EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 31999R2157

Regulamentul (CE) nr. 2157/1999 al Băncii Centrale Europene din 23 septembrie 1999 privind competența Băncii Centrale Europene de a impune sancțiuni (BCE/1999/4)

OJ L 264, 12.10.1999, p. 21–26 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV)
Special edition in Czech: Chapter 01 Volume 003 P. 139 - 144
Special edition in Estonian: Chapter 01 Volume 003 P. 139 - 144
Special edition in Latvian: Chapter 01 Volume 003 P. 139 - 144
Special edition in Lithuanian: Chapter 01 Volume 003 P. 139 - 144
Special edition in Hungarian Chapter 01 Volume 003 P. 139 - 144
Special edition in Maltese: Chapter 01 Volume 003 P. 139 - 144
Special edition in Polish: Chapter 01 Volume 003 P. 139 - 144
Special edition in Slovak: Chapter 01 Volume 003 P. 139 - 144
Special edition in Slovene: Chapter 01 Volume 003 P. 139 - 144
Special edition in Bulgarian: Chapter 10 Volume 005 P. 5 - 10
Special edition in Romanian: Chapter 10 Volume 005 P. 5 - 10
Special edition in Croatian: Chapter 01 Volume 008 P. 3 - 8

Legal status of the document In force: This act has been changed. Current consolidated version: 26/06/2023

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/1999/2157/oj

10/Volumul 05

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

5


31999R2157


L 264/21

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 2157/1999 AL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 23 septembrie 1999

privind competența Băncii Centrale Europene de a impune sancțiuni

(BCE/1999/4)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene (denumit în continuare „tratat”), în special articolul 110 alineatul (3), Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „statut”), în special articolul 34 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (1), precum și Regulamentul (CE) nr. 2532/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind competența Băncii Centrale Europene de a impune sancțiuni (1) (denumit în continuare „Regulamentul Consiliului”), în special articolul 6 alineatul (2),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 34 alineatul (3) din statut, coroborat cu articolul 43 alineatul (1) din statut, alineatul (8) din Protocolul (nr. 25) privind anumite dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și alineatul (2) din Protocolul (nr. 26) privind anumite dispoziții referitoare la Danemarca, prezentul regulament nu conferă nici un drept și nu impune nici o obligație statelor membre neparticipante.

(2)

Regulamentul Consiliului precizează limitele și condițiile în care Banca Centrală Europeană (BCE) este abilitată să impună întreprinderilor amenzi și penalități cu titlu cominatoriu în cazul neîndeplinirii obligațiilor ce rezultă din regulamentele și deciziile sale.

(3)

Articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul Consiliului conferă BCE competența de a adopta reglementări pentru a preciza modalitățile de impunere de sancțiuni în conformitate cu Regulamentul Consiliului.

(4)

Alte regulamente ale Consiliului și ale BCE pot să prevadă sancțiuni specifice pentru anumite domenii și să facă trimitere la prezentul regulament în ceea ce privește principiile și procedurile referitoare la aplicarea acestor sancțiuni.

(5)

Atunci când recurge la procedura de stabilire a sancțiunii aplicabile, BCE trebuie să asigure respectarea deplină a dreptului terților la apărare, în conformitate cu principiile generale de drept și cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene în materie, în special jurisprudența existentă privind competența de investigare a Comisiei Europene în domeniul concurenței.

(6)

Nu există nici un impediment juridic în calea schimbului de informații în cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) cu privire la constatarea cazurilor de încălcare a regulamentelor sau deciziilor BCE.

(7)

Principiul non bis in idem trebuie să fie respectat în ceea ce privește inițierea procedurii de constatare a încălcării normelor.

(8)

Regimul aplicabil exercitării competențelor BCE și ale băncii centrale naționale competente în cadrul procedurii de constatare a încălcării normelor trebuie să asigure investigarea minuțioasă a presupusei încălcări, concomitent cu asigurarea unui înalt nivel de protecție a dreptului la apărare al întreprinderii respective și a confidențialității procedurii de constatare a încălcării normelor.

(9)

În cadrul aplicării procedurii de constatare a încălcării normelor, s-ar putea dovedi necesară asistența din partea autorităților din statele membre pentru a se asigura exercitarea eficace a competențelor BCE și ale băncii centrale naționale competente.

(10)

Întreprinderea respectivă are dreptul să fie audiată după terminarea etapei de investigare din cadrul procedurii de constatare a încălcării normelor, dacă există o astfel de etapă, și după ce a primit rezultatele anchetei cu privire la fapte și notificarea acuzațiilor.

(11)

Procedura de constatare a încălcării normelor se realizează cu respectarea principiilor confidențialității și secretului profesional; confidențialitatea sau secretul profesional nu aduc atingere dreptului la apărare al întreprinderii respective.

(12)

Consiliul guvernatorilor BCE poate reexamina o decizie în materie de încălcare a normelor; este necesară stabilirea condițiilor procedurii de reexaminare.

(13)

Pentru a îmbunătăți transparența și eficacitatea competenței sale de a impune sancțiuni, BCE poate hotărî să publice deciziile sale definitive în materie de sancțiuni, sau orice informație conexă; având în vedere specificitatea piețelor financiare, publicarea unei decizii de impunere a unei sancțiuni reprezintă o măsură excepțională care trebuie adoptată de BCE numai după examinarea minuțioasă a împrejurărilor cazului în speță, a efectelor probabile ale unei asemenea decizii asupra reputației întreprinderii respective, precum și a intereselor comerciale legitime ale acesteia; o asemenea decizie de publicare trebuie să respecte principiul nediscriminării și să garanteze condiții de paritate; în acest context, este de dorit să fie consultate autoritățile de supraveghere competente înainte de adoptarea deciziei de publicare; publicarea deciziei de impunere a unei sancțiuni nu trebuie să divulge în nici un caz informații de natură confidențială.

(14)

Decizia prin care se impune o obligație pecuniară trebuie să fie executată în conformitate cu articolul 256 din tratat; adoptarea tuturor măsurilor necesare în acest sens poate fi delegată băncilor centrale naționale.

(15)

În vederea asigurării unei gestiuni sănătoase și eficiente, se consideră oportun să se prevadă o procedură de constatare simplificată pentru sancționarea încălcărilor minore.

(16)

Prezentul regulament se aplică cazurilor de încălcare a normelor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2531/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind aplicarea rezervelor minime obligatorii de către Banca Centrală Europeană (2) (denumit în continuare „Regulamentul Consiliului privind rezervele minime obligatorii”) în limitele și condițiile prevăzute în același articol 7 alineatul (2); natura specială a cazurilor de nerespectare a cerințelor privind rezervele minime obligatorii prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul Consiliului privind rezervele minime obligatorii justifică adoptarea unui regim juridic special care prevede o procedură rapidă de aplicare a sancțiunilor, și care totodată nu aduce atingere dreptului la apărare al întreprinderii respective.

(17)

În exercitarea prerogativelor conferite în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 2533/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind colectarea informațiilor statistice de către Banca Centrală Europeană (3), BCE acționează în conformitate cu Regulamentul Consiliului și cu prezentul regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului regulament, noțiunea „bancă centrală națională competentă” înseamnă banca centrală națională a statului membru în jurisdicția căruia a avut loc presupusa încălcare a normelor. Celelalte noțiuni utilizate au același înțeles ca la articolul 1 din Regulamentul Consiliului.

Articolul 2

Inițierea procedurii de constatare a încălcării normelor

(1)   Față de aceeași întreprindere nu poate fi inițiată decât o singură procedură de constatare a încălcării normelor, pe baza acelorași fapte. În acest scop, nici Comitetul executiv al BCE, nici banca centrală națională competentă nu adoptă o decizie referitoare la inițierea procedurii de constatare a încălcării normelor fără să se fi informat și consultat reciproc.

(2)   Înainte de a lua decizia de inițiere a procedurii de constatare a încălcării normelor, BCE și/sau banca centrală națională competentă pot cere întreprinderii în cauză orice informații privind presupusa încălcare a normelor.

(3)   Comitetul executiv al BCE sau banca centrală națională competentă, după caz, sunt autorizate, la cerere, să-și acorde asistență reciprocă și să coopereze în cadrul aplicării procedurii de constatare a încălcării normelor, în special prin transmiterea tuturor informațiilor considerate pertinente.

(4)   În afara cazului în care părțile au ajuns la un altfel de acord, orice comunicare între BCE sau banca centrală națională competentă, după caz, și întreprinderea în cauză este efectuată în limba oficială a Comunității (sau în una din limbile oficiale ale Comunității) din statul membru în jurisdicția căruia a avut loc presupusa încălcare a normelor.

Articolul 3

Competențele BCE și ale băncii centrale naționale competente

(1)   Competențele conferite Băncii Centrale Europene și băncii centrale naționale competente prin Regulamentul Consiliului în legătură cu desfășurarea investigației cuprind, în scopul obținerii oricăror informații referitoare la presupusa încălcare a normelor, dreptul de a căuta orice elemente de informare și dreptul de a întreprinde o cercetare fără notificarea prealabilă a întreprinderii în cauză.

(2)   Membrii personalului BCE sau al băncii centrale naționale competente, după caz, autorizați, în conformitate cu normele lor interne, să caute informații la fața locului la sediul întreprinderii, își exercită prerogativele în baza unei autorizații oficiale scrise emise în conformitate cu normele interne.

(3)   Orice cerere adresată întreprinderii în cauză în temeiul competențelor BCE sau ale băncii centrale naționale competente, după caz, precizează obiectul și scopul anchetei.

Articolul 4

Asistența din partea autorităților din statele membre

(1)   BCE sau banca centrală națională competentă, după caz, poate solicita asistență din partea autorităților din statele membre, ca măsură de precauție.

(2)   Nici o autoritate dintr-un stat membru nu poate să se substituie BCE sau băncii centrale naționale competente, după caz, în privința aprecierii necesității efectuării investigației.

Articolul 5

Notificarea acuzațiilor

(1)   Înainte de a adopta orice decizie privind impunerea unei sancțiuni, BCE sau banca centrală națională competentă, după caz, notifică în scris întreprinderii respective constatările cu privire la fapte rezultate în urma investigației efectuate, precum și acuzațiile formulate împotriva întreprinderii .

(2)   În momentul comunicării acuzațiilor, BCE sau banca centrală națională competentă, după caz, stabilește un termen în cursul căruia întreprinderea în cauză poate comunica în scris BCE sau băncii centrale naționale competente, după caz, observațiile sale privind acuzațiile formulate, fără a aduce atingere posibilității de a dezvolta ulterior aceste observații în cadrul unei audieri, dacă acest lucru este cerut în observațiile scrise. Acest termen nu poate fi mai scurt de treizeci de zile lucrătoare și curge din momentul primirii notificării prevăzute la alineatul (1).

(3)   După primirea răspunsului de la întreprinderea în cauză, BCE sau banca centrală națională competentă, după caz, decide dacă este nevoie să se procedeze la investigații suplimentare pentru a soluționa eventualele probleme nerezolvate. Notificarea acuzațiilor suplimentare aduse întreprinderii în cauză, în conformitate cu alineatul (1), are loc numai în cazul în care noile cercetări întreprinse de BCE sau de banca centrală națională competentă, după caz, au drept rezultat descoperirea unor fapte noi imputabile întreprinderii sau modificarea elementelor care dovedesc încălcarea normelor.

(4)   La adoptarea deciziei de impunere a unei sancțiuni, BCE nu ține cont decât de acuzațiile care au fost comunicate în forma prevăzută la alineatul (1), și în legătură cu care întreprinderea a fost în măsură să-și prezinte observațiile.

Articolul 6

Drepturile și obligațiile întreprinderii

(1)   Întreprinderea cooperează cu BCE sau cu banca centrală națională competentă, după caz, pe întreaga durată a etapei de investigare din cadrul procedurii de constatare a încălcării normelor. În special, întreprinderea are dreptul să prezinte orice documente, registre sau arhive, orice copii sau extrase din acestea și să furnizeze orice explicații în scris sau oral.

(2)   Obstrucționarea, nerespectarea sau neexecutarea de către întreprinderea în cauză a obligațiilor impuse de BCE sau de banca centrală națională competentă, după caz, în exercitarea competențelor lor în cadrul procedurii de constatare a încălcării normelor, poate să constituie, un motiv suficient pentru inițierea procedurii de constatare a încălcării normelor conform prezentului regulament și să determine impunerea unor penalități cu titlu cominatoriu.

(3)   Întreprinderea are dreptul la asistență juridică pe întreaga durată a procedurii de constatare a încălcării normelor.

(4)   După primirea notificării prevăzute la articolul 5 alineatul (1), întreprinderea are dreptul de acces la documentele și celelalte materiale adunate de BCE sau de banca centrală națională competentă, după caz, care servesc drept dovadă a presupusei încălcării a normelor.

(5)   Dacă întreprinderea solicită, în observațiile sale formulate în scris, să fie audiată, audierea are loc la data stabilită de persoanele desemnate în acest scop de BCE sau de banca centrală națională competentă, după caz. Audierile au loc la sediul BCE sau al băncii centrale naționale competente. Audierile nu sunt publice. Persoanele sunt audiate separat sau în prezența altor persoane invitate să asiste la audiere. Întreprinderea poate să propună, în limite rezonabile, ca BCE sau banca centrală națională competentă, după caz, să audieze persoanele care ar putea să susțină elementele invocate în observațiile sale formulate în scris.

(6)   Conținutul esențial al declarațiilor fiecărei persoane audiate se consemnează în procesul-verbal, care este citit și aprobat de persoana respectivă numai cu privire la pasajele referitoare la propriile declarații.

(7)   Informațiile și convocările privind audierile, emise de BCE sau de banca centrală națională competentă, după caz, se trimit destinatarilor prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau se înmânează prin comisionar pe bază de semnătură.

Articolul 7

Confidențialitatea procedurii de constatare a încălcării

(1)   Orice procedură de constatare a încălcării normelor se efectuează cu respectarea principiilor confidențialității și secretului profesional.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (4), întreprinderea nu are acces la documentele și celelalte materiale aflate în posesia BCE sau a băncii centrale naționale competente, care sunt considerate confidențiale din perspectiva terților, a BCE sau a băncii centrale naționale competente. Printre aceste documente figurează în special documentele sau celelalte materiale referitoare la interesele comerciale ale altor întreprinderi sau documente interne ale BCE, ale băncii centrale naționale competente, ale altor instituții sau organisme ale Comunității sau ale altor bănci centrale naționale, cum ar fi notele, proiectele sau alte documente de lucru.

Articolul 8

Reexaminarea deciziei de către Consiliul guvernatorilor BCE

(1)   Consiliul guvernatorilor BCE poate solicita întreprinderii în cauză, Comitetului executiv al BCE și/sau băncii centrale naționale competente să prezinte informații suplimentare în vederea reexaminării deciziei Comitetului executiv al BCE.

(2)   Consiliul guvernatorilor stabilește un termen pentru transmiterea informațiilor; acest termen nu poate fi mai scurt de zece zile lucrătoare.

Articolul 9

Executarea deciziei

(1)   Odată ce decizia privind impunerea unei sancțiuni rămâne definitivă, Consiliul guvernatorilor BCE, după consultarea autorităților naționale de supraveghere competente, poate decide publicarea deciziei sau a oricăror informații referitoare la aceasta în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. Decizia de publicare trebuie să ia în considerare interesul legitim al întreprinderii de a-și proteja interesele comerciale și orice alt interes particular.

(2)   Decizia BCE stabilește modalitatea de plată a sancțiunii.

(3)   BCE poate solicita băncii centrale naționale din statul membru în jurisdicția căruia trebuie să se aplice sancțiunea să ia toate măsurile necesare în acest sens.

(4)   Băncile centrale naționale prezintă BCE un raport cu privire la executarea sancțiunii.

(5)   BCE adună toate informațiile cu privire la stabilirea și executarea sancțiunii într-un dosar care este păstrat cel puțin cinci ani din ziua în care decizia de impunere a sancțiunii a devenit definitivă. Pentru a permite BCE să își îndeplinească obligațiile, banca centrală națională competentă transmite BCE originalul tuturor documentelor și materialelor aflate în posesia sa care se referă la procedura de constatare a încălcării normelor.

Articolul 10

Procedură simplificată pentru încălcări minore

(1)   În cazul încălcărilor minore, Comitetul executiv al BCE poate decide să aplice o procedură simplificată de constatare a încălcării normelor. Sancțiunea impusă în baza acestei proceduri nu poate depăși 25 000 euro.

(2)   Procedura simplificată cuprinde următoarele etape:

(a)

Comitetul executiv al BCE notifică întreprinderii în cauză presupusa încălcare a normelor;

(b)

notificarea menționează toate faptele care constituie dovada presupusei încălcări a normelor și sancțiunea corespunzătoare;

(c)

prin notificare se informează întreprinderea în cauză despre aplicarea procedurii simplificate și despre dreptul său de a înainta o obiecție cu privire la această procedură în termen de zece zile lucrătoare de la primirea notificării; și

(d)

în cazul în care este prezentată o obiecție înaintea expirării termenului stabilit la litera (c), se consideră inițiată procedura privind încălcarea normelor, iar termenul de treizeci de zile lucrătoare în cursul căruia se poate exercita dreptul de a fi audiat începe să curgă odată cu expirarea termenului fixat la litera (c). Dacă nu este prezentată nici o obiecție înaintea expirării termenului stabilit la litera (c), decizia Consiliului executiv al BCE privind impunerea unei sancțiuni devine definitivă.

(3)   Prezentul articol nu aduce atingere procedurii aplicabile în caz de nerespectare a cerințelor privind rezervele minime obligatorii prevăzute la articolul 11 din prezentul regulament.

Articolul 11

Procedura în caz de nerespectare a obligației de constituire a rezervelor obligatorii

(1)   În cazul nerespectării obligației prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul Consiliului privind rezervele minime obligatorii, articolul 2 alineatele (1) și (3), articolele 3, 4 și 5 și articolul 6, cu excepția alineatului (3), din prezentul regulament nu sunt aplicabile. Termenul prevăzut la articolul 8 alineatul (2) este redus la cinci zile lucrătoare.

(2)   Comitetul executiv al BCE poate să precizeze și să publice criteriile pe care le utilizează pentru aplicarea sancțiunilor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul Consiliului privind rezervele minime obligatorii. Aceste criterii pot face obiectul unei comunicări publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(3)   Înainte de impunerea unei sancțiuni în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul Consiliului privind rezervele minime obligatorii, Comitetul executiv al BCE sau banca centrală națională competentă care acționează în numele acestuia notifică întreprinderii în cauză presupusa nerespectare a cerințelor, precum și sancțiunea corespunzătoare. Notificarea menționează toate faptele referitoare la presupusa nerespectare a cerințelor, și, de asemenea, informează întreprinderea cu privire la faptul că, în cazul în care aceasta nu formulează obiecții, sancțiunea este considerată ca fiind impusă prin decizia Comitetului executiv al BCE.

(4)   Din momentul primirii notificării, se acordă întreprinderii în cauză un termen de cinci zile lucrătoare:

fie pentru a recunoaște nerespectarea cerințelor și a accepta plata sancțiunii precizate, situație în care procedura privind încălcarea normelor este considerată terminată;

fie pentru a prezenta în scris toate informațiile, explicațiile sau obiecțiile considerate ca fiind pertinente cu privire la decizia de a impune sau nu sancțiunea. De asemenea, întreprinderea poate să adauge orice document pertinent ca dovadă a elementelor conținute în răspunsul său. Banca centrală națională competentă transmite fără întârziere dosarul către Comitetul executiv al BCE, care decide dacă este cazul să impună sau nu o sancțiune.

(5)   În absența unor obiecții prezentate în scris de întreprindere în termenul stabilit, sancțiunea este considerată ca fiind impusă prin decizia Comitetului executiv al BCE. De îndată ce decizia devine definitivă în conformitate cu dispozițiile din Regulamentul Consiliului, întreprinderea în cauză este obligată să plătească cuantumul sancțiunii precizate în notificare.

(6)   În cazurile prevăzute la alineatul (4) primul paragraf și la alineatul (5), BCE sau banca centrală națională competentă, care acționează în numele BCE, după caz, informează în scris autoritățile de supraveghere competente.

Articolul 12

Termene

(1)   Fără a aduce atingere articolului 4 din Regulamentul Consiliului, termenele prevăzute în prezentul regulament încep să curgă din ziua următoare primirii notificării sau înmânării acesteia prin comisionar. Orice comunicare a întreprinderii în cauză trebuie să ajungă la destinatar sau să fie expediată prin scrisoare recomandată înainte de expirarea termenului aplicabil.

(2)   În cazul în care acest termen expiră într-o zi de sâmbătă, duminică sau sărbătoare legală, este prorogat până la sfârșitul zilei lucrătoare următoare.

(3)   În sensul prezentului regulament, zilele de sărbătoare legală valabile pentru BCE sunt cele prevăzute în anexa la prezentul regulament, în timp ce sărbătorile legale valabile pentru băncile centrale naționale sunt cele prevăzute prin lege pentru teritoriul statului membru în care își are sediul întreprinderea în cauză. Noțiunea „zi lucrătoare” este interpretat în mod corespunzător. BCE actualizează anexa la prezentul regulament ori de câte ori este necesar.

Adoptat la Frankfurt pe Main, 23 septembrie 1999.

În numele Consiliul guvernatorilor BCE

Președintele

Willem F. DUISENBERG


(1)  JO L 318, 27.11.1998, p. 4.

(2)  JO L 318, 27.11.1998, p. 1.

(3)  JO L 318, 27.11.1998, p. 8.


ANEXĂ (orientativă)

Lista sărbătorilor legale [prevăzute la articolul 12 alineatul (3)]

BCE trebuie să respecte următoarele sărbători legale:


Anul Nou

1 ianuarie

Lăsata Secului (1/2 zi)

dată variabilă

Vinerea Mare

dată variabilă

Lunea Paștilor

dată variabilă

Ziua Muncii

1 mai

Aniversarea Declarației lui Robert Schuman

9 mai

Înălțarea Domnului

dată variabilă

Lunea Rusaliilor

dată variabilă

Ziua Domnului

dată variabilă

Ziua Reunificării Germaniei

3 octombrie

Sărbătoarea Tuturor Sfinților

1 noiembrie

Ajunul Crăciunului

24 decembrie

Ziua de Crăciun

25 decembrie

26 decembrie

26 decembrie

Sfântul Silvestru

31 decembrie


Top