Help Print this page 

Document 32008D0163

Title and reference
2008/163/CE: Decizia Comisiei din 20 decembrie 2007 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la siguranța în tunelurile feroviare din sistemul feroviar transeuropean convențional și de mare viteză [notificată cu numărul C(2007) 6450] (Text cu relevanță pentru SEE)
  • No longer in force
OJ L 64, 7.3.2008, p. 1–71 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
Special edition in Croatian: Chapter 13 Volume 017 P. 49 - 119

ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2008/163/oj
Multilingual display
Text

7.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 64/1


DECIZIA COMISIEI

din 20 decembrie 2007

privind specificaţia tehnică de interoperabilitate referitoare la „siguranţa în tunelurile feroviare” din sistemul feroviar transeuropean convenţional şi de mare viteză

[notificată cu numărul C(2007) 6450]

(Text cu relevanţă pentru SEE)

(2008/163/CE)

COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,

Având în vedere Directiva 2001/16/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 martie 2001 privind interoperabilitatea sistemului feroviar convenţional (1), în special articolul 6 alineatul (1),

având în vedere Directiva 96/48/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 privind interoperabilitatea sistemului feroviar de mare viteză (2), în special articolul 6 alineatul (1),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2001/16/CE şi cu articolul 5 alineatul (1) din Directiva 96/48/CE, fiecare subsistem este reglementat de o STI (specificaţie tehnică de interoperabilitate). Dacă este cazul, un subsistem poate fi reglementat de mai multe STI, iar o STI poate să reglementeze mai multe subsisteme. Decizia de elaborare sau/şi revizuire a unei STI şi selectarea domeniului său tehnic şi geografic de aplicare necesită un mandat în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2001/16/CE şi cu articolul 6 alineatul (1) din 96/48/CE.

(2)

Primul pas în stabilirea unei STI noi este elaborarea unui proiect de STI de către Asociaţia Europeană pentru Interoperabilitate Feroviară (AEIF), care a fost desemnată organism reprezentativ comun.

(3)

AEIF a primit sarcina de a elabora un proiect de STI pentru „siguranţa în tunelurile feroviare” în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2001/16/CE.

(4)

Proiectul de STI a fost examinat de comitetul instituit prin Directiva 96/48/CE privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză şi menţionat la articolul 21 din Directiva 2001/16/CE.

(5)

Directivele 2001/16/CE şi 96/48/CE şi STI se aplică în cazul reînnoirii, dar nu şi înlocuirilor în cadrul procesului de întreţinere. Cu toate acestea, statele membre sunt invitate să aplice STI înlocuirilor în cadrul procesului de întreţinere, atunci când acest lucru este posibil şi justificat de amploarea lucrărilor de întreţinere.

(6)

În versiunea sa actuală, STI nu tratează în mod exhaustiv toate aspectele privind cerinţele esenţiale. În conformitate cu articolul 17 din Directiva 2001/16/CE şi cu articolul 17 din Directiva 96/48/CE, aspectele tehnice care nu sunt reglementate sunt clasificate drept „Puncte deschise” în anexa C la această STI.

(7)

În conformitate cu articolul 17 din Directiva 2001/16/CE şi cu articolul 17 din directiva 96/48/CE, fiecare stat membru trebuie să informeze celelalte state membre şi Comisia în legătură cu normele tehnice naţionale relevante utilizate pentru punerea în aplicare a cerinţelor esenţiale privind aceste „puncte deschise”, precum şi în legătură cu organismele desemnate de statul respectiv pentru efectuarea procedurii de evaluare a conformităţii sau a caracterului adecvat pentru utilizare, cât şi pentru îndeplinirea procedurii utilizate pentru verificarea interoperabilităţii subsistemelor, în înţelesul articolului 16 alineatul (2) din Directiva 2001/16/CE. În acest sens, statele membre aplică, în măsura posibilităţilor, principiile şi criteriile prevăzute de Directivele 2001/16/CE şi 96/48/CE. În măsura posibilităţilor, statele membre trebuie să apeleze la organismele notificate în temeiul articolului 20 din Directiva 2001/16/CE şi al articolului 20 din Directiva 96/48/CE. Comisia trebuie să efectueze o analiză a informaţiilor transmise de statele membre privind normele de drept intern, procedurile, organismele responsabile de punerea în aplicare a procedurilor şi durata acestor proceduri şi, după caz, trebuie să discute cu comitetul despre necesitatea adoptării unor măsuri.

(8)

STI în cauză nu impune utilizarea unor tehnologii sau a unor soluţii tehnice specifice, cu excepţia cazului în care acest lucru este strict necesar pentru interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean convenţional.

(9)

La baza prezentei STI stau cele mai bune cunoştinţe de specialitate disponibile în momentul pregătirii proiectului acesteia. Evoluţia cerinţelor tehnologice, de exploatare, de siguranţă sau sociale poate impune modificarea sau completarea prezentei STI. După caz, se iniţiază o procedură de revizuire sau de actualizare în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2001/16/CE sau cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva 96/48/CE.

(10)

Pentru stimularea inovaţiei şi pentru a lua în considerare experienţa acumulată, STI anexată trebuie să facă obiectul unei revizuiri periodice la intervale regulate.

(11)

În cazul în care se propun soluţii inovatoare, producătorul sau entitatea contractantă trebuie să declare abaterea de la secţiunea relevantă a STI. Agenţia Feroviară Europeană finalizează specificaţiile funcţionale şi de interfaţă corespunzătoare ale soluţiei şi elaborează metodele de evaluare.

(12)

În cadrul mandatului s-a solicitat ca prevenirea şi reducerea numărului accidentelor şi incidentelor în tuneluri, în special cele având la origine incendii, să facă obiectul STI „siguranţa tunelurilor feroviare”. În acest context, urmau să fie analizate toate riscurile potenţiale relevante, inclusiv cele legate de deraieri, coliziuni, incendii şi emisii de substanţe periculoase. Cu toate acestea, aceste obiective şi riscuri trebuie luate în considerare numai în măsura în care au un impact asupra subsistemelor, astfel cum este menţionat în directive şi dacă specificaţiile rezultante pot fi asociate cu cerinţele esenţiale relevante. O serie de subsisteme au fost prevăzute pentru a fi luate în considerare, în principal: infrastructură, material rulant, exploatare şi management al traficului, întreţinere, descrise în anexa II la directive.

(13)

În perioada 2000-2003, experţi în domeniul tunelurilor feroviare din cadrul Uniunii Internaţionale a Căilor Ferate şi din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Naţiunilor Unite (UNECE) au evaluat şi compilat cele mai bune măsuri aplicate în prezent în Europa pentru asigurarea siguranţei în tunelurile noi şi în cele existente. Experţii din partea administratorilor infrastructurii, a întreprinderilor feroviare, a producătorilor de material rulant şi oameni de ştiinţă reuniţi în cadrul grupului de lucru privind STI în perioada 2003-2005 au început selecţia prin luarea în considerare a acestor recomandări privind cele mai bune practici. La fel ca experţii din cadrul UIC şi UNECE, cei din cadrul AEIF au fost de părere că punctul forte al căilor ferate îl constituie prevenirea accidentelor. Măsurile preventive sunt în general mai rentabile decât măsurile de reducere sau salvare. O combinaţie de măsuri cu caracter preventiv şi de reducere completate cu măsuri de autosalvare şi salvare vor servi cel mai bine scopului unei siguranţe optime la costuri rezonabile.

(14)

Interoperabilitatea constituie obiectivul principal al Directivelor de bază 96/48/CE şi 2001/16/CE. Scopul a fost armonizarea măsurilor de siguranţă şi a normelor tehnice practicate în prezent, pentru a favoriza interoperabilitatea şi pentru a oferi o abordare similară a siguranţei şi a măsurilor de siguranţă pentru pasageri pe întreg teritoriul Europei. În plus, un tren care se conformează prezentei STI (şi STI pentru material rulant) ar trebui să fie acceptat, în general, în toate tunelurile din reţeaua transeuropeană.

(15)

Nivelurile de siguranţă din sistemul feroviar comunitar sunt în general ridicate, în special în comparaţie cu transportul rutier. Tunelurile sunt chiar mai sigure, din punct de vedere statistic, decât restul reţelei Este important, cu toate acestea, ca siguranţa să fie cel puţin menţinută în cursul etapei actuale de restructurare a căilor ferate, care va separa funcţiile întreprinderilor feroviare anterior integrate şi care va deplasa sectorul feroviar de la autoreglementare la reglementare publică. Aceasta este principala justificare a Directivei 2004/49/CE privind siguranţa căilor ferate comunitare şi de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licenţe întreprinderilor feroviare şi a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităţilor de infrastructură feroviară şi perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare şi certificarea siguranţei (Directiva privind siguranţa feroviară (3); siguranţa trebuie să fie în continuare ameliorată, în cazul în care acest lucru se poate realiza în mod rezonabil şi ţinându-se seama de competitivitatea modului de transport feroviar.

(16)

Obiectivul prezentei STI a fost orientarea progresului tehnologic în domeniul siguranţei în tuneluri în direcţia unor măsuri armonizate şi rentabile. Acestea trebuie să fie practicabile într-un mod rezonabil în întreaga Europă.

(17)

Prezenta STI se aplică tunelurilor din zonele rurale, cu un volum mic al traficului, ca şi celor din centrul zonelor urbane, cu un număr mare de trenuri şi pasageri. Prezenta STI prescrie numai cerinţele minime: conformitatea cu STI nu constituie în sine o garanţie de punere în funcţiune şi exploatare în siguranţă. Toate părţile implicate în activitatea privind siguranţa trebuie să coopereze pentru a se atinge nivelul de siguranţă adecvat pentru tunelul în cauză, în conformitate cu prevederile prezentei STI şi ale directivelor privind interoperabilitatea. Statele membre sunt invitate să verifice, de fiecare dată când deschid un nou tunel, sau cînd trenuri interoperabile se deplasează prin tuneluri existente, dacă condiţiile locale (inclusiv tipul şi densitatea traficului) necesită măsuri suplimentare celor specificate în prezenta STI. Statele membre pot face acest lucru prin intermediul unei analize de risc sau orice altă metodologie de ultimă oră. Aceste verificări fac de asemenea parte din procesele de certificare şi autorizare de siguranţă menţionate în articolele 10 şi 11 din Directiva privind siguranţa feroviară.

(18)

Unele state membre au aplicat deja măsuri de siguranţă care necesită un nivel mai mare de siguranţă decât cel mandatat de prezenta STI. Asemenea norme deja existente vor fi analizate în contextul articolului 8 din Directiva privind siguranţa feroviară. În plus, în conformitate cu articolul 4 din aceeaşi directivă, statele membre se asigură că siguranţa căilor ferate este în general menţinută şi, când este rezonabil din punct de vedere practic, îmbunătăţită în mod continuu, ţinând seama de evoluţia legislaţiei comunitare şi de progresul tehnic şi ştiinţific şi acordând prioritate prevenirii accidentelor grave.

(19)

Statele membre pot cere măsuri mai stringente pentru situaţii specifice, atât timp cât aceste măsuri nu afectează interoperabilitatea. Articolul 8 din Directiva privind siguranţa feroviară şi clauza 1.1.6 din prezenta STI permit această posibilitate. Astfel de cerinţe superioare pot avea ca temei o analiză de scenariu şi o analiză de risc şi se pot referi la subsistemele „infrastructură”, „energie” şi „exploatare”. Se aşteaptă ca statele membre să analizeze astfel de cerinţe superioare, având în vedere viabilitatea economică a căilor ferate şi după consultarea administratorilor infrastructurii în cauză, a întreprinderilor feroviare şi a serviciilor de salvare implicate.

(20)

Pentru a defini măsurile care trebuie luate pentru tunel şi pentru tren, a fost definit numai un număr restrâns de tipuri de accidente. Au fost identificate măsurile relevante, iar acestea vor elimina sau reduce semnificativ riscurile implicate de aceste tipuri de accidente. Măsurile au fost elaborate în cadrul categoriilor prevenire/reducere/evacuare/salvare. Anexa D la prezenta STI arată relaţia cantitativă între tipurile de accidente şi măsuri, indicând măsurile care privesc fiecare clasă de tipuri de accidente. În consecinţă aplicarea prezentei STI nu garantează absenţa riscurilor de accidente mortale.

(21)

În ceea ce priveşte rolul şi responsabilitatea serviciilor de salvare, autorităţile naţionale au competenţa definirii acestora. Măsurile specificate în prezenta STI în domeniul salvării se bazează pe ipoteza că serviciile de salvare care intervin în cazul unui accident în tunel trebuie să protejeze vieţi, nu valori materiale, ca de exemplu vehicule sau structuri. În continuare, prezenta STI specifică sarcinile preconizate ale serviciilor de salvare pentru fiecare tip de accident.

(22)

Dispoziţiile din prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului înfiinţat în temeiul articolului 21 din Directiva 96/48/CE a Consiliului,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prin prezenta decizie, Comisia adoptă un set de specificaţii tehnice de interoperabilitate („STI”) privind „siguranţa în tunelurile feroviare” în sistemul transeuropean convenţional menţionat la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2001/16/CE şi în sistemul transeuropean de mare viteză menţionat la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 96/48/CE.

Această STI figurează în anexa la prezenta decizie.

STI va fi integral aplicabilă sistemului feroviar transeuropean convenţional, astfel cum este definit în Anexa I la Directiva 2001/16/CE şi sistemului feroviar transeuropean de mare viteză, astfel cum este definit în Anexa I la Directiva 96/48/CE, ţinându-se seama de articolul 2 din prezenta decizie.

Articolul 2

1.   În ceea ce priveşte acele probleme clasificate ca „Puncte deschise” în anexa C la STI, condiţiile care trebuie îndeplinite pentru verificarea interoperabilităţii în sensul articolului 16 alineatul (2) din Directiva 96/48/CE şi al articolului 16 alineatul (2) din Directiva 2001/16/CE sunt normele tehnice aplicabile în vigoare în statul membru care autorizează punerea în funcţiune a subsistemelor reglementate prin prezenta decizie.

2.   Fiecare stat membru comunică celorlalte state membre şi Comisiei, în termen de şase luni de la data notificării prezentei decizii, următoarele:

(a)

lista normelor tehnice în vigoare menţionate la alineatul (1);

(b)

procedurile de evaluare a conformităţii şi de verificare care urmează să fie utilizate în ceea ce priveşte aplicarea acestor norme;

(c)

organismele desemnate pentru efectuarea acestor proceduri de evaluare a conformităţii şi de verificare.

Articolul 3

Prezenta decizie se aplică de la 1 iulie 2008.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 20 decembrie 2007.

Pentru Comisie

Jacques BARROT

Vicepreşedinte al Comisiei


(1)  JO L 110, 20.4.2001, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2007/32/CE (JO L 141, 2.6.2007).

(2)  JO L 235, 17.9.1996, p. 6. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2007/32/CE.

(3)  JO L 164, 30.4.2004, p. 44.


ANEXA

DIRECTIVA 2001/16/CE – INTEROPERABILITATEA SISTEMULUI FEROVIAR TRANSEUROPEAN CONVENŢIONAL

DIRECTIVA 96/48/CE PRIVIND INTEROPERABILITATEA SISTEMULUI FEROVIAR TRANSEUROPEAN DE MARE VITEZĂ

PROIECT DE SPECIFICAŢIE TEHNICĂ DE INTEROPERABILITATE

Subsisteme: „Infrastructură”, „Energie”, „Exploatare şi management al traficului”, „Control-comandă şi semnalizare”, „Material rulant”

Aspect: „Siguranţa în tunelurile feroviare”

1.

INTRODUCERE

1.1.

Domeniul tehnic de aplicare

1.1.1.

Siguranţa în tunel ca parte a siguranţei generale

1.1.2.

Lungimea tunelului

1.1.3.

Categorii de siguranţă împotriva incendiului a materialului rulant pentru transportul de pasageri

1.1.3.1.

Materialul rulant pentru tuneluri de până la 5 km lungime

1.1.3.2.

Materialul rulant pentru toate tunelurile

1.1.3.3

Materialul rulant din tuneluri cu staţii subterane

1.1.4.

Staţii subterane

1.1.5.

Bunuri periculoase

1.1.6.

Cerinţe de siguranţă speciale în statele membre

1.1.7.

Sfera de risc, riscuri care nu sunt acoperite de prezenta STI

1.2.

Domeniul geografic de aplicare

1.3.

Cuprinsul prezentei STI

2.

DEFINIREA ASPECTULUI/DOMENIULUI DE APLICARE

2.1.

Generalităţi

2.2.

Scenariile de risc

2.2.1.

Accidente „fierbinţi”: incendiu, explozie urmată de incendiu, emisie de fum sau gaze toxice.

2.2.2.

Accidente „reci”: coliziune, deraiere

2.2.3.

Staţionarea prelungită

2.2.4.

Excepţii

2.3.

Rolul serviciilor de salvare

3.

CERINŢE ESENŢIALE

3.1.

Cerinţe esenţiale expuse în Directiva 2001/16CE

3.2.

Cerinţe esenţiale detaliate legate de siguranţa în tunel

4.

CARACTERIZAREA SUBSISTEMULUI

4.1.

Introducere

4.2.

Specificaţii tehnice şi funcţionale ale subsistemelor

4.2.1.

Prezentare generală a specificaţiilor

4.2.2.

Subsistemul Infrastructură

4.2.2.1.

Instalarea de macazuri şi pasaje de nivel

4.2.2.2.

Prevenirea accesului neautorizat la ieşirile de urgenţă şi compartimentele pentru echipament

4.2.2.3.

Cerinţe de protecţie împotriva incendiului pentru structuri

4.2.2.4.

Cerinţe de siguranţă împotriva incendiului pentru materialul de construcţie

4.2.2.5.

Detectarea incendiului

4.2.2.6.

Facilităţi pentru auto-salvare, evacuare şi salvare în caz de accident

4.2.2.6.1.

Definirea zonei sigure

4.2.2.6.2.

Generalităţi

4.2.2.6.3.

Ieşiri de urgenţă la suprafaţă laterale şi/sau verticale

4.2.2.6.4.

Pasaje de trecere spre alt tunel

4.2.2.6.5.

Soluţii tehnice alternative

4.2.2.7.

Căi de evacuare

4.2.2.8.

Iluminatul de urgenţă pe căile de evacuare

4.2.2.9.

Semnalizarea căilor de evacuare

4.2.2.10.

Comunicarea în caz de urgenţă

4.2.2.11.

Accesul serviciilor de salvare

4.2.2.12.

Zone de salvare din afara tunelurilor

4.2.2.13.

Alimentarea cu apă

4.2.3.

Subsistemul Energie

4.2.3.1.

Segmentarea liniilor sau a şinelor de contact suspendate

4.2.3.2.

Împământarea liniei suspendate sau a şinei de contact

4.2.3.3.

Alimentarea cu energie electrică

4.2.3.4.

Cerinţe pentru cablurile electrice din tuneluri

4.2.3.5.

Fiabilitatea instalaţiilor electrice

4.2.4.

Subsistemul control-comandă şi semnalizare

4.2.4.1.

Detectoare de axă fierbinte

4.2.5.

Subsistemul material rulant

4.2.5.1.

Proprietăţile materiale ale materialului rulant

4.2.5.2.

Stingătoare pentru materialele rulante pentru transportul de pasageri

4.2.5.3.

Protecţia împotriva incendiului pentru trenurile de marfă

4.2.5.3.1.

Capacitate de funcţionare

4.2.5.3.2.

Protecţia mecanicului

4.2.5.3.3.

Protecţia împotriva incendiului pentru trenuri de pasageri şi marfă sau vehicule rutiere

4.2.5.4.

Bariere de incendiu pentru materialele rulante de pasageri

4.2.5.5.

Măsuri suplimentare pentru capacitatea de funcţionare a materialului rulant de pasageri cu un incendiu la bord:

4.2.5.5.1.

Obiective generale şi capacitatea de funcţionare necesară trenurilor de pasageri

4.2.5.5.2.

Cerinţe pentru frâne

4.2.5.5.3.

Cerinţă privind alimentarea prin conductor subteran

4.2.5.6.

Detectoare de incendiu la bord

4.2.5.7.

Mijloace de comunicare în trenuri

4.2.5.8.

Suprareglarea frânei de urgenţă

4.2.5.9.

Sistemul de iluminat de urgenţă în tren

4.2.5.10.

Întreruperea aerului condiţionat în tren.

4.2.5.11.

Proiectul de evacuare al materialului rulant pentru transportul pasagerilor

4.2.5.11.1.

Ieşiri de urgenţă pentru pasageri

4.2.5.11.2.

Uşi de acces pentru pasageri

4.2.5.12.

Informarea şi accesul serviciului de salvare

4.3.

Specificaţii tehnice şi funcţionale ale interfeţelor

4.3.1.

Generalităţi

4.3.2.

Interfeţe cu Subsistemul Infrastructură

4.3.2.1.

Căi de evacuare

4.3.2.2.

Inspectarea stării tunelului

4.3.3.

Interfeţe cu Subsistemul Energie

4.3.3.1.

Întreruperea alimentării prin conductor subteran

4.3.4.

Interfeţe cu Subsistemul Control-Comandă-Semnalizare

4.3.5.

Interfeţe cu Subsistemul Exploatare şi Management al Traficului

4.3.5.1.

Plan şi exerciţii de urgenţă în tunel

4.3.5.2.

Manual de parcurs

4.3.5.3.

Dispoziţii privind siguranţa la bordul trenului şi informaţiile de urgenţă pentru călători

4.3.5.4.

Competenţa specifică tunelului a echipajului trenului şi a altui gen de personal

4.3.6.

Interfeţe cu Subsistemul Material rulant

4.3.6.1.

Proprietăţi ale materialelor pentru materialul rulant

4.3.6.2.

Specificaţiile tehnice ale altor materiale rulante

4.3.7.

Interfeţe cu Subsistemul PRM

4.3.7.1.

Căi de evacuare

4.4.

Norme de exploatare

4.4.1.

Verificarea stării trenurilor şi acţiunile corespunzătoare

4.4.1.1.

Înainte ca trenul să înceapă să funcţioneze

4.4.1.2.

În timp ce trenul funcţionează

4.4.1.2.1.

Echipament relevant pentru siguranţă

4.4.1.2.2.

Accidente de ax fierbinte

4.4.2.

Regulă de urgenţă

4.4.3.

Plan şi exerciţii de urgenţă în tunel

4.4.3.1.

Cuprins

4.4.3.2.

Identificare

4.4.3.3.

Exerciţii

4.4.4.

Proceduri de izolaţie şi împământare.

4.4.5.

Manual de parcurs

4.4.6.

Dispoziţie privind siguranţa la bordul trenului şi informaţiile pentru pasageri

4.4.7.

Coordonarea între centrele de control ale tunelului

4.5.

Norme de întreţinere

4.5.1.

Inspectarea stării tunelului

4.5.2.

Întreţinere materialului rulant

4.5.2.1.

Materialul rulant pentru transportul de pasageri

4.5.2.2.

Materialul rulant pentru transportul de marfă

4.6.

Calificările profesionale

4.6.1.

Competenţa specifică tunelului a echipajului trenului şi a altui gen de personal

4.7.

Condiţii sanitare şi de siguranţă

4.7.1.

Dispozitiv de auto-salvare

4.8.

Registrele de infrastructură şi material rulant

4.8.1.

Registrul de infrastructură

4.8.2.

Registrul materialului rulant

5.

CONSTITUENŢII INTEROPERABILITĂŢII

6.

EVALUAREA CONFORAITĂŢII SAU/ŞI A FIABILITĂŢII CONSTITUENŢILOR ŞI VERIFICAREA SUBSISTEMULUI

6.1.

Elementele consititutive de interoperabilitate

6.2.

Subsisteme

6.2.1.

Evaluarea conformităţii (generalităţi)

6.2.2.

Proceduri de evaluare a conformităţii (module)

6.2.3.

Soluţii existente

6.2.4.

Soluţii inovatoare

6.2.5.

Evaluarea întreţinerii

6.2.6.

Evaluarea normelor de exploatare

6.2.7.

Cerinţe suplimentare pentru evaluarea specificaţiilor de competenţa AI

6.2.7.1.

Instalarea macazurilor şi pasajelor de nivel

6.2.7.2.

Prevenirea accesului neautorizat la ieşirile de urgenţă şi compartimentele pentru echipament

6.2.7.3.

Cerinţe de protecţie împotriva incendiului pentru structuri

6.2.7.4.

Facilităţi pentru auto-salvare, salvare şi evacuare în caz de accident

6.2.7.5.

Accesul şi echipamentul serviciilor de salvare

6.2.7.6.

Fiabilitatea instalaţiilor electrice

6.2.7.7.

Detectoare de ax fierbinte

6.2.8.

Cerinţe suplimentare pentru evaluarea specificaţiilor de competenţa IF

6.2.8.1.

Informarea şi accesul serviciilor de salvare

6.2.8.2.

Dispozitivul de auto-salvare

7.

PUNERE ÎN APLICARE

7.1.

Aplicarea prezentei STI la subsistemele ce vor fi puse în funcţiune

7.1.1.

Generalităţi

7.1.2.

Materialul rulant nou construit după un model existent

7.1.3.

Materiale rulante existente menite să funcţioneze în tuneluri noi

7.2.

Aplicarea prezentei STI la subsisteme aflate deja în stare de funcţiune

7.2.1.

Introducere

7.2.2.

Măsuri de îmbunătăţire şi reînnoire a tunelurilor mai lungi de 1 km, subsistemele INS şi ENE

7.2.2.1.

INS

7.2.2.2.

ENE

7.2.3.

Măsuri de îmbunătăţire şi reînnoire pentru subsistemele CCS, OPE, RST

7.2.3.1.

CCS: nu este necesară nicio măsură

7.2.3.2.

OPE:

7.2.3.3.

RST (Material rulant pentru transportul de pasageri)

7.2.4.

Alte tuneluri existente

7.3.

Revizuirea STI

7.4.

Excepţii de la acordurile naţionale, bilaterale, multilaterale şi multinaţionale

7.4.1.

Acorduri existente

7.4.2.

Acorduri viitoare sau modificări ale acordurilor existente

7.5.

Cazuri specifice

7.5.1.

Introducere

7.5.2.

Listă de cazuri specifice

ANEXA A –

REGISTRUL INFRASTRUCTURII

ANEXA B –

REGISTRUL MATERIALULUI RULANT

ANEXA C –

PUNCTE DESCHISE

ANEXA D –

RELAŢIA DINTRE TIPURI DE ACCIDENT ŞI MĂSURI

ANEXA E –

EVALUAREA SUBSISTEMELOR

ANEXA F –

MODULE PENTRU VERIFICAREA CE A SUBSISTEMELOR

ANEXA G –

GLOSAR

1.   INTRODUCERE

1.1.   Domeniul tehnic de aplicare

1.1.1.

Siguranţa în tunel ca parte a siguranţei generale

Prezenta STI se aplică subsistemelor noi, reînnoite sau îmbunătăţite. Ea priveşte următoarele subsisteme menţionate în anexa II la Directivele 96/48/CE şi 2001/16/CE, modificate prin Directiva 2004/50/CE: infrastructuri („INF”), energie („ENE”), control-comandă („CCS”), exploatare („OPE”) şi material rulant („RST”).

Siguranţa în tuneluri este influenţată de măsurile de siguranţă generală a căilor ferate (cum ar semnalizarea), care nu sunt menţionate în prezenta STI. Aici sunt menţionate doar măsurile specifice proiectate pentru a reduce riscurile în tuneluri.

Măsuri generale de siguranţă feroviară:

Riscuri legate de simpla funcţionare a căilor ferate, cum ar fi deraierea şi coliziunea cu alte trenuri, sunt menţionate în măsurile generale de siguranţă feroviară. Influenţa mediului tunelului şi, de aici, câteva contramăsuri corespunzătoare sunt menţionate în prezenta STI în măsura în care influenţează siguranţa în tunelurile feroviare.

Măsuri specifice pentru tuneluri:

Scopul prezentei STI este de a elabora un set coerent de măsuri pentru infrastructură, subsistemele de energie, control-comandă şi semnalizare, material rulant şi exploatare şi management al traficului, oferind astfel un nivel optim de siguranţă în tuneluri în modul cel mai eficient din punctul de vedere al costului. Aceasta va permite libera circulaţie a trenurilor conforme prevederilor Directivelor 96/48/CE (privind liniile de mare viteză) şi 2001/16/CE (privind liniile convenţionale) în condiţiile de siguranţă armonizate pentru tunelurile feroviare din sistemul feroviar transeuropean.

1.1.2.

Lungimea tunelului

Toate specificaţiile din prezenta STI se aplică tunelurilor mai lungi de 1 km, dacă nu se specifică altfel.

Tunelurile cu lungimea mai mare de 20 km necesită o investigaţie specială de siguranţă, care poate conduce la măsuri de siguranţă suplimentare care nu sunt incluse în prezenta STI, pentru a permite accesul trenurilor interoperaţionale (trenuri care respectă prevederile STI corespunzătoare) într-un mediu cu o siguranţă împotriva incendiului acceptabilă

Tunelurile succesive NU sunt considerate ca fiind un singur tunel, dacă sunt îndeplinite următoarele două cerinţe:

(A)

separarea lor în aer liber este mai mare de 500 m

(B)

există o facilitate de acces/ieşire spre o zonă sigură în secţiunea deschisă

1.1.3.

Categorii de siguranţă împotriva incendiului a materialului rulant pentru transportul de pasageri

Materialele rulante admise în tuneluri vor aparţine următoarelor două categorii de siguranţă A şi B (următoarele definiţii sunt armonizate cu HR RST TSI 4.2.7.2.1 şi prEN45545 partea 1):

1.1.3.1.

Materialul rulant pentru tuneluri de până la 5 km lungime

Materialul rulant care este proiectat şi construit să funcţioneze în secţiuni subterane şi tuneluri de nu mai mult de 5 km lungime, cu evacuare laterală disponibilă este definit drept categoria A. În cazul declanşării alarmei de incendiu, trenul va continua să înainteze spre o zonă sigură (vezi definiţia din 4.2.2.6.1), aflată la nu mai mult de 4 minute distanţă, presupunând că trenul poate rula cu viteza de 80 km/h. În zona sigură, pasagerii şi personalul pot evacua trenul. Dacă nu este posibil ca trenul să înainteze, acesta va fi evacuat folosindu-se facilităţile infrastructurii din tuneluri.

1.1.3.2.

Materialul rulant pentru toate tunelurile

Materialul rulant care este proiectat şi construit pentru a funcţiona în toate tunelurile reţelei transeuropene este definit drept categoria B. Acesta este prevăzut cu bariere de incendiu care facilitează protejarea pasagerilor şi a personalului de efectele căldurii şi fumului la bordul unui tren în flăcări timp de 15 minute. Barierele de incendiu şi măsurile suplimentare pentru capacitatea de funcţionare ar permite unor astfel de trenuri să părăsească un tunel de 20 km şi să ajungă într-o zonă sigură, presupunând că trenul poate rula cu viteza de 80 km/h. Dacă nu este posibil ca trenul să părăsească tunelul, acesta va fi evacuat folosindu-se facilităţile infrastructurii cu care este dotat tunelul.

1.1.3.3

Materialul rulant din tuneluri cu staţii subterane

Dacă există staţii subterane, conform definiţiei din 1.1.4, care sunt menţionate în planul de urgenţă drept locaţii pentru evacuare şi dacă distanţele dintre staţii subterane consecutive şi staţia subterană cea mai apropiată de portalul tunelului sunt mai mici de 5 km, trenurile vor îndeplini cerinţele pentru categoria A.

1.1.4.

Staţii subterane

În ceea ce priveşte subsistemele feroviare, staţiile care se află în tunel vor îndeplini specificaţiile aplicabile din prezenta STI.

În plus, porţiunile din staţie deschise pentru public vor fi în conformitate cu regulile naţionale de siguranţă împotriva incendiului.

Dacă aceste două condiţii sunt îndeplinite, atunci staţia subterană poate fi considerată zonă sigură, după cum se menţionează în 4.2.2.6.1.

1.1.5.

Bunuri periculoase

Măsurile generale de siguranţă privind transportul bunurilor periculoase sunt descrise în OPE TSI şi RID. În prezenta STI nu este prevăzută nicio măsură specifică pentru tuneluri. Autoritatea naţională competentă poate prescrie măsuri specifice conform clauzei 1.1.6.

1.1.6.

Cerinţe de siguranţă speciale în statele membre

În general, specificaţiile prezentei STI sunt cerinţe armonizate. Nivelul de siguranţă existent nu va fi redus într-o ţară după cum se stipulează în Directiva 2004/49/CE articolul 4.1. (Directiva privind Siguranţa). Statele membre pot reţine cerinţele mai stricte, atât timp cât aceste cerinţe nu împiedică funcţionarea trenurilor în conformitate cu Directiva 2001/16/CE, modificată prin Directiva 2004/50/CE.

Ele pot prescrie cerinţe noi şi mai stricte în acord cu Directiva 2004/49/CE (Directiva privind Siguranţa) articolul 8; astfel de cerinţe vor fi transmise Comisiei înainte de a fi introduse. Aceste cerinţe mai stricte trebuie să se bazeze pe o analiză de risc şi trebuie să fie justificate de o anumită situaţie riscantă. Ele vor fi rezultatul consultării AI şi a autorităţilor de salvare competente şi vor face obiectul unei evaluări cost-beneficiu.

1.1.7.

Sfera de risc, riscuri care nu sunt acoperite de prezenta STI

Prezenta STI cuprinde riscuri specifice pentru siguranţa pasagerilor şi a personalului în tuneluri pentru subsistemele de mai sus.

Riscurile care nu sunt acoperite de prezenta STI sunt următoarele:

Terorismul ca act intenţionat şi premeditat care este menit să producă distrugeri inutile, rănirea şi pierdere de vieţi.

Sănătatea şi siguranţa personalului implicat în întreţinerea instalaţiilor fixe din tuneluri.

Pierderi financiare datorate avarierii structurilor şi trenurilor.

Accesul nepermis în tunel

Impactul unui tren deraiat asupra structurii tunelului: conform expertizei, impactul unui tren deraiat nu va fi suficient pentru a reduce capacitatea portantă a structurii tunelului.

Probleme de siguranţă cauzate de efectele aerodinamice datorate trecerii trenurilor nu sunt cuprinse în prezenta STI (vezi HS INS TSI)

1.2.   Domeniul geografic de aplicare

Domeniul geografic de aplicare al prezentei STI este sistemul feroviar convenţional transeuropean după cum este descris în anexa I la Directiva 2001/16/CE şi sistemul feroviar transeuropean de mare viteză după cum este descris în anexa I la Directiva 96/48/CE.

1.3.   Cuprinsul prezentei STI

Conform articolului 5 alineatul (3) din Directiva 2001/16/CE modificată prin Directiva 2004/50/CE, prezenta STI:

(a)

indică scopul urmărit (parte a reţelei sau a materialului rulant la care se face referire în anexa I la directivă; subsistem sau parte a subsistemului la care se face referire în anexa II ala directivă) – Capitolul 2;

(b)

expune cerinţele esenţiale pentru fiecare subsistem vizat şi interfeţele cu alte subsisteme – Capitolul 3;

(c)

stabileşte specificaţiile tehnice şi funcţionale care trebuie îndeplinite de fiecare subsistem şi interfeţele cu alte subsisteme. Dacă este necesar, aceste specificaţii pot varia în funcţie de utilizarea subsistemului, de exemplu în funcţie de categoriile de linie, bornă şi/sau material rulant prevăzute în anexa I la directivă – Capitolul 4;

(d)

stabileşte elementele constitutive de interoperabilitate şi interfeţele care sunt cuprinse în specificaţii europene, inclusiv standarde europene, care sunt necesare pentru a realiza interoperabilitatea în sistemul feroviar convenţional transeuropean – Capitolul 5;

(e)

stabileşte, în fiecare caz luat în considerare, procedurile pentru evaluarea conformităţii sau a adecvării pentru uz. Aceasta include în mod special modulele descrise în Decizia 93/465/CEE sau, acolo unde este necesar, procedurile specifice care trebuie folosite pentru a evalua fie conformitatea, fie adecvarea pentru uz a elementelor constitutive de interoperabilitate şi pentru verificarea CE a subsistemelor – Capitolul 6;

(f)

indică strategia de punere în practică a STI. În mod special, este necesară specificarea etapelor care trebuie realizate pentru a face o trecere treptată de la situaţia existentă la situaţia finală în care îndeplinirea STI va constitui standardul – Capitolul 7;

(g)

indică, pentru personalul implicat, calificările profesionale necesare pentru exploatarea subsistemului avut în vedere, ca şi pentru punerea în practică a STI – Capitolul 4.

Mai mult, conform articolului 5 alineatul (5), pot fi elaborate dispoziţii pentru cazuri specifice pentru fiecare STI; acestea sunt indicate în Capitolul 7.

În sfârşit, prezenta STI mai cuprinde, după cum se detaliază în Capitolul 4, normele de exploatare şi întreţinere specifice domeniului de aplicare indicate în alineatele 1.1 şi 1.2. de mai sus.

2.   DEFINIREA ASPECTULUI/DOMENIULUI DE APLICARE

2.1.   Generalităţi

STI „Siguranţa în tunelurile feroviare” cuprinde toate părţile sistemului feroviar semnificative pentru siguranţa pasagerilor şi a personalului de la bord în tuneluri în timpul funcţionării. Subsistemele implicate au fost descrise în Secţiunea 1.1 Domeniul tehnic de aplicare; tot acolo se menţionează că doar măsurile de siguranţă specifice tunelului sunt incluse în prezenta STI. Capitolul 2.2 descrie scenariile de risc în tuneluri.

Linia de apărare pentru promovarea siguranţei în tuneluri cuprinde următoarele patru straturi succesive: prevenire, reducere, evacuare şi salvare. Cea mai mare contribuţie este în zona prevenirii, urmată de reducere şi aşa mai departe. O caracteristică importantă a căilor ferate este capacitatea lor fundamentală de a preveni accidentele prin dirijarea traficului, acesta fiind controlat şi reglat prin folosirea unui sistem de semnalizare. Straturile de siguranţă se combină pentru a forma un nivel scăzut de risc rezidual.

Image

2.2.   Scenariile de risc

Prezenta STI presupune că simplele „riscuri feroviare” sunt acoperite de măsuri corespunzătoare, care rezultă în general din standardele de siguranţă aplicate în industria feroviară şi consolidate de alte STI care sunt finalizate sau care vor fi înaintate spre autorizare către Agenţia Feroviară Europeană (AFE). În orice caz, prezenta STI va lua de asemenea în considerare măsuri care ar putea elimina sau reduce dificultatea evacuării sau a operaţiunilor de salvare care urmează unui accident feroviar.

Image

S-au identificat măsuri relevante, care vor elimina sau reduce semnificativ riscurile ilustrate de aceste scenarii. Ele au fost elaborate în categoriile prevenire/reducere/evacuare/salvare; totuşi ele nu apar sub aceste titluri în prezenta STI ci sub titlurile subsistemelor implicate.

Măsurile indicate pot fi considerate drept o reacţie la următoarele trei tipuri de accidente:

2.2.1.

Accidente „fierbinţi”: incendiu, explozie urmată de incendiu, emisie de fum sau gaze toxice.

Principalul pericol este incendiul. Se presupune că incendiul izbucneşte într-un tren de pasageri sau într-o staţie de alimentare şi atinge intensitatea maximă la 15 minute după aprindere. Incendiul este descoperit şi alarma se declanşează în timpul acestor prime 15 minute.

Oricând este posibil trenul părăseşte tunelul.

Dacă trenul opreşte, pasagerii sunt evacuaţi, îndrumaţi de echipajul trenului sau prin auto-salvare spre o zonă sigură.

2.2.2.

Accidente „reci”: coliziune, deraiere

Măsurile specifice tunelului se concentrează pe facilităţile de acces/ieşire pentru a înlesni evacuarea şi intervenţia serviciilor de salvare. Diferenţa faţă de scenariile „fierbinţi” este aceea că nu există o presiune temporală datorată prezenţei unui mediu ostil creat de incendiu.

2.2.3.

Staţionarea prelungită

Staţionarea prelungită (o staţionare neprevăzută în tunel, fără incendiu la bord, timp de mai mult de 10 minute) nu este, în sine, o ameninţare pentru pasageri sau personal. Ea poate totuşi crea panică şi evacuare spontană, necontrolată, care expune persoanele la pericolele aflate în mediul tunelului. Vor fi luate măsuri pentru a menţine o asemenea situaţie sub control.

2.2.4.

Excepţii

Scenariile care nu au fost prevăzute sunt enumerate în secţiunea 1.1.7.

2.3.   Rolul serviciilor de salvare

Descrierea rolului serviciilor de salvare intră în atribuţiile autorităţii naţionale competente. Măsurile de salvare menţionate în prezenta STI se bazează pe presupunerea că serviciile de salvare care intervin în caz de accidente în tunel vor avea ca prioritate protejarea vieţilor şi nu a valorilor materiale cum ar fi vehiculele sau structurile. Se presupune că ele vor acţiona pentru:

Într-un accident de tip „fierbinte”

A încerca să salveze oamenii care nu pot ajunge în zona sigură

A oferi asistenţă medicală primară celor evacuaţi

A stinge un incendiu pentru a se proteja pe ei înşişi şi oamenii surprinşi de accident

A conduce evacuarea din zonele sigure din tunel spre aer liber

Într-un accident de tip „rece”

A oferi asistenţă primară persoanelor cu răni grave

A elibera persoanele blocate

A evacua persoanele

În prezenta STI nu sunt incluse exigenţe privind cerinţele de timp sau performanţă. Având în vedere că accidentele în tuneluri feroviare cu pierderi multiple sunt rare, se subînţelege că ar putea exista evenimente, cu o probabilitate foarte scăzută, împotriva cărora chiar şi servicii de salvare bine echipate ar fi neputincioase, cum ar fi un incendiu major în care este implicat un tren de marfă.

Vor fi dezvoltate scenarii detaliate adaptate la condiţiile locale pentru planuri de urgenţă pentru a fi aprobate de autoritatea naţională competentă. Dacă aşteptările serviciilor de salvare exprimate în acele planuri întrec presupunerile descrise mai sus, atunci pot fi oferite măsuri suplimentare sau echipament corespunzător.

Anexa D arată relaţia calitativă între tipuri de accidente şi măsuri. În plus, Anexa D oferă o descriere completă a modului în care măsurile contribuie la cele patru straturi de apărare menţionate în 2.1: prevenire, reducere, evacuare şi salvare.

3.   CERINŢE ESENŢIALE

Acest capitol expune cerinţele esenţiale din anexa III la directiva care se aplică subsistemului, părţii subsistemului sau aspectului implicat.

Pentru fiecare dintre aceste cerinţe esenţiale, sunt furnizate detalii despre modul în care sunt luate în considerare de STI, de exemplu printr-o specificaţie tehnică sau funcţională, o normă de exploatare sau o condiţie legată de nivelul de competenţă al personalului.

3.1.   Cerinţe esenţiale expuse în directiva 2001/16/CE

Directiva 2001/16/CE modificată prin Directiva 2004/50/CE expune, în anexa III, următoarele cerinţe esenţiale de îndeplinit în sistemul convenţional transeuropean:

Siguranţă

Fiabilitate şi Disponibilitate

Sănătate

Protecţia mediului

Compatibilitate tehnică.

Siguranţa şi Compatibilitatea tehnică sunt considerate relevante pentru prezenta STI (Fiabilitatea şi Disponibilitatea pot fi considerate drept condiţii obligatorii pentru siguranţă şi nu trebuie diminuate ca urmare a dispoziţiilor prezentei STI. Sănătatea şi Protecţia mediului implică aceleaşi cerinţe esenţiale detaliate în anexa III la directivă).

3.2.   Cerinţe esenţiale detaliate legate de siguranţa în tunel

Cerinţele esenţiale detaliate enumerate în anexa III la Directiva 2001/16/CE modificată prin Directiva 2004/50/CE, care sunt relevante pentru siguranţa în tunel, sunt citate mai jos în caractere italice.

Secţiunea 1.1.1 din Anexa III (Generalităţi): 1.1.1. Proiectarea, construcţia sau asamblarea, întreţinerea şi supravegherea componentelor critice pentru siguranţă şi în special a elementelor implicate în circulaţia trenurilor trebuie să garanteze siguranţa la un nivel care să corespundă obiectivelor fixate pentru reţea, inclusiv pentru situaţii limită speciale.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită prin specificaţiile tehnice şi funcţionale menţionate în secţiunile 4.2 Specificaţii tehnice şi funcţionale ale subsistemelor, 4.5 Norme de întreţinere

Secţiunea 1.1.4 din Anexa III (Generalităţi): 1.1.4. Proiectarea instalaţiilor fixe şi a materialului rulant, precum şi alegerea materialelor utilizate trebuie să urmărească limitarea producerii, propagării şi efectelor focului şi fumului în caz de incendiu.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită prin specificaţiile tehnice şi funcţionale din secţiunile 4.2.2.3 Cerinţe pentru protecţia împotriva incendiului a structurilor 4.2.2.4 Cerinţe pentru protecţia împotriva incendiului a materialului de construcţie şi 4.2.5.1 Proprietăţile materiale ale materialului rulant.

Secţiunea 2.1.1 din Anexa III (Infrastructură): Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a împiedica accesul sau intruziunile nedorite la instalaţiilor.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită prin specificaţiile tehnice şi funcţionale din secţiunea 4.2.2.2 Prevenirea accesului neautorizat la ieşirile de urgenţă şi compartimentele pentru echipamente.

Trebuie prevăzute dispoziţii adecvate care să ţină seama de condiţiile speciale de siguranţă în tunelurile de mare lungime.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită de prezenta STI ca întreg; se aplică tunelurilor cu lungimea între 1 şi 20 km. Pentru tuneluri mai lungi de 20 km vezi 1.1.2

Secţiunea 2.2.1 din Anexa III (Energie): Funcţionarea sistemelor de alimentare cu energie nu trebuie să afecteze siguranţa trenurilor sau a persoanelor (utilizatori, personal de exploatare, riverani şi terţe părţi).

Această cerinţă esenţială este îndeplinită prin specificaţiile tehnice şi funcţionale din secţiunile 4.2.3.1 Segmentarea liniilor suspendate sau a şinelor de contact, 4.2.3.2 Împământarea liniei supendate sau a şinei de contact, 4.2.3.5 Fiabilitatea instalaţiilor electrice şi 4.2.3.4 Cerinţe pentru cablurile electrice din tuneluri

Secţiunea 2.4.1 din Anexa III (Materialul rulant) În caz de pericol, dispozitivele trebuie să permită pasagerilor să informeze mecanicul de locomotivă şi personalului însoţitor să-l contacteze.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită prin specificaţiile tehnice şi funcţionale din secţiunea 4.2.5.3 a HS RST TSI Alarma pasagerilor. Prezentul SRT TSI se referă la această cerinţă esenţială în secţiunile 4.2.5.7 Mijloace de comunicare în trenuri şi 4.2.5.8 Suprareglarea frânei de urgenţă.

Trebuie prevăzute şi semnalizate ieşiri de siguranţă.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită prin specificaţiile tehnice şi funcţionale din secţiunile 4.4.6 Asigurarea siguranţei la bordul trenului şi a informaţiilor de urgenţă pentru pasageri şi 4.2.5.11 Proiectul de evacuare pentru materialele rulante pentru transportul de pasageri.

Trebuie prevăzute dispoziţii adecvate care să ţină seama de condiţiile speciale de siguranţă în tunelurile cu lungimi marii.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită prin specificaţiile tehnice şi funcţionale din secţiunile 4.2.5.3 Protecţia împotriva incendiului pentru trenurile de marfă, 4.2.5.4 Bariere de incendiu pentru materialele rulante pentru transportul de pasageri 4.2.5.5 Măsuri suplimentare pentru capacitatea de funcţionare a materialului rulant pentru transportul de pasageri cu un incendiu la bord, 4.2.5.6 Detectoare de incendiu la bord.

La bordul trenurilor este obligatorie asigurarea unui sistem de iluminat de siguranţă cu o intensitate şi autonomie suficientă.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită prin specificaţiile tehnice şi funcţionale din secţiunea 4.2.5.9 Sistemul de iluminat de urgenţă din tren.

Trenurile trebuie să fie dotate cu un sistem de sonorizare care să permită transmiterea mesajelor către pasageri atât de către personalul de la bordul trenului cât şi de către personalul de control de la sol.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită prin specificaţiile tehnice şi funcţionale din secţiunea 4.2.5.7 Mijloace de comunicare pe trenuri.

Secţiunea 2.6.1 din Anexa III (Exploatare şi management al traficului): Realizarea coerenţei normelor de exploatare a reţelelor şi calificarea mecanicilor de locomotivă şi a personalului de bord trebuie să asigure o exploatare sigură, ţinând seama de diferite cerinţe ale serviciilor transfrontaliere şi interne.

Operaţiunile şi periodicitatea întreţinerii, formarea şi calificarea personalului de întreţinere şi al centrului de control şi sistemul de asigurare a calităţii introdus de operatorii interesaţi din centrele de control şi întreţinere trebuie să asigure un grad ridicat de siguranţă.

Această cerinţă esenţială este îndeplinită prin specificaţiile tehnice şi funcţionale din secţiunile 4.4.1 Verificarea stării trenurilor şi acţiuni corespunzătoare, 4.4.2 Regulă de urgenţă, 4.4.5 Manual de parcurs, 4.4.3 Plan şi exerciţii de evacuare din tunel şi 4.6.1 Competenţa specifică tunelului a echipajului trenului şi a altui gen de personal.

4.   CARACTERIZAREA SUBSISTEMULUI

4.1.   Introducere

Sistemul feroviar convenţional transeuropean, la care se aplică Directiva 2001/16/CE modificată prin Directiva 2004/50/CE şi la care subsistemele sunt părţi, este un sistem integrat a cărui consecvenţă trebuie verificată. Această consecvenţă a fost verificată în legătură cu dezvoltarea specificaţiilor tehnice din prezenta STI, interfeţele lor în ceea ce priveşte sistemele în care sunt integrate şi de asemenea normele de exploatare şi întreţinere a căii ferate.

Ţinând seama de toate cerinţele esenţiale aplicabile, aspectul siguranţei în tunelurile feroviare al subsistemelor CR INS/ENE/CCS/OPE/RST este caracterizat de dispoziţiile capitolului 4.2.

Prezenta STI se aplică subsistemelor noi, reînnoite şi îmbunătăţite (infrastructură, energie, control-comandă şi semnalizare, exploatare, material rulant) în tuneluri. Condiţiile aplicării la subsistemele reînnoite şi îmbunătăţite sunt descrise în art. 14.3 din Directiva 2001/16/CE modificată prin Directiva 2004/50/CE, iar o strategie de punere în aplicare este schiţată în capitolul 7. Cerinţele pentru îmbunătăţire sau reînnoire (descrise în capitolul 7) pot fi mai puţin extensive decât cele pentru subsistemele-ţintă (descrise în capitolul 4).

Specificaţiile tehnice şi funcţionale ale domeniului şi interfeţele sale, descrise în secţiunile 4.2 şi 4.3, nu vor impune folosirea anumitor tehnologii sau soluţii tehnice, exceptând cazul în care sunt strict necesare pentru interoperabilitatea reţelei feroviare de mare viteză transeuropene. Soluţii inovatoare, care nu îndeplinesc cerinţele menţionate în prezenta STI şi/sau care nu pot fi evaluate aşa cum se cere în prezenta STI, necesită noi specificaţii şi/sau metode de evaluare. Pentru a permite inovaţii tehnologice, aceste specificaţii şi metode de evaluare vor fi elaborate prin procesul descris în clauza 6.2.4.

4.2.   Specificaţii tehnice şi funcţionale ale subsistemelor

În lumina cerinţelor esenţiale din Capitolul 3, specificaţiile tehnice şi funcţionale ale acelor aspecte specifice siguranţei în tunel în subsistemele sus-menţionate sunt după cum urmează:

4.2.1.

Prezentare generală a specificaţiilor

Subsistemul Infrastructură

 

Instalarea de macazuri şi pasaje de nivel

 

Prevenirea accesului neautorizat la ieşirile de urgenţă şi compartimentele pentru echipament

 

Cerinţe de protecţie împotriva incendiului pentru structuri

 

Cerinţe de siguranţă împotriva incendiului pentru materialul de construcţie

 

Detectarea incendiului

 

Facilităţi pentru auto-salvare, evacuare şi salvare în caz de accident

 

Definirea zonei sigure

 

Generalităţi

 

Ieşiri de urgenţă la suprafaţă laterale şi/sau verticale

 

Pasaje de trecere spre alt tunel

 

Soluţii tehnice alternative

 

Căi de evacuare

 

Iluminatul de urgenţă pe căile de evacuare

 

Comunicarea în caz de urgenţă

 

Accesul serviciilor de salvare

 

Zone de salvare din afara tunelurilor

 

Alimentarea cu apă

Subsistemul Energie

 

Segmentarea liniilor suspendate şi a şinelor de contact

 

Împământarea liniei suspendate sau a şinei de contact

 

Alimentarea cu energie electrică

 

Cerinţe pentru cablurile electrice din tuneluri

 

Fiabilitatea instalaţiilor electrice

Subsistemul control-comandă şi semnalizare

Detectoare de ax fierbinte

Subsistemul material rulant

 

Proprietăţile materialelor pentru materialul rulant

 

Stingătoare pentru materialele rulante de pasageri

 

Protecţia împotriva incendiului pentru trenurile de marfă

 

Capacitate de funcţionare

 

Siguranţa mecanicului de locomotivă

 

Protecţia împotriva incendiului pentru trenuri de pasageri şi marfă sau vehicule

 

rutiere

 

Bariere de incendiu pentru materialele rulante pentru transportul de pasageri

 

Măsuri suplimentare pentru capacitatea de funcţionare a materialului rulant pentru transportul de pasageri cu un incendiu la bord

 

Obiective generale şi capacitatea de funcţionare necesară trenurilor de pasageri Cerinţe pentru frâne

 

Cerinţă pentru tracţiune

 

Detectoare de incendiu la bord

 

Mijloace de comunicare în trenuri

 

Suprareglarea frânei de urgenţă

 

Sistemul de iluminat de urgenţă din tren

 

Întreruperea aerului condiţionat în tren

 

Proiectul de evacuare pentru materialele rulante pentru transportul de pasageri

 

Ieşirile de urgenţă ale pasagerilor

 

Uşa de acces a pasagerilor

 

Informarea şi accesul serviciului de salvare

Norme de exploatare

 

Verificarea stării trenurilor şi acţiuni corespunzătoare

 

Înainte ca trenul să înceapă să funcţioneze

 

În timp ce trenul funcţionează

 

Echipament legat de siguranţă

 

Accidente ale axului fierbinte

 

Norme de urgenţă

 

Plan şi exerciţii de urgenţă în tunel

 

Cuprins

 

Identificare

 

Exerciţii

 

Proceduri de împământare

 

Manual de parcurs

 

Dispoziţie privind siguranţa la bordul trenului şi infomaţiile de urgenţă pentru pasageri

 

Coordonare între centrele de control ale tunelului

Norme de întreţinere

 

Inspecţia stării tunelului

 

Întreţinerea materialului rulant

 

Materialul rulant pentru transportul de pasageri

 

Materialul rulant pentru transportul de marfă

Calificări profesionale

Competenţa specifică tunelului a echipajului trenului şi a altui gen de personal

Condiţii sanitare şi de siguranţă

Dispozitiv de auto-salvare

4.2.2.

Subsistemul Infrastructură

Pentru instalarea echipamentului de siguranţă în tuneluri, trebuie să se prevadă efectele acţiunilor aerodinamice produse de trecerea trenurilor.

4.2.2.1.

Instalarea de macazuri şi pasaje de nivel

Administratorul infrastructurii se va asigura că este instalat doar un număr minim de dispuneri de macazuri şi pasaje de nivel conform proiectării şi cerinţelor de siguranţă şi operaţionale.

4.2.2.2.

Prevenirea accesului neautorizat la ieşirile de urgenţă şi compartimentele pentru echipament

Pentru compartimentele de echipament şi ieşirile de urgenţă, vor fi folosite sisteme fizice, de ex. încuietori, pentru a preveni accesul neautorizat din afară; va fi întotdeauna posibilă deschiderea uşilor pentru evacuare din interior.

4.2.2.3.

Cerinţe de protecţie împotriva incendiului pentru structuri

Această cerinţă se aplică tuturor tunelurilor, indiferent de lungimea lor

Integritatea structurii va fi menţinută, în caz de incendiu, pentru o perioadă de timp suficient de lungă pentru a permite auto-salvarea şi evacuarea pasagerilor şi personalului şi intervenţia serviciilor de salvare fără riscul prăbuşirii structurii.

Trebuie evaluată rezistenţa la incendiu a suprafeţei finisate a tunelului, fie în rocă in situ sau tencuială de ciment. Aceasta va suporta temperatura focului pentru o perioadă determinată de timp. „Curba temperatură-timp” specificată (curba EUREKA) este reprezentată în figura următoare. Ea va fi utilizată doar pentru proiectarea structurilor de beton.

Image

4.2.2.4.

Cerinţe de siguranţă împotriva incendiului pentru materialul de construcţie

Această specificaţie se aplică tuturor tunelurilor, indiferent de lungimea lor.

Această specificaţie se aplică materialelor de construcţie şi instalaţiilor din interiorul tunelurilor, altele decât structuri, care sunt cuprinse în 4.2.2.3. Ele vor avea inflamabilitate scăzută, vor fi neinflamabile sau protejate, în funcţie de cerinţele proiectului. Materialul pentru substructura tunelului va îndeplini cerinţele de clasificare A2 a EN 13501-1:2002. Panourile nestructurale şi alte echipamente vor îndeplini cerinţele de clasificare B a EN 13501-1:2002.

4.2.2.5.

Detectarea incendiului

Compartimentele tehnice sunt spaţii închise cu uşi de acces/ieşire înăuntru sau afară din tunel cu instalaţii de siguranţă care sunt necesare pentru următoarele funcţii: auto-salvare şi evacuare, comunicare în caz de urgenţă, salvare şi stingerea incendiului şi alimentarea cu energie electrică prin conductor subteran. Acestea vor fi dotate cu detectoare care alertează administratorul infrastructurii în caz de incendiu.

4.2.2.6.

Facilităţi pentru auto-salvare, evacuare şi salvare în caz de accident

4.2.2.6.1.

Definirea zonei sigure

Definiţie: o zonă sigură este un loc în tunel sau în afara lui unde se aplică toate criteriile următoarele

Condiţiile sunt suportabile

Accesul persoanelor este posibil, asistat sau neasistat

Persoanele se pot auto-salva dacă există această oportunitate, sau pot aştepta să fie salvate de serviciile de salvare folosind procedurile detaliate din planul de urgenţă

Comunicarea va fi posibilă fie prin telefon mobil, fie prin legătură fixă cu centrul de control al AI.

4.2.2.6.2.

Generalităţi

Proiectarea unui tunel va ţine cont de necesitatea de a oferi facilităţi care să permită auto-salvarea şi evacuarea pasagerilor şi a personalului din tren şi să permită serviciilor de salvare să salveze oamenii în caz de accident într-un tunel.

Soluţiile tehnice descrise în 4.2.2.6.3 la 4.2.2.6.5 îndeplinesc această cerinţă şi va fi aleasă una dintre ele.

4.2.2.6.3.

Ieşiri de urgenţă la suprafaţă laterale şi/sau verticale

Aceste ieşiri vor fi prevăzute cel puţin la fiecare 1 000 m.

Dimensiunile minime ale ieşirilor de siguranţă laterale sau verticale vor fi 1,50 m lăţime şi 2,25 m înălţime. Dimensiunile minime ale deschiderii uşilor vor fi 1,40 m lăţime × 2,00 m înălţime. Cerinţele pentru ieşiri care funcţionează ca rute principale de acces pentru serviciile de salvare sunt descrise în 4.2.2.11. Accesul serviciilor de salvare.

Toate ieşirile vor fi dotate cu lumină şi semne.

4.2.2.6.4.

Pasaje de trecere spre alt tunel

Pasajele de trecere între tuneluri independente adiacente permit ca tunelul adiacent să fie folosit ca zonă sigură. Ele trebuie să fie dotate cu lumini şi semne. Dimensiunile minime ale pasajelor de trecere sunt 2,25 m înălţime × 1,50 m lăţime. Dimensiunile minime ale deschiderii uşilor vor fi 2,00 m înălţime × 1,40 m lăţime. Vor fi asigurate pasaje de trecere conforme cu aceste cerinţe cel puţin la fiecare 500 m.

4.2.2.6.5.

Soluţii tehnice alternative

Sunt permise soluţii tehnice alternative care să asigure o zonă sigură cu un nivel minim echivalent de siguranţă. Un studiu tehnic va fi aplicat pentru a justifica soluţia alternativă care trebuie aprobat de Autoritatea Naţională Competentă.

4.2.2.7.

Căi de evacuare

Această specificaţie se aplică tuturor tunelurilor cu mai mult de 500 m lungime.

Căile de evacuare vor fi construite într-un tunel cu o singură linie pe cel puţin o parte a tunelului, iar într-un tunel cu două linii, pe ambele părţi ale tunelului. În tuneluri mai largi, cu mai mult de două linii, accesul spre o cale de evacuare va fi posibil de la fiecare linie.

Lăţimea căii de evacuare va fi de minim 0,75 m. Înălţimea minimă de gabarit deasupra căii de evacuare va fi de 2,25 m.

Nivelul minim al căii de evacuare va fi la înălţimea liniei.

Se vor evita blocările locale cu obstacole în zona sigură. Prezenţa obstacolelor nu va reduce lăţimea minimă la mai puţin de 0,7 m, iar lungimea obstacolului nu va depăşi 2 m.

Se vor instala balustrade la o înălţime de aproximativ 1 m de la calea de evacuare care să indice ruta către zona sigură. Balustradele vor fi instalate în afara lăţimii de gabarit minime a căii de evacuare. Balustradele vor forma un unghi de 30o – 40o cu axa longitudinală a tunelului la intrarea sau ieşirea dinspre un obstacol.

4.2.2.8.

Iluminatul de urgenţă pe căile de evacuare

Această specificaţie se aplică tuturor tunelurilor continue cu lungimea mai mare de 500 m.

Va fi asigurat iluminatul de urgenţă pentru a ghida pasagerii şi personalul spre o zonă sigură în caz de urgenţă.

Se acceptă iluminarea prin alte mijloace decât electricitate dacă acestea îndeplinesc funcţia intenţionată.

Se cere iluminare după cum urmează:

Tunel cu o singură linie: pe o parte (aceeaşi ca şi calea de evacuare)

Tunel cu două linii: pe ambele părţi.

Poziţia luminilor: deasupra căilor de evacuare, cât mai jos posibil, pentru a nu interveni în spaţiul pentru trecerea persoanelor, sau montate în balustrade.

Luminozitatea va fi de cel puţin 1 lux la nivelul căii de evacuare.

Autonomie şi disponibilitate: alimentare de urgenţă garantată sau alte cerinţe pentru a asigura disponibilitatea pentru cel puţin 90 minute.

Dacă lumina de urgenţă este stinsă în condiţii de exploatare normală, trebuie ca aprinderea ei să fie posibilă prin ambele mijloace ce urmează:

manual, din interiorul tunelului, la intervale de 250 m

de către operatorul de tunel folosindu-se comanda de la distanţă

4.2.2.9.

Semnalizarea căilor de evacuare

Această specificaţie se aplică tuturor tunelurilor cu lungimea mai mare de 100 m.

Semnalizarea de evacuare indică ieşirile de urgenţă, distanţa şi direcţia spre o zonă sigură. Toate semnele vor fi proiectate conform cerinţelor Directivei 92/58/CE din 24 iunie 1992 referitoare la dotarea cu semne pentru sănătatea şi/sau siguranţa în serviciu şi ISO 3864-1.

Vor fi montate semne de evacuare pe pereţii laterali. Distanţa maximă între semnele de evacuare va fi de 50 m.

În tunel vor fi montate semne care să indice poziţia echipamentului de urgenţă, acolo unde există asemenea echipament.

4.2.2.10.

Comunicarea în caz de urgenţă

Comunicarea prin radio între tren şi centrul de control în fiecare tunel prin GSM-R. Nu este nevoie de sisteme de comunicare suplimentare cum ar fi telefoanele pentru urgenţă.

Va fi asigurată continuitatea comunicării prin radio pentru a permite echipelor de salvare să comunice cu centrele lor de comandă de la locul accidentului. Sistemul va permite serviciilor de salvare să utilizeze propriul echipament de comunicaţii.

4.2.2.11.

Accesul serviciilor de salvare

Serviciile de salvare vor putea intra în tunel în caz de accident, prin portalurile tunelului şi/sau prin ieşirile de urgenţă corespunzătoare (vezi 4.2.2.6.3). Aceste rute de acces vor avea cel puţin 2,25 m lăţime şi 2,25 m înălţime. AI va descrie în planul de urgenţă acele facilităţi concepute drept rute de acces.

Dacă accesul la un drum este prevăzut în planul de urgenţă, acesta va trebui să fie cât mai aproape de zona de salvare planificată. Mijloacele de acces suplimentare vor fi descrise în planul de urgenţă.

4.2.2.12.

Zone de salvare din afara tunelurilor

Vor fi amenajate zone de salvare de minim 500 m2 în apropierea tunelului, la drumurile de acces. Drumurile existente pot fi considerate zone de salvare. Dacă drumul de acces nu este practicabil în măsură rezonabilă, vor fi oferite soluţii alternative cu avizul serviciilor de salvare.

4.2.2.13.

Alimentarea cu apă

Alimentarea cu apă va fi asigurată la punctele de acces în tunel cu avizul serviciilor de salvare. Volumul va fi de minim 800 litri pe minut timp de două ore. Sursa de apă poate fi un hidrant sau orice sursă de apă de minim 100 m3 cum ar fi un bazin, râu sau alte mijloace. Metoda de transportare a apei la locul accidentului trebuie descrisă în planul de urgenţă.

4.2.3.

Subsistemul Energie

Această secţiune se aplică părţii de infrastructură a subsistemului Energie.

4.2.3.1.

Segmentarea liniilor sau a şinelor de contact suspendate

Această specificaţie se aplică tunelurilor cu lungime mai mare de 5 km.

Sistemul de alimentare cu energie a tracţiunii din tuneluri va fi împărţit în secţiuni, fiecare nedepăşind 5 km. Această specificaţie se aplică doar dacă sistemul de semnalizare permite prezenţa în tunel a mai mult de un tren pe fiecare linie simultan.

Poziţia macazurilor va fi stabilită conform cerinţelor planului de urgenţă pentru tunel, astfel încât numărul de macazuri în tunel să fie redus la minimum.

Se va asigura controlul de la distanţă şi operarea fiecărei „secţiuni de macaz”.

La locul macazului va fi asigurat un mijloc de comunicare şi iluminarea pentru a permite operarea manuală şi întreţinerea echipamentului de macaz.

4.2.3.2.

Împământarea liniei suspendate sau a şinei de contact

Vor fi asigurate dispozitive de împământare la punctele de acces în tunel şi în apropierea punctelor de separare între secţiuni (vezi 4.2.3.1). Acestea vor fi instalate manual sau instalaţii fixe controlate de la distanţă.

Vor fi asigurate mijloace de comunicare şi de iluminare necesare operaţiunilor de împământare.

Procedurile şi responsabilităţile pentru legarea la pământ vor fi stabilite între administratorul de infrastructură (AI) şi serviciile de salvare în planul de urgenţă (vezi 4.4.4 Proceduri de împământare).

4.2.3.3.

Alimentarea cu energie electrică

Sistemul de distribuţie a energiei electrice în tunel va fi adecvat la echipamentul serviciilor de salvare conform planului de urgenţă pentru tunel.

Unele servicii de salvare naţionale pot fi autonome din punctul de vedere al alimentării cu energie electrică. În acest caz, ar putea fi adecvată opţiunea de a nu prevedea facilităţi de alimentare cu energie electrică pentru uzul acestor grupuri. Totuşi o asemenea decizie trebuie descrisă în planul de urgenţă.

4.2.3.4.

Cerinţe pentru cablurile electrice din tuneluri

În caz de incendiu, cablurile expuse vor avea caracteristici de inflamabilitate scăzută, răspândire scăzută a incendiului, toxicitate redusă şi densitate redusă a fumului. Aceste cerinţe sunt îndeplinite prin compatibilitatea cablurilor cu EN 50267-2-1 (1998), EN 50267-2-2 (1998) şi EN 50268-2 (1999).

4.2.3.5.

Fiabilitatea instalaţiilor electrice

Instalaţiile electrice relevante pentru siguranţă (detectarea incendiului, iluminatul de urgenţă, comunicarea în caz de urgenţă şi alte sisteme identificate de administratorul infrastructurii sau entitatea contractantă drept vitale pentru siguranţa pasagerilor în tunel) vor fi protejate împotriva deteriorării datorate impactului mecanic, căldurii sau incendiului. Sistemul de distribuţie va fi proiectat pentru a permite sistemului să tolereze deteriorări inevitabile prin (de exemplu) alimentarea cu energie a legăturilor alternative. Alimentarea cu energie electrică va fi în stare de funcţionare maximă în caz de pierdere a oricărui element important. Luminile de urgenţă şi sistemele de comunicare vor fi prevăzute cu o rezervă de 90 de minute.

4.2.4.

Subsistemul control-comandă şi semnalizare

Această secţiune se aplică părţii adiacente liniei a Subsistemului CCS.

4.2.4.1.

Detectoare de axă fierbinte

Detectarea axului fierbinte de lângă linie sau echipamentele de predicţie vor fi instalate pe reţele cu tuneluri în puncte strategice, astfel încât să existe o probabilitate ridicată de a detecta un ax fierbinte înainte ca trenul să intre în tunel şi pentru a opri un tren defect înainte de tunel(uri).

AI va indica detectori de ax fierbinte lângă linie şi poziţia lor în Registrul Infrastructurii. IF va include informaţii despre aceştia în Manualul de parcurs.

4.2.5.

Subsistemul material rulant

4.2.5.1.

Proprietăţile materiale ale materialului rulant

Selecţia materialelor şi componentelor va avea în vedere proprietăţile de comportare la incendiu.

Materialul rulant pentru transportul de pasageri: clauza 4.2.7.2.2 a HS RST TSI se aplică de asemenea materialului rulant CR.

Materialul rulant pentru transportul de marfă: Vezi clauza 4.2.7.2.2.4 a CR RST TSI (vagoane de marfă, versiunea EN07 datată 5.1.2005) Cerere privind materialele.

4.2.5.2.

Stingătoare pentru materialele rulante pentru transportul de pasageri

Dispoziţiile clauzei 4.2.7.2.3.2 a HS RST TSI se aplică de asemenea materialului rulant pentru transportul de pasageri CR.

4.2.5.3.

Protecţia împotriva incendiului pentru trenurile de marfă

4.2.5.3.1.

Capacitate de funcţionare

Nu se cere o capacitate de funcţionare cu foc la bord specifică pentru vagoanele sau unităţile de marfă alimentate prin conductor subteran (în plus faţă de specificaţiile CR RST TSI pentru materialul rulant) deşi obiectul de scoatere a trenului din tunel se aplică de asemenea trenurilor de marfă. Vor fi specificate detectoare de incendiu la bordul unităţilor de marfă alimentate prin conductor subteran, ca şi pentru unităţile de pasageri alimentate cu energie electrică (4.2.5.6).

4.2.5.3.2.

Protecţia mecanicului

Cerinţa minimă de protecţie împotriva incendiului a mecanicului: unităţile de tracţiune vor avea o barieră de incendiu pentru a proteja cabina mecanicului. Barierele de incendiu vor îndeplini cerinţele de integritate timp de minim 15 minute. Testul de comportare la incendiu va fi efectuat conform cerinţelor EN 1363-1 test partiţie.

(Notă: protecţia mecanicului vezi de asemenea 4.7.1)

4.2.5.3.3.

Protecţia împotriva incendiului pentru trenuri de pasageri şi marfă sau vehicule rutiere

În trenuri care transportă pasageri şi marfă sau vehicule rutiere, vagoanele de pasageri vor îndeplini indicaţiile relevante din capitolul 4.2.5 al prezentei STI. Legi naţionale pot specifica cerinţe suplimentare în domeniul operării, pentru a justifica riscul suplimentar a acestor trenuri, atât timp cât aceste cerinţe nu împiedică funcţionarea trenurilor conform Directivei 2004/50/CE. (Excepţiile pentru acordurile naţionale, bilaterale, multilaterale şi multinaţionale sunt enumerate în capitolul 7.4) Unităţile de tracţiune vor îndeplini cerinţele locomotivelor de pasageri. Pentru vagoanele de marfă, se aplică STI relevante.

4.2.5.4.

Bariere de incendiu pentru materialele rulante de pasageri

Clauza 4.2.7.2.3.3 a HS RST TSI „Rezistenţa la incendiu” se aplică de asemenea materialului rulant CR.

4.2.5.5.

Măsuri suplimentare pentru capacitatea de funcţionare a materialului rulant de pasageri cu un incendiu la bord:

4.2.5.5.1.

Obiective generale şi capacitatea de funcţionare necesară trenurilor de pasageri

Această secţiune include măsuri care vor fi luate pentru a îmbunătăţi probabilitatea că un tren de pasageri cu incendiu la bord vor continua să funcţioneze timp de:

4 minute pentru materialele rulante din categoria de siguranţă A conform 1.1.3.1. Aceasta va fi considerată a fi satisfăcută prin îndeplinirea cerinţelor pentru frâne şi alimentare prin conductor subteran (4.2.5.5.2 şi 4.2.5.5.3)

15 minute pentru materialele rulante din categoria de siguranţă B conform 1.1.3.2. Aceasta va fi considerată a fi satisfăcută prin îndeplinirea cerinţelor pentru frâne şi alimentare prin conductor subteran (4.2.5.5.2 şi 4.2.5.5.3)

Pentru tuneluri mai lungi de 20 km, va fi luată în considerare necesitatea de infrastructură suplimentară şi măsuri de siguranţă a operaţiunilor. Un tren din categoria de siguranţă B ce îndeplineşte cerinţele STI relevante nu va fi împiedicat să funcţioneze în tuneluri mai lungi de 20 km.

4.2.5.5.2.

Cerinţe pentru frâne

Cerinţele pentru frâne din clauza 4.2.7.2.4 a HS RST TSI se va aplica de asemenea materialului rulant CR din categoriile de siguranţă A şi B.

4.2.5.5.3.

Cerinţă privind alimentarea prin conductor subteran

Cerinţele privind alimentarea prin conductor subteran din clauza 4.2.7.2.4 a HS RST TSI se va aplica de asemenea materialului rulant CR din categoria de siguranţă B.

4.2.5.6.

Detectoare de incendiu la bord

Cerinţele clauzei 4.2.7.2.3.1 a HS RST TSI se vor aplica de asemenea materialului rulant CR.

4.2.5.7.

Mijloace de comunicare în trenuri

Cerinţele clauzei 4.2.5.1 a HS RST TSI se vor aplica de asemenea materialului rulant CR.

4.2.5.8.

Suprareglarea frânei de urgenţă

Dispoziţiile din clauza 4.2.5.3 „Alarmarea pasagerilor” a HS RST TSI se vor aplica de asemenea materialului rulant CR.

4.2.5.9.

Sistemul de iluminat de urgenţă în tren

Dispoziţiile din clauza 4.2.7.13 „Iluminatul de urgenţă” a HS RST TSI se vor aplica de asemenea materialului rulant pentru transportul de pasageri CR, cu excepţia faptului că se cere o autonomie de 90 de minute după căderea alimentării principale cu energie electrică.

4.2.5.10.

Întreruperea aerului condiţionat în tren.

Dispoziţiile din clauza 4.2.7.12.1 a HS RST TSI „Zonele pentru pasageri şi echipaj dotate cu aer condiţionat” se aplică de asemenea se vor aplica de asemenea materialului rulant pentru transportul de pasageri CR.

4.2.5.11.

Proiectul de evacuare al materialului rulant pentru transportul pasagerilor

4.2.5.11.1.

Ieşiri de urgenţă pentru pasageri

Plasarea, exploatarea si semnalarea ieşirilor de urgenţă din materialele rulante pentru pasageri vor îndeplini cerinţele clauzei 4.2.7.1.1 literele A – C din HS RST TSI.

4.2.5.11.2.

Uşi de acces pentru pasageri

Uşile vor fi dotate cu dispozitiv individual de deschidere de urgenţă intern şi extern conform clauzei 4.2.2.4.2.1, litera g, a HS RST TSI.

4.2.5.12.

Informarea şi accesul serviciului de salvare

Serviciile de salvare vor primi o descriere a materialului rulant pentru a le permite să intervină în caz de urgenţe. Se vor furniza în special informaţii privind modul de acces în interiorul materialului rulant.

4.3.   Specificaţii tehnice şi funcţionale ale interfeţelor

4.3.1.

Generalităţi

Fiind o STI transversală, SRT TSI specifică măsuri legate de alte câteva subsisteme în unul din următoarele moduri:

Prin simpla trimitere la o clauză specifică din celălalt subsistem

Prin trimiterea la o clauză specifică din alt subsistem şi completarea acesteia cu cerinţe speciale pentru tunelurile feroviare (de ex. Clauza 4.5.1 Inspectarea stării tunelului)

Prin trimiterea la o clauză specifică din alt subsistem şi declarând că această clauză se va aplica de asemenea subsistemului pentru care nu există STI (de ex. Clauza 4.2.5.2 „Stingătoare pentru materiale rulante de pasageri” se referă la HS RST TSI 4.2.7.2.3.2 şi declară că ea se va aplica de asemenea materialului rulant pentru transportul de pasageri CR)

Lista de interfeţe este dată mai jos. Trimiterile la clauzele din alte STI trebuie luate în considerare drept recomandări pentru CR TSI-urile la care se face referire.

4.3.2.

Interfeţe cu Subsistemul Infrastructură

CR SRT TSI

HS INS TSI

4.2.2.7

Căi de evacuare

4.2.23.2

Căi de urgenţă în tuneluri

4.5.1.

Inspectarea stării tunelului

4.5.1

Plan de întreţinere

Trimiterile la interfeţele cu CR INS se vor menţiona într-o fază ulterioară, când va fi disponibil CR INS TSI.

4.3.2.1.

Căi de evacuare

Definirea căilor de evacuare este descrisă în CR SRT TSI 4.2.2.7. HS INS TSI a menţionat această specificaţie. CR SRT TSI este responsabil pentru aceasta.

4.3.2.2.

Inspectarea stării tunelului

Inspectarea stării tunelului se bazează pe specificaţiile tehnice generale ale planului de întreţinere din clauza 4.5.1 a HS TSI INS şi a viitoarei CR TSI INS cu cerinţele suplimentare descrise în clauza 4.5.1 a prezentei STI.

4.3.3.

Interfeţe cu Subsistemul Energie

CR SRT TSI

HS ENE TSI

4.2.3.1

Segmentarea liniilor suspendate sau a şinelor de contact

4.2.7.

Continuitatea alimentării cu energie electrică în caz de perturbare

Trimiterile la interfeţele cu CR ENE se vor menţiona într-o fază ulterioară, când este disponibil CR ENE TSI.

4.3.3.1.

Întreruperea alimentării prin conductor subteran

Clauza SRT 4.2.3.1 Secţionarea liniilor suspendate sau a şinelor de contact şi clauza HS ENE TSI 4.2.7 se ocupă cu aceleaşi aspecte: secţionarea sistemului de linii de contact suspendate şi continuitatea funcţionării. Sunt legate.

4.3.4.

Interfeţe cu Subsistemul Control-Comandă-Semnalizare

CR SRT TSI

HS CCS TSI

CR CCS TSI

4.2.4.1

Detectoare de ax fierbinte

 

4.2.4.1

Detectoarele de ax fierbinte trebuie să fie apte să detecteze un ax fierbinte. SRT TSI nu defineşte nicio specificaţie specifică, în afară poziţiei detectoarelor de ax fierbinte.

4.3.5.

Interfeţe cu Subsistemul Exploatare şi Management al Traficului

CR SRT TSI

HS OPE TSI

CR OPE TSI

4.4.1

Verificarea stării trenurilor şi acţiunile corespunzătoare

 

4.2.2.7.1

4.2.3.3

4.2.3.3.2

4.2.3.6.3

4.2.3.7

4.4.3

Plan şi exerciţii de urgenţă în tunel

 

4.2.3.7

4.4.5

Manual de parcurs

 

4.2.1.2.2

4.4.6

Dispoziţii privind siguranţa la bordul trenului şi informaţii de urgenţă pentru pasageri

 

4.2.3.7

4.6.1

Competenţa specifică tunelului a echipajului trenului şi a altui gen de personal

 

4.6 şi anexele H şi J

4.3.5.1.

Plan şi exerciţii de urgenţă în tunel

În plus faţă de cerinţele privind administrarea situaţiilor de urgenţă descrise în clauza 4.2.3.7 a CR OPE TSI, cerinţele specifice planului de urgenţă în tunel sunt descrise în clauza 4.4.3 a prezentei STI.

4.3.5.2.

Manual de parcurs

Pe liniile cu tuneluri, Manualul de parcurs trebuie să specifice în plus faţă de cerinţele descrise în clauza 4.2.1.2.2 a CR OPE TSI, cerinţele descrise în clauza 4.4.5 a prezentei STI.

4.3.5.3.

Dispoziţii privind siguranţa la bordul trenului şi informaţiile de urgenţă pentru călători

În plus faţă de cerinţele privind administrarea situaţiilor de urgenţă descrise în clauza 4.2.3.7 a CR OPE TSI, cerinţele specifice siguranţei în tunel sunt descrise în clauza 4.4.6 din prezenta STI.

4.3.5.4.

Competenţa specifică tunelului a echipajului trenului şi a altui gen de personal

În plus faţă de cerinţele CR OPE TSI 4.6 legate de competenţa lingvistică şi profesională şi procesul de evaluare solicitat pentru personal pentru a atinge această competenţă, clauza SRT TSI 4.6.1 menţionează competenţele solicitate pentru a controla situaţii grave în tuneluri.

4.3.6.

Interfeţe cu Subsistemul Material rulant

CR SRT TSI

HS RST TSI

CR WAG TSI

4.2.5.1

Proprietăţi ale materialelor pentru materialul rulant

4.2.7.2.2

4.2.7.2.1

4.2.5.2

Stingătoare pentru materialul rulant

4.2.7.2.3.2

 

4.2.5.3

Protecţia împotriva incendiului pentru trenurile de marfă

 

 

4.2.5.4

Bariere de incendiu pentru materialul rulant de pasageri

4.2.7.2.3.3

 

4.2.5.5

Măsuri suplimentare pentru îmbunătăţirea capacităţii de funcţionare a materialului rulant pentru transportul de pasageri cu incendiu la bord

4.2.7.2.4

 

4.2.5.6

Detectoare de incendiu la bord

4.2.7.2.3.1

 

4.2.5.7

Mijloace de comunicare în trenuri

4.2.5.1

 

4.2.5.8

Suprareglarea frânei de urgenţă

4.2.5.3

 

4.2.5.9

Sistemul de iluminat de urgenţă din tren

4.2.7.13

 

4.2.5.10

Întreruperea aerului condiţionat în tren

4.2.7.12.1

 

4.2.5.11

Proiectul de evacuare a materialului rulant pentru transportul de pasageri

4.2.7.1.1 A-C

4.2.2.4.2.1 g

 

Trimiterile la interfeţele cu CR RST altele decât vagoane de marfă vor fi specificate într-o fază ulterioară, când va fi disponibil CR RST TSI aplicabil.

4.3.6.1.

Proprietăţi ale materialelor pentru materialul rulant

Clauza 4.2.5.1 specifică proprietăţile de comportare la incendiu a materialelor şi componentelor. Ea prevede aceleaşi proprietăţi pentru materialul rulant pentru transportul de pasageri CR ca şi pentru materialul rulant HS şi deci se referă la clauza 4.2.7.2.2 a HS RST TSI. Pentru materialul rulant pentru transportul de marfă, proprietăţile relevante sunt definite în clauza 4.2.7.2.1 a CR WAG TSI.

4.3.6.2.

Specificaţiile tehnice ale altor materiale rulante

Specificaţiile 4.2.5.2, 4.2.5.4 la 4.2.5.11 ale SRT TSI pentru materialul rulant CR sunt aceleaşi ca şi cele pentru materialul rulant HS.

4.3.7.

Interfeţe cu Subsistemul PRM

CR SRT TSI

PRM TSI

4.2.2.7

Căi de evacuare

4.2.2.3

Spaţii pentru scaunele cu rotile

4.3.7.1.

Căi de evacuare

Dimensiunile căilor de evacuare sunt alese în funcţie de CR PRM TSI, în care se cere o lăţime de 0,75 m pentru folosirea scaunelor cu rotile.

4.4.   Norme de exploatare

Următoarele norme de exploatare nu constituie parte a evaluării subsistemelor.

În lumina cerinţelor esenţiale din Capitolul 3, normele de exploatare specifice siguranţei în tunel în subsistemele cuprinse în prezenta STI sunt după cum urmează:

4.4.1.

Verificarea stării trenurilor şi acţiunile corespunzătoare

Starea echipamentului relevant pentru siguranţă în tren va fi verificată:

În timpul întreţinerii materialului rulant, de către IF sau entitatea responsabilă pentru întreţinerea materialului rulant (Vezi secţiunea 4.5.2)

Înainte ca trenul să înceapă să funcţioneze, de către IF

În timp ce trenul funcţionează, de către IF.

Această cerinţă completează CR OPE TSI 4.2.2.7

4.4.1.1.

Înainte ca trenul să înceapă să funcţioneze

Cerinţa CR OPE TSI 4.2.3.3 este importantă pentru SRT.

4.4.1.2.

În timp ce trenul funcţionează

Cerinţele CR OPE TSI 4.2.3.3.2, 4.2.3.6.3 şi 4.2.3.7 sunt importante pentru SRT.

4.4.1.2.1.

Echipament relevant pentru siguranţă

Dacă unul dintre elementele de echipament este găsit defect în timp ce trenul funcţionează:

Sistem de sonorizare exterioară,

Iluminat de urgenţă,

Sistem de deblocare a uşii,

Sistem de suprareglare a frânei de urgenţă,

Detectarea incendiului,

Radio trenului

IF va avea planuri pentru continuarea operării în siguranţă a trenurilor în condiţiile grave rezultate sau pentru a opri.

AI va fi informat imediat de către echipajul trenului.

4.4.1.2.2.

Accidente de ax fierbinte

Dacă un ax fierbinte este detectat:

Trenul defect va opri cât de repede posibil într-un loc potrivit înainte de tunel(uri).

AI va fi informat imediat asupra locului unde opreşte trenul.

Părţile defecte vor fi verificate de echipajul trenului.

IF va avea norme care să permită funcţionarea în siguranţă să continue în condiţiile grave rezultate.

4.4.2.

Regulă de urgenţă

Normele de exploatare ale AI vor adopta şi dezvolta cu mai multe detalii, dacă e necesar, principiul ca în caz de accident (cu excepţia deraierii, care cere o oprire imediată)

Trenul va fi oprit înainte de intrarea în tunel sau va fi condus afară din tunel.

În tuneluri cu staţii subterane, trenul poate fi evacuat la o platformă subterană. Procedurile pentru această situaţie vor fi dezvoltate de AI şi IF şi vor fi detaliate în planul de urgenţă.

În toate cazurile, AI va fi informat imediat de către echipajul trenului şi niciun tren programat nu va avea permisiunea de a intra în tunel.

4.4.3.

Plan şi exerciţii de urgenţă în tunel

Va fi elaborat un plan de urgenţă sub conducerea administratorului infrastructurii, în cooperare, acolo unde este necesar, cu întreprinderile feroviare, serviciile de salvare şi autorităţile implicate pentru fiecare tunel. Acesta va îndeplini cerinţele CR OPE TSI 4.2.3.7 „Controlarea unei situaţii de urgenţă” şi va satisface următoarele specificaţii suplimentare.

Dacă tunelurile de pe traseu sunt asemănătoare, planul de urgenţă poate fi generic.

4.4.3.1.

Cuprins

Planul de urgenţă va fi concordant cu facilităţile de auto-salvare, evacuare şi salvare oferite.

Planul de urgenţă va cuprinde cel puţin:

Îndatoririle, numele, adresele şi numerele de telefon ale organizaţiilor competente; orice schimbări sub acest aspect vor fi raportate imediat, iar planul de urgenţă va fi adus la zi în mod corespunzător de către AI.

Identificarea tunelului trebuie să fie individuală, furnizându-se o descriere precisă şi un plan al căilor de acces pentru serviciile de salvare.

Măsurile luate şi strategia de evacuare din tunel a pasagerilor în caz de accident în tunel. În cazul unei staţionări prelungite (definită în 2.2 Scenarii de risc), va fi făcută posibilă luarea unei decizii şi începerea unei acţiuni care va duce la evacuarea pasagerilor (începerea evacuării în sine sau o evacuare corespunzătoare unui tren pus mişcare) la 60 minute după ce trenul s-a oprit. Decizia trebuie să se bazeze pe o evaluare a riscurilor legate de rămânerea pasagerilor la bordul trenului sau mutarea lor într-o zonă sigură.

Proceduri de izolaţie şi împământare (vezi 4.4.4)

4.4.3.2.

Identificare

Toate uşile care duc spre ieşirile de urgenţă sau pasajele de trecere (vezi 4.2.2.6) vor fi proiectate individual şi marcate pe ambele părţi. Această identificare va fi descrisă în planul de urgenţă şi în Manualul de parcurs şi va fi folosită în toate comunicările dintre întreprinderile feroviare, administratorul infrastructurii şi serviciile de salvare. Orice schimbare legată de acest aspect va fi raportată imediat; planul de urgenţă trebuie adus la zi în mod corespunzător de către AI, iar Manualul de parcurs de către IF conform clauzei 4.2.1.2.2.2 CR OPE TSI.

4.4.3.3.

Exerciţii

Înainte de deschiderea unui singur tunel sau a unei serii de tuneluri, va avea loc un exerciţiu pe scară largă cuprinzând proceduri de evacuare şi salvare, în care să fie implicate toate categoriile de personal descris în planul de urgenţă.

Planul de urgenţă va menţiona modul în care toate organizaţiile implicate pot fi familiarizate cu infrastructura şi frecvenţa la care trebuie să aibă loc vizite ale tunelului şi ale părţii superioare a acestuia sau alte exerciţii.

4.4.4.

Proceduri de izolaţie şi împământare.

Dacă serviciile de salvare solicită întreruperea alimentării cu electricitate prin conductor subteran, acestea vor primi garanţia că au fost întrerupte secţiunile corespunzătoare ale catenarei sau a şinelor de contact înainte de a intra în tunel sau într-o secţiune de tunel.

Este responsabilitatea administratorului infrastructurii să întrerupă alimentarea cu electricitate prin conductor subteran. Responsabilitatea pentru împământare va fi descrisă în planul de urgenţă. Va luată măsura izolării secţiunii în care a avut loc accidentul.

4.4.5.

Manual de parcurs

Manualul de parcurs definit în CR OPE TSI 4.2.1.2.2.1 va indica informaţiile legate de siguranţa în tuneluri.

4.4.6.

Dispoziţie privind siguranţa la bordul trenului şi informaţiile pentru pasageri

După cum se specifică în CR OPE TSI 4.2.3.7, IF vor derula procese de informare a pasagerilor despre procedurile de urgenţă şi salvare de la bord specifice tunelurilor. Asemenea informaţii vor fi oferite cel puţin în limba ţării în care circulă trenul, plus în limba engleză. Pe cât posibil, vor fi folosite informaţii vizuale (pictograme). Cuprinsul principal şi cerinţa minimă pentru informaţii va fi:

Nu blocaţi coridoarele, uşile, ieşirile de urgenţă şi stingătoarele cu bagaje, biciclete etc.

În caz de incendiu, dacă puteţi, încercaţi să stingeţi focul folosind stingătoarele de la bordul trenului.

Alertaţi echipajul trenului.

Dacă nu există niciun pericol imediat, aşteptaţi instrucţiuni de la echipajul trenului.

Dacă este necesar sau vi s-a solicitat acest lucru, mutaţi-vă în alt vagon.

Odată ce trenul opreşte, urmaţi instrucţiunile date de echipajul trenului.

Dacă părăsiţi trenul în caz de urgenţă, urmaţi semnele pentru ieşirile de urgenţă

Atenţie la trenurile care circulă pe liniile adiacente.

4.4.7.

Coordonarea între centrele de control ale tunelului

Procedurile de coordonare între centrele de control importante implicate (de ex. energie, exploatare, instalaţii din tunel) vor fi conform cerinţelor din planul de urgenţă.

4.5.   Norme de întreţinere

În lumina cerinţelor esenţiale din Capitolul 3, normele de întreţinere specifice siguranţei în tunel în subsistemele ce privesc prezenta STI sunt după cum urmează:

4.5.1.

Inspectarea stării tunelului

Această specificaţie se aplică tuturor tunelurilor, indiferent de lungimea lor.

În planul de întreţinere, stabilit de HS INS TSI 4.5.1 şi de viitoarele CR INS TSI, trebuie luate în considerare următoarele norme suplimentare de inspectare:

inspecţii vizuale anuale efectuate de AI

inspecţii detaliate conform planului de întreţinere al AI

inspecţii speciale după accidente, dezastre naturale care ar fi putut afecta starea tunelului

după şi în timpul punerii în practică a lucrărilor de reînnoire şi/sau îmbunătăţire şi înainte de reînceperea circulaţiei trenului într-un tunel trebuie efectuată o inspecţie, cu mijloacele corespunzătoare, pentru a se asigura că este asigurată stabilitatea structurii şi că nu există dereglări ale instrumentelor de măsură.

4.5.2.

Întreţinere materialului rulant

4.5.2.1.

Materialul rulant pentru transportul de pasageri

Planul de întreţinere a materialului rulant folosit pentru formarea unui tren de pasageri va include în mod deosebit verificarea următorului echipament de siguranţă:

Sistem de sonorizare exterioară,

Iluminat de urgenţă,

Sistem de deblocare a uşii,

Sistem de suprareglare a frânei de urgenţă,

Întreruperea aerului condiţionat

Radioul trenului

Test de funcţionare a detectoarelor de incendiu la bordul trenului (în cazul în care sunt instalate)

Proiectul de evacuare

4.5.2.2.

Materialul rulant pentru transportul de marfă

Planul de întreţinere a unităţilor de tracţiune folosite pentru a forma un tren de marfă va include în mod deosebit verificare prezenţei a cel puţin unui dispozitiv pe o unitate de tracţiune.

4.6.   Calificările profesionale

Calificările profesionale ale personalului, necesare pentru exploatarea specifică siguranţei în tunel în subsistemele ce privesc prezenta STI şi conform normelor de exploatare din clauza 4.4 a prezentei STI, sunt după cum urmează:

4.6.1.

Competenţa specifică tunelului a echipajului trenului şi a altui gen de personal

Întregul personal care conduce sau însoţeşte trenul, ca şi personalul care autorizează mişcările trenului, vor avea cunoştinţele şi capacitatea de a pune în practică acele cunoştinţe pentru a controla situaţii grave în caz de accident. Pentru personalul răspunzător de sarcinile de conducere şi/sau însoţire a trenului, cerinţele generale sunt menţionate în CR OPE TSI 4.6. „Calificări profesionale” şi anexele H (Elementele minime necesare pentru calificarea profesională pentru sarcina de a conduce un tren) şi J (Elemente minime necesare pentru calificarea profesională pentru sarcinile asociate cu însoţirea trenului).

Întregul echipaj va avea cunoştinţe despre comportamentul de siguranţă corespunzător în tuneluri şi în special pentru a fi capabil să evacueze un tren într-un tunel. Aceasta implică instruirea pasagerilor să treacă în următorul vagon sau să coboare din tren şi conducerea pasagerilor afară din tren spre un loc sigur.

Personal auxiliar al trenului (de ex. servire, curăţenie), care nu face parte din echipajul trenului aşa cum este descris mai jos, va fi instruit, în plus faţă de instruirea sa de bază, să sprijine acţiunile echipajului (1).

Instruirea profesională a inginerilor şi administratorilor răspunzători pentru întreţinerea şi exploatarea subsistemelor va include subiectul siguranţei în tunelurile feroviare.

4.7.   Condiţii sanitare şi de siguranţă

Condiţiile sanitare şi de siguranţă ale personalului solicitat pentru operaţiile specifice siguranţei în tunel în subsistemele care privesc prezenta STI şi pentru punerea în practică a STI sunt după cum urmează:

4.7.1.

Dispozitiv de auto-salvare

Unităţile de tracţiune ale trenurilor de marfă operate manual vor fi dotate cu un dispozitiv de auto-salvare pentru mecanic şi alte persoane de la bord care să îndeplinească specificaţiile unuia dintre cele două standarde EN 402:2003 sau 403:2004. IF trebuie să aleagă una dintre cele două soluţii descrise în aceste standarde.

4.8.   Registrele de infrastructură şi material rulant

Conform articolului 24 alineatul (1) al Directivei 2001/16/CE, fiecare STI va indica exact informaţiile care trebuie incluse în registrele de infrastructură şi material rulant.

4.8.1.

Registrul de infrastructură

Vezi anexa A la prezenta STI

4.8.2.

Registrul materialului rulant

Vezi anexa B la prezenta STI

5.   CONSTITUENŢII INTEROPERABILITĂŢII

Niciun element constitutiv de interoperabilitate nu este definit în SRT TSI.

6.   EVALUAREA CONFORAITĂŢII SAU/ŞI A FIABILITĂŢII CONSTITUENŢILOR ŞI VERIFICAREA SUBSISTEMULUI

6.1.   Elementele consititutive de interoperabilitate

Inaplicabil, de vreme ce nu a fost definit niciun element constitutiv de interoperabilitate în SRT TSI.

6.2.   Subsisteme

6.2.1.

Evaluarea conformităţii (generalităţi)

Entitatea contractantă, cum ar fi o întreprindere feroviară, un administrator de infrastructură, un fabricant de materiale rulante sau un reprezentant autorizat stabilit în Comunitate va depune o cerere de evaluare a conformităţii Subsistemelor Material rulant sau Energie sau Control-Comandă şi Semnalizare sau Infrastructură la un organism notificat la alegerea sa.

Acum trebuie făcută o distincţie:

subsistemele pentru care există deja un STI: CR CCS, CR OPE, CR RST (vagoane)

subsistemele pentru care nu există încă un STI: CR RST altele decât vagoane, CR ENE, CR INS

Pentru prima situaţie, evaluarea prin comparaţie cu SRT TSI trebuie făcută în cadrul evaluării subsistemului relevant prin comparaţie cu STI a sa specifică. Pentru a doua situaţie (CR RST altele decât vagoane, CR INS şi CR ENE), evaluarea este descrisă fie în acest capitol, fie în capitolele respective ale HS TSI-urilor existente (RST, INS, ENE).

În cazurile în care specificaţia din capitolul 4 al CR SRT TSI este aplicabilă, în acest capitol nu se oferă nicio altă informaţie pentru evaluare.

Trimiterea se face în tabelul următor.

Specificaţie

Trimitere

4.2.2.1.

Instalarea de macazuri şi pasaje de nivel

CR SRT TSI 6.2.7.1

4.2.2.2

Prevenirea accesului neautorizate la ieşirile de urgenţă şi compartimentele pentru echipamente

CR SRT TSI 6.2.7.2

4.2.2.3

Cerinţe de protecţie împotriva incendiului pentru structuri

CR SRT TSI 6.2.7.3

4.2.2.4

Cerinţe de protecţie împotriva incendiului pentru materialul de construcţie

CR SRT TSI 4.2.2.4

4.2.2.5

Detectarea incendiului

CR SRT TSI 4.2.2.5

4.2.2.6

Amenajări de auto-salvare, evacuare şi salvare în caz de accident

CR SRT TSI 6.2.7.4

4.2.2.7

Căi de evacuare

CR SRT TSI 4.2.2.7

4.2.2.8

Iluminatul de urgenţă pe rutele de evacuare

CR SRT TSI 4.2.2.8

4.2.2.9

Semnalarea căilor de evacuare

CR SRT TSI 4.2.2.9

4.2.2.10

Comunicarea în caz de urgenţă

CR SRT TSI 6.2.7.5

4.2.2.11

Accesul serviciilor de salvare

CR SRT TSI 6.2.7.5

4.2.2.12

Zone de salvare din afara tunelurilor

CR SRT TSI 6.2.7.5

4.2.2.13

Alimentarea cu apă

CR SRT TSI 6.2.7.5

4.2.3.1

Segmentarea liniilor suspendate sau a şinelor de contact

CR SRT TSI 4.2.3.1

4.2.3.2

Împământarea liniei suspendate sau a şinei de contact

CR SRT TSI 6.2.7.5

4.2.3.3

Alimentarea cu energie electrică

CR SRT TSI 6.2.7.5

4.2.3.4

Cerinţe pentru cablurile electrice din tuneluri

CR SRT TSI 4.2.3.4

4.2.3.5

Fiabilitatea instalaţiilor electrice

CR SRT TSI 6.2.7.6

4.2.4.1

Detectoarele de ax fierbinte

CR SRT TSI 6.2.7.7

4.2.5.1

Proprietăţile materiale ale materialului rulant

HS RST TSI/CR WAG TSI

4.2.5.2

Stingătoare pentru materialul rulant pentru transportul de pasageri

HS RST TSI

4.2.5.3

Protecţia împotriva incendiilor pentru trenurile de marfă

CR SRT TSI 4.2.5.3

4.2.5.4

Bariere de incendiu pentru materialul rulant pentru transportul de pasageri

HS RST TSI

4.2.5.5

Măsuri suplimentare privind capacitatea de funcţionare a materialului rulant pentru transportul de pasageri cu incendiu la bord:

CR SRT TSI 4.2.5.5

4.2.5.6

Detectoare de incendiu la bordul trenului

HS RST TSI

4.2.5.7

Mijloace de comunicare în trenuri

HS RST TSI

4.2.5.8

Suprareglarea frânei de urgenţă

CR SRT TSI 4.2.5.8

4.2.5.9

Sistemul de iluminat de urgenţă din tren

CR SRT TSI 4.2.5.9

4.2.5.10

Întreruperea aerului condiţionat

HS RST TSI

4.2.5.11

Proiect de evacuare a materialului rulant pentru transportul de pasageri

CR SRT TSI 4.2.5.11

4.2.5.12

Informarea şi accesul serviciului de salvare

CR SRT TSI 6.2.8.1

4.4.1

Verificarea stării trenurilor şi a acţiunilor corespunzătoare

CR OPE TSI

4.4.2

Regulă de urgenţă

CR OPE TSI

4.4.3

Plan şi exerciţii de urgenţă în tunel

CR OPE TSI

4.4.4

Proceduri de împământare

CR OPE TSI

4.4.5

Manual de parcurs

CR OPE TSI

4.4.6

Dispoziţie privind siguranţa la bordul trenului şi informaţiile pentru pasageri

CR OPE TSI

4.4.7

Coordonarea între centrele de control din tunel

CR OPE TSI

4.5.1

Inspectarea stării tunelului

CR SRT TSI 6.2.5

4.5.2

Întreţinerea materialului rulant

CR SRT TSI 6.2.5

4.6.1.

Competenţă specifică tunelului a echipajului trenului şi a altui gen de personal

CR SRT TSI 4.6.1

4.7.1.

Dispozitiv de auto-salvare

CR SRT TSI 6.2.8.2

Acest organism notificat va fi autorizat:

Fie să evalueze fiecare dintre subsistemele menţionate mai sus

Fie să evalueze doar unul dintre subsisteme, dar, într-un astfel de caz, va stabili acorduri cu celelalte organisme notificate pentru evaluarea celorlalte subsisteme pentru evaluarea cerinţelor relevante privind celelalte subsisteme (vezi secţiunea 4.2. a acestui STI)

Declaraţia(iile) CE de verificare conform articolului 18 alineatul (1) şi anexa IV la Directiva 2001/16/CE modificată prin Directiva 2004/50/CE cu privire de subsistemul(ele) avut(e) în vedere va(vor) fi elaborată(e) de solicitant(ţi).

Declaraţia(iile) de verificare CE trebuie să obţină autorizaţia de punere în funcţiune a subsistemelor.

Evaluarea de conformitate a subsistemului va fi efectuată conform unui modul sau unei combinaţii de module conform clauzei 6.2.2 şi anexei E la prezenta STI:

Module pentru verificarea CE a subsistemelor (vezi Anexa F)

Modulul SB: Examinarea tipului pentru fazele proiectării şi dezvoltării

Modulul SD: Sistemul de gestiune a calităţii produsului pentru faza de producţie

Modulul IF: Verificarea produsului pentru faza de producţie

Modulul SG: Verificarea unităţii

Modulul SH2: Sistemul de gestiune a calităţii globale cu examinarea proiectării pentru fazele proiectării, dezvoltării şi producţiei

Procesul de aprobare şi cuprinsul evaluării vor fi definite în comun de solicitant şi organismul notificat conform cerinţelor definite în prezenta STI şi în conformitate cu normele menţionate în secţiunea 7 a prezentei STI.

6.2.2.

Proceduri de evaluare a conformităţii (module)

Solicitantul va alege unul dintre modulele sau una dintre combinaţiile de module indicate în tabelul următor.

Table

Proceduri de evaluare

Subsistem care va fi evaluat

Modul SB+SD

Modul SB+IF

Modul SG

Modul SH2

Subsistemul Material rulant

X

X

 

X

Subsistemul Energie

X

X

X

X

Subsistemul Infrastructură

 

 

X

X

Control-Comandă şi Semnalizare

 

 

X

X

Caracteristicile subsistemului care va fi evaluat în timpul fazelor importante sunt indicate în anexa E. Solicitantul va confirma că fiecare subsistem produs se supune tiparului. Un „X” în coloana a 4-a a tabelului E din anexa E arată că trăsăturile importante vor fi verificate prin testarea fiecărui subsistem în parte.

Evaluarea subsistemului de întreţinere este descrisă în clauza 6.2.5.

6.2.3.

Soluţii existente

Dacă o soluţie existentă este deja evaluată pentru o cerere în condiţii comparabile şi funcţionează, atunci se aplică următorul proces:

Solicitantul va demonstra că rezultatele testelor şi verificărilor pentru evaluarea anterioară a cererii sunt în conformitate cu cerinţele prezentei STI. În acest caz evaluarea anterioară a tipului caracteristicilor subsistemului va rămâne valabilă în noua aplicare.

6.2.4.

Soluţii inovatoare

Dacă un subsistem include o soluţie inovatoare aşa cum este definită în secţiunea 4.1, producătorul sau entitatea contractantă va menţiona devierea de la clauza relevantă a STI şi o va transmite Agenţiei Feroviare Europene (AEF). AEF va produce şi finaliza specificaţiile funcţionale şi interfeţele corespunzătoare acestei soluţii şi va elabora metode de evaluare.

Specificaţiile funcţionale şi ale interfeţelor corespunzătoare şi metodele de evaluare vor fi încorporate în STI prin procesul de revizuire. După intrarea în vigoare a deciziei Comisiei, luată conform articolului 21 alineatul (2) din Directiva 2001/16/CE modificată prin Directiva 2004/50/CE, soluţia inovatoare primeşte permisiunea de a fi folosită înainte de a fi încorporată în STI.

6.2.5.

Evaluarea întreţinerii

Conform articolului 18.3 din Directiva 2001/16/CE modificată prin Directiva 2004/50/CE, organismul notificat va întocmi Dosarul Tehnic, care include Dosarul de Întreţinere. Aceasta înseamnă că, în special, organismul notificat va verifica:

existenţa dosarului de întreţinere,

existenţa în dosarul de întreţinere pentru materialul rulant a articolelor detaliate în clauza 4.2.10.2 a HS RST TSI,

dar nu trebuie să verifice corectitudinea conţinutului dosarului de întreţinere.

Evaluarea conformităţii întreţinerii este responsabilitatea autorităţii naţionale competente.

6.2.6.

Evaluarea normelor de exploatare

Serviciul feroviar sau administratorul infrastructurii va demonstra îndeplinirea cerinţelor prezentei STI. Aceasta se poate face ca parte a sistemului de gestiune a siguranţei descris în Directiva 2004/49/CE. Îndeplinirea normelor de exploatare a prezentei STI nu presupune evaluarea separată de către un organism notificat, decât dacă se cere de către OPE TSI.

Autoritatea competentă relevantă va efectua o evaluare a oricărei proceduri sau proces operaţional nou sau amendat, înainte de punerea în practică, înaintea acordării unui certificat/unei autorizaţii nou(i)/revăzut(e). Această evaluare va face parte din procesul acordării autorizaţiei/certificatului de siguranţă.

6.2.7.

Cerinţe suplimentare pentru evaluarea specificaţiilor de competenţa AI

6.2.7.1.

Instalarea macazurilor şi pasajelor de nivel

Organismul notificat va verifica existenţa în dosarul tehnic a unui studiu tehnic care justifică plasarea macazurilor şi pasajelor de nivel în tunel şi care confirmă că s-a instalat doar un număr minim de macazuri şi pasaje de nivel conform cerinţelor 4.2.2.1.

6.2.7.2.

Prevenirea accesului neautorizat la ieşirile de urgenţă şi compartimentele pentru echipament

Evaluarea va confirma că:

Uşile de evacuare la suprafaţă şi uşile de la compartimentele pentru echipament sunt prevăzute cu încuietori corespunzătoare

Încuietorile asigurate sunt consecvente cu strategia pentru siguranţă pentru tunel şi infrastructura adiacentă

Ieşirile de urgenţă nu pot fi încuiate pe dinăuntru şi pot fi deschise de un pasager care evacuează trenul

Sunt disponibile dispoziţii de acces pentru serviciile de salvare.

6.2.7.3.

Cerinţe de protecţie împotriva incendiului pentru structuri

Organismul notificat va evalua conformitatea cu cerinţele pentru protecţia împotriva incendiului pentru structuri, definite în 4.2.2.3, folosind rezultatele calculelor făcute de administratorul infrastructurii sau de entitatea contractantă.

6.2.7.4.

Facilităţi pentru auto-salvare, salvare şi evacuare în caz de accident

Organismul notificat va verifica dacă soluţia adoptată este identificată clar printr-o declaraţie în dosarul tehnic şi în conformitate cu cerinţele 4.2.2.6. În cazul 4.2.2.6.5 Soluţie tehnică alternativă, organismul notificat va verifica dacă s-a efectuat studiul tehnic corespunzător şi dacă acesta a fost ulterior aprobat de autoritatea naţională competentă.

6.2.7.5.

Accesul şi echipamentul serviciilor de salvare

Organismul notificat va confirma, prin verificarea dosarului tehnic şi luând în considerare dovada consultării serviciilor de salvare, că au fost îndeplinite cerinţele din clauzele următoare:

4.2.2.10 Comunicarea în caz de urgenţă

4.2.2.11 Accesul serviciilor de salvare

4.2.2.12 Zone de salvare din afara tunelurilor

4.2.2.13 Alimentarea cu apă

4.2.3.2 Împământarea liniei suspendate şi a şinelor de contact

4.2.3.3 Alimentarea cu energie electrică

6.2.7.6.

Fiabilitatea instalaţiilor electrice

Organismul notificat va confirma că a fost efectuată o evaluare a modului de cădere, care îndeplineşte cerinţele funcţionale ale 4.2.3.5.

6.2.7.7.

Detectoare de ax fierbinte

Organismul notificat va confirma dotarea cu detectoare de ax fierbinte sau echipament de predicţie conform cerinţelor clauzei 4.2.4.1 şi că administratorul infrastructurii a stabilit procedurile de acţiune ce urmează declanşării alarmei care să prevină intrarea sau oprirea în tunel a unei materiale rulante suspecte.

6.2.8.

Cerinţe suplimentare pentru evaluarea specificaţiilor de competenţa IF

Specificaţiile pentru CR RST stabilite în prezenta STI sunt aceleaşi ca şi cele descrise în HS RST TSI. Aşadar, evaluarea specificaţiilor privind materialul rulant trebuie efectuată conform specificaţiilor de evaluare din HS RST TSI capitolul 6, cu excepţia clauzelor următoare, în care se furnizează cerinţe şi informaţii suplimentare:

 

4.2.5.3 Protecţia împotriva incendiului pentru trenurile de marfă

 

4.2.5.12 Informarea şi accesul serviciilor de salvare

6.2.8.1.

Informarea şi accesul serviciilor de salvare

Organismul notificat va verifica îndeplinirea cerinţelor 4.2.5.12 prin dovada consultării cu serviciile de salvare.

6.2.8.2.

Dispozitivul de auto-salvare

Evaluarea conformităţii este descrisă în EN401:1994, EN402:2003, EN403:2004.

7.   PUNERE ÎN APLICARE

Prezentul SRT TSI specifică parametrii de bază necesari în tuneluri (sau linii convenţionale) noi, reînnoite sau îmbunătăţite ori materiale rulante noi, reînnoite sau îmbunătăţite, pentru armonizarea nivelului curent de siguranţă în tuneluri din întreaga Europă. Aceasta se poate realiza în principal printr-o combinaţie optimă de cerinţe impuse infrastructurii, materialului rulant şi subsistemelor de exploatare. Pentru a face o trecere treptată de la situaţia existentă la situaţia finală în care îndeplinirea STI va constitui standardul, capitolul de faţă defineşte strategia de punere în practică a SRT TSI.

7.1.   Aplicarea prezentei STI la subsistemele ce vor fi puse în funcţiune

7.1.1.

Generalităţi

Capitolele 4 la 6 se aplică în întregime la subsistemele din domeniul geografic de aplicare al prezentei STI (cf. alineatul 1.2) care vor fi puse în funcţiune după intrarea în vigoare a prezentei STI.

Acestea se referă în special atât la tuneluri noi, cât şi la proiecte de noi tuneluri. Pentru proiecte aflate într-o fază avansată de dezvoltare şi pentru contracte deja acordate, vezi art. 7 litera (a) din Directiva 2001/16/CE.

7.1.2.

Materialul rulant nou construit după un model existent

Materialul rulant nou construit după un model existent înainte de intrarea în vigoare a prezentei STI şi care a fost deja autorizat de unul sau mai multe state membre pentru funcţionare pe anumite linii are permisiunea de punere în funcţiune în decurs de patru ani după intrarea în vigoare a prezentei STI fără o evaluare a conformităţii cu SRT TSI, atât timp cât trenul rămâne pe liniile sale definite de funcţionare.

Totuşi, dacă se intenţionează ca această material rulant să funcţioneze pe linii cu tuneluri >1 km lungime, el va fi dotat cu un dispozitiv de suprareglaj al frânei de urgenţă conform clauzei 4.2.5.8 din prezenta STI.

7.1.3.

Materiale rulante existente menite să funcţioneze în tuneluri noi

Dacă nu diminuează nivelul global de siguranţă definit de reglementări naţionale notificate, nu se impune nicio restricţie asupra funcţionării trenurilor existente în ceea ce priveşte tunelurile care fac obiectul STI.

7.2.   Aplicarea prezentei STI la subsisteme aflate deja în stare de funcţiune

7.2.1.

Introducere

Subsistemele aflate deja în stare de funcţionare vor fi îmbunătăţite şi înnoite conform condiţiilor expuse în articolul 14 alineatul (3) din Directiva 2001/16/CE.

În acest context special, strategia de migraţie (vezi 7.2.2) arată modul în care fiecare subsistem existent în tunel supus proceselor de reînnoire sau îmbunătăţire va fi adaptat pentru a îndeplini cerinţele STI.

Îmbunătăţirea şi reînnoirea sunt definite în Directiva 2001/16/CE articolul 2 alineatul (l) literele (m) şi (n). Totuşi, toate măsurile prescrise ulterior se aplică atât acţiunilor de îmbunătăţire, cât şi celor de reînnoire.

Pentru a permite o punere în aplicare proactivă a prezentei STI, statele membre sunt încurajate să promoveze şi să sprijine strategia de punere în aplicare. De fiecare dată când vor fi îmbunătăţite sau reînnoite subsistemele unei secţiuni de tunel sau a unei materiale rulante deja în stare de funcţionare, trebuie luată în considerare ocazia de a include alte părţi care nu sunt incluse în planurile de îmbunătăţire şi reînnoire, dar care pot fi aduse la conformitate cu prezenta STI, mai ales acolo unde există beneficii şi îmbunătăţiri semnificative ale siguranţei care pot fi realizate cu un cost suplimentar limitat.

În cazul în care un subsistem relevant pentru siguranţa în tunel este reevaluat în funcţie de orice altă STI ca urmare a lucrărilor de reînnoire sau îmbunătăţire, va fi necesară doar reevaluarea în funcţie de prezenta STI în ceea ce priveşte acele sisteme şi componente afectate direct de lucrări.

7.2.2.

Măsuri de îmbunătăţire şi reînnoire a tunelurilor mai lungi de 1 km, subsistemele INS şi ENE

La efectuarea lucrărilor de îmbunătăţire sau reînnoire a unor părţi din următoarele subsisteme care afectează siguranţa în tunel, trebuie puse în aplicare următoarele măsuri. Ansamblurile şi componentele care nu intră în sfera unui anumit program de îmbunătăţire sau reînnoire nu trebuie să se supună normelor în timpul unui asemenea program.

7.2.2.1.

INS

4.5.1 Inspecţia stării tunelului (entitate responsabilă: AI)

4.2.2.2 Prevenirea accesului neautorizat la ieşirile de urgenţă şi compartimentele pentru echipamente (entitate responsabilă: AI)

4.2.2.4 Cerinţe de siguranţă împotriva incendiului pentru materialele de construcţie (doar pentru materialele noi care vor fi instalate. Entitate responsabilă: AI, entitate intermediară)

4.2.2.9 Semnalarea căilor de evacuare (entitate responsabilă: AI)

4.2.2.10 Comunicare în caz de urgenţă (entitate responsabilă: AI)

7.2.2.2.

ENE

4.2.3.4 Cerinţe pentru cablurile electrice din tuneluri, la înlocuirea cablurilor (entitate responsabilă: AI)

7.2.3.

Măsuri de îmbunătăţire şi reînnoire pentru subsistemele CCS, OPE, RST

La efectuarea de îmbunătăţiri sau reînnoiri ale unor părţi din următoarele subsisteme care afectează siguranţa în tunel, trebuie puse în aplicare următoarele măsuri. Ansamblurile şi componentele care nu intră în sfera unui anumit program de îmbunătăţire sau reînnoire nu trebuie să se supună normelor în timpul unui asemenea program.

7.2.3.1.

CCS: nu este necesară nicio măsură

7.2.3.2.

OPE:

Măsurile OPE vor fi puse în aplicare în tunelurile existente indiferent de acţiunile de reînnoire sau îmbunătăţire în alte subsisteme, conform cerinţelor din CR OPE TSI capitolul 7.

4.4.3 Plan şi exerciţii de evacuare din tunel (responsabil: AI)

4.4.4 Proceduri de împământare (responsabil: AI)

4.4.5 Manual de parcurs (responsabil: IF)

4.6.1 Competenţa specifică tunelului a echipajului trenului şi a altui gen de personal (responsabil: AI şi IF)

4.4.6 Dispoziţie privind siguranţa la bordul trenului şi informaţiile de urgenţă pentru pasageri (responsabil: IF)

7.2.3.3.

RST (Material rulant pentru transportul de pasageri)

4.2.5.1 Proprietăţi materiale ale materialului rulant (doar pentru materialele noi care vor fi instalate) (responsabil: IF, entitate intermediară)

4.2.5.2 Stingătoare pentru materialele rulante pentru transportul de pasageri (responsabil: IF, entitate intermediară)

4.2.5.7 Mijloace de comunicare în trenuri (responsabil: IF, entitate intermediară)

4.2.5.8 Suprareglarea frânei de urgenţă (responsabil: IF), cu excepţia trenurilor trase de locomotive pentru care se vor aplica deciziile naţionale

4.2.5.9 Sistemul de iluminat de urgenţă din tren (responsabil: IF, entitate intermediară)

4.2.5.10 Întreruperea aerului condiţionat în tren (responsabil: IF)

4.2.5.11.1 Proiect de evacuare a materialului rulant pentru transportul de pasageri (responsabil: IF, entitate intermediară)

4.2.5.12 Informarea şi accesul serviciului de salvare (responsabil: IF, entitate intermediară)

Măsurile necesare pentru trenurile de marfă sunt menţionate în CR RST TSI (vagoane de marfă).

7.2.4.

Alte tuneluri existente

Prezenta STI nu se aplică subsistemelor existente care nu sunt supuse reînnoirii sau îmbunătăţirii. Nu se aplică tunelurilor mai scurte de 1 000 m supuse reînnoirii sau îmbunătăţirii.

Pentru a armoniza nivelul de siguranţă în TEN, se atrage atenţia asupra recomandării UNECE (TRANS/AC.9/9, 1.12.2003 care afirmă în partea E: „Există deja multe tuneluri în exploatare. Multe dintre ele au fost construite când considerentele de siguranţă erau mai puţin stringente decât azi. Evident că acestea nu pot adaptate la dimensiunile sugerate pentru noile tuneluri la un cost rezonabil. Dar siguranţa în tuneluri nu depinde doar de măsuri structurale – ea poate fi sporită de asemenea prin măsuri privind materialul rulant şi măsuri operaţionale.

Prin urmare, Grupul recomandă ca planurile de siguranţă  (2) pentru tunelurile existente să fie stabilite, evaluându-se nivelul lor de siguranţă şi propunându-se ridicarea acestui nivel, dacă este necesar, prin măsuri care să fie selectate dintre măsurile standard pentru tuneluri, primă prioritate fiind acordată măsurilor non-structurale.”

7.3.   Revizuirea STI

În conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2001/16/CE modificată prin Directiva 2004/50/CE, Agenţia „va fi responsabilă pentru pregătirea revizuirii aducerea la zi a STI şi transmiterea recomandărilor corespunzătoare către Comitetul la care se face referire în articolul 21 pentru a lua în considerare dezvoltările în tehnologie sau cerinţele sociale”.

În plus, adoptarea şi revizuirea progresivă a altor STI pot avea efect asupra prezentei STI. Modificările propuse pentru prezenta STI vor fi supuse unei revizuiri riguroase iar STI îmbunătăţite vor fi publicate pe o bază periodică indicativă de 3 ani.

Agenţia va fi anunţată despre orice soluţii inovatoare luate în considerare pentru a stabili dacă acestea vor fi incluse în STI.

7.4.   Excepţii de la acordurile naţionale, bilaterale, multilaterale şi multinaţionale

7.4.1.

Acorduri existente

Acolo unde acordurile conţin cerinţe legate de tuneluri, statele membre vor anunţa Comisia, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei STI, despre următoarele acorduri conform cărora funcţionează trenuri legate de domeniul de aplicare al prezentei STI:

(a)

acorduri naţionale, bilaterale sau multilaterale între statele membre şi întreprinderile feroviare sau administratorii infrastructurii, semnate cu caracter permanent sau temporar şi impuse de natura specifică sau locală a serviciului de transport;

(b)

acorduri bilaterale sau multilaterale între întreprinderile feroviare, administratorii infrastructurii sau state membre care furnizează niveluri semnificative de interoperabilitate locală sau regională;

(c)

acorduri internaţionale între unul sau mai multe state membre şi cel puţin o ţară terţă, sau între întreprinderile feroviare sau administratorii infrastructurii din statele membre şi cel puţin o întreprindere feroviară sau un administrator de infrastructură dintr-o ţară terţă, care să ofere niveluri semnificative de interoperabilitate locală sau regională.

Se va evalua compatibilitatea acestor acorduri cu legislaţia UE, inclusiv caracterul lor nediscriminator şi, în special, cu prezenta STI, iar Comisia va lua măsurile necesare cum ar fi, de exemplu, revizuirea prezentei STI pentru a include posibile cazuri specifice sau măsuri de tranziţie.

Aceste acorduri sunt permise până când vor fi luate măsurile necesare, inclusiv acorduri la nivel UE legate de prezenta STI cu Federaţia Rusă şi alte ţări CSI având graniţa cu UE.

Acordul RID şi instrumentele COTIF nu vor fi anunţate pentru că sunt cunoscute.

7.4.2.

Acorduri viitoare sau modificări ale acordurilor existente

Orice acord viitor sau modificare a unor acorduri existente va lua în considerare legislaţia UE şi, în special, prezenta STI. Statele membre vor anunţa Comisia despre asemenea acorduri/modificări. Atunci se aplică aceeaşi procedură ca şi în cazul § 7.4.1.

7.5.   Cazuri specifice

7.5.1.

Introducere

În cazurile specifice de mai jos sunt permise următoarele dispoziţii speciale.

Aceste cazuri specifice sunt incluse în două categorii: dispoziţiile se aplică fie permanent (caz „P”), sau temporar (caz „T”). În cazurile temporare, este recomandat ca statele membre vizate să se conformeze cu subsistemul relevant fie până în 2010 (caz „T1”), un obiectiv stabilit în Decizia Nr. 1692/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 iulie 1996 asupra îndrumărilor Comunităţii pentru dezvoltarea reţelei de transport transeuropean, sau până 2020 (cazul „T2”).

7.5.2.

Listă de cazuri specifice

Niciunul.


(1)  Echipajul trenului este definit în glosarul OPE TSI după cum urmează: Membri ai personalului de la bordul unui tren, care sunt atestaţi ca fiind competenţi şi numiţi de Serviciile Feroviare pentru a îndeplini anumite sarcini specifice legate de siguranţă în tren, de exemplu mecanicul sau gardianul.

(2)  Planul de siguranţă este descris în partea D a recomandărilor UNECE.

ANEXA A

REGISTRUL INFRASTRUCTURII

Cerinţe pentru registrul infrastructurii

Element Date

Critică interoperabilitate

Critică siguranţă

Date de bază

 

 

Tip de trafic (pasageri, marfă, bunuri periculoase sau o combinaţie, inclusiv regimuri marfă-pasageri)

 

 

Tip de linie

 

 

Începutul şi sfârşitul tunelului (în kilometri de linie)

Image

 

Tip de tunel (cu unul, două tuburi)

Image

 

Plasarea staţiei subterane (poziţia în tunel sau în kilometri-linie)

Image

Image

Informaţii tehnice

 

 

Lungimea tunelului (în m)

Image

Image

Viteza maximă (în km/h) Regim de viteză (vitezele minime şi maxime pentru tipuri sau trenuri)

Image

Image

Secţiune transversală (în m2)

Image

Image

Plasarea ieşirilor de urgenţă (în kilometri de linie)

Image

Image

Tip de ieşire de urgenţă (puţ cu scări, lift, pasaj orizontal, în lungime)

 

 

Pentru tunelurile cu tuburi duble: poziţia pasajelor de trecere

Image

 

Iluminatul de urgenţă

Image

Image

Comunicarea în caz de urgenţă (Sistem, canal, etc.)

Image

Image

Plasarea accesului pentru serviciile de salvare

Image

 

Plasarea zonelor de salvare

Image

 

Rezervoare de apă pentru stingerea incendiului (existente, uscate, pline)

Image

 

Volumul de apă pentru stingerea incendiului

(

Image

)

 

Dispozitiv de împământare a liniei suspendate (automat/manual)

Image

Image

>5 km: segmentarea liniei suspendate, plasarea macazurilor

Image

 

Lăţimea minimă a căii de evacuare

Image

 

Măsura încărcăturii (vagoane cu două nivele)

Image

 

Măsuri de siguranţă suplimentare disponibile (tip şi plasare):

Image

Image

Lungimea staţiei subterane (în m)

Image

 

Distanţa până la suprafaţă a staţiei subterane (în m)

Image

 

Facilităţi de acces/ieşire ale staţiei subterane (scări, lift, scară rulantă)

 

Image

Aerisirea staţiei subterane

 

Image

Măsuri speciale de protecţie împotriva incendiului în staţia subterană (ex. Vapori de apă)

 

Image

Informaţii de exploatare

 

 

Numele tuturor centrelor de control feroviar implicate

Image

Image

Numele centrului de control responsabil de salvare

Image

Image

Numele altor centre de control implicate

 

Image

Plan de urgenţă (da/nu)

Image

Image

Categoria necesară de siguranţă la incendiu pentru materialul rulant de pasageri (1.1.3)

Image

Image

ANEXA B

REGISTRUL MATERIALULUI RULANT

Cerinţe pentru registrul materialului rulant

Element Date

Critică interoperabilitate

Critică siguranţă

Date de bază

 

 

Numele materialului rulant

 

 

Tip

A.

Mare viteză

B.

Convenţional

C.

Marfă

a.

Locomotivă electrică

b.

Locomotivă Diesel

c.

EMU

d.

DMU

e.

Vagon normal de pasageri

f.

Vagon de pasageri cu două nivele

g.

Vagon de dormit

h.

Altele (ex. abur)

Image

 

Categoria de siguranţă la incendiu pentru materialul rulant de pasageri (A sau B, vezi 1.1.3)

Image

Image

Materialul rulant care nu este produs pentru exploatare în tuneluri

 

 

Informaţii tehnice

 

 

Detectoare de ax fierbinte (la bord sau nu)

Image

Image

Proprietăţi de aprindere ale materialelor (inflamabilitate)

 

Image

Bariere (plasare, minute)

Image

Image

Suprareglajul frânei de urgenţă (da/nu)

Image

Image

Detectoare de incendiu la bord (unitate de tracţiune, dulapuri tehnice etc.)

 

Image

Mijloace de comunicare în trenuri (da/nu)

 

Image

Comunicarea cu centrul de control (da/nu)

Image

Image

Sistemul de iluminat de urgenţă în tren (da/nu)

 

Image

Întreruperea aerului condiţionat (local şi/sau central, manual şi/sau automat)

 

Image

Ieşirile de urgenţă ale pasagerilor (tip şi distanţă în metri)

Image

Image

Asigurarea siguranţei în tren şi a informaţiilor de urgenţă pentru pasageri (da/nu & limbi)

Image

Image

Informarea şi accesul serviciului de salvare

 

Image

Registrul materialului rulant mai necesită informaţii de bază precum:

2.

Părţile implicate

Proprietar sau titular.

Organismul notificat care a atestat materialul rulant.

Autoritatea naţională care a anunţat organismul notificat.

Autoritatea naţională care a emis autorizaţia de punere în funcţiune

3.

Evaluarea conformităţii:

Certificat de conformitate

Declaraţie de verificare CE

Autorizaţie pentru punerea în funcţiune

STI care s-au aplicat

ANEXA C

PUNCTE DESCHISE

Procedura de evaluare a conformităţii pentru normele de întreţinere la care s-a făcut referire în capitolul 6 – secţiunea F4

ANEXA D

RELAŢIA DINTRE TIPURI DE ACCIDENT ŞI MĂSURI

După cum s-a sugerat într-o întâlnire de lucru cu DG TREN şi serviciile de salvare, cele trei scenarii de risc „umbrelă” definite în secţiunea 2.2

2.2.1. Accidente „fierbinţi”: incendiu, explozie, explozie urmată de incendiu, emisie de fum şi gaze toxice

2.2.2. Accidente „reci”: coliziune, deraiere

2.2.3. Staţionare prelungită: evacuare spontană

au fost corelate cu măsurile descrise în prezenta STI. Tabelul următor arată relaţia calitativă între tipurile de accident şi măsuri, arătând care măsuri vizează fiecare tip de accident.

Linia de apărare pentru promovarea siguranţei în tuneluri cuprinde patru straturi succesive: prevenire, reducere, evacuare şi salvare.

De exemplu: pentru accidente „fierbinţi” strategia de bază este:

Prevenire: utilizarea tipurilor de materiale corespunzătoare (4.2.5.1) cu o inflamabilitate scăzută reduce riscul de izbucnire a unui incendiu. În plus, verificarea (4.4.1) stării trenului şi a acţiunilor corespunzătoare limitează izbucnirea unui incendiu.

Reducere: utilizarea tipurilor de materiale corespunzătoare (4.2.5.1) cu răspândire scăzută a incendiului reduce considerabil cantitatea emisiei de căldură şi fum şi viteza de răspândire a incendiului în trenurile de pasageri. Utilizarea stingătoarelor (4.2.5.2) poate limita extinderea incendiului. Dacă este descoperit un incendiu, se declanşează alarma de incendiu (4.2.5.7). Călătorii vor căuta refugiu într-o parte neafectată a trenului şi vor fi protejaţi de bariere de incendiu (4.2.5.4) pentru clasa B de trenuri. Aerul condiţionat este întrerupt pentru a împiedica răspândirea fumului (4.2.5.10). Oricând este posibil, trenul va părăsi tunelul. Sistemul de suprareglaj al frânei de urgenţă (4.2.5.8) împiedică o oprire nedorită într-un tunel şi există măsuri suplimentare pentru a menţine capacitatea de funcţionare (4.2.5.5) a unui tren cu incendiu la bord.

Evacuare şi salvare: În cazul în care un tren opreşte neintenţionat în tunel, utilizarea materialelor corespunzătoare (4.2.5.1) cu o răspândire scăzută a focului, toxicitate scăzută şi densitate scăzută a fumului a materialului contribuie la menţinerea climatului acceptabil pentru evacuare. Dacă trenul opreşte, pasagerii sunt evacuaţi, îndrumaţi de echipajul trenului (4.6.1), spre o zonă sigură. Materialul rulant (4.2.5.11) şi infrastructura tunelului (4.2.2.6 – 4.2.2.10) sunt proiectate pentru a permite evacuarea în tunel. Serviciile de salvare sunt informate cum pot intra în tuneluri (4.2.2.11) şi în interiorul materialului rulant (4.2.5.12).

Legendă: măsuri albastre INS, ENE, CCS, măsuri verzi RST, măsuri galbene OPE.

A.   Accident Fierbinte

 

Prevenire

Reducere

Evacuare şi salvare

Incendiu, explozie, emisie de gaz toxic

4.2.5.1

Proprietăţi materiale ale materialului rulant

4.2.5.1

Proprietăţi materialele ale materialului rulant

4.2.5.1

Proprietăţi materialele ale materialului rulant

4.4.1

Verificare stării trenurilor şi a acţiunilor corespunzătoare

4.2.2.4

Cerinţe de siguranţă la incendiu pentru materialele de construcţie

4.2.2.3

Cerinţe de protecţie împotriva incendiului pentru structuri

 

4.2.3.1

Segmentarea liniei suspendate sau a şinelor de contact

4.2.2.7

Căi de evacuare

 

4.2.3.4

Cerinţă pentru cablurile electrice din tuneluri

4.2.2.8

Iluminatul de urgenţă pe traseele de evacuare

 

4.2.3.5

Fiabilitatea instalaţiilor electrice

4.2.2.10

Comunicarea în caz de urgenţă

 

4.2.4.1

Detectoare de ax fierbinte

4.2.2.11

Accesul serviciilor de salvare

 

4.2.5.2

Stingătoare pentru materialul rulant pentru transportul de pasageri

4.2.2.12

Zone de salvare din afara tunelurilor

 

4.2.5.3

Protecţie împotriva incendiului pentru trenurile de marfă

4.2.2.13

Alimentarea cu apă

 

4.2.5.4

Bariere de incendiu pentru materialul rulant pentru transportul de pasageri

4.2.3.2

Împământarea liniei suspendate sau a şinei de contact

 

4.2.5.5

Măsuri suplimentare pentru capacitatea de funcţionare a materialului rulant pentru transportul de pasageri

4.2.3.3

Alimentarea cu energie electrică

 

4.2.5.7

Mijloace de comunicare în trenuri

4.2.5.11

Proiect de evacuare a materialului rulant pentru transportul de pasageri

 

4.2.5.8

Suprareglajul frânei de urgenţă

4.2.5.12

Informarea şi accesul serviciilor de salvare

 

4.2.5.9

Sistemul de iluminat de urgenţă în tren

4.4.3

Plan şi exerciţii de urgenţă în tunel

 

4.2.5.10

Întreruperea aerului condiţionat în tren

4.4.4

Proceduri de împământare

 

4.4.2

Regulă de urgenţă

4.7.1

Dispozitiv de auto-salvare (pentru personalul trenurilor de marfă)

 

4.4.5

Manual de parcurs

 

 

4.4.6

Dispoziţie privind siguranţa în tren şi informaţiile de urgenţă pentru pasageri

 

 

4.4.7

Coordonarea între tunel şi centrele de control

 

 

4.6.1

Competenţa specifică tunelului a echipajului trenului şi a altui gen de personal

 

B.   Accident rece

 

Prevenire

Reducere

Evacuare şi salvare

Coliziune deraiere

4.2.2.1

Instalarea macazurilor şi a pasajelor de nivel

4.2.3.1

Segmentarea liniei suspendate sau a şinelor de contact

4.2.2.6

Facilităţi pentru auto-salvare, evacuare şi salvare în caz de accident

4.5.1

Inspectarea stării tunelului

4.2.3.5

Fiabilitatea instalaţiilor electrice

4.2.2.7

Căi de evacuare

 

4.2.5.7

Mijloace de comunicare în trenuri

4.2.2.8

Iluminatul de urgenţă pe traseele de evacuare

4.2.2.9

Semnalarea căilor de evacuare

 

4.4.5

Manual de parcurs

4.2.2.10

Comunicarea în caz de urgenţă

 

4.4.6

Dispoziţie privind siguranţa în tren şi informaţiile de urgenţă pentru pasageri

4.2.2.11

Accesul serviciilor de salvare

 

4.4.7

Coordonarea între tunel şi centrele de control

4.2.2.12

Zone de salvare din afara tunelurilor

 

4.6.1

Competenţa specifică tunelului a echipajului trenului şi a altui gen de personal

4.2.2.13

Alimentarea cu apă

 

4.4.2

Regulă de urgenţă

4.2.3.2

Împământarea liniei suspendate sau a şinei de contact

 

4.2.5.9

Sistemul de iluminat de urgenţă în tren

4.2.3.3

Alimentarea cu energie electrică

 

 

4.2.5.11

Proiect de evacuare a materialului rulant pentru transportul de pasageri

 

 

4.2.5.12

Informarea şi accesul serviciilor de salvare

 

 

4.4.3

Plan şi exerciţii de urgenţă în tunel

 

 

4.4.4

Proceduri de împământare

C.   Staţionare prelungită

 

Prevenire

Reducere

Evacuare şi salvare

Evacuare spontană

4.2.5.7

Mijloace de comunicare în trenuri

4.4.2

Regulă de urgenţă

4.2.2.6

Facilităţi pentru auto-salvare, evacuare şi salvare în caz de accident

4.4.6

Dispoziţie privind siguranţa în tren şi informaţiile de urgenţă pentru pasageri

4.4.3

Plan şi exerciţii de urgenţă în tunel

4.2.2.7

Căi de evacuare

4.4.7

Coordonarea între tunel şi centrele de control

 

4.2.2.8

Iluminatul de urgenţă pe traseele de evacuare

4.2.2.9

Semnalarea căilor de evacuare

4.6.1

Competenţa specifică tunelului a echipajului trenului şi a altui gen de personal

 

4.2.2.10

Comunicarea în caz de urgenţă

4.2.5.9

Sistemul de iluminat de urgenţă în tren

 

4.2.2.11

Accesul serviciilor de salvare

 

 

4.2.2.12

Zone de salvare din afara tunelurilor

ANEXA E

EVALUAREA SUBSISTEMELOR

E.1   Domeniu de aplicare

Prezenta anexă indică evaluarea conformităţii subsistemelor.

E.2   Caracteristici şi module

Caracteristicile de subsistem care trebuie evaluate în diferite faze ale proiectării, dezvoltării şi producerii sunt marcate prin X în tabelul E.

Tabel E

Evaluare

1

2

3

4

5

6

 

 

Faza proiectării şi dezvoltării

Faza de producţie

 

Caracteristici de evaluat

Revizuirea proiectării

Construcţie, asamblare, instalare

Asamblare (înainte de punerea în funcţiune)

Validare în condiţii de funcţionare deplină

4.2.2.1.

Instalarea macazurilor şi pasajelor de nivel

X

 

 

 

4.2.2.2.

Prevenirea accesului neautorizat la ieşirile de urgenţă şi compartimentele pentru echipament

X

 

X

 

4.2.2.3.

Cerinţe de protecţie împotriva incendiului pentru structuri

X

 

 

 

4.2.2.4.

Cerinţă de siguranţă la incendiu pentru materialul de construcţie

X

 

 

 

4.2.2.5.

Detectarea incendiului

X

 

X

 

4.2.2.6.

Facilităţi pentru auto-salvare, evacuare şi salvare în caz de accident

X

 

 

 

4.2.2.6.1.

Definirea zonei sigure

 

 

 

 

4.2.2.6.2.

Generalităţi

 

 

 

 

4.2.2.6.3.

Ieşiri de urgenţă la suprafaţă laterale şi/sau verticale

X

 

 

 

4.2.2.6.4.

Pasaje de trecere spre celălalt tub

X

 

 

 

4.2.2.6.5.

Soluţii tehnice alternative

X

 

 

 

4.2.2.7.

Căi de evacuare

X

 

 

 

4.2.2.8.

Iluminatul de urgenţă pe traseele de evacuare

X

 

X

 

4.2.2.9.

Semnalizarea căilor de evacuare

X

 

 

 

4.2.2.10.

Comunicarea în caz de urgenţă

X

 

 

 

4.2.2.11.

Accesul serviciilor de salvare

X

 

 

 

4.2.2.12.

Zone de salvare din afara tunelurilor

X

 

 

 

4.2.2.13.

Alimentarea cu apă

X

 

 

 

4.2.3.1.

Segmentarea liniilor suspendate sau a şinelor de contact

X

 

X

 

4.2.3.2.

Împământarea liniei suspendate sau a şinei de contact

X

 

X

 

4.2.3.3.

Alimentarea cu energie electrică

X

 

 

 

4.2.3.4.

Cerinţe pentru cablurile electrice din tuneluri

X

 

 

 

4.2.3.5.

Fiabilitatea instalaţiilor electrice

X

 

 

 

4.2.5.1.

Proprietăţi materiale ale materialului rulant

X

 

 

 

4.2.5.2.

Stingătoare pentru materialul rulant pentru transportul de pasageri

X

 

 

 

4.2.5.3.

Protecţie împotriva incendiului pentru trenurile de marfă

X

 

 

 

4.2.5.4.

Bariere de incendiu pentru materialul rulant pentru transportul de pasageri

X

 

 

 

4.2.4.1.

Detectoare de ax fierbinte

X

 

 

 

4.2.5.5.

Măsuri suplimentare pentru capacitatea de funcţionare a materialului rulant pentru transportul de pasageri cu incendiu la bord

X

 

 

 

4.2.5.5.1.

Obiective generale şi capacitatea de funcţionare necesară pentru trenurile de pasageri

 

 

 

 

4.2.5.5.2.

Cerinţe pentru frâne

X

 

 

 

4.2.5.5.3.

Cerinţe pentru tracţiune

X

 

 

 

4.2.5.6.

Detectoare de incendiu la bord

X

 

 

 

4.2.5.7.

Mijloace de comunicare în trenuri

X

 

 

 

4.2.5.8.

Suprareglajul frânei de urgenţă

X

X

 

 

4.2.5.9.

Sistemul de iluminat de urgenţă în tren

X

 

 

X

4.2.5.10.

Întreruperea aerului condiţionat în tren

X

 

 

X

4.2.5.11

Plan de evacuare a materialului rulant pentru transportul de pasageri

X

 

 

 

4.2.5.12.

Informarea şi accesul serviciului de salvare

X

 

 

 

4.4.1

Verificarea stării trenurilor şi acţiunilor corespunzătoare

Notă: secţiunea 6.2.6 explică motivul pentru care evaluarea normelor de exploatare va fi de responsabilitatea autorităţii pentru siguranţă a fiecărui stat membru vizat, precum şi motivul pentru care nu se solicită evaluarea separată de către un organism notificat. Prin urmare specificaţiile din capitolele 4.4 şi 4.6 nu sunt menţionate în acest tabel.

 

 

 

 

4.5.1.

Inspectarea stării tunelului

X

 

 

 

4.5.2.

Întreţinerea materialului rulant

X

 

 

 

4.7.1.1.

Măşti de auto-salvare

X

 

 

 

ANEXA F

MODULE PENTRU VERIFICAREA CE A SUBSISTEMELOR

F.1   Lista modulelor

Module pentru subsisteme

Modul SB: Examinarea tipului

Modul SD: Sistem de gestiune a calităţii produsului

Modul IF: Verificarea produsului

Modul SG: Verificarea unităţii

Modul SH2: Sistem de gestiune a calităţii globale cu examinarea proiectării

Modul pentru dispoziţiile privind întreţinerea

Modul privind procedura de evaluare a conformităţii

F.2   Module pentru elementele constitutive de interoperabilitate

Inaplicabil (niciun element constitutiv de interoperabilitate)

F.3   Module pentru verificarea CE a subsistemelor

F.3.1   Modul SB: Examinarea tipului

1.

Acest modul descrie procedura CE de verificare prin care un organism notificat verifică şi atestă la cererea unei entităţi contractante sau a reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate, că un tip de subsistem de infrastructură, energie, control-comandă sau material rulant, reprezentativ pentru producţia preconizată,

respectă prezenta STI şi orice altă STI aplicabilă, ceea ce demonstrează că cerinţele (1) esenţiale ale Directivei 2001/16/CE au fost îndeplinite

respectă celelalte regulamente care decurg din tratat.

Examinarea tipului definită de acest modul poate include faze specifice de evaluare – revizuirea proiectării, testarea tipului sau revizuirea procesului de producţie, care sunt specificate în STI relevante.

2.

Entitatea (2) contractantă va înainta o cerere pentru verificarea CE (prin examinarea tipului) a subsistemului către un organism notificat la alegerea sa.

Cererea va include:

numele şi adresa entităţii contractante sau a reprezentantului autorizat

documentaţia tehnică, descrisă la punctul 3.

3.

Solicitantul va pune la dispoziţia organismului notificat o mostră a subsistemului (3), reprezentativă pentru producţia preconizată, denumită în continuare „tip”.

Un tip poate acoperi câteva versiuni ale subsistemului dacă diferenţele între versiuni nu afectează dispoziţiile prezentei STI.

Organismul notificat poate solicita alte mostre dacă este necesar pentru efectuarea programului de teste.

Dacă este necesar pentru un anumit test sau anumite metode de examinare şi se specifică astfel în STI sau în specificaţia (4) europeană la care se face referire în STI, va fi asigurată o mostră sau mostre dintr-un subansamblu sau ansamblu sau o mostră a subsistemului în starea de pre-asamblare.

Documentaţia tehnică şi mostra(ele) vor înlesni înţelegerea proiectării, producerii, instalării, întreţinerii şi operării subsistemului şi vor facilita evaluarea conformităţii cu dispoziţiile din STI.

Documentaţia tehnică va include:

o descriere generală a subsistemului, proiectarea globală şi structura,

registrul infrastructurii sau al materialului rulant, inclusiv toate informaţiile specificate în STI

anteproiectul şi informaţii de producţie, de exemplu desene, scheme ale componentelor, subansambluri, ansambluri, circuite etc.,

descrieri şi explicaţii necesare pentru înţelegerea proiectării şi informaţii privind producţia, întreţinerea şi exploatarea subsistemului,

specificaţiile tehnice, inclusiv specificaţiile europene care s-au aplicat,

orice dovadă necesară în sprijinul utilizării specificaţiilor de mai sus, în special acolo unde specificaţiile europene şi clauzele relevante nu au fost aplicate în totalitate,

o listă a elementelor constitutive de interoperabilitate care vor fi integrate în subsistem,

copii ale declaraţiilor CE de conformitate sau de adecvare pentru utilizare a elementelor constitutive de interoperabilitate şi toate elementele necesare definite în anexa VI a directivelor,

dovada conformităţii cu alte regulamente care decurg din tratat (inclusiv certificate)

documentaţie tehnică privind producerea şi asamblarea subsistemului,

o listă a producătorilor implicaţi în proiectarea, producerea, asamblarea şi instalarea subsistemului,

condiţii pentru utilizarea subsistemului (restricţii privind perioada sau distanţa de funcţionare, limite de uzură etc.),

condiţii pentru întreţinere şi documentaţia tehnică privind întreţinerea subsistemului

orice cerinţă tehnică care va fi luată în considerare în timpul producţiei, întreţinerii sau operării subsistemului,

rezultate ale calculelor de proiectare făcute, examinările efectuate etc.,

rapoarte ale testelor.

Dacă STI solicită mai multe informaţii pentru documentaţia tehnică, acestea vor fi incluse.

4.

Organismul notificat:

4.1.

Va examina documentaţia tehnică,

4.2.

Va verifica dacă mostra(ele) subsistemelor sau ansamblurilor sau subansamblurilor subsistemului a (au) fost produsă(e) în conformitate cu documentaţia tehnică şi va efectua sau va cere efectuarea de teste ale tipului conform dispoziţiilor STI şi specificaţiilor europene corespunzătoare. Fabricarea va fi verificată utilizându-se modulul de evaluare corespunzător.

4.3.

Va efectua, atunci când în STI se solicită o revizuire a proiectării, o examinare a metodelor de proiectare, a instrumentelor de proiectare şi a rezultatelor proiectării pentru a evalua capacitatea acestora de a îndeplini cerinţele pentru conformitatea subsistemului la încheierea procesului de proiectare

4.4.

Va identifica elementele care au fost proiectate conform dispoziţiilor relevante din STI şi din specificaţiile europene, dar şi elementele care au fost proiectate fără aplicarea dispoziţiilor relevante ale respectivelor specificaţii europene;

4.5.

Va efectua sau va cere efectuarea examinărilor corespunzătoare şi a testelor necesare conform punctelor 4.2 şi 4.3 pentru a stabili dacă, acolo unde au fost alese specificaţiile europene aplicabile, acestea au fost puse în aplicare în realitate;

4.6.

Va efectua sau va cere efectuarea examinărilor corespunzătoare şi a testelor necesare conform punctelor 4.2 şi 4.3 pentru a stabili dacă soluţiile adoptate îndeplinesc cerinţele STI atunci când specificaţiile europene corespunzătoare nu au fost aplicate.

4.7.

Va stabili împreună cu solicitantul locaţia unde vor fi efectuate examinările şi testele necesare.

5.

Acolo unde tipul îndeplineşte dispoziţiile din STI, organismul notificat va elibera solicitantului un certificat de examinare a tipului. Certificatul va conţine numele şi adresa entităţii contractante şi a producătorului(lor) indicate în documentaţia tehnică, concluziile examinării, condiţiile pentru valabilitatea sa şi datele necesare pentru identificarea tipului aprobat.

O listă a părţilor relevante ale documentaţiei tehnice va fi anexată certificatului, iar o copie va rămâne la organismul notificat.

Dacă entităţii contractante nu îi este acordat un certificat de examinare a tipului, organismul notificat va furniza motive detaliate pentru acest refuz.

Se va prevedea o procedură de apel.

6.

Fiecare organism notificat va comunica celorlalte organisme notificate informaţiile relevante privind certificatele de examinare a tipului eliberate, retrase sau refuzate.

7.

Celelalte organisme notificate pot primi la cerere copii ale certificatelor de examinare a tipului eliberate şi/sau completările lor. Anexele certificatelor vor fi ţinute la dispoziţia celorlalte organisme notificate.

8.

Entitatea contractantă va păstra împreună cu documentaţia tehnică copii ale certificatelor de examinare a tipului şi orice completări la acestea, pe întreaga perioadă de funcţionare a subsistemului. Acestea vor fi trimise oricărui stat membru care o solicită.

9.

În timpul fazei de producţie, solicitantul va informa organismul notificat care deţine documentaţia tehnică privind certificatul de examinare a tipului de toate modificările care pot afecta conformitatea cu cerinţele din STI sau cu condiţiile prescrise pentru utilizarea subsistemului. În asemenea cazuri, subsistemul va primi aprobare suplimentară. În acest caz, organismul notificat va efectua doar acele examinări şi teste care sunt relevante şi necesare pentru modificări. Această aprobare suplimentară poate fi dată fie în forma unei completări a certificatului original de examinarea a tipului, fie prin eliberarea unui nou certificat după retragerea vechiului certificat.

F.3.2   Modulul SD: Sistemul de Gestiune a Calităţii Producţiei

1.

Acest modul descrie procedura de verificarea CE prin care un organism notificat verifică şi atestă, la cererea unei entităţi contractante sau a reprezentantului autorizat al acesteia stabilit în cadrul Comunităţii, dacă un subsistem al infrastructurii, energiei sau materialului rulant, pentru care s-a eliberat deja un certificat de examinare a tipului de către un organism notificat,

respectă prezenta STI şi orice altă STI aplicabilă, ceea ce demonstrează că au fost îndeplinite cerinţele esenţiale (5) ale Directivei 2001/16/CE

respectă celelalte regulamente care decurg din tratat,

şi poate fi pus în funcţionare.

2.

Organismul notificat efectuează procedura, cu condiţia ca:

certificatul de examinare a tipului eliberat înainte de evaluare să rămână valabil pentru subsistemul care face subiectul cererii,

entitatea contractantă (6) şi contractantul principal îndeplinesc condiţiile de la punctul 3.

„Contractantul principal” se referă la societăţi ale căror activităţi contribuie la îndeplinirea cerinţelor esenţiale din STI. Aceasta vizează:

compania responsabilă pentru proiectul întregului subsistem (incluzând în special responsabilitatea pentru integrarea subsistemului),

alte companii implicate doar într-o parte a proiectului subsistemului (efectuând de exemplu asamblarea sau instalarea subsistemului).

Nu se referă la fabricant sau la subcontractanţii care furnizează componente şi elemente constitutive de interoperabilitate.

3.

Pentru subsistemul care este supus procedurii de verificare CE, entitatea contractată, sau contractantul principal, când acesta este angajat, va realiza un sistem de gestiune a calităţii aprobat pentru producţie şi inspecţia şi testarea produsului final după cum se specifică la punctul 5 şi care va fi supus supravegherii după cum se specifică la punctul 6.

Când entitatea contractantă însăşi este responsabilă pentru proiectarea globală a subsistemului (incluzând în special responsabilitatea pentru integrarea subsistemului), sau entitatea contractantă este direct implicată în producţie (inclusiv asamblarea şi instalarea), aceasta trebuie să realizeze un sistem de gestiune a calităţii aprobat pentru acele activităţi, care va fi supus supravegherii după cum se specifică la punctul 6.

Dacă un contractant principal este responsabil pentru proiectarea globală a subsistemului (incluzând în special responsabilitatea pentru integrarea subsistemului), acesta va realiza în orice caz un sistem de gestiune a calităţii pentru producţie şi inspectarea şi testarea produsului final, care va fi supus supravegherii după cum se specifică la punctul 6.

Procedura de verificare CE

4.1

Entitatea contractantă va înainta o cerere pentru verificarea CE a subsistemului (printr-un sistem de gestiune a calităţii producţiei), inclusiv coordonarea supravegherii sistemelor de gestiune a calităţii, prevăzută la punctul 5.3 şi 6.5, către un organism notificat la alegerea sa. Entitatea contractantă va informa producătorii implicaţi de această alegere şi de cerere.

Cererea va înlesni înţelegerea proiectării, asamblării, instalării, întreţinerii şi operării subsistemului şi va facilita conformitatea cu tipul descrisă în certificatul de examinare a tipului şi cerinţele STI de respectat.

Cererea va include:

numele şi adresa entităţii contractante sau a reprezentatului său autorizat

Documentaţia tehnică privind tipul aprobat, inclusiv certificatul de examinare a tipului, eliberat după încheierea procedurii definite în modulul SB,

şi, dacă nu sunt incluse în această documentaţie,

o descriere generală a subsistemului, proiectarea globală şi structura,

specificaţiile tehnice, inclusiv specificaţiile europene (7), care au fost aplicate,

orice dovadă necesară adusă în sprijinul utilizării specificaţiilor de mai sus, în special acolo unde specificaţiile europene şi clauzele relevante nu au fost aplicate în totalitate. Această dovadă auxiliară va include rezultatele testelor efectuate de laboratorul corespunzător al producătorului sau în beneficiul acestuia.

registrul infrastructurii sau al materialului rulant, inclusiv toate informaţiile specificate în STI

documentaţia tehnică privind producerea şi asamblarea subsistemului,

dovada conformităţii cu alte regulamente care decurg din tratat (inclusiv certificate) pentru faza de producţie,

o listă a elementelor constitutive de interoperabilitate care vor fi integrate în subsistem,

copii ale declaraţiilor CE de conformitate sau de adecvare pentru utilizare a elementelor constitutive de interoperabilitate şi toate elementele necesare definite în anexa VI a directivelor,

o listă a producătorilor implicaţi în proiectarea, producerea, asamblarea şi instalarea subsistemului,

demonstrarea faptului că, toate fazele, aşa cum se menţionează la punctul 5.2, sunt acoperite de sisteme de gestiune a calităţii ale entităţii contractante, dacă aceasta este implicată, şi/sau ale contractantului principal şi dovada eficienţei lor,

indicarea organismului notificat responsabil pentru aprobarea şi supravegherea acestor sisteme de gestiune a calităţii.

4.3

Organismul notificat va examina mai întâi solicitarea privind valabilitatea examinării tipului şi a certificatului de examinare a tipului.

În cazul în care organismul notificat consideră că certificatul de examinare a tipului nu mai este valabil sau că nu mai este corespunzător şi că este necesară o nouă examinare a tipului, aceasta îşi va justifica decizia.

Sistem de gestiune a calităţii

5.1

Entitatea contractantă, dacă este implicată, şi contractantul principal, când acesta este angajat, vor înainta o cerere pentru evaluarea sistemelor lor de gestiune a calităţii către un organism notificat la alegerea lor.

Cererea va include:

toate informaţiile relevante pentru subsistemul preconizat,

documentaţia sistemului de gestiune a calităţii.

Documentaţia tehnică a tipului aprobat şi o copie a certificatului de examinare a tipului, eliberat după încheierea procedurii de examinare din modulul SB.

Pentru cei implicaţi doar într-o parte a proiectului subsistemului, vor fi furnizate doar informaţiile pentru partea relevantă.

5.2

Pentru entitatea contractantă sau contractantul principal responsabil pentru proiectarea globală a subsistemului, sistemele de gestiune a calităţii vor asigura conformitatea globală a subsistemului cu tipul descris în certificatul de examinare a tipului şi conformitatea globală a subsistemului la cerinţele din STI. Pentru alţi contractori, sistemul(ele) lor de gestiune a calităţii trebuie să asigure conformitatea contribuţiei lor relevante la subsistem cu tipul descris în certificatul de examinare a tipului şi cu cerinţele din STI.

Toate elementele, cerinţele şi dispoziţiile adoptate de solicitant(ţi) vor fi documentate într-un mod ordonat şi sistematic sub forma unor strategii, proceduri şi instrucţiuni scrise. Această documentaţie a sistemului de gestiune a calităţii va asigura o înţelegere comună a strategiilor şi procedurilor de calitate cum ar fi programe de calitate, planuri, manuale şi rapoarte.

Aceasta va cuprinde în special o descriere corespunzătoare a următoarelor elemente pentru toţi solicitanţii:

obiective de calitate şi structură organizaţională,

tehnicile, procesele şi acţiunile sistematice corespunzătoare de gestiune şi control al calităţii producţiei care vor fi utilizate,

examinările, verificările şi testele care vor fi efectuate înainte, în timpul şi după producere, asamblare şi instalare şi frecvenţa cu care acestea vor fi efectuate,

rapoarte ale calităţii, cum ar fi rapoarte de inspecţie şi date ale testelor, date de calibrare, rapoarte privind calificarea personalului implicat etc.,

şi, de asemenea, pentru entitatea contractantă sau contractantul principal responsabil pentru proiectarea globală a subsistemului:

responsabilităţi şi capacităţi privind gestiunea calităţii globale a subsistemului, incluzând în special gestiunea integrării subsistemului.

Examinările, testele şi verificările vor cuprinde următoarele etape:

structura subsistemului, incluzând, în special, activităţile de construcţie, asamblarea elementelor constitutive, reglarea finală,

testarea finală a subsistemului,

şi, unde este specificat în STI, validarea în condiţii complete de exploatare.

5.3

Organismul notificat ales de entitatea contractantă va examina dacă toate etapele subsistemului menţionate la punctul 5.2 sunt acoperite suficient şi corespunzător de aprobarea şi supravegherea sistemului(lor) de gestiune a calităţii a(ale) solicitantului(ilor) (8).

Dacă conformitatea subsistemului cu tipul descris în certificatul de examinare a tipului şi conformitatea la cerinţele din STI se bazează pe mai mult de un sistem de gestiune a calităţii, organismul notificat va examina în special,

dacă relaţiile şi interfeţele între sistemele de gestiune a calităţii sunt clar documentate

şi dacă pentru antreprenor sunt definite suficient şi corespunzător responsabilităţile şi capacităţile globale ale gestiunii pentru conformitatea întregului subsistem.

5.4

Organismul notificat la care se face trimitere la punctul 5.1 va evalua sistemul de gestiune a calităţii pentru a stabili dacă acesta îndeplineşte cerinţele la care se face trimitere la punctul 5.2. Se presupune conformitatea cu aceste cerinţe dacă solicitantul pune în aplicare un sistem de gestiune a calităţii pentru producţia, inspectarea şi testarea produsului final conform standardului EN/ISO 9001-2000, care ia în considerare specificitatea subsistemului pentru care este pus în aplicare.

Când solicitantul conduce un sistem de gestiune a calităţii atestat, organismul notificat va lua acest lucru în considerare la evaluare.

Controlul va fi specific subsistemului vizat, având în vedere contribuţia specifică a solicitatului la subsistem. Echipa de control va avea cel puţin un membru cu experienţă ca evaluator al subsistemului tehnic vizat. Procedura de evaluare va include o vizită de evaluare la sediul solicitantului.

Decizia va fi transmisă solicitantului. Notificarea va conţine concluziile examinării şi decizia de evaluare argumentată.

5.5

Entitatea contractantă, dacă este implicată, şi contractantul principal se angajează să îndeplinească obligaţiile care decurg din sistemul de gestiune a calităţii aprobat şi să susţină sistemul astfel încât acesta să rămână corespunzător şi eficient.

Ele vor informa organismul notificat care a aprobat sistemul de gestiune a calităţii despre orice schimbare semnificativă care va afecta îndeplinirea de către subsistem a cerinţelor din STI.

Organismul notificat va evalua modificările propuse şi va decide dacă sistemul de gestiune a calităţii amendat va satisface în continuare cerinţele la care se face trimitere la punctul 5.2 sau dacă este necesară o reevaluare.

Organismul va transmite decizia sa solicitantului. Notificarea va conţine concluziile examinării şi decizia de evaluare argumentată.

6.

Supravegherea sistemului(lor) de gestiune a calităţii sub răspunderea organismului notificat.

6.1

Scopul supravegherii este de a se asigura că entitatea contractantă, dacă este implicată, şi contractantul principal îndeplinesc în mod corespunzător obligaţiile care decurg din sistemul(ele) de gestiune a calităţii aprobat(e).

6.2

Entitatea contractantă, dacă este implicată, şi contractantul principal vor transmite organismului notificat la care se face trimitere la punctul 5.1 (sau au transmis) toate documentele necesare în acest scop, inclusiv planurile de punere în aplicare şi rapoartele tehnice privind subsistemul (atât cât este relevant pentru contribuţia specifică a solicitanţilor la subsistem), în special:

documentaţia sistemului de gestiune a calităţii, inclusiv mijloacele speciale puse în aplicare pentru a se asigura că:

pentru entitatea contractantă sau contractantul principal, responsabil pentru proiectarea globală a subsistemului,

sunt definite suficient şi corespunzător responsabilităţile şi capacităţile globale de gestiune pentru conformitatea întregului subsistem,

pentru fiecare solicitant,

sistemul de gestiune a calităţii este corect administrat pentru realizarea integrării la nivelul subsistemului,

rapoarte ale calităţii prevăzute de partea producătoare (inclusiv asamblarea şi instalarea) ale sistemului de gestiune a calităţii, cum ar fi rapoarte de inspecţie şi date ale testelor, date de calibrare, rapoarte privind calificarea personalului implicat etc.

6.3

Organismul notificat va efectua periodic controale pentru a se asigura că entitatea contractantă, dacă este implicată, şi contractantul principal menţin şi pun în aplicare sistemul de gestiune a calităţii şi va furniza acestora un raport de control. Dacă aceştia administrează un sistem de gestiune a calităţii atestat, organismul notificat îl va lua în considerare în timpul supravegherii.

Frecvenţa controalelor va fi de cel puţin o dată pe an, cu cel puţin un control în intervalul de timp al derulării activităţilor relevante (producţie, asamblare sau instalare) pentru subsistemul supus procedurii de verificare CE menţionat la punctul 8.

6.4

În plus, organismul notificat poate face vizite neanunţate la şantierele în cauză ale solicitantului(ilor). În timpul acestor vizite, organismul notificat poate efectua controale complete sau parţiale şi poate efectua sau solicita efectuare de teste pentru a verifica funcţionarea corectă a sistemului de gestiune a calităţii acolo unde este necesar. Comisia va furniza solicitantului(ilor) un raport de inspecţie şi/sau de asemenea rapoarte de control, după caz.

6.5

Organismul notificat ales de entitatea contractantă şi responsabil pentru verificarea CE, dacă nu efectuează supravegherea sistemului(lor) de gestiune a calităţii vizat(e), va coordona activităţile de supraveghere a oricărui organism notificat responsabil pentru această sarcină, pentru:

a se asigura că s-a efectuat o administrare corectă a interfeţelor dintre diferitele sisteme de gestiune a calităţii legate de integrarea subsistemului,

a colecta, în legătură cu entitatea contractantă, elementele necesare pentru evaluare pentru a garanta consecvenţa şi supravegherea globală a diferitelor sisteme de gestiune a calităţii.

Această coordonare include drepturile organismului notificat:

de a primi toată documentaţia (aprobare şi supraveghere), eliberată de alte organisme notificate,

de a asista la controalele de supraveghere de la punctul 6.3,

de a iniţia controale suplimentare ca la punctul 6.4 sub răspunderea sa şi împreună cu alte organisme notificate.

7.

Organismul notificat la care se face trimitere la punctul 5.1 va avea drept de acces pentru inspecţie, control şi supraveghere pe şantierele de construcţii, în atelierele de producţie, locaţiile de asamblare şi instalaţii, zonele de depozitare şi, acolo unde e necesar, la amenajările de prefabricaţie şi testare şi, în general, la toate locaţiile considerate necesare pentru a-şi îndeplini sarcinile, conform contribuţiei specifice a solicitantului la proiectul subsistemului.

8.

Entitatea contractantă, dacă este implicată, şi contractantul principal vor ţine la dispoziţia autorităţilor naţionale pentru o perioadă de 10 ani de la fabricarea subsistemului:

documentaţia la care se face trimitere în a doua liniuţă din al doilea paragraf de la punctul 5.1,

actualizarea la care se face trimitere în al doilea paragraf de la punctul 5.5,

deciziile şi rapoartele organismului notificat, la care se face trimitere la punctele 5.4, 5.5 şi 6.4.

9.

Acolo unde subsistemul îndeplineşte cerinţele din STI, organismul notificat, pe baza examinării tipului şi aprobarea şi supravegherea sistemului(lor) de gestiune a calităţii, va elabora certificatul de conformitate pentru entitatea contractantă, care, la rândul ei, va alcătui declaraţia de verificare CE pentru autoritatea de control din statul membru în care este localizat şi/sau operează subsistemul.

Declaraţia de verificare CE şi documentele însoţitoare vor fi datate şi semnate. Declaraţia va fi scrisă în aceeaşi limbă ca şi dosarul tehnic şi va include cel puţin informaţiile incluse în anexa V a directivei.

10.

Organismul notificat ales de entitatea contractantă va fi responsabil pentru întocmirea dosarului tehnic care va însoţi declaraţia de verificare CE. Dosarul tehnic va include cel puţin informaţiile indicate în articolul 18 alineatul (3) din directivă, în special cele ce urmează:

toate documentele necesare legate de caracteristicile subsistemului,

o listă a elementelor constitutive de interoperabilitate care vor fi integrate în subsistem,

copii ale declaraţiilor CE de conformitate şi, acolo unde este necesar, declaraţiile CE de adecvare pentru utilizare cu care vor fi prevăzute elementele constitutive, în conformitate cu articolul 13 din directivă, însoţite, acolo unde este necesar, de documentele corespunzătoare (certificate, documente de aprobare şi supraveghere a sistemului de gestiune a calităţii) eliberate de organismele notificate,

toate elementele legate de întreţinerea, condiţiile şi limitele de utilizare ale subsistemului,

toate elementele legate de instrucţiunile privind deservirea, monitorizarea constantă sau de rutină, reglarea şi întreţinerea,

certificatul de examinare a tipului pentru subsistem şi documentaţia tehnică însoţitoare definită în modulul SB,

dovada conformităţii cu alte regulamente care decurg din tratat (inclusiv certificate)

certificatul de conformitate al organismului notificat menţionat la punctul 9, însoţit de verificarea corespunzătoare şi/sau notele de calcul contrasemnate de aceasta, care să declare că proiectul este conform directivei şi STI şi să menţioneze, acolo unde este necesar, rezervele înregistrate în timpul desfăşurării activităţilor şi care n-au fost retrase. Certificatul trebuie de asemenea să fie însoţit de rapoartele de inspecţie şi de control alcătuite în legătură cu verificarea, după cum se menţionează la punctele 6.3 şi 6.4 şi în special:

registrul infrastructurii sau al materialului rulant, inclusiv toate informaţiile specificate în STI.

11.

Fiecare organism notificat va comunica celorlalte organisme notificate informaţiile relevante privind aprobările eliberate, retrase sau refuzate pentru sistemul de gestiune a calităţii.

Celelalte organisme notificate pot primi la cerere copii ale aprobărilor eliberate pentru sistemul de gestiune a calităţii.

12.

Rapoartele care însoţesc certificatul de conformitate vor fi depuse la entitatea contractantă.

Entitatea contractantă din cadrul Comunităţii va păstra o copie a dosarului tehnic pe toată perioada funcţionării şi pentru încă o perioadă de trei ani; acesta va fi trimis oricărui stat membru care o solicită.

F.3.3   Modul IF: Verificarea Produsului

1.

Acest modul descrie procedura de verificare CE prin care un organism notificat verifică şi atestă la cererea unei entităţi contractante sau a reprezentantului autorizat al acesteia stabilit în cadrul Comunităţii, că subsistemul infrastructură, energie sau material rulant, pentru care s-a eliberat deja un certificat de examinare a tipului de către organism notificat,

este conform cu prezenta STI şi orice altă STI aplicabilă, ceea ce demonstrează că au fost îndeplinite cerinţele esenţiale (9) ale Directivei 2001/16/CE

este conform cu alte regulamente ce decurg din tratat

şi poate fi pus în funcţionare.

2.

Entitatea contractantă (10) va înainta o cerere pentru verificarea CE a subsistemului (prin verificarea produsului) către un organism notificat la alegerea sa.

Cererea va include:

Numele şi adresa entităţii contractante sau a reprezentantului său autorizat

Documentaţia tehnică.

3.

În cadrul acestei părţi a procedurii, entitatea contractantă verifică şi atestă că subsistemul vizat este în conformitate cu tipul descris în certificatul de examinare a tipului şi îndeplineşte cerinţele STI care li se aplică.

Organismul notificat va efectua procedura cu condiţia ca certificatul de examinare a tipului eliberat înainte de evaluare să rămână valabil pentru subsistemul care face subiectul cererii.

4.

Entitatea contractantă va lua măsurile necesare pentru ca procesul de producţie (inclusiv asamblarea şi integrarea elementelor constitutive de interoperabilitate de către contractantul principal (11) atunci când acesta este angajat) asigură conformitatea subsistemului cu tipul descris în certificatul de examinare a tipului şi îndeplineşte cerinţele STI care li se aplică.

5.

Cererea va înlesni înţelegerea proiectării, producerii, instalării, întreţinerii şi operării subsistemului şi va înlesni evaluarea conformităţii cu tipul descris în certificatul de examinare a tipului şi cerinţele STI.

Cererea va include:

documentaţia tehnică privind tipul aprobat, inclusiv certificatul eliberat după încheierea procedurii definite în modulul SB,

şi, dacă nu sunt incluse în această documentaţie,

o descriere generală a subsistemului, proiectarea globală şi structura,

registrul infrastructurii sau al materialului rulant, inclusiv toate informaţiile specificate în STI

anteproiectul şi informaţii de producţie, de exemplu desene, scheme ale componentelor, subansambluri, ansambluri, circuite etc.,

documentaţie tehnică privind producerea şi asamblarea subsistemului,

specificaţiile tehnice, inclusiv specificaţiile europene (12), care s-au aplicat,

orice dovadă necesară în sprijinul utilizării specificaţiilor de mai sus, în special acolo unde specificaţiile europene şi clauzele relevante nu au fost aplicate în totalitate,

o listă a elementelor constitutive de interoperabilitate care vor fi integrate în subsistem,

copii ale declaraţiilor CE de conformitate sau de adecvare pentru utilizare cu care vor fi prevăzute elementele constitutive de interoperabilitate şi toate elementele necesare definite în anexa VI a directivelor,

o listă a producătorilor implicaţi în proiectarea, producerea, asamblarea şi instalarea subsistemului,

Dacă STI solicită informaţii suplimentare pentru documentaţia tehnică, acestea vor fi incluse.

6.

Organismul notificat va examina mai întâi solicitarea privind valabilitatea examinării tipului şi a certificatului de examinare a tipului.

În cazul în care organismul notificat consideră că certificatul de examinare a tipului nu mai este valabil sau că nu mai este corespunzător şi că este necesară o nouă examinare a tipului, aceasta îşi va justifica decizia.

Organismul notificat va efectua examinările şi testele corespunzătoare pentru a verifica conformitatea subsistemului cu tipul, descris în certificatul de examinare a tipului şi cu cerinţele din STI. Organismul notificat va examina şi testa fiecare subsistem fabricat ca produs de serie, după cum se specifică la punctul 4.

7.

Verificarea prin examinarea şi testarea fiecărui subsistem (ca produs de serie)

7.1.

Organismul notificat va efectua teste, examinări şi verificări pentru a asigura conformitatea subsistemelor, ca produse de serie după cum se specifică în STI. Examinările, testele şi verificările se vor extinde la etapele menţionate în STI.

7.2

Fiecare subsistem (ca produs de serie) va fi examinat, testat şi verificat individual (13) pentru a verifica conformitatea sa cu tipul descris în certificatul de examinare a tipului şi cerinţelor STI care li se aplică. Când un test nu este menţionat în STI (sau în standardul european citat în STI), se aplică specificaţiile europene specifice sau testele echivalente.

8.

Organismul notificat va cădea de acord cu entitatea contractantă (şi contractantul principal) asupra locaţiilor unde vor fi efectuate testele şi va conveni ca testarea finală a subsistemului, oricând se cere în STI, testele sau validarea în condiţii de deplină funcţionare, vor fi efectuate de entitatea contractantă sub directa supraveghere şi în prezenţa organismului notificat.

Organismul notificat va avea drept de acces pentru testare şi verificare în atelierele de producţie, locaţiile de asamblare şi instalaţii şi, acolo unde este necesar, amenajări de prefabricaţie şi testare pentru a-şi îndeplini sarcinile prevăzute în STI.

9.

Acolo unde subsistemul îndeplineşte cerinţele din STI, organismul notificat va elabora certificatul de conformitate pentru entitatea contractantă, care la rândul ei va elabora declaraţia de verificare CE pentru autoritatea de control din statul membru în care subsistemul este localizat şi/sau operează.

Aceste activităţi NB se vor baza pe examinarea tipului şi teste, verificări şi controale efectuate asupra produselor în serie cum se indică la punctul 7 şi solicitat în STI şi/sau în specificaţiile europene.

Declaraţia de verificare CE şi documentele însoţitoare vor fi datate şi semnate. Declaraţia va fi scrisă în aceeaşi limbă ca şi dosarul tehnic şi va include cel puţin informaţiile incluse în anexa V a directivei.

10.

Organismul notificat ales de entitatea contractantă va fi responsabil pentru întocmirea dosarului tehnic care va însoţi declaraţia de verificare CE. Dosarul tehnic va include cel puţin informaţiile indicate în articolul 18 alineatul (3) din directivă şi în special:

Toate documentele necesare legate de caracteristicile subsistemului

registrul infrastructurii sau al materialului rulant, inclusiv toate informaţiile specificate în STI.

lista elementelor constitutive de interoperabilitate care vor fi integrate în subsistem,

copii ale declaraţiilor CE de conformitate şi, acolo unde este necesar, copii ale declaraţiilor CE de adecvare pentru utilizare, cu care vor fi prevăzute elementele constitutive de interoperabilitate în conformitate cu articolul 13 din directivă, însoţite acolo unde este necesar de documentele corespunzătoare (certificate, documente de aprobare şi supraveghere a sistemului de gestiune a calităţii) eliberate de organismele notificate,

toate elementele legate de întreţinerea, condiţiile şi limitele de utilizare ale subsistemului,

toate elementele legate de instrucţiunile privind deservirea, monitorizarea constantă sau de rutină, reglarea şi întreţinerea,

certificatul de examinare a tipului pentru subsistem şi documentaţia tehnică însoţitoare definită în modulul SB,

certificatul de conformitate al organismului notificat menţionat la punctul 9, însoţit de verificarea corespunzătoare şi/sau notele de calcul şi contrasemnate de aceasta, care să declare că proiectul este conform directivei şi STI şi care să menţioneze, acolo unde este necesar, rezervele înregistrate în timpul desfăşurării activităţilor şi care n-au fost retrase. Certificatul trebuie de asemenea însoţit, dacă este cazul, de

rapoartele de inspecţie şi de control alcătuite în legătură cu verificarea.

11.

Rapoartele ce însoţesc certificatul de conformitate vor fi depuse la entitatea contractantă.

Entitatea contractantă din cadrul Comunităţii va păstra o copie a dosarului tehnic pe toată perioada funcţionării şi pentru încă o perioadă de trei ani; va fi trimis oricărui stat membru care îl solicită.

F.3.4   Modulul SG: Verificarea unităţii

1.

Acest modul descrie procedura de verificare CE prin care organismul notificat verifică şi atestă, la cererea unei entităţi contractante sau a reprezentatului autorizat al acesteia stabilit în cadrul Comunităţii, dacă subsistemul infrastructură, energie, control-comandă sau material rulant

este conform cu prezenta STI şi orice altă STI aplicabilă, ceea ce demonstrează că au fost îndeplinite cerinţele esenţiale (14) ale Directivei 2001/16/CE

este conform cu celelalte regulamente care decurg din tratat,

şi poate fi pus în funcţiune.

2.

Entitatea contractantă (15) va înainta o cerere pentru verificarea CE (prin verificarea unităţii) a subsistemului către un organism notificat la alegerea sa.

Cererea va include:

numele şi adresa entităţii contractante sau a reprezentantului său autorizat

documentaţia tehnică.

3.

Documentaţia tehnică va înlesni înţelegerea proiectării, producerii, instalării şi operării subsistemului şi va facilita evaluarea conformităţii cu cerinţele din STI.

Documentaţia tehnică va include:

o descriere generală a subsistemului, proiectarea globală şi structura,

registrul infrastructurii sau al materialului rulant, inclusiv toate informaţiile specificate în STI,

anteproiectul şi informaţii de producţie, de exemplu desene, scheme ale componentelor, subansambluri, ansambluri, circuite, etc.,

descrieri şi explicaţii necesare pentru înţelegerea proiectării şi informaţii privind producerea, întreţinerea şi exploatarea subsistemului,

specificaţiile tehnice, inclusiv specificaţiile europene (16), care s-au aplicat,

orice dovadă necesară în sprijinul utilizării specificaţiilor de mai sus, în special acolo unde specificaţiile europene şi clauzele relevante nu au fost aplicate în totalitate,

o listă a elementelor constitutive de interoperabilitate care vor fi integrate în subsistem,

copii ale declaraţiilor CE de conformitate sau de adecvare pentru utilizare a elementelor constitutive de interoperabilitate cu care vor fi prevăzute elementele constitutive menţionate şi toate elementele necesare definite în anexa VI a directivelor,

dovada conformităţii cu alte regulamente care decurg din tratat (inclusiv certificate)

documentaţia tehnică privind producerea şi asamblarea subsistemului,

o listă a producătorilor implicaţi în proiectarea, producerea, asamblarea şi instalarea subsistemului,

condiţii pentru utilizarea subsistemului (restricţii în ceea ce priveşte perioada sau distanţa de funcţionare, limite de uzură etc.),

condiţii pentru întreţinere şi documentaţia tehnică privind întreţinerea subsistemului,

orice cerinţă tehnică care va fi luată în considerare în timpul producţiei, întreţinerii sau operării subsistemului,

rezultate ale calculelor de proiectare făcute, ale examinărilor efectuate etc.,

toate celelalte dovezi tehnice corespunzătoare care pot demonstra că verificările sau testele precedente au fost efectuate cu succes, în condiţii asemănătoare, de către comisii independente şi competente

Dacă în STI se solicită informaţii suplimentare pentru documentaţia tehnică, acestea vor fi incluse.

4.

Organismul notificat va examina solicitarea şi documentaţia tehnică şi va identifica elementele care au fost proiectate conform dispoziţiilor relevante ale STI şi ale specificaţiilor europene, dar şi elementele care au fost proiectate fără punerea în aplicare dispoziţiilor relevante din respectivele specificaţii europene.

Organismul notificat va examina subsistemul şi va verifica ca teste corespunzătoare şi necesare să stabilească dacă, acolo unde au fost alese specificaţiile europene relevante, acestea chiar au fost puse în aplicare sau dacă soluţiile adoptate îndeplinesc cerinţele din STI atunci când specificaţiile europene corespunzătoare nu au fost puse în aplicare.

Examinările, testele şi verificările se vor extinde asupra următoarelor etape după cum se prevede în STI:

proiectarea globală

structura subsistemului, inclusiv, în special şi când este cazul, activităţile de construcţie, asamblarea elementelor constitutive, reglajele globale

testarea finală a subsistemului

şi, oriunde se specifică în STI, validarea în condiţii de plină funcţionare.

Organismul notificat poate lua în considerare dovada examinărilor, verificărilor sau testelor care au fost efectuate cu succes, în condiţii asemănătoare, de către alte organisme (17) sau de către (în numele) solicitant(ului), atunci când acest lucru este specificat în STI relevante. Organismul notificat va decide apoi dacă va utiliza rezultatele acestor controale sau teste.

Dovezile colectate de către organismul notificat vor fi fiabile şi suficiente pentru a arăta conformitatea cu cerinţa din STI, precum şi că toate verificările şi testele cerute au fost efectuate.

Orice dovadă care urmează a fi utilizată şi care provine de la alte părţi va fi luată în considerare înainte de efectuarea altor teste sau verificări, de vreme ce organismul notificat ar putea dori să întreprindă orice evaluare, asistare la teste sau revizuire a testelor sau verificărilor în timpul efectuării acestora.

Măsura existenţei unor asemenea alte dovezi va fi justificată prin analiză folosindu-se, printre altele, factorii enumeraţi mai jos (18). Această justificare va fi inclusă în dosarul tehnic.

În toate cazurile organismul notificat deţine responsabilitatea finală pentru acestea.

5.

Organismul notificat va cădea de acord cu entitatea contractantă asupra locaţiilor unde vor fi efectuate testele şi vor cădea de acord ca testarea finală a subsistemului, oricând se cere în STI, teste sau validare în condiţii de plină funcţionare, vor fi efectuate de entitatea contractantă sub directa supraveghere şi în prezenţa organismului notificat.

6.

Organismul notificat va avea drept de acces pentru testare şi verificare în locaţiile de proiectare, şantierele de construcţie, în atelierele de producţie, locaţii de asamblare şi instalaţii, şi acolo unde este necesar, amenajările de prefabricaţie şi testare pentru a-şi îndeplini sarcinile prevăzute în STI.

7.

Acolo unde subsistemul îndeplineşte cerinţele din STI, organismul notificat, pe baza testelor, verificărilor şi controalelor efectuate solicitate în STI şi/sau în specificaţiile europene relevante, va elabora certificatul de conformitate pentru entitatea contractantă, care, la rândul ei, va alcătui declaraţia de verificare CE pentru autoritatea de control din statul membru în care este localizat şi/sau operează subsistemul.

Declaraţia de verificare CE şi documentele însoţitoare vor fi datate şi semnate. Declaraţia va fi scrisă în aceeaşi limbă ca şi dosarul tehnic şi va include cel puţin informaţiile incluse în anexa V a directivei.

8.

Organismul notificat va fi responsabil pentru întocmirea dosarului tehnic care va însoţi declaraţia de verificare CE. Dosarul tehnic va include cel puţin informaţiile indicate în articolul 18 alineatul (3) din directivă şi în special:

toate documentele necesare legate de caracteristicile subsistemului,

o listă a elementelor constitutive de interoperabilitate care vor fi integrate în subsistem,

copii ale declaraţiilor CE de conformitate şi, acolo unde este necesar, copii ale declaraţiilor CE de adecvare pentru utilizare, cu care vor fi prevăzute elementele constitutive de interoperabilitate în conformitate cu articolul 13 din directivă, însoţite acolo unde este necesar de documentele corespunzătoare (certificate, documente de aprobare şi supraveghere a sistemului de gestiune a calităţii) eliberate de organismele notificate,

toate elementele legate de întreţinerea, condiţiile şi limitele de utilizare ale subsistemului,

toate elementele legate de instrucţiunile privind deservirea, monitorizarea constantă sau de rutină, reglarea şi întreţinerea,

certificatul de conformitate al organismului notificat menţionat la punctul 7, însoţit de verificarea corespunzătoare şi/sau notele de calcul contrasemnate de aceasta, care să declare că proiectul este conform directivei şi STI şi să menţioneze, acolo unde este necesar, rezervele înregistrate în timpul desfăşurării activităţilor şi care nu au fost retrase; certificatul trebuie de asemenea însoţit, dacă este cazul, de rapoartele de inspecţie şi de control alcătuite în legătură cu verificarea,

dovada conformităţii cu alte regulamente care decurg din tratat (inclusiv certificate)

registrul infrastructurii sau al materialului rulant, inclusiv toate informaţiile specificate în STI.

9.

Rapoartele care însoţesc certificatul de conformitate vor fi depuse la entitatea contractantă.

Entitatea contractantă din cadrul Comunităţii va păstra o copie a dosarului tehnic pe toată perioada funcţionării şi pentru încă o perioadă de trei ani; acesta va fi transmis oricărui stat membru care o solicită.

F.3.5   Modulul SH2: Sistem de gestiune a calităţii globale cu examinarea proiectării

1.

Acest modul descrie procedura de verificare CE prin care un organism notificat verifică şi atestă la cererea unei entităţi contractante sau a reprezentantului autorizat al acesteia stabilit în cadrul Comunităţii, că un subsistem de infrastructură, energie, control-comandă sau material rulant,

respectă prezenta STI şi orice altă STI aplicabilă, ceea ce demonstrează că au fost îndeplinite cerinţele (19) esenţiale ale Directivei 2001/16/CE

respectă celelalte regulamente care decurg din tratat şi poate fi pus în funcţionare

2.

Organismul notificat va efectua procedura, inclusiv examinarea proiectării subsistemului, cu condiţia ca entitatea contractantă (20) şi contractantul principal implicat să îndeplinească obligaţiile de la punctul 3.

„Contractantul principal” se referă la societăţi ale căror activităţi contribuie la îndeplinirea cerinţelor esenţiale din STI. Vizează societatea:

responsabilă pentru proiectul întregului subsistem (incluzând în special responsabilitatea pentru integrarea subsistemului),

alte societăţi implicate doar într-o parte a proiectului subsistemului, (care efectuează de exemplu asamblarea sau instalarea subsistemului).

Nu se referă la fabricant sau la subcontractanţii care furnizează componente şi elemente constitutive de interoperabilitate.

3.

Pentru subsistemul care este supus procedurii de verificare CE, entitatea contractantă sau contractantul principal, atunci când este angajat, va realiza un sistem de gestiune a calităţii aprobat pentru proiectarea, producţia şi inspectarea şi testarea produsului final aşa cum se specifică la punctul 5 şi care va fi supus supravegherii după cum se specifică la punctul 6.

Contractantul principal responsabil pentru proiectul întregului subsistem (incluzând în special responsabilitatea pentru integrarea subsistemului)va realiza în orice caz un sistem de gestiune a calităţii aprobat pentru proiectarea, producţia şi inspectarea şi testarea produsului final, care va fi supus supravegherii după cum se specifică la punctul 6.

În cazul în care entitatea contractantă însăşi este responsabilă pentru proiectul întregului subsistem (incluzând în special responsabilitatea pentru integrarea subsistemului) sau dacă entitatea contractantă este direct implicată în proiectare şi/sau producţie (inclusiv asamblarea şi instalarea) ea va realiza în orice caz un sistem de gestiune a calităţii aprobat pentru acele activităţi care vor fi supuse supravegherii după cum se specifică la punctul 6.

Solicitanţilor care sunt implicaţi doar în asamblare şi instalare li se permite să realizeze doar un sistem de gestiune a calităţii aprobat pentru producţie şi inspectarea şi testarea produsului final.

4.

Procedura de verificare CE

4.1

Entitatea contractantă va înainta o cerere pentru verificarea CE a subsistemului (printr-un sistem de gestiune a calităţii globale cu examinarea proiectării), inclusiv coordonarea supravegherii sistemelor de gestiune a calităţii prevăzută la punctul 5.4 şi 6.6 către un organism notificat la alegerea sa. Entitatea contractantă va informa producătorii implicaţi de această alegere şi de cerere.

4.2

Cererea va înlesni înţelegerea proiectării, asamblării, instalării, întreţinerii şi operării subsistemului şi va facilita conformitatea cu cerinţele STI de respectat.

Cererea va include:

numele şi adresa entităţii contractante sau a reprezentatului său autorizat,

documentaţia tehnică va include:

o descriere generală a subsistemului, proiectarea globală şi structura,

specificaţiile tehnice, inclusiv specificaţiile europene (21), care au fost aplicate,

orice dovadă necesară adusă în sprijinul utilizării specificaţiilor de mai sus, în special acolo unde specificaţiile europene şi clauzele relevante nu au fost aplicate în totalitate.

programul de teste

registrul infrastructurii sau al materialului rulant, inclusiv toate informaţiile specificate în STI

documentaţia tehnică privind producerea şi asamblarea subsistemului,

o listă a elementelor constitutive de interoperabilitate care vor fi integrate în subsistem,

copii ale declaraţiilor CE de conformitate sau de adecvare pentru utilizare a elementelor constitutive de interoperabilitate şi toate elementele necesare definite în anexa VI a directivelor,

dovada conformităţii cu alte regulamente care decurg din tratat (inclusiv certificate)

o listă a producătorilor implicaţi în proiectarea, producerea, asamblarea şi instalarea subsistemului,

condiţii pentru utilizarea subsistemului (restricţii în ceea ce priveşte perioada sau distanţa de funcţionare, limite de uzură etc.),

condiţii pentru întreţinere şi documentaţia tehnică privind întreţinerea subsistemului,

orice cerinţă tehnică care va fi luată în considerare în timpul producţiei, întreţinerii sau operării subsistemului,

explicarea modului în care toate etapele, aşa cum se menţionează la punctul 5.2, sunt acoperite de sistemele de gestiune a calităţii ale contractantului principal şi/sau ale entităţii contractante, dacă aceasta este implicată, şi dovada eficienţei lor,

indicarea organismului(lor) notificat(e) responsabil(e) pentru aprobarea şi supravegherea acestor sisteme de gestiune a calităţii.

4.3

Entitatea contractantă va prezenta rezultatele examinărilor, controalelor şi testelor (22) inclusiv teste ale tipului atunci când sunt solicitate, efectuate de laboratorul său sau în numele său.

4.4

Organismul notificat va examina cererea privind examinarea proiectării şi va evalua rezultatele testelor. Acolo unde proiectarea îndeplineşte dispoziţiile directivei şi ale STI care li se aplică, organismul va elibera solicitantului un certificat de examinare a proiectării. Certificatul va conţine concluziile examinării proiectării, condiţiile sale de valabilitate, datele necesare pentru identificare a proiectului examinat şi, dacă este cazul, o descriere a funcţionării subsistemului.

Dacă entităţii contractante nu îi este acordat un certificat de examinare a proiectării, organismul notificat va furniza motive detaliate pentru acest refuz.

Se va prevedea o procedură de apel.

4.5

În timpul fazei de producţie, solicitantul va informa organismul notificat care deţine documentaţia tehnică privind certificatul de examinare a proiectării în legătură cu toate modificările care pot afecta conformitatea cu cerinţele din STI sau cu condiţiile prescrise pentru utilizarea subsistemului. În asemenea cazuri, subsistemul va primi aprobare suplimentară. În acest caz, organismul notificat va efectua doar acele examinări şi teste care sunt relevante şi necesare pentru modificări. Această aprobare suplimentară poate fi dată fie în forma unei completări a certificatului original de examinare a proiectării, sau prin eliberarea unui nou certificat după retragerea vechiului certificat.

5.

Sistemul de gestiune a calităţii

5.1

Entitatea contractantă, dacă este implicată, şi contractantul principal, atunci când acesta este angajat, vor înainta o cerere pentru evaluarea sistemelor lor de gestiune a calităţii către un organism notificat la alegerea lor.

Cererea va include:

toate informaţiile relevante pentru subsistemul preconizat,

documentaţia sistemului de gestiune a calităţii.

Pentru cei implicaţi doar într-o parte a proiectului subsistemului, vor fi furnizate doar informaţiile pentru partea relevantă.

5.2

Pentru entitatea contractantă sau contractantul principal responsabil pentru proiectarea globală a subsistemului, sistemele de gestiune a calităţii vor asigura conformitatea globală a subsistemului cu cerinţele din STI.

Pentru alţi contractanţi, sistemul(ele) lor de gestiune a calităţii trebuie să asigure conformitatea contribuţiei lor relevante la subsistem cu cerinţele din STI.

Toate elementele, cerinţele şi dispoziţiile adoptate de solicitant(ţi) vor fi documentate într-un mod ordonat şi sistematic sub forma unor strategii, proceduri şi instrucţiuni scrise. Această documentaţie a sistemului de gestiune a calităţii va asigura o înţelegere comună a strategiilor şi procedurilor de calitate cum ar fi programe de calitate, planuri, manuale şi rapoarte.

Sistemul va conţine în special o descriere corespunzătoare a următoarelor elemente:

pentru toţi solicitanţii:

obiectivele de calitate şi structura organizaţională,

tehnicile, procesele şi acţiunile sistematice corespunzătoare de management şi control al calităţii producţiei care vor fi utilizate,

examinările, verificările şi testele care vor fi efectuate înainte, în timpul şi după proiectare, producere, asamblare şi instalare şi frecvenţa cu care vor fi efectuate,

rapoarte ale calităţii, cum ar fi rapoarte de inspecţie şi date ale testelor, date de calibrare, rapoarte privind calificarea personalului implicat etc.,

pentru contractantul principal, atât cât este relevant pentru contribuţia sa la proiectarea subsistemului:

specificaţiile tehnice privind proiectarea, inclusiv specificaţiile europene care vor fi aplicate şi, acolo unde specificaţiile europene nu sunt aplicate în totalitate, mijloacele care vor fi utilizate pentru a se asigura îndeplinirea cerinţelor din STI care se aplică subsistemului,

tehnicile, procesele şi acţiunile sistematice de control şi de verificare a proiectării care vor fi utilizate în proiectarea subsistemului,

mijloacele de monitorizare a realizării calităţii proiectării şi subsistemului solicitat şi exploatarea eficientă a sistemelor de gestiune a calităţii în toate fazele inclusiv producţia

şi de asemenea pentru entitatea contractantă sau contractantul principal responsabil pentru proiectul întregului subsistem:

responsabilităţi şi capacităţi privind gestiunea calităţii globale a subsistemului, incluzând în special gestiunea de integrare a subsistemului.

Examinările, testele şi controalele vor cuprinde toate etapele următoare:

proiectarea globală,

structura subsistemului, inclusiv, în special, activităţile de construcţie, asamblarea elementelor constitutive, reglajele finale

testarea finală a subsistemului,

şi, oriunde se specifică în STI, validarea în condiţii de deplină funcţionare.

5.3

Organismul notificat ales de entitatea contractantă va examina dacă toate etapele subsistemului aşa cum sunt menţionate la punctul 5.2 sunt acoperite suficient şi corespunzător de aprobarea şi supravegherea sistemului(lor) de gestiune a calităţii al solicitantului(lor) (23).

în cazul în care conformarea subsistemului la cerinţele din STI se bazează pe mai mult de un sistem de gestiune a calităţii, organismul notificat va examina în special:

dacă relaţiile şi interfeţele între sistemele de gestiune a calităţii sunt clar documentate

şi dacă responsabilităţile şi capacităţile globale ale gestiunii pentru conformarea întregului subsistem sunt definite suficient şi corespunzător pentru contractantul principal.

5.4

Organismul notificat la care se face trimitere la punctul 5.1 va evalua sistemul de gestiune a calităţii pentru a stabili dacă acesta îndeplineşte cerinţele de la punctul 5.2. Se presupune conformitatea cu aceste cerinţe dacă solicitantul pune în aplicare un sistem de gestiune a calităţii pentru proiectarea, producţia, inspectarea şi testarea produsului final conform standardului EN/ISO 9001-2000, care ia în considerare specificitatea subsistemului pentru care este pus în aplicare.

Când solicitantul administrează un sistem de gestiune a calităţii atestat, organismul notificat va lua acest lucru în considerare la evaluare.

Controlul va fi specific subsistemului vizat, având în vedere contribuţia specifică a solicitatului la subsistem. Echipa de control va avea cel puţin un membru cu experienţă ca evaluator al subsistemului tehnic vizat. Procedura de evaluare va include o vizită de evaluare la sediul solicitantului.

Decizia va fi transmisă solicitantului. Notificarea va conţine concluziile examinării şi decizia de evaluare argumentată.

5.5

Entitatea contractantă, dacă este implicată, şi contractantul principal se angajează să îndeplinească obligaţiile ce decurg din sistemul de gestiune a calităţii aprobat şi să susţină sistemul astfel încât acesta să rămână corespunzător şi eficient.

Vor informa organismul notificat care a aprobat sistemul de gestiune a calităţii despre orice schimbare semnificativă care va afecta îndeplinirea de către subsistem a cerinţelor din STI.

Organismul notificat va evalua modificările propuse şi va decide dacă sistemul de gestiune a calităţii amendat va satisface în continuare cerinţele la care se face trimitere la punctul 5.2 sau dacă este necesară o reevaluare.

Organismul va transmite decizia sa solicitantului. Notificarea va conţine concluziile examinării şi decizia de evaluare argumentată.

6.

Supravegherea sistemului(lor) de gestiune a calităţii sub răspunderea organismului notificat.

6.1

Scopul supravegherii este de a se asigura că entitatea contractantă, dacă este implicată, şi contractantul principal îndeplinesc în mod corespunzător obligaţiile care decurg din sistemul(le) de gestiune a calităţii aprobat(e).

6.2

Entitatea contractantă, dacă este implicată, şi contractantul principal vor transmite organismului notificat la care se face trimitere la punctul 5.1 (sau au trimis) toate documentele necesare în acest scop şi, în special, planurile de punere în aplicare şi rapoartele tehnice privind subsistemul (în măsura în care sunt relevante pentru contribuţia specifică a solicitantului la subsistem), inclusiv:

documentaţia sistemului de gestiune a calităţii, inclusiv mijloacele speciale puse în aplicare pentru a se asigura că:

pentru entitatea contractantă sau contractantul principal, responsabil pentru proiectarea globală a subsistemului

sunt definite suficient şi corespunzător responsabilităţile şi capacităţile globale ale gestiunii pentru conformitatea întregului subsistem,

pentru fiecare solicitant,

sistemul de gestiune a calităţii este administrat corect pentru a realiza integrarea la nivelul subsistemului,

rapoarte ale calităţii prevăzute de partea proiectantă a sistemului de gestiune a calităţii, cum ar fi rezultate ale analizelor, calculelor, testelor etc.

rapoarte privind calitatea prevăzute de partea producătoare (inclusiv asamblarea şi instalarea) ale sistemului de gestiune a calităţii, cum ar fi rapoarte de inspecţie şi date ale testelor, date de calibrare, rapoarte privind calificarea personalului implicat etc.

6.3

Organismul notificat va efectua periodic controale pentru a se asigura că entitatea contractantă, dacă este implicată, şi contractantul principal menţin şi pun în aplicare sistemul de gestiune a calităţii şi le vor furniza un raport de control. Când aceştia conduc un sistem de gestiune a calităţii atestat, organismul notificat îl va lua în considerare în timpul supravegherii.

Frecvenţa controalelor va fi de cel puţin o dată pe an, cu cel puţin un control în intervalul de timp al operării activităţilor relevante (proiectare, producţie, asamblare sau instalare) a subsistemului supus procedurii de verificare CE menţionat la punctul 4.

6.4

În plus organismul notificat poate face vizite neanunţate la şantierele solicitantului(ilor) menţionate la punctul 5.2. În timpul acestor vizite, organismul notificat poate efectua controale complete sau parţiale şi poate efectua sau solicita efectuarea de teste pentru a verifica funcţionarea corectă a sistemului de gestiune a calităţii unde este necesar. Va furniza solicitantului(ilor) un raport de inspecţie şi/sau de asemenea rapoarte de control, după caz.

6.5.

Organismul notificat ales de entitatea contractantă şi responsabil pentru verificarea CE, dacă nu efectuează supravegherea sistemului(lor) de gestiune a calităţii vizat(e) menţionate la punctul 5, trebuie să coordoneze activităţile de supraveghere desfăşurate de alte organisme notificate care răspund de această sarcină, pentru:

a garanta o gestionare corectă a interfeţelor dintre diferite sisteme de gestiune a calităţii legate de integrarea subsistemului.

a colecta, în legătură cu entitatea contractantă, elementele necesare pentru evaluare pentru a garanta consecvenţa şi supravegherea globală a diferitelor sisteme de gestiune a calităţii.

Această coordonare include dreptul organismului notificat:

de a primi toată documentaţia (privind certificarea şi supravegherea), eliberată de un alt (alte) organism(e) notificat(e),

de a asista la activităţile de audit de supraveghere precizate la punctul 5.4,

de a iniţia activităţi de audit suplimentare în conformitate cu punctul 6.4 sub responsabilitatea sa şi împreună cu celălalt (celelalte) organisme notificat(e).

7.

Organismul notificat la care se face trimitere la punctul 5.1 trebuie să aibă acces în vederea inspecţiei, control şi supraveghere la spaţiile de proiectare, şantierele de construcţie, atelierele de producţie, spaţiile de asamblare şi instalaţii, zonele de depozitare şi, acolo unde este necesar, la instalaţiile de prefabricaţie şi încercare şi, în general, la toate spaţiile pe care le consideră necesare pentru a-şi îndeplini sarcinile, conform contribuţiei specifice a solicitantului la proiectul subsistemului.

8.

Entitatea contractantă, dacă este implicată, şi contractantul principal trebuie să păstreze la dispoziţia autorităţilor naţionale, pentru o perioadă de zece ani de la fabricarea ultimului subsistemului:

documentaţia la care se face trimitere la punctul 5.1, al doilea paragraf, a doua liniuţă,

actualizarea menţionată la punctul 5.5 paragraful al doilea,

deciziile şi rapoartele provenind de la organismul notificat menţionate la punctele 5.4, 5.5 şi 6.4.

9.

Acolo unde subsistemul îndeplineşte cerinţele din STI, organismul notificat, pe baza examinării tipului şi a aprobării şi supravegherii sistemului(lor) de gestiune a calităţii, va elabora certificatul de conformitate pentru entitatea contractantă, care, la rândul ei, va alcătui declaraţia de verificare CE pentru autoritatea de control din statul membru în care este localizat şi/sau operează subsistemul.

Declaraţia de verificare CE şi documentele însoţitoare vor fi datate şi semnate. Declaraţia va fi scrisă în aceeaşi limbă ca şi dosarul tehnic şi va include cel puţin informaţiile cuprinse în anexa V a directivei.

10.

Organismul notificat ales de entitatea contractantă va fi responsabil pentru întocmirea dosarului tehnic care va însoţi declaraţia de verificare CE. Dosarul tehnic va include cel puţin informaţiile indicate în articolul 18 alineatul (3) din directivă şi în special:

toate documentele necesare legate de caracteristicile subsistemului,

o listă a elementelor constitutive de interoperabilitate care vor fi integrate în subsistem,

copii ale declaraţiilor CE de conformitate şi, acolo unde este necesar, copii ale declaraţiilor CE de adecvare pentru utilizare, cu care vor fi prevăzute elementele constitutive de interoperabilitate în conformitate cu articolul 13 din directivă, însoţite acolo unde este necesar de documentele corespunzătoare (certificate, documente de aprobare şi supraveghere a sistemului de gestiune a calităţii) eliberate de organismele notificate,

dovada conformităţii cu alte regulamente care decurg din tratat (inclusiv certificate)

toate elementele legate de întreţinerea, condiţiile şi limitele de utilizare ale subsistemului,

toate elementele legate de instrucţiunile privind deservirea, monitorizarea constantă sau de rutină, reglarea şi întreţinerea,

certificatul de conformitate al organismului notificat menţionat la punctul 9, însoţit de verificarea corespunzătoare şi/sau notele de calcul contrasemnate de aceasta, care să declare că proiectul este conform directivei şi STI şi să menţioneze, acolo unde este necesar, rezervele înregistrate în timpul desfăşurării activităţilor şi care nu au fost retrase.

Certificatul trebuie de asemenea însoţit, dacă este cazul, de rapoartele de inspecţie şi de control elaborate în legătură cu verificarea, după cum se menţionează la punctele 6.4 şi 6.5:

registrul infrastructurii sau al materialului rulant, inclusiv toate informaţiile specificate în STI.

11.

Fiecare organism notificat va comunica celorlalte organisme notificate informaţiile relevante privind aprobările pentru sistemul de gestiune a calităţii şi certificatele de examinare a proiectului pe care le-a eliberat, retras sau refuzat.

Celelalte organisme notificate pot primi la cerere copii ale:

aprobărilor pentru sistemul de gestiune a calităţii şi ale altor aprobări eliberate şi

certificatelor CE de examinare a proiectării şi completările eliberate.

12.

Rapoartele care însoţesc certificatul de conformitate vor fi depuse la entitatea contractantă.

Entitatea contractantă din cadrul Comunităţii va păstra o copie a dosarului tehnic pe toată perioada funcţionării şi pentru încă o perioadă de trei ani; acesta va fi transmis oricărui stat membru care o solicită.

F.4   Evaluarea aranjamentelor de întreţinere: Procedura de evaluare a conformităţii

Acesta este un punct deschis.


(1)  Cerinţele esenţiale sunt reflectate în parametri tehnici, cerinţele de interfaţă şi performanţă, care sunt expuse în capitolul 4 din STI.

(2)  În modul, „entitatea contractantă” înseamnă „entitatea contractantă a subsistemului, aşa cum este definită în directivă, sau reprezentantul său autorizat din cadrul Comunităţii”.

(3)  Secţiunea relevantă a unei STI poate defini cerinţe specifice în această privinţă.

(4)  Definiţia unei specificaţii europene este indicată în Directivele 96/48/CE şi 2001/16/CE. Ghidul pentru aplicarea HS TSI explică modul de utilizare a specificaţiilor europene.

(5)  Cerinţele fundamentale sunt reflectate în parametri tehnici, cerinţele de interfaţă şi performanţă, care sunt expuse în capitolul 4 din STI.

(6)  În modul, „entitatea contractantă” înseamnă „entitatea contractantă a subsistemului, aşa cum este definită în directivă, sau reprezentantul său autorizat din cadrul Comunităţii”.

(7)  Definiţia unei specificaţii europene este indicată în Directivele 96/48/CE şi 2001/16/CE. Ghidul pentru aplicarea HS TSI-urilor explică modul de utilizare a specificaţiilor europene.

(8)  Pentru materialul rulant, organismul notificat poate participa la testul final de funcţionare a locomotivelor sau a trenului efectuat în condiţiile specificate în capitolul relevant din STI.

(9)  Cerinţele fundamentale sunt reflectate în parametrii tehnici, cerinţele de interfaţă şi performanţă, care sunt expuse în capitolul 4 din STI.

(10)  În modul, „entitatea contractantă” înseamnă „entitatea contractantă a subsistemului, aşa cum este definită în directivă, sau reprezentantul său autorizat din cadrul Comunităţii”.

(11)  „Contractantul principal” se referă la societăţi a căror activităţi contribuie la îndeplinirea condiţiilor fundamentale ale STI. Vizează societatea care poate fi responsabilă pentru întregul proiect al subsistemului sau alte societăţi implicate doar într-o parte a proiectului subsistemului (care efectuează de exemplu asamblarea sau instalarea subsistemului).

(12)  Definiţia unei specificaţii europene este indicată în Directivele 96/48/CE şi 2001/16/CE. Ghidul pentru aplicarea HS TSI-urilor explică modul de utilizare a specificaţiilor europene.

(13)  În special pentru STI privind Materialul rulant, organismul notificat va participa la testarea finală a materialului rulant sau a trenului în stare de funcţionare. Acest lucru va fi indicat în capitolul relevant din STI.

(14)  Cerinţele esenţiale sunt reflectate în parametrii tehnici, cerinţele de interfaţă şi performanţă, care sunt expuse în capitolul 4 din STI.

(15)  În modul, „entitatea contractantă” înseamnă „entitatea contractantă a subsistemului, aşa cum este definită în directivă, sau reprezentantul său autorizat stabilit în cadrul Comunităţii”.

(16)  Definiţia unei specificaţii europene este indicată în Directivele 96/48/CE şi 2001/16/CE. Ghidul pentru aplicarea HS TSI-urilor explică modul de utilizare a specificaţiilor europene.

(17)  Condiţiile pentru încredinţarea verificărilor şi testelor trebuie să fie asemănătoare condiţiilor respectate de un organism notificat pentru subcontractarea activităţilor (vezi § 6.5 a Ghidului Albastru privind Noua Ipoteză).

(18)  Organismul notificat va cerceta diferitele părţi ale subsistemului şi va stabili înainte, în timpul şi la încheierea lucrării:

implicaţiile de risc şi de siguranţă ale subsistemului şi a diferitelor sale părţi

utilizarea echipamentului şi sistemelor existente:

utilizate la fel ca înainte

utilizate anterior, dar adaptate pentru utilizarea în lucrarea nouă

utilizarea proiectărilor, tehnologiilor, materialelor şi tehnicilor de producţie existente.

aranjamentele pentru proiectare, tehnologii, testare şi dare în exploatare

îndatoririle operaţionale şi de deservire

aprobări anterioare de la alte organe competente

acreditările altor organe implicate:

se permite organismului notificat să ia în considerare acreditarea valabilă a EN45004, dacă nu există niciun conflict de interese, dacă acreditarea acoperă testarea care este efectuată şi dacă acreditarea este curentă.

acolo unde nu există o acreditare formală, organismul notificat va confirma că sunt controlate sistemele pentru controlul competenţei, independenţei, al proceselor de testare şi manevrarea materialelor, al amenajărilor şi echipamentelor şi al altor procese relevante pentru contribuţia la subsistem.

în toate cazurile, organismul notificat va examina adecvarea aranjamentelor şi va decide nivelul de asistenţă necesar

utilizarea de părţi şi sisteme omogene consecvente cu modulul F.

(19)  Cerinţele fundamentale sunt reflectate în parametri tehnici, cerinţele de interfaţă şi performanţă, care sunt expuse în capitolul 4 din STI.

(20)  În modul, „entitatea contractantă” înseamnă „entitatea contractantă a subsistemului, aşa cum este definită în directivă, sau reprezentantul său autorizat stabilit în cadrul Comunităţii”.

(21)  Definiţia unei specificaţii europene este indicată în Directivele 96/48/CE şi 2001/16/CE. Ghidul pentru aplicarea HS TSI-urilor explică modul de utilizare a specificaţiilor europene.

(22)  Prezentarea rezultatelor testelor poate fi făcută odată cu cererea sau mai târziu.

(23)  Pentru STI privind materialul rulant, în special, organismul notificat va participa la testarea finală a materialului rulant sau a trenului în funcţionare. Acest lucru va fi indicat în capitolul relevant din STI.

ANEXA G

GLOSAR

AI

Administratorul infrastructurii

cablu electric protejat

Un cablu electric protejat este un cablu care este împiedicat să emită produşi de combustie în caz de incendiu

categorii de exploatare

Delimitare de siguranţă pentru vehicule utilizate în diferite reţele

compartiment tehnic

Încăpere cu echipament tehnic pentru aplicări feroviare (ex. semnalizare, alimentare cu energie electrică, control al alimentării prin conductor subteran etc.)

comunicarea în caz de urgenţă

(1)

Comunicarea între personalul IF şi AI în caz de urgenţă

(2)

Sistemul independent de comunicare feroviară pentru serviciile de salvare şi autorităţile statului

curbă temperatură-timp

Specificaţie pentru proiectarea şi evaluarea părţilor structurale; aici: specificaţie pentru „proiect incendiu”, temperatură activă depinzând de timpul de acţiune

echipajul trenului

Membri ai personalului de la bordul unui tren care sunt atestaţi ca fiind competenţi şi care sunt numiţi de întreprinderea feroviară pentru a efectua anumite sarcini desemnate, legate de siguranţa în tren, de exemplu mecanicul sau gardianul.

IF

Întreprindere feroviară

împământare

Măsură de legare a liniei suspendate sau a şinei de contact direct la pământ pentru a evita tensiunea înaltă nepermisă în timpul lucrărilor la liniile electrificate

lungimea tunelului

Lungimea tunelului este măsurată de la portal la portal la nivelul superior al şinei; categorie definită la 1.1.2

pasaj de trecere

Tunel scurt care leagă două sau mai multe tuneluri paralele pentru a oferi o legătură, utilizată pentru salvare, întreţinere şi instalaţii şi câteodată din motive aerodinamice

plan de întreţinere

Regulament pentru întreţinere, incluzând inspecţia, reparaţia şi reconstrucţia cu specificaţiile relevante

plan de urgenţă

Un plan de urgenţă este un plan elaborat sub conducerea administratorului infrastructurii, în cooperare, acolo unde este necesar, cu întreprinderile feroviare, serviciile de salvare şi autorităţile relevante pentru fiecare tunel.

Planul de urgenţă va fi consecvent cu amenajările de auto-salvare, evacuare şi salvare puse la dispoziţie.

serviciu de salvare

Include pompieri, organizaţii medicale (de ex. Crucea Roşie etc.) organizaţii tehnice (de ex. THW în Germania), unităţi speciale ale armatei sau poliţiei (de ex. corpuri de geniu, SAR)

staţie subterană

Staţie între tuneluri, subterană, cu părţi deschise publicului

tuneluri succesive

Dacă două sau mai multe tuneluri urmează unul altuia fără o separare de mai mult de 500 m în aer liber şi fără acces spre o zonă sigură în secţiunea deschisă, tunelurile sunt definite drept un singur tunel şi trebuie îndeplinite specificaţiile corespunzătoare. 500 m este lungimea maximă a unui tren cu spaţiu suplimentar pe ambele părţi (frânare defectuoasă etc.).

zonă de salvare

Zonă în care serviciile de salvare instalează diverse echipamente (de ex. triaj, centru decomandă, staţie de pompare etc.)

Din acest loc, este posibilă de asemenea evacuarea persoanelor.

zonă sigură

Definiţie în clauza 4.2.2.6.1: O zonă sigură este un loc în tunel sau în afara lui unde se aplică toate criteriile următoare

Condiţiile sunt suportabile

Accesul persoanelor este posibil, asistat sau neasistat

Oamenii se pot auto-salva dacă există oportunitatea, sau pot aştepta să fie salvaţi de serviciile de salvare folosind procedurile detaliate în planul de urgenţă

Comunicarea este posibilă, prin telefon mobil sau legătură fixă cu centrul de control al AI.


Top