EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 22016D0122

Decizia nr. 1/2016 a Comitetului pentru transporturi terestre Comunitate/Elveția din 16 decembrie 2015 de modificare a anexelor 1, 3, 4 și 7 la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul rutier și feroviar de mărfuri și călători [2016/122]

OJ L 23, 29.1.2016, p. 82–101 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Legal status of the document In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2016/122/oj

29.1.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 23/82


DECIZIA NR. 1/2016 A COMITETULUI PENTRU TRANSPORTURI TERESTRE COMUNITATE/ELVEȚIA

din 16 decembrie 2015

de modificare a anexelor 1, 3, 4 și 7 la Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul rutier și feroviar de mărfuri și călători [2016/122]

COMITETUL,

având în vedere Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul feroviar și rutier de mărfuri și călători (denumit în continuare „acordul”), în special articolul 52 alineatul (4),

întrucât:

(1)

Articolul 52 alineatul (4) prima liniuță din acord atribuie comitetului mixt sarcina de a adopta decizii de revizuire a anexelor 1, 3, 4 și 7.

(2)

Anexa 1 a fost revizuită ultima dată prin Decizia 1/2013 a comitetului mixt din 6 decembrie 2013 (1).

(3)

S-au adoptat noi acte legislative ale Uniunii Europene în domeniile vizate de acord. Textele anexelor 1, 3, 4 și 7 ar trebui modificate pentru a ține seama de evoluția legislației relevante a Uniunii Europene. Din motive de claritate juridică și simplificare, este preferabil să se înlocuiască anexele 1, 3, 4 și 7 la acord cu anexele la prezenta decizie,

DECIDE:

Articolul 1

(1)   Anexa 1 la acord se înlocuiește cu textul din anexa 1 la prezenta decizie.

(2)   Anexa 3 la acord se înlocuiește cu textul din anexa 2 la prezenta decizie.

(3)   Anexa 4 la acord se înlocuiește cu textul din anexa 3 la prezenta decizie.

(4)   Anexa 7 la acord se înlocuiește cu textul din anexa 4 la prezenta decizie.

Articolul 2

Pentru transportul de mărfuri cu autovehicule înmatriculate în Elveția a căror masă totală maximă autorizată, inclusiv cea a remorcilor, este cuprinsă între 3,5 și 6 tone, obligația de a deține o licență prevăzută la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (2) se aplică doar de la 1 ianuarie 2018.

Articolul 3

Trimiterile la Regulamentul (CEE) nr. 881/92 al Consiliului (3) de la articolul 9 din acord se consideră trimiteri la Regulamentul (CE) nr. 1072/2009, iar trimiterile la Regulamentul (CEE) nr. 684/92 al Consiliului (4) de la articolul 17 din acord se consideră trimiteri la Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (5).

Articolul 4

Prezenta decizie intră în vigoare la 1 ianuarie 2016.

Adoptată la Bruxelles, 16 decembrie 2015.

Pentru Uniunea Europeană

Președintele

Fotis KARAMITSOS

Pentru Confederația Elvețiană

Șeful delegației elvețiene

Peter FÜGLISTALER


(1)  JO L 352, 24.12.2013, p. 79.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri (JO L 300, 14.11.2009, p. 72).

(3)  Regulamentul (CEE) nr. 881/92 al Consiliului din 26 martie 1992 privind accesul pe piața transportului rutier de mărfuri în cadrul comunității către sau dinspre teritoriul unui stat membru sau care traversează teritoriul unuia sau mai multor state membre (JO L 95, 9.4.1992, p. 1).

(4)  Regulamentul (CEE) nr. 684/92 al Consiliului din 16 martie 1992 privind normele comune pentru transportul internațional de călători cu autocarul și autobuzul (JO L 74, 20.3.1992, p. 1).

(5)  Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 (JO L 300, 14.11.2009, p. 88).


ANEXA 1

„ANEXA 1

DISPOZIȚII APLICABILE

În conformitate cu articolul 52 alineatul (6) din prezentul acord, Elveția aplică dispoziții legale echivalente cu dispozițiile menționate mai jos:

Dispoziții relevante ale dreptului Uniunii Europene

SECȚIUNEA 1 – ACCES LA PROFESIE

Directiva 2006/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 ianuarie 2006 privind utilizarea vehiculelor închiriate fără conducători auto pentru transportul rutier de mărfuri (JO L 33, 4.2.2006, p. 82).

Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului (JO L 300, 14.11.2009, p. 51), modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 517/2013 al Consiliului din 13 mai 2013 (JO L 158, 10.6.2013, p. 1).

Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri (JO L 300, 14.11.2009, p. 72), modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 517/2013 al Consiliului din 13 mai 2013 (JO L 158, 10.6.2013, p. 1).

În sensul prezentului acord,

(a)

Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană îi exceptează de la obligația de a deține un atestat de conducător auto pe toți resortisanții Confederației Elvețiene, ai statelor membre ale Uniunii Europene și ai statelor membre ale Spațiului Economic European;

(b)

Confederația Elvețiană îi poate excepta de la obligația de a deține un atestat de conducător auto pe resortisanții altor state decât cele menționate la litera (a) de mai sus doar după consultarea Uniunii Europene și după acordul din partea acesteia;

(c)

dispozițiile capitolului III din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 (referitoare la cabotaj) nu se aplică.

Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 (JO L 300, 14.11.2009, p. 88), modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 517/2013 al Consiliului din 13 mai 2013 (JO L 158, 10.6.2013, p. 1).

În sensul prezentului acord, dispozițiile capitolului V din Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 (referitoare la cabotaj) nu se aplică.

Decizia 2009/992/UE a Comisiei din 17 decembrie 2009 privind cerințele minime pentru datele care trebuie introduse în registrul electronic național al întreprinderilor de transport rutier (JO L 339, 22.12.2009, p. 36).

Regulamentul (UE) nr. 1213/2010 al Comisiei din 16 decembrie 2010 de stabilire a normelor comune privind interconectarea registrelor electronice naționale ale întreprinderilor de transport rutier (JO L 335, 18.12.2010, p. 21).

Regulamentul (UE) nr. 361/2014 al Comisiei din 9 aprilie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește documentele pentru transportul internațional de călători cu autocarul și autobuzul și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2121/98 al Comisiei (JO L 107, 10.4.2014, p. 39).

SECȚIUNEA 2 – NORME SOCIALE

Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier (JO L 370, 31.12.1985, p. 8), modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 1161/2014 al Comisiei din 30 octombrie 2014 (JO L 311, 31.10.2014, p. 19).

Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier (JO L 80, 23.3.2002, p. 35).

Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2003 privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului și a Directivei 91/439/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 76/914/CEE a Consiliului (JO L 226, 10.9.2003, p. 4).

Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului (JO L 102, 11.4.2006, p. 1), modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 (JO L 300, 14.11.2009, p. 88).

Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind condițiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislația socială referitoare la activitățile de transport rutier și de abrogare a Directivei 88/599/CEE a Consiliului (JO L 102, 11.4.2006, p. 35), modificată ultima dată prin Directiva 2009/5/CE a Comisiei din 30 ianuarie 2009 (JO L 29, 31.1.2009, p. 45).

Regulamentul (UE) nr. 581/2010 al Comisiei din 1 iulie 2010 privind termenele maxime pentru descărcarea datelor relevante din unitățile montate pe vehicule și din cardurile conducătorilor auto (JO L 168, 2.7.2010, p. 16).

SECȚIUNEA 3 – NORME TEHNICE

Autovehicule

Directiva 70/157/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la nivelul de zgomot admis și la sistemul de evacuare al autovehiculelor (JO L 42, 23.2.1970, p. 16), modificată ultima dată prin Directiva 2007/34/CE a Comisiei din 14 iunie 2007 (JO L 155, 15.6.2007, p. 49).

Directiva 88/77/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1987 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la măsurile care trebuie luate împotriva emisiilor de gaze și de particule poluante provenite de la motoarele cu aprindere prin comprimare utilizate la vehicule și împotriva emisiilor de gaze poluante provenite de la motoarele cu aprindere prin scânteie alimentate cu gaz natural sau cu gaz petrolier lichefiat utilizate la vehicule (JO L 36, 9.2.1988, p. 33), modificată ultima dată prin Directiva 2001/27/CE a Comisiei din 10 aprilie 2001 (JO L 107, 18.4.2001, p. 10).

Directiva 91/671/CEE a Consiliului din 16 decembrie 1991 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind utilizarea obligatorie a centurii de siguranță în vehiculele cu o capacitate mai mică de 3,5 tone (JO L 373, 31.12.1991, p. 26), modificată ultima dată prin Directiva de punere în aplicare 2014/37/CE a Comisiei din 27 februarie 2014 (JO L 59, 28.2.2014, p. 32).

Directiva 92/6/CEE a Consiliului din 10 februarie 1992 privind instalarea și utilizarea dispozitivelor limitatoare de viteză pentru anumite categorii de vehicule din cadrul Comunității (JO L 57, 2.3.1992, p. 27), modificată prin Directiva 2002/85/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 (JO L 327, 4.12.2002, p. 8).

Directiva 92/24/CEE a Consiliului din 31 martie 1992 privind dispozitivele limitatoare de viteză sau sistemele similare de limitare a vitezei montate pe diferite categorii de autovehicule (JO L 129, 14.5.1992, p. 154), modificată prin Directiva 2004/11/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 (JO L 44, 14.2.2004, p. 19).

Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite vehicule rutiere care circulă în interiorul Comunității, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul național și internațional și a greutății maxime autorizate în traficul internațional (JO L 235, 17.9.1996, p. 59), modificată prin Directiva 2002/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 februarie 2002 (JO L 67, 9.3.2002, p. 47).

Regulamentul (CE) nr. 2411/98 al Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind recunoașterea în cadrul traficului intracomunitar a semnului distinctiv al statului membru în care sunt înmatriculate autovehiculele și remorcile acestora (JO L 299, 10.11.1998, p. 1).

Directiva 2000/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2000 privind controlul tehnic rutier al vehiculelor utilitare care circulă în Comunitate (JO L 203, 10.8.2000, p. 1), modificată ultima dată prin Directiva 2010/47/UE a Comisiei din 5 iulie 2010 (JO L 173, 8.7.2010, p. 33).

Directiva 2005/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 septembrie 2005 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la măsurile care trebuie luate împotriva emisiilor de gaze și de particule poluante provenite de la motoarele cu aprindere prin comprimare utilizate la vehicule și împotriva emisiilor de gaze poluante provenite de la motoarele cu aprindere prin scânteie alimentate cu gaz sau cu gaz petrolier lichefiat utilizate la vehicule (JO L 275, 20.10.2005, p. 1), modificată ultima dată prin Directiva 2008/74/CE a Comisiei din 18 iulie 2008 (JO L 192, 19.7.2008, p. 51).

Directiva 2009/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind inspecția tehnică auto pentru autovehicule și remorcile acestora (JO L 141, 6.6.2009, p. 12).

Regulamentul (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor și a motoarelor cu privire la emisiile provenite de la vehicule grele (Euro VI) și accesul la informații privind repararea și întreținerea vehiculelor și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 și a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivelor 80/1269/CEE, 2005/55/CE și 2005/78/CE (JO L 188, 18.7.2009, p. 1), modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 133/2014 al Comisiei din 31 ianuarie 2014 (JO L 47, 18.2.2014, p. 1).

Regulamentul (UE) nr. 582/2011 al Comisiei din 25 mai 2011 de punere în aplicare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire le emisiile provenite de la vehicule grele (Euro VI) și de modificare a anexelor I și III la Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 167, 25.6.2011, p. 1), modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 627/2014 al Comisiei din 12 iunie 2014 (JO L 174, 13.6.2014, p. 28).

Transportul de mărfuri periculoase

Directiva 95/50/CE a Consiliului din 6 octombrie 1995 privind procedurile unitare de control în transportul rutier de mărfuri periculoase (JO L 249, 17.10.1995, p. 35), modificată ultima dată prin Directiva 2008/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 (JO L 162, 21.6.2008, p. 11).

Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase (JO L 260, 30.9.2008, p. 13), modificată ultima dată prin Directiva 2014/103/UE a Comisiei din 21 noiembrie 2014 (JO L 335, 22.11.2014, p. 15).

În sensul prezentului acord, în Elveția se aplică următoarele derogări de la Directiva 2008/68/CE:

1.   Transport rutier

Derogări pentru Elveția în temeiul articolului 6 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2008/68/CE din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase

RO – a – CH – 1

Obiectul: transportul de motorină și de păcură cu numărul ONU 1202 în cisterne.

Trimitere la secțiunea I.1 din anexa I la prezenta directivă: punctele 1.1.3.6 și 6.8.

Conținutul anexei la directivă: exceptări referitoare la cantitățile transportate per unitate de transport, reglementări cu privire la construcția cisternelor.

Conținutul legislației naționale: cisternele care nu sunt construite în conformitate cu punctul 6.8, ci în conformitate cu legislația națională, care au capacitatea mai mică sau egală cu 1 210 l și care sunt folosite la transportului păcurii sau al motorinei cu numărul ONU 1202 pot beneficia de exceptările de la punctul 1.1.3.6 din ADR.

Trimitere inițială la legislația națională: apendicele 1 punctul 1.1.3.63 litera (b) și punctul 6.14 din Ordonanța privind transportul rutier al mărfurilor periculoase (SDR; RS 741.621).

Data expirării: 1 ianuarie 2017.

RO – a – CH – 2

Obiectul: exceptare de la cerința de a deține un document de transport pentru anumite cantități de mărfuri periculoase definite la punctul 1.1.3.6.

Trimitere la secțiunea I.1 din anexa I la prezenta directivă: punctele 1.1.3.6 și 5.4.1.

Conținutul anexei la directivă: cerința de a deține un document de transport.

Conținutul legislației naționale: transportul recipientelor goale necurățate utilizate în transportul de categoria 4 și al buteliilor de gaz goale sau pline pentru aparatele de respirat utilizate de serviciile de urgență sau pentru echipamentele de scufundat, în cantități care nu depășesc limitele stabilite la punctul 1.1.3.6, nu este supus obligației de a deține documentul de transport prevăzut la 5.4.1.

Trimitere inițială la legislația națională: apendicele 1 punctul 1.1.3.63 litera (c) din Ordonanța privind transportul rutier al mărfurilor periculoase (SDR; RS 741.621).

Data expirării: 1 ianuarie 2017.

RO – a – CH – 3

Obiectul: transportul cisternelor goale necurățate de către societăți care prestează servicii de revizie a instalațiilor de depozitare a lichidelor care pot polua apele.

Trimitere la secțiunea I.1 din anexa I la prezenta directivă: punctele 6.5, 6.8, 8.2 și 9.

Conținutul anexei la directivă: construcția, echiparea și inspecția cisternelor și a vehiculelor; formarea conducătorilor auto.

Conținutul legislației naționale: vehiculele și cisternele/recipientele goale necurățate care sunt utilizate de societăți care prestează servicii de revizie a instalațiilor de depozitare a lichidelor care pot polua apele pentru a transfera lichidele atunci când se efectuează operațiunile de revizie a cisternelor staționare nu intră sub incidența dispozițiilor privind construcția, echiparea și inspecția, etichetarea sau semnalizarea prin aplicarea plăcii portocalii prevăzute de ADR. Ele sunt reglementate de dispoziții specifice privind etichetarea și semnalizarea, iar conducătorul vehiculului nu este obligat să urmeze formarea menționată la punctul 8.2.

Trimitere inițială la legislația națională: apendicele 1 punctul 1.1.3.63.10 din Ordonanța privind transportul rutier al mărfurilor periculoase (SDR; RS 741.621).

Data expirării: 1 ianuarie 2017.

Derogări pentru Elveția în temeiul articolului 6 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Directiva 2008/68/CE din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase.

RO – bi – CH – 1

Obiectul: transportul deșeurilor menajere care conțin mărfuri periculoase către instalațiile de eliminare a deșeurilor.

Trimitere la secțiunea I.1 din anexa I la prezenta directivă: punctele 2, 4.1.10, 5.2 și 5.4.

Conținutul anexei la directivă: clasificare, ambalare în comun, marcare și etichetare, documentare.

Conținutul legislației naționale: normele includ dispoziții referitoare la clasificarea simplificată a deșeurilor menajere care conțin mărfuri periculoase (deșeuri menajere), de realizat de către un expert recunoscut de autoritatea competentă, la utilizarea unor recipiente colectoare corespunzătoare și la formarea conducătorilor auto. Deșeurile menajere care nu pot fi clasificate de către expert pot fi transportate la centrul de tratare a deșeurilor în cantități mici și identificate după pachet și unitate de transport.

Trimitere inițială la legislația națională: apendicele 1 punctul 1.1.3.7 din Ordonanța privind transportul rutier al mărfurilor periculoase (SDR; RS 741.621).

Observații: aceste norme se pot aplica numai transportului de deșeuri menajere care conțin mărfuri periculoase între centre publice de tratare și instalații de eliminare a deșeurilor.

Data expirării: 1 ianuarie 2017.

RO – bi – CH – 2

Obiectul: transportul retur al artificiilor.

Trimitere la secțiunea I.1 din anexa I la prezenta directivă: punctele 2.1.2, 5.4.

Conținutul anexei la directivă: clasificare și documentare.

Conținutul legislației naționale: cu scopul de a facilita transportul retur al artificiilor cu numerele ONU 0335, 0336 și 0337 de la distribuitorii cu amănuntul la furnizorii acestora, s-au prevăzut derogări cu privire la indicarea masei nete în documentul de transport și la clasificarea produselor.

Trimitere inițială la legislația națională: apendicele 1 punctul 1.1.3.8 din Ordonanța privind transportul rutier al mărfurilor periculoase (SDR; RS 741.621).

Observații: verificarea detaliată a conținutului exact de produse nevândute din fiecare categorie din fiecare pachet este practic imposibil de realizat de către distribuitorii de produse destinate vânzării cu amănuntul.

Data expirării: 1 ianuarie 2017.

RO – bi – CH – 3

Obiectul: certificat de formare ADR pentru cursele efectuate în scopul transportării vehiculelor care s-au defectat, pentru cursele legate de efectuarea de reparații, pentru cursele efectuate în vederea examinării vehiculelor-cisternă/cisternelor și pentru cursele cu vehicule-cisternă efectuate de experții responsabili cu examinarea vehiculelor respective.

Trimitere la secțiunea I.1 din anexa I la prezenta directivă: punctul 8.2.1.

Conținutul anexei la directivă: conducătorii vehiculelor trebuie să urmeze cursuri de formare.

Conținutul legislației naționale: cursurile și certificatele de formare ADR nu sunt necesare pentru cursele efectuate în scopul transportării vehiculelor care s-au defectat sau pentru curse de test ca urmare a unor reparații, pentru cursele efectuate cu vehicule-cisternă în scopul examinării vehiculului sau a cisternei sale și nici pentru cursele efectuate de experții responsabili cu examinarea vehiculelor-cisternă respective.

Trimitere inițială la legislația națională: instrucțiunile din 30 septembrie 2008 ale Ministerului Federal al Mediului, Transporturilor, Energiei și Comunicațiilor (DETEC) referitoare la transportul rutier al mărfurilor periculoase.

Observații: în unele cazuri, vehiculele care s-au defectat sau care sunt în reparații și vehiculele-cisternă aflate în pregătire pentru inspecția tehnică sau în verificare la momentul inspecției conțin încă mărfuri periculoase.

Cerințele de la punctele 1.3 și 8.2.3 sunt încă aplicabile.

Data expirării: 1 ianuarie 2017.

2.   Transport feroviar

Derogări pentru Elveția în temeiul articolului 6 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2008/68/CE din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase

RA – a – CH – 1

Obiectul: transportul de motorină și de păcură cu numărul ONU 1202 în cisterne.

Trimitere la secțiunea II.1 din anexa II la prezenta directivă: punctul 6.8.

Conținutul anexei la directivă: reglementări referitoare la construcția cisternelor.

Conținutul legislației naționale: sunt autorizate cisternele care nu sunt construite în conformitate cu punctul 6.8, ci în conformitate cu legislația națională, care au capacitatea mai mică sau egală cu 1 210 l și care sunt folosite la transportul păcurii sau al motorinei cu numărul ONU 1202.

Trimitere inițială la legislația națională: anexa la Ordonanța DETEC din 3 decembrie 1996 referitoare la transportul feroviar și prin instalațiile de transport pe cablu al mărfurilor periculoase (RSD, RS 742.401.6) și apendicele 1, capitolul 6.14 din Ordonanța privind transportul rutier al mărfurilor periculoase (SDR, RS 741.621).

Data expirării: 1 ianuarie 2017.

RA – a – CH – 2

Obiectul: document de transport.

Trimitere la secțiunea II.1 din anexa II la prezenta directivă: punctul 5.4.1.11.

Conținutul anexei la directivă: informații generale care trebuie să figureze în documentul de transport.

Conținutul legislației naționale: utilizarea unui termen colectiv în documentul de transport și a unei liste anexată care să conțină informațiile prevăzute de trimiterea de mai sus.

Trimitere inițială la legislația națională: anexa la Ordonanța DETEC din 3 decembrie 1996 referitoare la transportul feroviar și prin instalațiile de transport pe cablu al mărfurilor periculoase (RSD, RS 742.401.6).

Data expirării: 1 ianuarie 2017.

Directiva 2010/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 2010 privind echipamentele sub presiune transportabile și de abrogare a Directivelor 76/767/CEE, 84/525/CEE, 84/526/CEE, 84/527/CEE și 1999/36/CE ale Consiliului (JO L 165, 30.6.2010, p. 1).

SECȚIUNEA 4 – DREPTURI DE ACCES ȘI DE TRANZIT FEROVIAR

Directiva 91/440/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare (JO L 237, 24.8.1991, p. 25).

Directiva 95/18/CE a Consiliului din 19 iunie 1995 privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare (JO L 143, 27.6.1995, p. 70).

Directiva 95/19/CE a Consiliului din 19 iunie 1995 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de taxe pentru utilizarea infrastructurii (JO L 143, 27.6.1995, p. 75).

Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare și de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare și a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare și certificarea siguranței (Directiva privind siguranța feroviară) (JO L 164, 30.4.2004, p. 44), modificată ultima dată prin Directiva 2014/88/CE a Comisiei din 9 iulie 2014 (JO L 201, 10.7.2014, p. 9).

Regulamentul (CE) nr. 653/2007 al Comisiei din 13 iunie 2007 privind utilizarea unui format european comun pentru certificatele de siguranță și documentele de cerere în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului și valabilitatea certificatelor de siguranță prevăzute de Directiva 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 153, 14.6.2007, p. 9), modificat prin Regulamentul (UE) nr. 445/2011 al Comisiei din 10 mai 2011 (JO L 122, 11.5.2011, p. 22).

Decizia 2007/756/CE a Comisiei din 9 noiembrie 2007 de adoptare a unei specificații comune a registrului național al vehiculelor prevăzut la articolul 14 alineatele (4) și (5) din Directivele 96/48/CE și 2001/16/CE (JO L 305, 23.11.2007, p. 30), modificată prin Decizia 2011/107/UE a Comisiei din 10 februarie 2011 (JO L 43, 17.2.2011, p. 33).

Directiva 2008/57/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Comunitate (JO L 191, 18.7.2008, p. 1), modificată ultima dată prin Directiva 2014/38/UE a Comisiei din 10 martie 2014 (JO L 70, 11.3.2014, p. 20).

Regulamentul (CE) nr. 352/2009 al Comisiei din 24 aprilie 2009 privind adoptarea unei metode de siguranță comune pentru evaluarea riscului prevăzută la articolul 6 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 108, 29.4.2009, p. 4).

Decizia 2010/713/UE a Comisiei din 9 noiembrie 2010 privind modulele pentru procedurile de evaluare a conformității și a adecvării pentru utilizare, precum și de verificare CE care trebuie utilizate în specificațiile tehnice de interoperabilitate adoptate în temeiul Directivei 2008/57/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 319, 4.12.2010, p. 1).

Regulamentul (UE) nr. 1158/2010 al Comisiei din 9 decembrie 2010 privind o metodă de siguranță comună pentru evaluarea conformității cu cerințele pentru obținerea certificatelor de siguranță feroviară (JO L 326, 10.12.2010, p. 11).

Regulamentul (UE) nr. 1169/2010 al Comisiei din 10 decembrie 2010 privind o metodă de siguranță comună pentru evaluarea conformității cu cerințele pentru obținerea autorizației de siguranță feroviară (JO L 327, 11.12.2010, p. 13).

Regulamentul (UE) nr. 201/2011 al Comisiei din 1 martie 2011 privind modelul de declarație de conformitate cu un tip autorizat de vehicul feroviar (JO L 57, 2.3.2011, p. 8).

Decizia 2011/275/UE a Comisiei din 26 aprilie 2011 privind o specificație tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul «infrastructură» al sistemului feroviar transeuropean convențional (JO L 126, 14.5.2011, p. 53), modificată prin Decizia 2012/464/UE a Comisiei din 23 iulie 2012 (JO L 217, 14.8.2012, p. 20).

Regulamentul (UE) nr. 445/2011 al Comisiei din 10 mai 2011 privind un sistem de certificare a entităților responsabile cu întreținerea vagoanelor de marfă și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 653/2007 (JO L 122, 11.5.2011, p. 22).

Regulamentul (UE) nr. 454/2011 al Comisiei din 5 mai 2011 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul «aplicații telematice pentru serviciile de călători» al sistemului feroviar transeuropean (JO L 123, 12.5.2011, p. 11), modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 2015/302 al Comisiei din 25 februarie 2015 (JO L 55, 26.2.2015, p. 2).

Decizia de punere în aplicare 2011/633/UE a Comisiei din 15 septembrie 2011 privind specificațiile comune ale registrului de infrastructură feroviară (JO L 256, 1.10.2011, p. 1).

Decizia de punere în aplicare 2011/665/UE a Comisiei din 4 octombrie 2011 privind registrul european al tipurilor autorizate de vehicule feroviare (JO L 264, 8.10.2011, p. 32).

Decizia 2012/88/UE a Comisiei din 25 ianuarie 2012 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemele de control-comandă și semnalizare ale sistemului feroviar transeuropean (JO L 51, 23.2.2012, p. 1), modificată ultima dată prin Decizia (UE) 2015/14 a Comisiei din 5 ianuarie 2015 (JO L 3, 7.1.2015, p. 44).

Decizia 2012/757/UE a Comisiei din 14 noiembrie 2012 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul «exploatare și gestionarea traficului» al sistemului feroviar din Uniunea Europeană și de modificare a Deciziei 2007/756/CE (JO L 345, 15.12.2012, p. 1), modificată prin Decizia 2013/710/UE a Comisiei din 2 decembrie 2013 (JO L 323, 4.12.2013, p. 35).

Regulamentul (UE) nr. 1077/2012 al Comisiei din 16 noiembrie 2012 privind o metodă de siguranță comună pentru supravegherea exercitată de autoritățile naționale de siguranță după eliberarea unui certificat de siguranță sau a unei autorizații de siguranță (JO L 320, 17.11.2012, p. 3).

Regulamentul (UE) nr. 1078/2012 al Comisiei din 16 noiembrie 2012 privind o metodă de siguranță comună pentru monitorizarea pe care trebuie să o aplice întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură după primirea unui certificat de siguranță sau a unei autorizații de siguranță, precum și entitățile responsabile cu întreținerea (JO L 320, 17.11.2012, p. 8).

Regulamentul (UE) 321/2013 al Comisiei din 13 martie 2013 privind specificația tehnică de interoperabilitate pentru subsistemul «material rulant – vagoane de marfă» al sistemului feroviar din Uniunea Europeană și de abrogare a Deciziei 2006/861/CE (JO L 104, 12.4.2013, p. 1), modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1236/2013 al Comisiei (JO L 322, 3.12.2013, p. 23).

Regulamentul (UE) nr. 1300/2014 al Comisiei din 18 noiembrie 2014 privind specificațiile tehnice de interoperabilitate referitoare la accesibilitatea sistemului feroviar al Uniunii pentru persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă (JO L 356, 12.12.2014, p. 110).

Regulamentul (UE) nr. 1301/2014 al Comisiei din 18 noiembrie 2014 privind specificațiile tehnice de interoperabilitate referitoare la subsistemul «energie» al sistemului feroviar din Uniune (JO L 356, 12.12.2014, p. 179).

Regulamentul (UE) nr. 1302/2014 al Comisiei din 18 noiembrie 2014 privind o specificație tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul «material rulant – material rulant de călători și locomotive» al sistemului feroviar din Uniunea Europeană (JO L 356, 12.12.2014, p. 228).

Regulamentul (UE) nr. 1303/2014 al Comisiei din 18 noiembrie 2014 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la «siguranța în tunelurile feroviare» a sistemului feroviar din Uniunea Europeană (JO L 356, 12.12.2014, p. 394).

Regulamentul (UE) nr. 1304/2014 al Comisiei din 26 noiembrie 2014 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul «material rulant – zgomot», de modificare a Deciziei 2008/232/CE și de abrogare a Deciziei 2011/229/UE (JO L 356, 12.12.2014, p. 421).

Regulamentul (UE) nr. 1305/2014 al Comisiei din 11 decembrie 2014 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul «aplicații telematice pentru transportul de marfă» al sistemului feroviar din Uniunea Europeană și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 62/2006 (JO L 356, 12.12.2014, p. 438).

SECȚIUNEA 5 – ALTE DOMENII

Directiva 92/82/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la uleiurile minerale (JO L 316, 31.10.1992, p. 19).

Directiva 2004/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerințele minime de siguranță pentru tunelurile din Rețeaua rutieră transeuropeană (JO L 167, 30.4.2004, p. 39).

Directiva 2008/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind gestionarea siguranței infrastructurii rutiere (JO L 319, 29.11.2008, p. 59).”


ANEXA 2

„ANEXA 3

COMUNITATEA EUROPEANĂ

(a)   (Hârtie celulozică de culoare albastru deschis Pantone 290 sau cât mai aproape posibil de această culoare, format DIN A4, 100 g/m2 sau mai mult)

(Prima pagină a licenței)

[Text în limba (limbile) oficială (oficiale) sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru care emite licența]

Semnul distinctiv al statului membru (1) care emite licența

 

Denumirea autorității sau a organismului competent

LICENȚA NR. …

sau

COPIE CERTIFICATĂ NR. …

pentru transportul rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț

Prezenta licență autorizează (2)

titularul să efectueze transporturi rutiere internaționale de mărfuri contra cost în numele unui terț pe orice traseu, pentru deplasările pe teritoriul Comunității, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri și în conformitate cu dispozițiile generale ale prezentei licențe.

Observații speciale:…

Prezenta licență este valabilă de la…

până la…

Eliberată la…,

la data de…

 (3)

(b)   (A doua pagină a licenței)

[Text în limba (limbile) oficială (oficiale) sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru care emite licența]

DISPOZIȚII GENERALE

Prezenta licență este emisă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1072/2009.

Aceasta îl îndreptățește pe titular să efectueze transporturi rutiere internaționale de mărfuri contra cost în numele unui terț pe orice traseu, pentru deplasările pe teritoriul Comunității și, după caz, în condițiile stabilite de aceasta:

în cazul în care punctul de plecare și punctul de sosire sunt situate în două state membre diferite cu sau fără tranzitarea unuia sau mai multor state membre sau țări terțe;

cu plecare dintr-un stat membru către o țară terță sau invers, cu sau fără tranzitarea unuia sau mai multor state membre sau țări terțe;

între țări terțe, cu tranzitarea teritoriului unuia sau mai multor state membre,

precum și în cazul deplasărilor fără încărcătură legate de aceste transporturi.

În cazul unui transport cu plecare dintr-un stat membru către o țară terță sau invers, prezenta licență este valabilă pentru deplasarea efectuată pe teritoriul Comunității. Aceasta este valabilă în statul membru de încărcare sau de descărcare doar după încheierea acordului necesar între Comunitate și țara terță în cauză în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1072/2009.

Aceasta este personală și netransmisibilă către terți.

Aceasta poate fi retrasă de către autoritatea competentă a statului membru care a emis-o, printre altele, în cazul în care titularul:

nu a respectat toate condițiile de utilizare a licenței;

a furnizat informații inexacte în legătură cu datele necesare pentru emiterea sau reînnoirea licenței.

Originalul licenței trebuie păstrat de întreprinderea de transport.

O copie certificată a licenței trebuie păstrată la bordul vehiculului (4). În cazul unui ansamblu de vehicule cuplate, aceasta trebuie să însoțească autovehiculul. Ea acoperă ansamblul de vehicule cuplate chiar și în cazul în care remorca sau semiremorca nu sunt înmatriculate sau autorizate pentru a circula pe numele titularului licenței sau în cazul în care sunt înmatriculate sau autorizate să circule într-un alt stat.

Licența trebuie prezentată, la cerere, agenților de control.

Titularul trebuie, pe teritoriul fiecărui stat membru, să se conformeze actelor cu putere de lege și actelor administrative în vigoare în acel stat, și anume în ceea ce privește transportul și traficul.”


(1)  Semnele distinctive ale statelor membre sunt: (B) Belgia, (BG) Bulgaria, (CZ) Republica Cehă, (DK) Danemarca, (D) Germania, (EST) Estonia, (IRL) Irlanda, (GR) Grecia, (E) Spania, (F) Franța, (HR) Croația, (I) Italia, (CY) Cipru, (LV) Letonia, (LT) Lituania, (L) Luxemburg, (H) Ungaria, (M) Malta, (NL) Țările de Jos, (A) Austria, (PL) Polonia, (P) Portugalia, (RO) România, (SLO) Slovenia, (SK) Slovacia, (FIN) Finlanda, (S) Suedia, (UK) Regatul Unit.

(2)  Numele sau denumirea comercială și adresa completă a operatorului de transport.

(3)  Semnătura și ștampila autorității sau a organismului competent care emite licența.

(4)  „Vehicul” înseamnă un autovehicul înmatriculat într-un stat membru sau un ansamblu de vehicule cuplate care să aibă cel puțin autovehiculul înmatriculat într-un stat membru, utilizate exclusiv pentru transportul de mărfuri.


ANEXA 3

„ANEXA 4

TRANSPORTURI ȘI DEPLASĂRI FĂRĂ ÎNCĂRCĂTURĂ EFECTUATE ÎN LEGĂTURĂ CU ACESTE TRANSPORTURI CARE SUNT SCUTITE DE ORICE REGIM DE LICENȚĂ ȘI DE ORICE AUTORIZAȚIE DE TRANSPORT

1.

Transporturile poștale care sunt efectuate în cadrul unui regim de serviciu universal.

2.

Transporturi de vehicule deteriorate sau care sunt în pană.

3.

Transporturi de mărfuri cu autovehicule a căror masă totală autorizată, inclusiv cea a remorcilor, nu depășește 3,5 tone.

4.

Transporturi de mărfuri cu autovehicule, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții:

(a)

mărfurile transportate se află în proprietatea întreprinderii sau au fost vândute, cumpărate, donate sau închiriate, produse, extrase, transformate sau reparate de aceasta;

(b)

transportul servește la aducerea mărfurilor la întreprindere, la expedierea de la această întreprindere, la deplasarea fie în interiorul întreprinderii, fie pentru nevoile sale proprii în afara întreprinderii;

(c)

autovehiculele utilizate pentru acest transport sunt conduse de personalul angajat de întreprindere sau pus la dispoziția acesteia în conformitate cu o obligație contractuală;

(d)

vehiculele care transportă mărfuri sunt în proprietatea întreprinderii sau au fost achiziționate de aceasta pe credit sau au fost închiriate, cu condiția, în acest ultim caz, să îndeplinească condițiile prevăzute de Directiva 2006/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1).

Această dispoziție nu se aplică în cazul utilizării unui vehicul de schimb atunci când vehiculul utilizat în mod obișnuit are o pană de scurtă durată;

(e)

transportul trebuie să constituie doar o activitate accesorie în cadrul ansamblului de activități ale întreprinderii.

5.

Transporturile de medicamente, de aparatură și de echipamente medicale, precum și de alte articole necesare în cazul unui ajutor de urgență, în special în caz de catastrofe naturale.”


(1)  Directiva 2006/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 ianuarie 2006 privind utilizarea vehiculelor închiriate fără conducători auto pentru transportul rutier de mărfuri (JO L 33, 4.2.2006, p. 82).


ANEXA 4

„ANEXA 7

TRANSPORTUL INTERNAȚIONAL DE PASAGERI CU AUTOCARUL ȘI AUTOBUZUL

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului acord, se aplică următoarele definiții:

1.   Servicii regulate

1.1.   Serviciile regulate sunt serviciile care asigură transportul călătorilor la intervale stabilite și pe trasee determinate, călătorii fiind îmbarcați și debarcați la puncte de oprire stabilite în prealabil. Serviciile regulate sunt deschise tuturor, fiind supuse, după caz, rezervării obligatorii.

Caracterul regulat al serviciului nu este afectat de nicio ajustare a condițiilor de operare a serviciului.

1.2.   Indiferent de organizatorul transporturilor, sunt considerate servicii regulate acele servicii care asigură transportul unor anumite categorii de călători, cu excluderea altor călători, în măsura în care aceste servicii sunt efectuate în condițiile indicate la punctul 1.1. Aceste servicii sunt denumite în continuare «servicii regulate speciale».

Serviciile regulate speciale includ, printre altele:

(a)

transportul lucrătorilor între domiciliu și locul de muncă;

(b)

transportul elevilor și studenților la și de la instituția de învățământ.

Caracterul regulat al serviciilor nu este afectat de faptul că organizarea transportului este adaptată la nevoile variabile ale utilizatorilor.

1.3.   Organizarea unor servicii paralele sau temporare, care deservesc aceiași clienți ca serviciile regulate existente, nedeservirea anumitor opriri sau deservirea unor opriri suplimentare de către serviciile regulate existente se supun acelorași norme ca și acestea din urmă.

2.   Servicii ocazionale

2.1.   Serviciile ocazionale sunt serviciile care nu sunt incluse în definiția serviciilor regulate, inclusiv a serviciilor regulate specializate și care se caracterizează, printre altele, prin faptul că transportă grupuri constituite la inițiativa unui contractant sau a operatorului de transport însuși.

Organizarea unor servicii paralele sau temporare comparabile cu serviciile regulate existente și care deservesc aceiași clienți ca acestea din urmă se supune autorizării în conformitate cu procedura stabilită în secțiunea I.

2.2.   Serviciile menționate la prezentul punct 2 nu își pierd caracterul de servicii ocazionale prin faptul că sunt efectuate cu o anumită frecvență.

2.3.   Serviciile ocazionale pot fi exploatate de un grup de operatori de transport care acționează în numele aceluiași contractant.

Numele acestor operatori de transport, precum și, după caz, punctele de corespondență de-a lungul unei rute, sunt comunicate autorităților competente din statele membre în cauză ale Uniunii Europene și din Elveția, potrivit unor modalități care vor fi stabilite de către Comitetul mixt.

3.   Transport în cont propriu

Transporturile în cont propriu sunt transporturile efectuate în scopuri nelucrative și necomerciale de către o persoană fizică sau juridică, în cazul în care:

activitatea de transport constituie doar o activitate accesorie pentru această persoană fizică sau juridică;

vehiculele utilizate sunt proprietatea acelei persoane fizice sau juridice sau au fost achiziționate de persoana respectivă în rate sau au făcut obiectul unui contract de leasing pe termen lung și sunt conduse de un membru al echipei persoanei fizice sau juridice sau chiar de persoana fizică sau de membri ai personalului angajat de către întreprindere sau pus la dispoziția întreprinderii în temeiul unei obligații contractuale.

Secțiunea I

SERVICII REGULATE SUPUSE AUTORIZĂRII

Articolul 2

Tipul de autorizare

1.   Autorizația este întocmită pe numele operatorului de transport; aceasta nu poate fi transferată de operatorul de transport către terți. Cu toate acestea, operatorul de transport care a primit autorizația poate, cu consimțământul autorității menționate la articolul 3 alineatul (1) din prezenta anexă, să apeleze la un subcontractant pentru efectuarea serviciului. În acest caz, autorizația menționează numele acestuia din urmă și rolul său de subcontractant. Subcontractantul trebuie să îndeplinească condițiile enumerate la articolul 17 din acord.

În cazul unei asocieri de întreprinderi pentru operarea unui serviciu regulat, autorizația este întocmită pe numele tuturor întreprinderilor. Aceasta este eliberată întreprinderii administratoare, iar celorlalte întreprinderi li se predă o copie. Autorizația menționează numele tuturor operatorilor.

2.   Perioada maximă de valabilitate a autorizației este de cinci ani.

3.   Autorizația stabilește:

(a)

tipul de serviciu;

(b)

traseul serviciului, în special punctele de plecare și de sosire;

(c)

durata de valabilitate a autorizației;

(d)

opririle și orarul.

4.   Autorizația trebuie să fie conformă modelului stabilit în Regulamentul (UE) nr. 361/2014 al Comisiei (1).

5.   Autorizația îl/îi împuternicește pe titular(i) să efectueze serviciul regulat pe teritoriul părților contractante.

6.   Operatorul unui serviciu regulat poate utiliza vehicule suplimentare pentru a face față situațiilor temporare sau excepționale.

În acest caz, operatorul de transport trebuie să se asigure că la bordul vehiculului se găsesc următoarele documente:

o copie a autorizației de serviciu regulat;

o copie a contractului încheiat între operatorul serviciului regulat și întreprinderea care îi pune la dispoziție vehiculele suplimentare sau un document echivalent;

o copie certificată a licenței comunitare pentru operatorii de transport din Uniunea Europeană sau a unei licențe similare elvețiene pentru operatorii de transport elvețieni eliberată operatorului care furnizează vehiculele suplimentare pentru serviciul respectiv.

Articolul 3

Introducerea cererilor de autorizare

1.   Introducerea cererilor de autorizare de către operatorii din Uniunea Europeană se efectuează în conformitate cu dispozițiile articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (2), iar introducerea cererilor de autorizare de către operatorii elvețieni se efectuează în conformitate cu dispozițiile capitolului 3 din Ordonanța din 4 noiembrie 2009 privind transportul de călători (OTV) (3). Pentru serviciile scutite de autorizare în Elveția, dar supuse obligației de autorizare în Uniunea Europeană, introducerea cererilor de autorizare de către operatorii elvețieni se va efectua la autoritățile competente elvețiene în cazul în care punctul de plecare pentru aceste servicii se află în Elveția.

2.   Cererile trebuie să fie conforme cu modelul stabilit în Regulamentul (UE) nr. 361/2014.

3.   Solicitantul furnizează, în sprijinul cererii sale de autorizare, toate informațiile pe care le consideră relevante sau pe care autoritatea emitentă le solicită, în special un program de conducere care să permită verificarea conformității cu reglementările privind perioadele de conducere și de odihnă și o copie a licenței comunitare pentru transport rutier internațional de călători contra cost în numele unui terț pentru operatorii de transport din Uniunea Europeană sau a unei licențe similare elvețiene pentru operatorii de transport elvețieni eliberate operatorului serviciului regulat.

Articolul 4

Procedura de autorizare

1.   Autorizația se eliberează de comun acord cu autoritățile competente ale părților contractante pe teritoriul cărora călătorii sunt îmbarcați sau debarcați. Autoritatea emitentă furnizează acestora din urmă, precum și autorităților competente din statele membre ale Uniunii Europene al căror teritoriu este traversat fără îmbarcarea sau debarcarea de călători, pe lângă evaluarea sa, o copie a cererii și a tuturor celorlalte documente utile.

2.   Autoritățile competente din Elveția și din statele membre ale Uniunii Europene al căror acord a fost solicitat comunică decizia lor autorității emitente în termen de două luni. Acest termen este calculat începând cu data primirii solicitării unui acord care figurează în confirmarea de primire. În cazul în care autoritatea emitentă nu a primit niciun răspuns în acest termen, se consideră că autoritățile consultate și-au dat acordul, iar autoritatea emitentă acordă autorizația. În cazul în care decizia primită din partea autorităților competente ale părților contractante cărora le-a fost solicitat acordul este negativă, aceasta se motivează în mod corespunzător.

3.   Sub rezerva alineatelor (7) și (8), autoritatea emitentă ia o decizie în termen de patru luni de la data introducerii cererii de către operatorul de transport.

4.   Autorizația se acordă cu excepția situațiilor în care:

(a)

solicitantul nu este în măsură să furnizeze serviciul care face obiectul cererii cu echipamentul pe care îl are în mod direct la dispoziție;

(b)

solicitantul nu a respectat, în trecut, legislația internă sau internațională în materie de transporturi rutiere, în special condițiile și dispozițiile referitoare la autorizațiile de servicii de transport internațional de călători sau a comis încălcări grave ale normelor în materie de transport rutier, și anume în ceea ce privește normele aplicabile vehiculelor și perioadelor de conducere și de odihnă pentru șoferi;

(c)

în cazul unei cereri de reînnoire a autorizației, condițiile de autorizare nu au fost respectate;

(d)

autoritatea competentă a unei părți contractante decide, pe baza unei analize detaliate, că serviciul în cauză ar afecta serios, pe secțiunile direct implicate, viabilitatea unui serviciu comparabil reglementat de unul sau mai multe contracte de servicii publice în conformitate cu legislația în vigoare a părții contractante. În acest caz, autoritatea competentă stabilește criterii nediscriminatorii care să permită determinarea măsurii în care serviciul care face obiectul solicitării ar afecta în mod serios viabilitatea serviciului comparabil menționat anterior și le transmite Comitetului mixt la solicitarea acestuia;

(e)

autoritatea competentă a unei părți contractante decide, pe baza unei analize detaliate, că scopul principal al serviciului nu este de a transporta călători între puncte de oprire aflate în diferitele părți contractante.

În cazul în care un serviciu internațional de transport cu autocare și autobuze care există deja afectează serios, pe secțiunile direct implicate, viabilitatea unui serviciu comparabil reglementat de unul sau mai multe contracte de servicii publice în conformitate cu legislația unei părți contractante ca urmare a unor circumstanțe excepționale, care nu au putut fi prevăzute în momentul acordării autorizației, autoritatea competentă a unei părți contractante poate, cu acordul Comitetului mixt, să suspende sau să retragă autorizația de operare a serviciului internațional de transport cu autocare și autobuze cu un preaviz de șase luni transmis operatorului de transport.

Faptul că un operator de transport oferă prețuri mai mici decât cele oferite de alți operatori de transport rutieri sau că legătura în cauză este deja operată de alți operatori de transport rutier nu poate constitui în sine o justificare pentru refuzul cererii.

5.   Autoritatea emitentă poate respinge cererile doar pentru motive compatibile cu prezentul acord.

6.   În cazul în care procedura prin care se ajunge la acordul menționat la alineatul (1) nu dă rezultate, Comitetul mixt poate fi sesizat în acest sens.

7.   Comitetul mixt adoptă în cel mai scurt timp o decizie care intră în vigoare în termen de treizeci de zile de la notificarea Elveției și a statelor membre ale Uniunii Europene în cauză.

8.   Odată îndeplinită procedura prevăzută în prezentul articol, autoritatea emitentă informează în acest sens toate autoritățile menționate la alineatul (1) și le trimite, dacă este necesar, o copie a autorizației.

Articolul 5

Emiterea și reînnoirea autorizației

1.   După finalizarea procedurii prevăzute la articolul 4 din prezenta anexă, autoritatea emitentă acordă autorizația sau respinge cererea în mod oficial.

2.   Respingerea unei cereri trebuie motivată. Părțile contractante garantează operatorilor de transport posibilitatea de a-și apăra interesele în cazul respingerii cererii lor.

3.   Articolul 4 din prezenta anexă se aplică, mutatis mutandis, cererilor de reînnoire a unei autorizații sau de modificare a condițiilor în care trebuie efectuate serviciile supuse autorizării.

În cazul unei modificări de importanță redusă a condițiilor de operare, în special în cazul unei adaptări a frecvenței, a tarifelor și a orarului, este suficient ca autoritatea emitentă să comunice informația privind modificarea autorităților competente ale celeilalte părți contractante.

Articolul 6

Expirarea autorizației

Procedura care trebuie urmată în privința expirării unei autorizații este conformă cu dispozițiile articolului 10 din Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 și ale articolului 46 din OTV.

Articolul 7

Obligațiile operatorilor de transport

1.   Cu excepția cazurilor de forță majoră, operatorul unui serviciu regulat are obligația de a lua, până la expirarea autorizației, toate măsurile în vederea garantării unui serviciu de transport care să răspundă standardelor de continuitate, regularitate și capacitate, precum și celorlalte condiții stabilite de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din prezenta anexă.

2.   Operatorul de transport are obligația de a afișa traseul serviciului, opririle, orarul, tarifele și celelalte condiții de operare astfel încât aceste informații să fie ușor de accesat de către toți utilizatorii.

3.   Elveția și statele membre în cauză ale Uniunii Europene au dreptul de a aduce, de comun acord și în acord cu titularul autorizației, modificări în ceea ce privește condițiile de operare a unui serviciu regulat.

Secțiunea II

SERVICII OCAZIONALE ȘI ALTE SERVICII EXCEPTATE DE LA AUTORIZARE

Articolul 8

Documentul de control

1.   Serviciile menționate la articolul 18 alineatul (1) din acord sunt executate pe baza unui document de control (foaie de parcurs).

2.   Operatorii de transport care efectuează servicii ocazionale trebuie să completeze foaia de parcurs înainte de fiecare călătorie.

3.   Carnetele cu foile de parcurs sunt eliberate de către autoritățile competente din Elveția și din statul membru al Uniunii Europene în care este stabilit operatorul de transport sau de către organisme desemnate de acestea.

4.   Modelul de document de control, precum și modalitățile de utilizare a acestuia sunt stabilite în Regulamentul (UE) nr. 361/2014.

5.   În cazul serviciilor prevăzute la articolul 18 alineatul (2) din acord, contractul sau copia certificată a contractului constituie echivalentul documentului de control.

Articolul 9

Atestarea

Atestarea prevăzută la articolul 18 alineatul (6) din acord este eliberată de către autoritatea competentă din Elveția sau din statul membru al Uniunii Europene unde este înmatriculat vehiculul.

Aceasta este conformă cu modelul stabilit în Regulamentul (UE) nr. 361/2014.

Secțiunea III

CONTROALE ȘI SANCȚIUNI

Articolul 10

Titluri de transport

1.   Operatorii de transport care operează un serviciu regulat, cu excepția serviciilor regulate speciale, emit titluri de transport, fie individuale, fie colective, care precizează:

punctul de plecare și de sosire și, după caz, locul de întoarcere;

durata de valabilitate a titlului de transport;

tariful aplicat transportului.

2.   Titlul de transport prevăzut la alineatul (1) trebuie să fie prezentat la cererea agenților de control.

Articolul 11

Controale rutiere și în întreprinderi

1.   În cazul efectuării unui transport contra cost în numele unui terț este necesară deținerea la bordul vehiculului și prezentarea la cererea agenților de control a copiei certificate a licenței comunitare pentru operatorii de transport din Uniunea Europeană sau a licenței similare elvețiene pentru operatorii de transport elvețieni, precum și, în funcție de tipul serviciului, a autorizației (sau o copie certificată a acesteia) sau a foii de parcurs.

În cazul unui transport în cont propriu, atestarea (sau o copie certificată a acesteia) trebuie să se afle la bordul vehiculului și să fie prezentată la cerere agenților de control.

2.   Operatorii de transport care operează autocare și autobuze destinate transporturilor internaționale de călători permit orice control care urmărește asigurarea faptului că operarea se efectuează corect, printre altele, în ceea ce privește timpul de condus și de odihnă.

Articolul 12

Asistență reciprocă și sancțiuni

1.   Autoritățile competente ale părților contractante își acordă reciproc asistență pentru a asigura aplicarea și controlul dispozițiilor prevăzute în prezenta anexă. Acestea efectuează schimburi de informații prin intermediul punctelor de contact naționale instituite în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

2.   Autoritățile competente ale părții contractante unde este stabilit operatorul de transport retrag licența comunitară pentru operatorii de transport din Uniunea Europeană sau licența similară elvețiană pentru operatorii de transport elvețieni în cazul în care titularul:

(a)

nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 17 alineatul (1) din acord; sau

(b)

a comunicat informații inexacte cu privire la datele care erau necesare pentru emiterea licenței comunitare pentru operatorii de transport din Uniunea Europeană sau a licenței similare elvețiene pentru operatorii de transport elvețieni.

3.   Autoritatea emitentă retrage autorizația în cazul în care titularul nu mai îndeplinește condițiile care au determinat eliberarea acestei autorizații în temeiul prezentului acord, și anume în cazul în care cererea este întocmită de autoritățile competente ale părții contractante unde este stabilit operatorul de transport. Aceasta informează imediat autoritățile competente ale celeilalte părți contractante.

4.   În cazul unor încălcări grave ale reglementărilor privind transportul și siguranța rutieră, în special în ceea ce privește normele aplicabile vehiculelor, perioadele de conducere și de odihnă ale șoferilor și executarea fără autorizație a unor servicii paralele sau temporare prevăzute la articolul 1 punctul 2.1, autoritățile competente ale părții contractante unde este stabilit operatorul de transport care a comis încălcarea pot proceda, printre altele, la retragerea licenței comunitare pentru operatorii de transport din Uniunea Europeană sau a licenței elvețiene similare pentru operatorii de transport elvețieni sau la retrageri temporare și/sau parțiale ale copiilor certificate ale licenței comunitare pentru operatorii de transport din Uniunea Europeană sau ale licenței similare elvețiene pentru operatorii de transport elvețieni.

Aceste sancțiuni sunt determinate în funcție de gravitatea încălcării comise de către titularul licenței comunitare pentru operatorii de transport din Uniunea Europeană sau de către titularul licenței similare elvețiene pentru operatorii de transport elvețieni, precum și în funcție de numărul total de copii certificate pe care le deține pentru trafic internațional.

Autoritățile competente ale părții contractante de stabilire comunică autorităților competente ale părții contractante pe teritoriul căreia au fost constatate încălcările cât mai repede posibil și în termen de cel mult șase săptămâni de la data deciziei definitive cu privire la chestiunea respectivă, dacă au fost aplicate sancțiunile prevăzute mai sus. În cazul în care aceste sancțiuni nu sunt aplicate, autoritățile competente ale părții contractante de stabilire precizează motivele neaplicării acestora.

5.   În cazul în care autoritățile competente ale unei părți contractante au informații despre o încălcare gravă a prezentei anexe sau a legislației în domeniul transporturilor rutiere săvârșită de un operator de transport nerezident, partea contractantă pe teritoriul căreia a fost constatată încălcarea transmite următoarele informații autorităților competente ale părții contractante de stabilire a operatorului de transport în cel mai scurt timp și în termen de cel mult șase săptămâni de la data deciziei definitive a acestora:

(a)

o descriere a încălcării, precum și data și ora la care a fost săvârșită;

(b)

categoria, tipul și gravitatea încălcării; și

(c)

sancțiunile aplicate și sancțiunile executate.

Autoritățile competente ale părții contractante gazdă pot solicita autorităților competente ale statului membru de stabilire aplicarea unor sancțiuni administrative în conformitate cu alineatul (4).

6.   Părțile contractante garantează faptul că operatorii de transport au dreptul la o cale de atac împotriva oricărei sancțiuni administrative aplicate acestora în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 13

Înscrierile în registrele electronice naționale

Statele membre asigură înscrierea în registrul electronic național al întreprinderilor de transport rutier a încălcărilor grave ale legislației în domeniul transporturilor rutiere care sunt imputabile operatorilor de transport stabiliți pe teritoriul acestora și care au condus la aplicarea unei sancțiuni de către autoritățile competente ale unui stat membru al Uniunii Europene sau ale Elveției, precum și a oricărei retrageri permanente sau temporare a licenței comunitare pentru operatorii de transport din Uniunea Europeană sau a licenței similare elvețiene pentru operatorii de transport elvețieni sau a copiei certificate a licenței comunitare sau a licenței similare elvețiene. Datele înscrise în registru referitoare la retragerea temporară sau permanentă a licenței comunitare pentru operatorii de transport din Uniunea Europeană sau a unei licențe similare elvețiene pentru operatorii de transport elvețieni se păstrează în baza de date timp de cel puțin doi ani de la data expirării perioadei retragerii, în cazul retragerii temporare, sau de la data retragerii, în cazul retragerii permanente.”


(1)  Regulamentul (UE) nr. 361/2014 al Comisiei din 9 aprilie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește documentele pentru transportul internațional de călători cu autocarul și autobuzul și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2121/98 al Comisiei (JO L 107, 10.4.2014, p. 39).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 (JO L 300, 14.11.2009, p. 88).

(3)  RS/SR/745.11.

(4)  Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului (JO L 300, 14.11.2009, p. 51), modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 517/2013 al Consiliului din 13 mai 2013 (JO L 158, 10.6.2013, p. 1).


Top