deservite de un coridor. Totuşi, un afişaj trebuie să fie vizibil pentru o persoană care stă pe coridor în afara compartimentului şi trebuie să fie vizibil pentru o persoană care ocupă un spaţiu pentru scaune cu rotile.

Trebuie puse la dispoziţie detaliile privind ruta şi reţeaua pe care circulă fiecare tren (întreprinderea feroviară trebuie să decidă modul în care sunt furnizate aceste informaţii).

Informaţiile privind următoarea oprire pot fi afişate pe acelaşi ecran cu destinaţia finală. Totuşi, aceasta va reveni la destinaţia finală imediat ce trenul s-a oprit.

Sistemul trebuie să permită anunţurile în mai multe limbi. (Alegerea şi numărul limbilor trebuie să fie responsabilitatea întreprinderii feroviare, având în vedere clientela fiecărui serviciu feroviar în parte).

Dacă sistemul este automat, trebuie să fie posibilă ştergerea sau corectarea informaţiilor incorecte sau false.

Dacă în vehicul sunt prevăzute locuri rezervate, atunci numărul sau litera vehiculului (conform sistemului de rezervare) trebuie afişată pe sau în apropierea fiecărei uşi în caractere cu o înălţime de cel puţin 70 mm.

Dacă locurile sunt identificare prin numere sau litere, numărul sau litera corespunzătoare locului trebuie afişată pe sau în apropierea fiecărei uşi în caractere cu o înălţime de cel puţin 12 mm. Aceste numere sau litere trebuie să contrasteze cu fundalul.

Trenul trebuie prevăzut cu un sistem de sonorizare care trebuie utilizat fie pentru anunţurile obişnuite sau urgente ale mecanicului sau ale altui membru al echipajului responsabil în mod specific de pasageri.

Sistemul poate opera manual, automat sau programat în prealabil. Dacă sistemul este automat, trebuie să fie posibilă ştergerea sau corectarea informaţiilor incorecte sau false.

Sistemul trebuie utilizat pentru a anunţa destinaţia şi următoarea oprire a trenului sau plecarea din fiecare staţie.

Sistemul trebuie utilizat pentru a anunţa următoarea oprire a trenului cu cel puţin două minute înainte de sosirea trenului în respectiva staţie. Dacă următoarea staţie se află la o distanţă mai mică de două minute, aceasta trebuie anunţată imediat după plecarea din staţia anterioară.

Informaţiile verbale trebuie să aibă un nivel RASTI minim de 0,5, în conformitate cu IEC 60268-16 partea 16, în toate zonele. Sistemul trebuie să îndeplinească cerinţa pentru fiecare scaun şi spaţiu destinat scaunelor cu rotile.

Sistemul trebuie să permită anunţurile în mai multe limbi. (Alegerea şi numărul limbilor trebuie să fie responsabilitatea întreprinderii feroviare, având în vedere clientela fiecărui serviciu feroviar în parte).

Dacă sistemul este automat, trebuie să fie posibilă ştergerea sau corectarea informaţiilor incorecte sau false.

4.2.2.8.4.   Informaţii (cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate)

Fiecare denumire de staţie (care poate fi prescurtată) sau mesaj trebuie să rămână afişat timp de cel puţin 2 secunde. Dacă se utilizează un afişaj derulant (pe orizontală sau verticală), fiecare cuvânt complet trebuie să rămână afişat timp de cel puţin 2 secunde iar viteza de derulare pe orizontală nu trebuie să depăşească 6 caractere pe secundă. Caracterele „Sans Serif”, în regim mixt, trebuie utilizate pentru toate informaţiile scrise. (Adică, nu numai în litere majuscule).

Literele majuscule şi numerele folosite pe afişajele exterioare frontale trebuie să aibă o înălţime de cel puţin 70 mm şi pe afişajele laterale 35 mm pe partea şi indicatoarele din interior.

În interiorul trenurilor, dimensiunea caracterelor nu trebuie să fie mai mică de 35 mm pentru o distanţă de citire de peste 5 000 mm.

Caracterele afişate de 35 mm trebuie considerate ca fiind lizibile până la cel mult 10 000 mm distanţă de vizualizare.

4.2.2.9.   Diferenţe de nivel

Scările interioare (altele decât cele pentru acces exterior) trebuie să aibă o înălţime maximă de 200 mm şi o adâncime minimă de 280 mm, măsurate la axa centrală a scărilor. Prima şi ultima treaptă trebuie semnalate cu o bandă contrastantă cu o adâncime între 45 mm – 50 mm care să se extindă pe întreaga lăţime a scărilor, atât pe suprafeţele frontale, cât şi pe cele superioare ale muchiei proeminente a treptei. Pentru trenurile cu etaj, este permisă reducerea acestei valori la 270 mm în cazul scărilor de acces la etaj.

Nu este permisă existenţa nici unei trepte între vestibulul unei uşi exterioare de acces pentru scaunul cu rotile, spaţiul pentru scaune cu rotile, un compartiment de dormit universal şi toaleta universală, cu excepţia unui prag de uşă care nu trebuie să depăşească 15 mm în înălţime.

În ceea ce priveşte rampele din tren, înclinaţia maximă nu trebuie să depăşească următoarele valori:

Lungimea rampei

Înclinaţie maximă (grade)

Înclinaţie maximă ( %)

> 1 000 mm

4,47

8

600 mm – 1 000 mm

8,5

15

mai mică de 600 mm

10,2

18

Notă: Aceste înclinaţii trebuie măsurate când vehiculul staţionează pe şină dreaptă şi orizontală.

4.2.2.10.   Bare de mână

Toate barele de mână montate pe un vehicul trebuie să aibă secţiunea rotundă şi un diametru exterior între 30 mm – 40 mm şi o distanţă liberă de cel puţin 45 mm de orice suprafaţă adiacentă. Dacă o bară de mână este curbată, raza părţii interioare a curbei trebuie să aibă cel puţin 50 mm.

Toate barele de mână trebuie să contrasteze cu fundalul de montare.

Uşile care au mai mult de două trepte de acces trebuie prevăzute cu bare de mână pe ambele părţi, montate în interior cât mai aproape posibil de peretele exterior al vehiculului. Acestea trebuie să aibă o înălţime între 800 mm – 900 mm de la prima treaptă utilă de urcare în tren, în funcţie de înălţimea peronului pentru care materialul rulant este conceput spre utilizare şi trebuie să fie paralele cu linia muchiei treptei.

Trebuie, de asemenea, prevăzută o bară de mână verticală la urcarea şi coborârea din tren. Uşile care au cel mult două trepte de acces trebuie prevăzute cu bare de mână pe ambele părţi, montate în interior, cât mai aproape posibil de peretele exterior al vehiculului. Acestea trebuie să aibă o lungime între 700 mm – 1 200 mm de la pragul primei trepte.

În cazul în care culoarul de trecere al coridorului de mijloc este mai mic de 1 000 mm şi mai lung de 2 000 mm, în interiorul sau lângă coridoarele de mijloc dintre vehicule trebuie să existe bare de mână sau mânere prevăzute pentru utilizare de către pasageri. Dacă culoarul de trecere al coridorului de mijloc este mai lat sau egal cu 1 000 mm, în coridorul de mijloc trebuie prevăzute bare de mână sau mânere.

4.2.2.11.   Cuşetă cu acces pentru scaune cu rotile

Dacă un tren are cuşete pentru pasageri, trebuie prevăzut un vehicul care să conţină cel puţin o cuşetă cu acces pentru scaunul cu rotile adecvată unui scaun cu rotile cu specificaţia din anexa M.

Dacă un tren are mai multe vehicule în care există cuşete pentru pasageri, în trenul respectiv trebuie să existe cel puţin două cuşete cu acces pentru scaunul cu rotile.

Dacă un vehicul feroviar este prevăzut cu o cuşetă cu acces pentru scaunul cu rotile, pe partea exterioară a uşii vehiculului respectiv trebuie să existe un semn corespunzător în conformitate cu anexa N clauzele N.3 şi N.4.

Cuşeta trebuie prevăzută cu cel puţin două dispozitive de alarmă care, în caz de pericol, trebuie să permită unei PMR să informeze o persoană care poate lua măsuri corespunzătoare. Un dispozitiv trebuie amplasat la cel mult 450 mm de la nivelul solului, distanţă măsurată pe verticală de la suprafaţa pardoselii la partea superioară a butonului. Celălalt dispozitiv trebuie amplasat la cel puţin 600 mm şi cel mult 800 mm de la nivelul solului, distanţă măsurată pe verticală la partea superioară a butonului.

Dispozitivul de alarmă inferior trebuie poziţionat astfel încât o persoană întinsă pe podea să poată ajunge uşor la buton. Aceste două dispozitive trebuie amplasate pe suprafeţe verticale diferite ale cuşetei. Dispozitivele de alarmă trebuie să se distingă de orice alt buton din cuşetă şi să aibă o culoare diferită de celelalte dispozitive de comandă.

Un semn în conformitate cu anexa N clauzele N.3 şi N.7 trebuie amplasat în imediata apropiere a fiecărui dispozitiv de alarmă. Semnul trebuie să descrie funcţia şi acţiunile necesare şi trebuie să contrasteze cu fundalul şi să ofere informaţii tactile şi vizuale clare.

În cuşetă trebuie să existe o indicaţie vizuală şi acustică a faptului că dispozitivul de alarmă a fost activat.

4.2.2.12.   Poziţia scării pentru accesul şi ieşirea vehiculelor

4.2.2.12.1.   Cerinţe generale

Trebuie demonstrat faptul că punctul situat în poziţie centrală pe muchia treptei (2) fiecărei uşi de acces de pe ambele părţi ale unui vehicul aşezat central pe şine şi în condiţii de funcţionare cu roţi noi dar fără pasageri, trebuie poziţionat în interiorul suprafeţei identificate ca „poziţia treptei” în figura 11 de mai jos, în conformitate cu cerinţele specificate mai jos.

Treptele de acces în vehicul trebuie proiectate pentru a corespunde următoarelor cerinţe în conformitate cu tipul de peron la care materialul rulant este prevăzut să oprească, în condiţii de funcţionare normală. Pardoseala din dreptul uşii de acces trebuie considerată ca fiind o treaptă.

Treptele trebuie să fie proiectate astfel încât ecartamentul maxim din construcţie să îndeplinească cerinţele din anexa C la STI pentru vagoane de marfă.

Cerinţa (a) pentru întreg materialul rulant prevăzut să oprească, în condiţii de funcţionare normală, la peroanele cu o înălţime mai mică de 550 mm:

Treapta cea mai de jos (primul nivel) trebuie să se afle la limita inferioară a ecartamentului din construcţie al vehiculului, în conformitate cu anexa C la STI pentru vagoane de marfă pentru acest vehicul.

Poziţia orizontală a celei mai de jos trepte (primul nivel) trebuie să se afle la limita exterioară a ecartamentului din construcţie al vehiculului, în conformitate cu anexa C la STI pentru vagoane de marfă pentru acest vehicul.

Cerinţa (b) pentru întreg materialul rulant prevăzut să oprească, în condiţii de funcţionare normală, la peroanele cu o înălţime de 550 mm:

O treaptă trebuie să îndeplinească cerinţele din figura 11 şi să aibă următoarele valori când vehiculul a oprit în poziţia sa nominală,

 

δh mm

δv+ mm

δv- mm

pe o şină dreaptă şi orizontală

200

230

160

pe o şină cu o rază de viraj de 300 m

290

230

160

Cerinţa (c) pentru întreg materialul rulant prevăzut să oprească, în condiţii de funcţionare normală, la peroanele cu o înălţime de 760 mm:

O treaptă trebuie să îndeplinească cerinţele din figura 11 şi să aibă următoarele valori când vehiculul a oprit în poziţia sa nominală,

 

δh mm

δv+ mm

δv- mm

pe o şină dreaptă şi orizontală

200

230

160

pe o şină cu o rază de viraj de 300 m

290

230

160

Cerinţa (d) pentru întreg materialul rulant prevăzut să oprească, în condiţii de funcţionare normală, atât la peroane cu o înălţime de 760 mm, cât şi la peroane cu o înălţime de 550 mm sau mai mică şi prevăzut cu două sau mai multe trepte de acces:

Pe lângă cerinţele relevante menţionate anterior, o treaptă trebuie să îndeplinească cerinţele din figura 11 şi să aibă următoarele valori când vehiculul se opreşte în poziţia sa nominală, pe baza unei înălţimi nominale a peronului de 760 mm.

 

δh mm

δv+ mm

δv- mm

pe o şină dreaptă şi orizontală

380

230

160

pe o şină cu o rază de viraj de 300 m

470

230

160

Image

4.2.2.12.2.   Scări de acces/ieşire

Toate treptele de acces şi ieşire trebuie să fie antiderapante şi să aibă o lăţime liberă efectivă egală cu cea a uşii.

Scările interioare de acces exterior trebuie să aibă o înălţime de cel mult 200 mm şi o adâncime de cel puţin 240 mm (efectivă) între marginile verticale ale treptei. Deschiderea fiecărei trepte trebuie să fie egală. Prima şi ultima treaptă trebuie semnalate cu o bandă contrastantă cu o adâncime între 45 mm – 50 mm care să se întindă pe întreaga lăţime a scărilor, atât pe suprafeţele frontale, cât şi pe cele superioare ale muchiei proeminente a treptei.

Înălţimea fiecărei trepte poate fi mărită la cel mult 230 mm dacă se poate demonstra faptul că prin acest lucru se obţine o reducere a unei trepte din numărul total de trepte necesare. (De exemplu, dacă trebuie parcursă distanţa pe verticală de 460 mm, se poate demonstra faptul că folosind trepte de cel mult 230 mm se reduce numărul de trepte necesare de la 3 la 2).

O scară de acces spre exterior, fixă sau escamotabilă, trebuie să aibă o înălţime de cel mult 230 mm între trepte şi o adâncime de cel puţin 150 mm. Dacă este montată o treaptă intermediară şi aceasta este o extensie a pragului de uşă în afara vehiculului şi nu există nici o schimbare de nivel între treapta intermediară şi pardoseala vehiculului, acesta nu va fi considerată ca fiind o treaptă în sensul prezentei specificaţii. O reducere minimă a nivelului, cu cel mult 60 mm, între suprafaţa pardoselii vestibulului şi cea din exteriorul vehiculului, utilizată la ghidarea şi blocarea uşilor este, de asemenea, permisă şi nu va fi considerată ca fiind o treaptă.

Accesul în vestibulul vehiculului trebuie să se facă cu cel mult 4 trepte din care una poate fi exterioară.

4.2.2.12.3.   Dispozitive de sprijin la urcare

4.2.2.12.3.1.   Generalităţi

Dispozitivele de sprijin la urcare trebuie să îndeplinească cerinţele din tabelul următor:

Utilizarea dispozitivelor de sprijin la urcare

Neaccesibil persoanelor în scaunul cu rotile

Accesibil atât persoanelor în scaunul cu rotile, cât şi altor persoane

Accesibil numai persoanelor în scaunul cu rotile

Categorie de dispozitive de sprijin la urcare

Scară escamotabilă

Rampă

Ascensor

Alte dispozitive

Punte de legătură

Alte dispozitive

 

Alte dispozitive

 

Cerinţe generale în conformitate cu:

categoria A

categoria A

categoria B

 

categoria B

 

4.2.2.12.3.2.   Disponibilitatea dispozitivelor de sprijin la urcare pentru persoanele în scaun cu rotile

Dacă într-un tren se intenţionează deschiderea unei uşi compatibile pentru scaunul cu rotile, în condiţii de funcţionare normală, la un peron dintr-o staţie care are căi de acces lipsite de obstacole în conformitate cu 4.1.2.3.1, trebuie prevăzut un dispozitiv de sprijin la urcare ce va fi utilizat între uşă şi peron pentru a permite unui pasager în scaunul cu rotile să urce sau să coboare, cu excepţia cazului în care se demonstrează faptul că spaţiul liber dintre marginea pragului uşii respective şi marginea peronului nu depăşeşte 75 mm pe orizontală şi 50 mm pe verticală.

Poziţia marginii peroanelor pentru care dispozitivele de sprijin la urcare sunt compatibile, în conformitate cu alineatul anterior, trebuie menţionată în caracteristicile materialului rulant.

Dacă distanţa nu depăşeşte 30 km între staţiile de pe aceeaşi rută care au peroane la care materialul rulant se va opri şi care sunt echipate cu dispozitive de sprijin la urcare pentru persoanele în scaunul cu rotile, atunci nu este obligatoriu ca materialul rulant să fie prevăzut cu aceste dispozitive.

Administratorul de infrastructură [sau şeful (şefii) de gară în cazul în care este (sunt) entitatea (entităţile) responsabilă(e)] şi întreprinderea feroviară responsabilă trebuie să convină asupra administrării dispozitivului de sprijin la urcare în conformitate cu Regulamentul 1371/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului privind drepturile şi obligaţiile pasagerilor în transportul internaţional feroviar pentru a stabili partea responsabilă de instalarea oricăror dispozitive necesare de sprijin la urcare. Administratorul de infrastructură [sau şeful (şefii) de gară] şi întreprinderea feroviară trebuie să se asigure de faptul că repartizarea convenită a responsabilităţilor este soluţia globală cea mai viabilă.

Aceste acorduri trebuie să definească:

peroanele din staţie unde trebuie prevăzut un dispozitiv de ajutor la urcare de către administratorul de infrastructură sau de şeful de staţie şi materialul rulant pentru care va fi utilizat,

peroanele din staţie unde trebuie prevăzut un dispozitiv de ajutor la urcare de către întreprinderea feroviară şi materialul rulant pentru care va fi utilizat,

materialul rulant pentru care trebuie prevăzut un dispozitiv de ajutor la urcare de către întreprinderea feroviară şi peronul pe care va fi utilizat,

normele specifice de oprire a trenurilor în sensul respectării clauzei 4.1.2.19 (zonă destinată dispozitivelor de sprijin pentru accesul persoanelor în scaunul cu rotile).

În cadrul sistemului său de management al siguranţei, întreprinderea feroviară trebuie să specifice care sunt obligaţiile sale conform acestor acorduri şi modul în care intenţionează să le ducă la îndeplinire.

În cadrul sistemului său de management al siguranţei, administratorul de infrastructură trebuie să specifice care sunt obligaţiile sale conform acestor acorduri şi modul în care intenţionează să le ducă la îndeplinire.

În alineatele de mai sus, şeful de gară responsabil de peroane este considerat ca fiind un administrator de infrastructură în conformitate cu articolul 3 din Directiva 91/440/CE: definiţia infrastructurii şi Regulamentul 2598/70/CE.

4.2.2.12.3.3.   Cerinţe generale categoria A

Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate

Dispozitivul trebuie să poată rezista la o sarcină verticală concentrată descendentă de 2 kN, aceasta trebuie aplicată pe o suprafaţă de 100 mm * 200 mm în orice poziţie pe suprafaţa treptei expuse fără a provoca vreo deformare permanentă;

Dispozitivul trebuie să poată suporta pe suprafaţa sa expusă o sarcină verticală descendentă distribuită de 4 kN pe metru din lungimea treptei fără a provoca vreo deformare permanentă semnificativă.

Un mecanism corespunzător trebuie instalat pentru a se asigura stabilitatea dispozitivului în poziţie desfăşurat şi pliat.

Suprafaţa dispozitivului trebuie să fie antiderapantă şi trebuie să aibă o lăţime liberă efectivă egală cu lăţimea uşii.

Dispozitivul trebuie prevăzut cu un dispozitiv capabil să oprească mişcarea scării respective dacă marginea sa din faţă atinge un obiect sau o persoană în timp ce scara este în mişcare

Forţa maximă exercitată de dispozitiv trebuie să corespundă următoarelor:

Forţa maximă exercitată de dispozitiv în direcţia de deschidere nu trebuie să depăşească vârful de forţă de 300 N la lovirea de un obstacol.

Dacă pasagerii trebuie să stea în picioare într-un dispozitiv mobil pe verticală în interiorul vehiculului, scara nu trebuie să funcţioneze cu o forţă verticală de =150 N aplicată pe o zonă cu un diametru de 80 mm în orice poziţie a suprafeţei scării.

Dispozitivul trebuie să aibă integrată o metodă de siguranţă pentru desfăşurare şi pliere în cazul unei pene de curent.

4.2.2.12.3.4.   Cerinţe generale categoria B

Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate

Dacă dispozitivele de sprijin la urcare sunt situate în staţii, acestea trebuie să fie adecvate pentru un scaun cu rotile care prezintă caracteristicile descrise în anexa M:

Suprafaţa dispozitivului trebuie să fie antiderapantă şi trebuie să aibă o lăţime liberă efectivă de cel puţin 760 mm, cu excepţia ascensoarelor pentru care este permisă o lăţime de 720 mm. Dacă placa are o lăţime mai mică de 900 mm, trebuie să aibă marginile ridicate pe ambele părţi pentru evitarea alunecării roţilor.

Dispozitivul trebuie să reziste la o greutate de cel puţin 300 kg în centrul rampei, distribuită pe o suprafaţă de 660 mm pe 660 mm.

4.2.2.12.3.5.   Cerinţe specifice scărilor escamotabile

O scară escamotabilă este un dispozitiv integrat într-un vehicul, complet automat şi activat la secvenţele de deschidere/închidere a uşii.

Scările escamotabile pot fi utilizate, cu condiţia ca acestea să îndeplinească cerinţele privind ecartamentul din construcţie ales al materialului rulant, în conformitate cu anexa C la STI pentru vagoane de marfă.

În cazul în care scara escamotabilă se extinde dincolo de limitele permise de normele de măsurare, trenul trebuie să fie oprit în momentul extinderii scării.

Scara escamotabilă trebuie să fie complet desfăcută înainte ca deschiderea uşii să permită pasagerilor să traverseze şi invers, retragerea scării poate începe numai când deschiderea uşii nu mai permite traversarea de către pasagerii PMR.

4.2.2.12.3.6.   Cerinţe specifice rampelor mobile

Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate

Dacă personalul operează manual dispozitivul, acesta trebuie să fie proiectat pentru o cât mai mare siguranţă şi trebuie să necesite un efort minim de operare.

Dacă dispozitivul de sprijin la urcare funcţionează pe bază de curent electric, acesta trebuie să aibă integrată o metodă de siguranţă de operare manuală în cazul unei pene de curent. Această metodă trebuie să poată fi utilizată fără nici un pericol atât pentru ocupant, cât şi pentru operator.

O rampă de acces poate fi fie poziţionată manual de către personal indiferent dacă este pliată pe peronul unei staţii sau la bordul unui tren, fie desfăşurată semiautomat prin mijloace mecanice, fiind operată de către personal sau pasager.

Suprafaţa rampei trebuie să fie antiderapantă şi trebuie să aibă o lăţime liberă de cel puţin 760 mm.

Rampele trebuie să aibă marginile ridicate pe ambele părţi pentru evitarea alunecării roţilor.

Soclurile la ambele capete trebuie să fie teşite şi înalte de cel mult 20 mm. Trebuie să aibă benzi de avertizare contrastante.

Când este utilizată la urcare sau coborâre, rampa trebuie asigurată astfel încât să nu se deplaseze la încărcare şi descărcare.

Trebuie prevăzut un compartiment sigur pentru a se asigura faptul că rampele pliate, inclusiv rampele portabile, nu reprezintă un obstacol pentru scaunul cu rotile al unui pasager sau pentru dispozitivul de ajutor la mers ori că nu pune în pericol pasagerii în cazul unei opriri bruşte.

Rampa trebuie să aibă o înclinaţie de cel mult 10,2 grade (18 %). Această valoare maximă poate necesita ajutarea pasagerului.

Cerinţele subsistemului

Trebuie prevăzut un compartiment sigur pentru a se asigura faptul că rampele pliate, inclusiv rampele mobile, nu reprezintă un obstacol pentru scaunul cu rotile al unui pasager sau pentru dispozitivul de ajutor la mers, ori că nu pune în pericol pasagerii în cazul unei opriri bruşte.

4.2.2.12.3.7.   Cerinţe specifice rampelor semiautomate

Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate

O rampă semiautomată poate fi prevăzută cu un dispozitiv capabil să oprească mişcarea scării respective dacă marginea sa din faţă atinge un obiect sau o persoană cât timp placa este în mişcare.

Rampa trebuie să aibă o înclinaţie de cel mult 10,2 grade (18 %). Această valoare maximă poate necesita ajutarea pasagerului.

Cerinţele subsistemului

Un buton trebuie să asigure faptul că vehiculul nu poate fi mişcat când rampa semiautomată nu este pliată.

4.2.2.12.3.8.   Cerinţe specifice punţilor de acces

Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate

O punte de acces este un dispozitiv integrat într-un vehicul, complet automat şi activat la secvenţele de deschidere/închidere a uşii. Aceasta poate rămâne în poziţie orizontală fără susţinere pe peronul staţiei.

4.2.2.12.3.9.   Cerinţe specifice ascensoarelor de la bord

Cerinţe privind elementele constitutive de interoperabilitate

Ascensorul la bord este un dispozitiv integrat în uşa unui vehicul care trebuie să fie desfăşurat de către personalul de tren. Sistemul trebuie să poată depăşi diferenţa maximă de înălţime între pardoseala vehiculului şi peronul staţiei în care este folosit.

În cazul utilizării unui ascensor la bord, acesta trebuie să fie conform următoarelor:

În cazul în care este prevăzut un buton de amplasare, coborâre la nivelul solului, ridicare şi arimare, la fiecare apăsare a acestuia, operatorul trebuie să exercite o presiune manuală continuă şi nu trebuie să permită o secvenţiere necorespunzătoare atunci când platforma ascensorului este ocupată.

Ascensorul trebuie să aibă integrată o metodă de siguranţă pentru desfăşurarea, coborârea la nivelul solului cu o persoană şi plierea liftului gol în cazul unei pene de curent.

Nici o componentă a platformei ascensorului nu trebuie să se deplaseze cu mai mult de 150 mm/secundă pe durata coborârii şi urcării ascensorului cu un pasager şi nu trebuie să depăşească 300 mm/secundă pe durata amplasării sau arimării (cu excepţia cazului în care ascensorul este amplasat sau arimat manual). Acceleraţia maximă a platformei pe orizontală sau verticală atunci când este ocupată trebuie să fie de 0,3 g.

Platforma ascensorului trebuie prevăzută cu bariere pentru a preveni rostogolirea scaunului cu rotile de pe platformă pe durata utilizării acesteia.

O barieră de protecţie mobilă sau o caracteristică de proiectare proprie trebuie să împiedice căderea unui scaun cu rotile de pe marginea platformei până când ascensorul ajunge în cea mai înaltă poziţie a sa.

Platforma care se extinde dincolo de vehicul în poziţia ridicat trebuie prevăzută pe părţile laterale cu o barieră de protecţie înaltă de cel puţin 25 mm. Aceste bariere nu trebuie să constituie un obstacol la intrarea sau ieşirea de pe culoar.

Obstacolul de pe margine (obstacol exterior) care funcţionează ca o rampă de încărcare atunci când ascensorul se află la nivelul solului, trebuie să fie suficientă pentru ridicare sau închidere ori trebuie prevăzut un sistem suplimentar pentru a împiedica suprapunerea sau trecerea unui scaun cu rotile electric peste acesta.

Ascensorul trebuie să permită orientarea scaunului cu rotile atât spre interior, cât şi spre exterior.

Trebuie prevăzut un sistem sigur de pliere care să asigure faptul că ascensorul pliat nu reprezintă un obstacol pentru scaunul cu rotile al unui pasager sau pentru dispozitivul de ajutor la mers, ori că nu pune în pericol pasagerii.

Dacă ascensorul este pliat, lăţimea utilă a uşii trebuie să fie de cel puţin 800 mm.

Cerinţele subsistemului

Ascensorul trebuie să asigure faptul că vehiculul nu poate fi mişcat când ascensorul nu este pliat.

4.2.3.   Specificaţii funcţionale şi tehnice ale interfeţelor

Datorită faptului că în prezent, nu există STI-uri feroviare convenţionale pentru materialul rulant destinat pasagerilor şi pentru infrastructură, această secţiune rămâne un subiect deschis.

Nu există o interfaţă cu subsistemul control – comandă şi semnalizare.

Interfeţele cu subsistemul operare sunt descrise în secţiunea 4.1.4 „Norme de exploatare”.

4.2.4.   Norme de exploatare

Următoarele norme de exploatare nu fac parte din evaluarea materialului rulant.

STI nu specifică norme de exploatare pentru evacuare în caz de situaţii de urgenţă, ci numai cerinţele tehnice relevante. Scopul cerinţelor tehnice pentru materialul rulant este de a facilita evacuarea tuturor, inclusiv a PMR.

Având în vedere cerinţele esenţiale din secţiunea 3, normele de exploatare a subsistemului material rulant, în conformitate cu domeniul tehnic de aplicare definit în clauza 1.1, din prezenta STI, sunt după cum urmează:

Generalităţi

Întreprinderea feroviară trebuie să aibă o politică scrisă care să asigure faptul că toate categoriile de PMR pot avea acces la materialul rulant destinat pasagerilor, în orice moment operaţional, în conformitate cu cerinţele tehnice din prezenta STI. În plus, politica trebuie să fie compatibilă cu politica administratorului de infrastructură sau a şefului de gară (consultaţi secţiunea 4.2.4), dacă este cazul. Politica trebuie pusă în aplicare prin furnizarea de informaţii corespunzătoare personalului, prin proceduri şi formare. Politica de material rulant trebuie să includă, fără a se limita la, norme de exploatare pentru următoarele situaţii:

Accesul şi rezervarea locurilor prioritare

Pot exista două condiţii în legătură cu locurile clasificate ca „prioritare”; (i) nerezervat şi (ii) rezervat (a se vedea secţiunea 4.2.2.2.1). În cazul (i), normele de exploatare trebuie direcţionate către alţi pasageri (adică, instalarea de semne) care le solicită pentru a se asigura că PMR din toate categoriile definite ca fiind eligibile să utilizeze aceste locuri li se acordă prioritate şi dacă locurile prioritare ocupate ar trebui cedate dacă este cazul. În cazul (ii), normele de exploatare trebuie puse în aplicare de întreprinderea feroviară pentru a se asigura că sistemul de rezervare a biletelor este echitabil în ceea ce priveşte PMR. Aceste norme vor asigura faptul că locurile prioritare sunt iniţial disponibile numai pentru rezervare de către PMR până la un anumit moment înaintea plecării. Aceasta va include, de asemenea, posibilitatea ca o persoană însoţită de un câine utilitar să rezerve două locuri – unul pentru PMR şi altul pentru câine. După acest moment, locurile prioritare vor fi puse la dispoziţie tuturor pasagerilor, inclusiv PMR.

Transportul câinilor utilitari

Normele de exploatare trebuie să asigure faptul că PMR însoţite de un câine utilitar nu vor fi taxate în plus.

Accesul şi rezervarea spaţiilor pentru scaune cu rotile

Normele de mai sus privind accesul şi rezervarea locurilor prioritare se aplică şi spaţiilor pentru scaune cu rotile (a se vedea secţiunea 4.2.2.3), cu excepţia cazului în care persoanele în scaunul cu rotile reprezintă singura categorie de PMR cu prioritate. În plus, normele de operare trebuie să prevadă locuri (i) nerezervate sau (ii) rezervate pentru persoanele însoţitoare (care nu sunt PMR) lângă sau faţă în faţă cu spaţiul pentru scaune cu rotile. Scaunele rabatabile permit transformarea spaţiilor pentru scaune cu rotile în scaune universale.

Accesul şi rezervarea cuşetelor universale

Normele de mai sus privind rezervarea locurilor prioritare se aplică şi cuşetelor universale (a se vedea secţiunea 4.2.2.3). Totuşi, normele de exploatare trebuie să împiedice ocuparea nerezervată a cuşetelor universale (adică, va fi întotdeauna necesară rezervarea în avans).

Alarma din spaţiul pentru scaune cu rotile (sistemul de alarmă pentru persoana în scaun cu rotile)

Se pun în aplicare normele de exploatare pentru a se asigura reacţii şi măsuri corespunzătoare din partea personalului de bord în cazul activării alarmei de urgenţă din spaţiul pentru scaune cu rotile (a se vedea secţiunea 4.2.2.3).

Activarea uşilor exterioare de către personalul de bord

Se pun în aplicare normele de exploatare privind procedura pentru activarea uşilor exterioare de către personalul de bord pentru garantarea siguranţei tuturor pasagerilor, inclusiv a PMR (a se vedea secţiunea 4.2.2.4.1).

Personalul de bord – sistemul de alarmă din toaletele universale

Se pun în aplicare normele de exploatare pentru a se asigura reacţii şi măsuri corespunzătoare din partea personalului rulant în cazul activării alarmei de urgenţă din toaleta universală (a se vedea 4.2.2.6.3) de către orice pasager, inclusiv PMR.

Instrucţiuni de siguranţă sonore în caz de pericol

Se pun în aplicare normele de exploatare privind transmiterea de instrucţiuni de siguranţă sonore pasagerilor în caz de urgenţă (a se vedea secţiunea 4.2.2.8.1). Aceste norme trebuie să includă natura instrucţiunilor şi a transmiterii acestora.

Informaţii vizuale – controlul reclamelor

Se pun în aplicare norme de exploatare pentru evitarea oricărei posibile distrageri a atenţiei pasagerilor, prin reclame, de la informaţiile vizuale (a se vedea secţiunea 4.2.2.8.2). Aceste norme se referă la poziţionarea, dimensiunile şi iluminarea reclamelor.

Sisteme automate de informaţii – corectarea manuală a informaţiilor incorecte şi false

Se pun în aplicare norme de exploatare pentru validarea şi capacitatea de a corecta informaţiile automate eronate de către personalul de bord (a se vedea secţiunea 4.2.2.8).

Reguli pentru anunţarea destinaţiei finale şi a următoarei opriri

Se pun în aplicare norme de exploatare pentru a se asigura faptul că următoarea oprire este anunţată cu cel puţin 2 minute înainte de oprirea efectivă (a se vedea secţiunea 4.2.2.8).

Limba utilizată pentru anunţurile de la bordul trenurilor

Anunţurile de la bord pot fi înregistrate sau rostite în direct. În ambele cazuri, se pun în aplicare norme de exploatare pentru a se justifica limbile utilizate, acordând atenţia cuvenită profilului tipic al naţionalităţii pasagerilor de pe rută(e), în ceea ce priveşte limba (limbile) vorbite (a se vedea secţiunea 4.2.2.8).

Sistem de alarmă în cuşete

Se pun în aplicare norme de exploatare pentru a se asigura reacţii şi măsuri corespunzătoare din partea personalului de bord în cazul activării alarmei de urgenţă din cuşetă (a se vedea 4.2.2.11) de către orice pasager, inclusiv PMR.

Norme privind compunerea trenurilor pentru utilizarea dispozitivelor de ajutor la urcare pentru scaune cu rotile în funcţie de aranjarea de pe peroane

Se pun în aplicare norme de exploatare pentru a se ţine seama de variaţiile în compunerea trenurilor, astfel încât zonele operaţionale sigure pentru dispozitivele de ajutor la urcare pentru scaune cu rotile să poată fi stabilite în funcţie de punctul de oprire a trenurilor.

Siguranţa dispozitivelor de ajutor la urcare pentru scaune cu rotile manuale şi electrice

Se pun în aplicare normele de exploatare privind operarea dispozitivelor de ajutor la urcare de către personalul de tren şi de gară. În cazul dispozitivelor manuale, procedurile trebuie să asigure faptul că este necesar un efort minim de operare din partea personalului. În cazul dispozitivelor electrice, procedurile trebuie să asigure funcţionarea fără întrerupere în cazul unei pene de curent. Se pune în aplicare o normă de exploatare privind utilizarea de către personalul de tren şi de gară a barei de protecţie mobile montată la ascensoarele pentru scaune cu rotile.

Se pun în aplicare norme de exploatare pentru a se asigura faptul că personalul de tren şi de gară pot utiliza în siguranţă rampele de ajutor la urcare, în conformitate cu desfăşurarea, fixarea, ridicarea, coborârea şi plierea acestora.

Asistenţă acordată persoanelor în scaunul cu rotile

Se pun în aplicare norme de exploatare pentru a se asigura faptul că personalul este conştient că persoanele în scaunul cu rotile pot avea nevoie de asistenţă la urcarea şi coborârea din tren şi că trebuie să ofere această asistenţă, dacă este necesar.

Este posibil să fie necesar ca PMR să rezerve în avans acest ajutor pentru a se asigura de disponibilitatea personalului calificat.

Peron – zona operaţională destinată dispozitivelor de ajutor la urcare pentru scaune cu rotile

Întreprinderea feroviară şi administratorul de infrastructură sau şeful de gară trebuie să definească împreună zona de pe peron în care poate fi utilizat dispozitivul şi trebuie să demonstreze valabilitatea acestuia. Această zonă trebuie să fie compatibilă cu peroanele existente la care trenul poate opri.

O consecinţă a celor menţionate anterior este faptul că punctul de oprire a trenului trebuie în unele cazuri să fie modificat pentru îndeplinirea acestei cerinţe.

Se pun în aplicare norme de exploatare pentru a se ţine seama de variaţiile în compunerea trenurilor (a se vedea secţiunea 4.1.2.19), astfel încât punctul de oprire a trenurilor să poată fi stabilit în conformitate cu zonele operaţionale destinate dispozitivelor de ajutor la urcare.

Metodă de siguranţă la desfăşurarea scărilor escamotabile

Se pun în aplicare normele de exploatare privind plierea sau desfăşurarea de urgenţă a punţii de acces în cazul unei pene de curent.

Transportul cărucioarelor

Se pun în aplicare normele de exploatare pentru transportul cărucioarelor.

Transportul bagajelor

Se pun în aplicare normele de exploatare pentru transportul bagajelor.

Utilizarea în combinaţie a materialului rulant conform şi neconform STI – PMR

La formarea unui tren, combinând material rulant conform şi neconform, se pun în aplicare procedurile operaţionale pentru a se asigura faptul că în tren sunt prevăzute cel puţin două spaţii pentru scaune cu rotile conforme STI – PMR. De asemenea, se asigură faptul că în cazul în care în tren sunt prevăzute toalete, persoana în scaun o rotile are acces la o toaletă universală.

În conformitate cu astfel de combinaţii de material rulant, se pun în aplicare procedurile pentru a se asigura faptul că în toate vehiculele sunt disponibile informaţii vizuale şi acustice despre rută.

Se acceptă faptul că este posibil ca sistemele de informaţii dinamice şi dispozitivele de alarma din spaţiul pentru scaune cu rotile/toaleta universală să nu fie complet funcţionale la utilizarea unor astfel de structuri.

Formarea trenurilor din vehicule individuale conforme STI – PMR

Dacă vehiculele care au fost evaluate separat în conformitate cu secţiunea 6.2.7 intră în compunerea unui tren, se pun în aplicare proceduri operaţionale pentru a se asigura faptul că întreg trenul îndeplineşte toate clauzele relevante din secţiunea 4.2 din prezenta STI.

4.2.5.   Norme de întreţinere

Având în vedere cerinţele esenţiale din secţiunea 3, normele de întreţinere a subsistemului material rulant, în conformitate cu domeniul tehnic de aplicare definit în clauza 1.1, din prezenta STI, sunt după cum urmează:

Dacă o instalaţie încorporată pentru PMR se defectează (inclusiv semne tactile), întreprinderea feroviară trebuie să se asigure că are proceduri pentru repararea sau înlocuirea instalaţiei în termen de 6 zile lucrătoare de la raportarea deficienţei.

4.2.6.   Calificări profesionale

Calificările profesionale ale personalului necesar să opereze şi să întreţină subsistemul material rulant, în conformitate cu domeniul tehnic de aplicare definit în clauza 1.1 şi în conformitate cu clauza 4.2.4 în care este furnizată lista normelor de exploatare, din prezenta STI, sunt după cum urmează:

Formarea profesională a personalului care îndeplineşte sarcinile de însoţire a trenurilor, prestare a serviciilor destinate pasagerilor dintr-o staţie şi de vânzare a biletelor trebuie să includă subiectul privind conştientizarea aspectelor legate de handicap şi egalitate, inclusiv nevoile specifice ale fiecărei categorii de PMR.

Formarea profesională a inginerilor şi directorilor responsabili de întreţinerea şi exploatarea trenurilor trebuie să includă subiectul privind conştientizarea aspectelor legate de handicap şi egalitate, inclusiv nevoile specifice ale fiecărei categorii de PMR.

4.2.7.   Condiţii de igienă şi siguranţă

Nu există cerinţe specifice în domeniul de aplicare a prezentei STI privind condiţiile de igienă şi siguranţă ale personalului necesar pentru exploatarea materialului rulant şi nici pentru punerea în aplicare a STI.

4.2.8.   Registrul de material rulant

Cerinţele pentru registrul de material rulant privind prezenta STI sunt cele menţionate mai jos.

Registrul de material rulant trebuie să conţină următoarele informaţii generale despre fiecare tip de material rulant:

o descriere generală a tipului de material rulant (inclusiv viteza maximă de funcţionare şi numărul de locuri fixe);

întreprinderea feroviară care utilizează materialul rulant şi proprietarul materialului rulant, dacă este diferit;

statul membru care aprobă materialul rulant în sensul prezentei STI;

numărul clasei şi numărul fiecărui vehicul din materialul rulant;

constructorul materialului rulant;

data intrării materialului rulant în serviciul public pentru transportul de pasageri;

rutele pe care materialul rulant poate fi utilizat;

data declaraţiei de conformitate a materialului rulant cu cerinţele prezentei STI;

denumirea organismului notificat care certifică respectiva conformitate;

configuraţia (configuraţiile) trenului din materialul rulant dacă este utilizat în conformitate cu prezenta STI.

Pe lângă fiecare articol de material rulant, trebuie enumerate şi descrise următoarele caracteristici în conformitate cu clauzele din STI, după cum urmează:

numărul de locuri prioritare în conformitate cu clauza 4.2.2.2;

numărul de spaţii pentru scaune cu rotile în conformitate cu clauza 4.2.2.3;

numărul de toalete în conformitate cu clauza 4.2.2.6;

numărul de cuşete cu acces pentru scaune cu rotile, dacă este cazul, în conformitate cu clauza 4.2.2.11;

înălţimea vehiculului de la sol şi poziţia tuturor scărilor prevăzute pentru intrarea şi ieşirea din vehicul în conformitate cu clauzele 4.2.2.12.1, 4.2.2.12.2 şi 4.2.2.12.3;

înălţimile peroanelor (inclusiv orice cazuri specifice) cu care materialul rulant este proiectat să fie compatibil în conformitate cu clauza 4.2.2.12.1;

descrierea oricăror dispozitive de ajutor la urcare integrate, dacă este cazul, în conformitate cu clauza 4.2.2.12.4;

descrierea oricăror dispozitive de ajutor la urcare mobile care sunt transportate în mod normal în materialul rulant în conformitate cu clauza 4.2.2.12.4.

În cazul aplicării normelor naţionale pentru stabilirea conformităţii cu prezenta STI, normele şi clauzele relevante trebuie comparate cu articolul relevant din registru.

Dacă statul membru de înregistrare se schimbă, conţinutul registrului de material rulant pentru acel material rulant referitor la prezenta STI trebuie trecut din statul de înregistrare iniţial în noul stat de înregistrare.

Datele din registrul de material rulant sunt cerute de:

statul membru pentru confirmarea faptului că materialul rulant îndeplineşte cerinţele prezentei STI;

administratorul de infrastructură pentru confirmarea faptului că materialul rulant este compatibil cu infrastructura pe care este prevăzut să fie utilizat;

întreprinderea feroviară pentru confirmarea faptului că materialul rulant este adecvat cerinţelor sale.

4.3.   Definiţii de termeni utilizaţi în prezenta STI

Acţionare manuală

Prin acţionare manuală se înţelege faptul că dispozitivul trebuie acţionat cu palma sau cu orice altă parte a mâinii în poziţia sa de lucru, fără a mai fi necesară descleştarea degetelor. Acestea trebuie proiectate astfel încât pasagerii cu afecţiuni dureroase care le afectează încheieturile, precum artrita, să poată (fără a simţi disconfort sau durere) exercita orice forţă cu vârful unui singur deget. Multe persoane nu îşi pot descleşta degetele în acest scop.

Contrast

La aplicarea culorii pe două suprafeţe adiacente, pentru realizarea unui contrast suficient, contrastul dintre culori va fi stabilit de indicele de reflectanţă a luminii, nuanţa şi de valoarea cromatică a fiecăreia.

În sensul prezentei STI, „contrastul” este determinat de indicele de reflectanţă difuză a luminii însă poate fi mărit prin variaţii de nuanţă şi cromă.

Prin „contrast prin indicele de reflectanţă difuză a luminii” se înţelege contrastul suprafeţelor descrise în următoarea formulă:

Formula

K

=

contrast

L0

=

indice de reflectanţă difuză a luminii de către obiect

Lh

=

indice de reflectanţă difuză a luminii de către fundal sau suprafaţa adiacentă.

În cazul specificării contrastului în prezenta STI, acesta va avea o valoare minimă de K = 0,3.

Unde L este intensitatea luminoasă a luminii difuze reflectată într-o direcţie dată de pe un element al suprafeţei, împărţit la zona elementului proiectat în aceeaşi direcţie.

Pentru contrast nu este permisă combinarea culorilor de roşu şi verde.

Măsurarea indicelui de reflectanţă difuză a luminii trebuie realizată în conformitate cu standardele europene sau naţionale.

Nivelul contrastului de nuanţă va fi stabilit prin apropierea celor două culori în cadrul spectrului de culori, astfel încât culorile apropiate în cadrul spectrului să aibă un contrast mai mic decât cele care se află la distanţă.

Valoarea saturaţiei cromatice în orice definiţie de culoare descrie intensitatea acesteia şi nivelul de saturaţie. Cu cât o culoare este mai saturată, cu atât mai mare va fi intensitatea acesteia.

Prima treaptă

Prin „prima treaptă” se înţelege prima treaptă a unui vehicul pe care pasagerul o va utiliza pentru îmbarcarea sau debarcarea din tren. Aceasta va fi în mod normal treapta cea mai apropiată de marginea peronului. Poate fi o treaptă fixă sau mobilă.

Antiderapant

Prin „antiderapant” se înţelege că orice suprafaţă finisată utilizată trebuie să fie suficient de rugoasă sau în caz contrar fabricată dintr-o formulă specială, astfel încât frecarea dintre suprafaţă şi pantoful unei persoane sau un dispozitiv de ajutor la mobilitate să se menţină la un nivel acceptabil în perioade umede şi uscate.

Este de notat faptul că nu există nici un sistem unic sau universal acceptat de stabilire a coeficientului de frecare la definirea rezistenţei la alunecare a suprafeţelor de pardoseală.

Prin urmare, în ceea ce priveşte materialul rulant ar trebui să fie suficient să se demonstreze faptul că coeficientul de frecare dintre o suprafaţă considerată antiderapantă şi un pantof cu talpa de cauciuc ajunge la o valoare minimă de 0,35 chiar şi atunci când suprafaţa este udată cu apă curată, măsurată prin utilizarea unei metode de testare recunoscută pe plan naţional sau internaţional. Gradul cauciucului folosit la testare trebuie menţionat împreună cu rezultatele testului şi trebuie să fie reprezentativ pentru tipurile de material folosite la fabricarea pantofilor vânduţi pentru uz zilnic în statele membre ale Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte infrastructura, se aplică normele naţionale privind suprafeţele din clădiri, considerate echivalente.

„Semne tactile” şi „butoane tactile”

„Semnele tactile” şi „butoanele tactile” sunt semne sau butoane, inclusiv pictograme în relief, caractere în relief sau scriere Braille. Pictogramele şi caracterele trebuie să aibă o adâncime de cel puţin 0,5 mm de la suprafaţă şi nu trebuie să fie gravate şi trebuie să aibă marginile prismatice (adică, să nu fie rotunde sau ascuţite).

Distanţa dintre caractere sau pictograme trebuie să permită ca ambele părţi ale literei, numărului sau simbolului în relief să fie pipăite cu degetele dintr-o singură trecere.

Caracterul sau numărul trebuie să aibă o înălţime de cel puţin 15 mm.

Standardul naţional Braille trebuie utilizat ori de câte ori sunt utilizate caractere Braille. Braille nu trebuie să fie sub formă de boltă. Braille gradul I trebuie utilizat pentru cuvinte unice şi trebuie încorporat un reper.

Şef de gară

Şeful de gară este entitatea responsabilă de gestionarea zilnică a staţiei. Întreprinderea feroviară, administratorul de infrastructură sau o terţă parte poate prelua această răspundere.

Informaţii de siguranţă

Informaţii de siguranţă sunt informaţiile care trebuie furnizate pasagerilor pentru ca aceştia să ştie în avans cum trebuie să procedeze în caz de urgenţă.

Instrucţiuni de siguranţă

Instrucţiunile de siguranţă sunt instrucţiuni care trebuie furnizate pasagerilor în caz de urgenţă pentru ca aceştia să înţeleagă ce trebuie să facă.

Culoar de trecere

Un culoar de trecere este spaţiul neobstrucţionat care permite mişcarea unei vehicul către zonele descrise în capitolul 4.

Coridor de mijloc

Un coridor de mijloc este mijlocul de trecere a pasagerilor dintr-un vehicul al trenului în următorul vehicul.

5.   ELEMENTE CONSTITUTIVE DE INTEROPERABILITATE

5.1.   Definiţie

În sensul articolului 2 litera (d) din Directiva 2001/16/CE modificată prin Directiva 2004/50/CE, elementele constitutive de interoperabilitate sunt „orice componentă elementară, grup de componente, subansamblu sau ansamblu complet de echipamente încorporate sau planificate a fi încorporate într-un subsistem, de care depinde direct sau indirect interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean convenţional. Conceptul de element constitutiv acoperă atât obiectele tangibile, cât şi obiectele intangibile, precum software”.

5.2.   Soluţii inovatoare

În conformitate cu secţiunea 4 din prezenta STI, este posibil ca soluţiile inovatoare să necesite specificaţii noi şi/sau metode noi de evaluare. Aceste specificaţii şi metode de evaluare sunt elaborate prin procesul descris în clauza 6.1.3.

5.3.   Lista de elemente constitutive

Elementele constitutive de interoperabilitate sunt reglementate de dispoziţiile relevante ale Directivei 2001/16/CE modificată prin Directiva 2004/50/CE şi sunt enumerate mai jos.

5.3.1.   Infrastructură

Următoarele articole sunt identificate ca fiind elemente constitutive de interoperabilitate pentru infrastructură:

 

Echipamente de informare vizuală a pasagerilor

 

Dispozitive de sprijin la urcare

 

Butoane

 

Unitate pentru schimbarea bebeluşilor

 

Semne tactile

 

Distribuitoare automate de bilete

5.3.2.   Material rulant

Următoarele articole sunt identificate ca fiind elemente constitutive de interoperabilitate pentru material rulant:

 

Module de toalete standard şi universale