05/Volumul 06

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

198

L 197/13

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană stabilește obiectivul Uniunii de a promova progresul economic și social și un nivel înalt de ocupare a forței de muncă. Articolul 125 din Tratatul de instituire a Comunității Europene afirmă că statele membre și Comunitatea acționează pentru dezvoltarea unei strategii coordonate pentru ocuparea forței de muncă și în special pentru promovarea unei forțe de muncă competente, pregătite și adaptabile și a unor piețe ale muncii receptive la evoluția economică.

(2)

Ca urmare a Consiliului European extraordinar privind ocuparea forței de muncă din 20 și 21 noiembrie 1997 de la Luxemburg, Rezoluția Consiliului din 15 decembrie 1997 privind liniile directoare asupra ocupării forței de muncă pentru anul 1998 (5) a lansat un proces cu maximă vizibilitate, angajare politică puternică și acceptare largă de către toate părțile în cauză.

(3)

Consiliul European de la Lisabona din 23 și 24 martie 2000 a stabilit un nou obiectiv strategic și anume ca Uniunea Europeană să devină cea mai competitivă și dinamică economie bazată pe cunoaștere din lume, capabilă de creștere economică durabilă cu locuri de muncă mai multe și mai bune și cu o coeziune socială mai mare. În acest scop, Consiliul a adoptat pentru anul 2010 obiective generale de ocupare a forței de muncă și obiective de ocupare a locurilor de muncă de către femei, care au fost completate la Consiliul European de la Stockholm din 23 și 24 martie 2001 cu obiective intermediare până în ianuarie 2005, precum și un nou obiectiv pentru 2010 pentru rata de ocupare a locurilor de muncă de către femei și bărbați în vârstă, care să reflecte provocarea demografică.

(4)

Consiliul European de la Nisa din 7-9 decembrie 2002 a aprobat Agenda socială europeană care afirmă că revenirea la o ocupare integrală a forței de muncă implică politici ambițioase pentru creșterea ratelor de activitate, reducerea decalajelor regionale, reducerea inegalității și îmbunătățirea calității ocupării forței de muncă.

(5)

Consiliul European de la Barcelona din 15 și 16 martie 2002 a solicitat consolidarea Strategiei europene pentru ocuparea forței de muncă printr-un proces intensificat, simplificat și mai bine gestionat, cu un calendar aliniat la 2010 și care să încorporeze obiectivele strategiei de la Lisabona. Consiliul European de la Barcelona a solicitat, de asemenea, simplificarea proceselor de coordonare a politicilor, cu calendare sincronizate pentru adoptarea unor orientări generale privind politica economică și a liniilor directoare pentru ocuparea forței de muncă.

(6)

Consiliul European de la Bruxelles din 20 și 21 martie 2003 a confirmat că strategia de ocupare a forței de muncă are rolul principal în punerea în aplicare a obiectivelor strategiei de la Lisabona în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și piața muncii și că strategia de ocupare a forței de muncă trebuie să funcționeze consecvent cu orientările generale ale politicii economice, care oferă Comunității un instrument general de coordonare a politicii economice. Același Consiliu European a solicitat ca liniile directoare să fie limitate ca număr și orientate către rezultate, permițând statelor membre să conceapă pachetele de măsuri corespunzătoare, iar acestea să fie susținute de obiective corespunzătoare. Anul 2003 oferă o ocazie specială de a folosi instrumente simplificate pentru coordonarea politicilor – orientări generale privind politica economică, liniile directoare privind ocuparea forței de muncă și strategia pentru piața internă – și de a le situa într-o nouă perspectivă pentru o perioadă de trei ani.

(7)

Strategia de ocupare a forței de muncă a fost evaluată în mod exhaustiv, incluzând o evaluare meticuloasă la mijlocul perioadei, efectuată în 2000, și o evaluare majoră a experienței din primii cinci ani, efectuată în 2002. Această evaluare a indicat necesitatea unei continuități a strategiei, care să permită abordarea slăbiciunilor structurale reminiscente, ca și necesitatea de a aborda noi provocări la adresa Uniunii Europene extinse.

(8)

Pentru ca agenda de la Lisabona să poată fi pusă în aplicare cu succes, este necesar ca politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre să promoveze, într-o manieră echilibrată, cele trei obiective complementare și care se susțin reciproc și anume ocuparea integrală a forței de muncă, productivitatea și calitatea la locul de muncă, precum și coeziunea și integrarea socială. Atingerea acestor obiective necesită reforme structurale ulterioare care să se concentreze asupra a 10 priorități esențiale interdependente, iar atenție specială ar trebui acordată gestionării coerente a acestui proces. Reformele privind politicile solicită o abordare care să țină seama de egalitatea sexelor în realizarea tuturor acțiunilor.

(9)

La 6 decembrie 2001, Consiliul a adoptat o serie de indicatori pentru a măsura 10 dimensiuni în vederea investirii în calitatea muncii și a solicitat ca acești indicatori să fie folosiți la monitorizarea liniilor directoare și recomandărilor europene pentru ocuparea forței de muncă.

(10)

Politicile active și preventive ar trebui să fie eficiente și să contribuie la obiectivele de ocupare integrală a forței de muncă și integrarea socială prin luarea măsurilor pentru ca șomerii și persoanele inactive să poată face față competiției de pe piața forței de muncă și să se integreze în această piață. Politicile respective trebuie susținute de instituții moderne pentru piața forței de muncă.

(11)

Statele membre trebuie să încurajeze crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune prin promovarea liberei inițiative și a inovației într-un mediu de afaceri favorabil. Statele membre se angajează să pună în aplicare Carta europeană privind întreprinderile mici și sunt angajate într-un proces de evaluare comparativă a politicii.

(12)

Asigurarea echilibrului potrivit între flexibilitate și securitate ajută susținerea competitivității firmelor, sporește calitatea și productivitatea la locul de muncă și facilitează adaptarea firmelor și lucrătorilor la schimbările economice. În acest context, Consiliile Europene de la Barcelona și Bruxelles au solicitat în mod special o revizuire a legislației privind ocuparea forței de muncă și respectarea rolului partenerilor sociali. Nivelul standardelor de sănătate și siguranță la locul de muncă trebuie să crească în conformitate cu noua strategie comunitară pentru perioada 2002-2006. Trebuie acordată o atenție specială sectoarelor cu grad ridicat de risc de accidente de muncă. Accesul lucrătorilor la formare profesională reprezintă un element esențial al echilibrului între flexibilitate și securitate, iar participarea tuturor lucrătorilor trebuie susținută, luând în considerare avantajele pe care le generează, pentru angajatori și societate în general, investițiile făcute pentru lucrători. Restructurarea economică reprezintă o provocare în ceea ce privește ocuparea forței de muncă atât în statele membre actuale, cât și în cele care vor adera mai târziu și solicită o gestionare pozitivă cu implicarea tuturor actorilor relevanți, inclusiv partenerii sociali.

(13)

Consiliul European de la Barcelona a primit favorabil planul de acțiune al Comisiei privind competența și mobilitatea, iar Rezoluția Consiliului din 3 iunie 2002 privind competența și mobilitatea a invitat ulterior Comisia, statele membre și partenerii sociali să adopte măsurile necesare. O mai bună mobilitate ocupațională și geografică și o corelare mai bună între locurile de muncă și pregătirea celor care le dețin contribuie la creșterea ocupării forței de muncă și a coeziunii sociale, luând în calcul aspectele pieței muncii determinate de imigrare.

(14)

Punerea în aplicare a unor strategii coerente și cuprinzătoare pentru educația permanentă este foarte importantă în facilitarea ocupării integrale a forței de muncă, îmbunătățirea calității și productivității la locul de muncă și în obținerea unei coeziuni sociale mai bune. Consiliul European de la Barcelona a apreciat comunicarea Comisiei cu titlul „Crearea unei zone europene a educației permanente”, care a enunțat elementele esențiale ale strategiilor de parteneriat pentru educația permanentă, buna cunoaștere a cererii în domeniul educației, resursele adecvate, facilitarea accesului la oportunitățile de învățare, crearea unei culturi a învățării și lupta pentru excelență. Procesul în desfășurare privind obiectivele concrete viitoare pentru sistemul educațional, lansat de Consiliul European de la Lisabona, joacă un rol important în ceea ce privește dezvoltarea capitalului uman, iar sinergiile cu Strategia de ocupare a forței de muncă trebuie exploatate integral. În perioada 5-6 mai 2003, Consiliul a adoptat o serie de etaloane (benchmarks) pentru performanța europeană medie în domeniul educației și formării, câteva dintre acestea fiind de o importanță specială în contextul politicilor de ocupare a forței de muncă. Consiliul European de la Lisabona solicită o creștere substanțială a investițiilor în resursele umane pe cap de locuitor. Aceasta necesită stimulente suficiente pentru angajatori și persoane, precum și redirecționarea finanțelor publice către investiții mai eficiente în domeniul resurselor umane în domeniul educației și formării.

(15)

Este necesară o ofertă de muncă adecvată pentru a face față provocării demografice, pentru a susține creșterea economică, a promova ocuparea integrală a forței de muncă și a conferi un caracter durabil sistemelor de protecție socială. Raportul comun al Comisiei și Consiliului, „Creșterea participării forței de muncă și promovarea îmbătrânirii active”, adoptat de Consiliu la 7 martie 2002, concluzionează că este nevoie de dezvoltarea unor strategii naționale cuprinzătoare bazate pe o abordare care să țină seama de ciclul de viață. Politicile trebuie să exploateze potențialul de muncă al tuturor categoriilor de persoane. Consiliul European de la Barcelona a convenit ca Uniunea Europeană să urmărească, până în anul 2010, o creștere progresivă cu aproximativ cinci ani a vârstei medii de pensionare la care persoanele încetează activitatea. Această vârstă a fost estimată la 59,9 ani în 2001.

(16)

Decalajul de gen pe piața forței de muncă ar trebui eliminat în mod progresiv, dacă Uniunea Europeană urmărește să asigure ocuparea integrală a forței de muncă, o calitate mai înaltă la locul de muncă și să promoveze integrarea și coeziunea socială. Este necesară atât o abordare din prisma egalității de gen, precum și acțiuni politice pentru asigurarea condițiilor pentru ca bărbații și femeile să intre, reintre și să rămână pe piața forței de muncă. Consiliul European de la Barcelona a convenit ca, până în 2010, statele membre să asigure servicii de îngrijire a copiilor pentru aproximativ 90 % dintre copiii cu vârste cuprinse între trei ani și vârsta de școlarizare obligatorie, precum și pentru aproximativ 33 % dintre copiii cu vârste de sub trei ani. Ar trebui abordați factorii cauzali ai decalajului de gen în materie de șomaj și remunerație și trebuie atinse obiectivele privind reducerea unor asemenea decalaje, fără a pune în discuție principiul salarizării diferite în funcție de productivitate și situația pieței forței de muncă.

(17)

Integrarea eficientă pe piața muncii a persoanelor dezavantajate asigură integrare socială sporită, rate mai înalte de ocupare a forței de muncă și îmbunătățește durabilitatea sistemelor de protecție socială. Soluțiile politice trebuie să abordeze problema discriminării, să ofere o abordare personalizată a necesităților personale și să creeze oportunități adecvate de locuri de muncă, oferind angajatorilor stimulente pentru încadrare. Decizia 2001/903/CE a Consiliului din 3 decembrie 2001 (6) a desemnat anul 2003 ca fiind „Anul european al persoanelor cu handicap”. Accesul la piața forței de muncă reprezintă o prioritate majoră în ceea ce privește persoanele cu handicap al căror număr este estimat la aproximativ 37 de milioane în cadrul Uniunii Europene, mulți dintre ei având capacitatea și dorința de a lucra.

(18)

Pentru a îmbunătăți perspectiva privind ocuparea integrală a forței de muncă și coeziunea socială, raportul dintre venitul rezultat din muncă și cel rezultat din ajutorul de șomaj sau inactivitate ar trebui să fie de natură a încuraja lucrătorii să intre, reintre și să se mențină pe piața forței de muncă, precum și de a favoriza crearea de noi locuri de muncă.

(19)

Activitatea nedeclarată înseamnă „orice activități plătite, legale în ceea ce privește natura lor, dar care nu sunt declarate autorităților publice”. Studiile efectuate estimează valoarea economiei subterane la o medie între 7 % și 16 % din PIB-ul UE. Aceasta trebuie transformată în activitate legală, pentru a îmbunătăți climatul general de afaceri, calitatea muncii celor în cauză, coeziunea socială și durabilitatea sistemelor finanțelor publice și de protecție socială. Trebuie încurajată o mai bună cunoaștere privind proporțiile activităților nedeclarate în statele membre și în Uniunea Europeană.

(20)

Disparitățile între regiunile din Uniunea Europeană în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și șomajul rămân în continuare mari și vor crește și după extindere. Acestea trebuie instrumentate printr-o abordare largă în măsură să implice actorii de la toate nivelurile, pentru a susține coeziunea economică și socială, prin folosirea fondurilor structurale europene.

(21)

Evaluarea primilor cinci ani ai strategiei de ocupare a forței de muncă a evidențiat importanța îmbunătățirii guvernării pentru a garanta eficiența ulterioară a strategiei. Punerea în aplicare cu succes a politicilor de ocupare a forței de muncă depinde de parteneriatul la toate nivelurile, implicarea unui număr de servicii operaționale și oferta de resurse financiare adecvate pentru a sprijini punerea în aplicare a liniilor directoare pentru ocuparea forței de muncă. Statele membre au responsabilitatea punerii eficiente în aplicare a liniilor directoare pentru ocuparea forței de muncă, inclusiv asigurarea unui echilibru al acestui proces la nivel regional și local.

(22)

Punerea eficientă în aplicare a liniilor directoare pentru ocuparea forței de muncă necesită participarea activă a partenerilor sociali, în toate etapele, de la conceperea politicilor până la punerea lor în aplicare. La summit-ul social din 13 decembrie 2001, partenerii sociali au exprimat necesitatea de a se dezvolta și îmbunătăți coordonarea consultării tripartite. S-a decis, de asemenea, ca înaintea fiecărui Consiliu European de primăvară să aibă loc un summit social tripartit pentru dezvoltare și ocuparea forței de muncă.

(23)

În plus față de liniile directoare pentru ocuparea forței de muncă, statele membre ar trebui să pună în aplicare în totalitate orientările generale de politică economică și să se asigure că activitatea lor este în deplină concordanță cu menținerea unor finanțe publice solide și cu stabilitatea macroeconomică,

—

o rată generală de ocupare a forței de muncă de 67 % în 2005 și 70 % în 2010;

—

o rată de ocupare a forței de muncă pentru femei de 57 % în 2005 și 60 % în 2010;

—

o rată de ocupare a forței de muncă pentru lucrătorii mai în vârstă (între 55 și 64 de ani) de 50 % în 2010.

(a)

se vor asigura că, încă de la începutul perioadei de șomaj, toți cei în căutare de locuri de muncă beneficiază de identificarea timpurie a nevoilor lor și de servicii, cum ar fi consilierea și îndrumarea, asistență în căutarea unui loc de muncă și planuri de acțiune personalizate;

(b)

pe baza identificării menționate mai sus, persoanelor în căutare de loc de muncă li se va asigura accesul la măsuri utile și eficiente pentru a-și îmbunătăți capacitățile și șansele de angajare și integrare, acordându-se o atenție specială persoanelor care întâmpină cele mai mari dificultăți pe piața muncii.

Statele membre se vor asigura că:

(c)

vor moderniza și întări instituțiile de pe piața muncii, în special serviciile de ocupare a forței de muncă;

(d)

vor asigura o evaluare regulată a utilității și eficienței programelor de pe piața muncii și le vor adaptai în consecință.

—

simplificării și reducerii sarcinilor administrative și de reglementare pentru firmele nou intrate pe piață și IMM-uri și pentru angajarea de personal, facilitării accesului la capital pentru firmele noi, pentru IMM-urile noi și cele deja existente și pentru întreprinderile cu potențial mare de creștere și de creare de locuri de muncă (vezi de asemenea Orientările generale privind politicile economice (OGPE), linia directoare 11);

—

promovarea educației și instruirii în domeniul aptitudinilor de antreprenoriat și management și oferirea de sprijin, inclusiv prin pregătire, astfel încât antreprenoriatul să devină o opțiune de carieră accesibilă tuturor.

—

diversitatea aranjamentelor contractuale și de muncă, inclusiv privind programul de lucru, care să favorizeze progresul în carieră, un mai bun echilibru între viața profesională și viața privată și între flexibilitate și securitate;

—

accesul lucrătorilor, în special al lucrătorilor necalificați la formare;

—

condiții mai bune de muncă, inclusiv privind sănătatea și siguranța; politicile vor urmări în special: o reducere substanțială a ratei accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;

—

conceperea și răspândirea unor forme inovatoare și durabile de organizare a muncii care să sprijine productivitatea muncii și calitatea muncii;

—

anticiparea și gestionarea pozitivă a schimbării și restructurării economice.

—

cel puțin 85 % dintre persoanele în vârstă de 22 de ani din Uniunea Europeană să fi absolvit învățământul liceal,

—

rata de participare în Uniunea Europeană la educația permanentă să fie de cel puțin 12,5 % din populația adultă cu vârstă de muncă (grupul de vârstă cuprins între 25 și 64 de ani).

—

vor spori participarea pe piața muncii prin folosirea potențialului tuturor grupurilor de populație printr-o abordare cuprinzătoare care să includă în special disponibilitatea și atractivitatea locurilor de muncă, rentabilitatea acestora, îmbunătățirea aptitudinilor și oferirea de măsuri de sprijin adecvate;

—

vor promova îmbătrânirea activă, în special prin încurajarea condițiilor de lucru care duc la păstrarea locului de muncă – cum ar fi accesul la pregătire continuă, recunoașterea importanței deosebite a sănătății și siguranței la locul de muncă, forme inovatoare și flexibile de organizare a muncii – și prin eliminarea stimulentelor pentru ieșirea timpurie de pe piața muncii, în special prin modificarea schemelor de pensionare înainte de termen și măsuri pentru ca rămânerea în activitate pe piața muncii să fie mai rentabilă, și încurajarea angajatorilor să angajeze lucrători mai în vârstă.

În special, politicile vor urmări creșterea până în 2010 cu cinci ani, la nivelul Uniunii Europene, a vârstei medii efective de ieșire de pe piața muncii (estimată la 59,9 în 2001). În această privință, partenerii sociali trebuie să joace un rol important. Orice obiective naționale trebuie să fie în concordanță cu rezultatul preconizat la nivelul Uniunii Europene și trebuie să ia în considerație circumstanțele naționale particulare;

—

și, dacă este cazul, vor lua pe deplin în considerație oferta suplimentară de forță de muncă rezultată în urma imigrării.

—

o rată de nu mai mult de 10 % la nivelul UE a persoanelor care renunță timpuriu la școală;

—

o reducere semnificativă în fiecare stat membru a diferențelor de șomaj pentru persoanele dezavantajate, în conformitate cu obiectivele și definițiile naționale;

—

o reducere semnificativă în fiecare stat membru a diferențelor ratelor șomajului între cetățenii Uniunii Europene și persoanele care nu sunt resortisanți ai Uniunii, în conformitate cu definițiile naționale.

—

vor promova condiții favorabile pentru activitatea din sectorul privat și investiții în regiunile defavorizate;

—

se vor asigura că sprijinul public în regiunile defavorizate se concentrează asupra investițiilor în capitalul uman și de cunoaștere, precum și în infrastructuri adecvate (vezi și Orientările generale de politică economică 18 și 19).