Categoria AM:

— „motocicletă” înseamnă vehicule cu două roți, cu sau fără ataș, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2002/24/CE;

— „triciclu cu motor” înseamnă vehicule cu trei roți dispuse simetric, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2002/24/CE.

(a) Categoria A1:

(b) Categoria A2:

(c) Categoria A:

— „autovehicul” înseamnă orice vehicul cu motor, utilizat în mod obișnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum sau pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor. Acest termen include troleibuzele, adică vehiculele conectate la o linie electrică și care nu circulă pe șine. Nu include tractoarele agricole sau forestiere;

— „tractor agricol sau forestier” înseamnă orice vehicul cu motor, care circulă pe roți sau pe șenile, având cel puțin două axe, a cărui principală funcție constă în puterea sa de tracțiune, conceput în special pentru a trage, a împinge, a transporta sau a acționa anumite scule, utilaje sau remorci utilizate în exploatarea agricolă sau forestieră și a cărui utilizare pentru transportul pe drum al persoanelor sau al mărfurilor sau pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau al mărfurilor nu este decât o funcție secundară.

(a) Categoria B1:

(b) Categoria B:

autovehicule a căror masă maximă autorizată nu depășește 3 500 kg și care sunt concepute și construite pentru transportul a maximum opt pasageri în afara conducătorului auto; la autovehiculele din această categorie se poate atașa o remorcă având o masă maximă autorizată care nu depășește 750 kg.

Fără a aduce atingere dispozițiilor privind normele de omologare pentru vehiculele respective, la autovehiculele din această categorie se poate atașa o remorcă având masa maximă autorizată de peste 750 kg, cu condiția ca masa maximă autorizată a acestui ansamblu să nu depășească 4 250 kg. În cazul în care un astfel de ansamblu depășește 3 500 kg, statele membre, în conformitate cu dispozițiile anexei V, solicită ca acest ansamblu să fie condus numai după:

Statele membre pot solicita, de asemenea, atât efectuarea unui astfel de curs de formare, cât și promovarea unui test de verificare a aptitudinilor și comportamentului.

Statele membre indică dreptul de conducere a unui astfel de ansamblu pe permisul de conducere prin codul comunitar corespunzător.

Vârsta minimă pentru categoria B este stabilită la 18 ani.

(c) Categoria BE:

(d) Categoria C1:

autovehicule, altele decât cele din categoria D1 sau D, a căror masă maximă autorizată depășește 3 500 kg, fără să depășească 7 500 kg, și care sunt proiectate și construite pentru transportul a maximum opt pasageri în afară de conducătorul auto; la autovehiculele din această categorie se poate atașa o remorcă cu o masă maximă autorizată de 750 kg.

(e) Categoria C1E:

(f) Categoria C:

autovehicule, altele decât cele din categoria D1 sau D, a căror masă maximă autorizată depășește 3 500 kg și care sunt proiectate și construite pentru transportul a maximum opt pasageri în afară de conducătorul auto; la autovehiculele din această categorie se poate atașa o remorcă cu o masă maximă autorizată care nu depășește 750 kg.

(g) Categoria CE:

(h) Categoria D1:

autovehicule proiectate și construite pentru transportul a maximum 16 pasageri în afară de conducătorul auto și care au o lungime maximă ce nu depășește 8 m; la autovehiculele din această categorie se poate atașa o remorcă având o masă maximă autorizată care nu depășește 750 kg.

(i) Categoria D1E:

(j) Categoria D:

autovehicule concepute și construite pentru transportul a peste opt pasageri în afară de conducătorul auto; la autovehiculele care pot fi conduse cu un permis din categoria D se poate atașa o remorcă având o masă maximă autorizată care nu depășește 750 kg.

(k) Categoria DE:

(a) pentru categoria AM, vârsta poate fi redusă la 14 ani sau poate fi majorată la 18 ani;

(b) pentru categoria B1, vârsta poate fi majorată la 18 ani;

(c) pentru categoria A1, vârsta poate fi majorată la 17 sau 18 ani,

(d) pentru categoriile B și BE, vârsta poate fi redusă la 17 ani.

(a) vehiculele utilizate de pompieri și cele utilizate de forțele de menținere a ordinii publice;

(b) vehiculele supuse unor teste la drum, în scopul reparațiilor sau al întreținerii.

(a) permisul pentru categoriile C1, C, D1 și D se eliberează numai conducătorilor auto deja autorizați să conducă vehicule din categoria B;

(b) permisul pentru categoriile BE, C1E, CE, D1E și DE se eliberează numai conducătorilor auto deja autorizați să conducă vehicule din categoriile B, C1, C, D1, respectiv, D.

(a) permisele acordate pentru categoriile C1E, CE, D1E sau DE sunt valabile pentru ansamblurile de vehicule din categoria BE;

(b) permisele acordate pentru categoria CE sunt valabile pentru categoria DE atât timp cât titularii lor sunt autorizați să conducă vehicule din categoria D;

(c) permisele acordate pentru categoriile CE și DE sunt valabile pentru ansamblurile de vehicule din categoriile C1E, respectiv, D1E;

(d) permisele acordate pentru orice categorie sunt valabile pentru vehiculele din categoria AM. Cu toate acestea, pentru permisele de conducere eliberate pe teritoriul său, un stat membru poate limita echivalările pentru categoria AM la categoriile A1, A2 și A, în cazul în care statul membru respectiv condiționează obținerea unui permis categoria AM de promovarea unei probe practice de conducere;

(e) permisele eliberate pentru categoria A2 sunt valabile și pentru categoria A1;

(f) permisele acordate pentru categoriile A, B, C sau D sunt valabile pentru categoriile A1, A2, B1, C1, respectiv, D1.

(a) tricicluri cu motor în cadrul unui permis categoria B, pentru tricicluri cu motor având o putere de peste 15 kW, cu condiția ca titularul permisului din categoria B să aibă cel puțin vârsta de 21 de ani;

(b) motociclete din categoria A1 în cadrul unui permis din categoria B.

(a) a vehiculelor din categoria D1 (având o masă maximă autorizată de 3 500 kg, neincluzând echipamentele specializate destinate transportului pasagerilor cu handicap) de către conducătorii auto în vârstă de peste 21 de ani titulari ai unui permis de conducere din categoria B obținut de cel puțin doi ani, cu condiția ca vehiculele să fie utilizate în scopuri sociale de entități necomerciale, iar conducătorul auto să își ofere serviciile în mod voluntar;

(b) a vehiculelor cu o masă maximă autorizată de peste 3 500 kg, de către conducătorii auto în vârstă de peste 21 de ani titulari ai unui permis de conducere din categoria B, care a fost obținut de cel puțin doi ani, cu condiția ca vehiculele să fie utilizate, numai în stare staționară, în scopuri de instruire sau recreative și ca acestea să fie utilizate în scopuri sociale de entități necomerciale, iar vehiculele să fi fost modificate astfel încât să nu poată fi folosite nici pentru transportul a mai mult de nouă persoane, nici pentru transportul altor mărfuri în afara celor strict necesare pentru utilizarea care le-a fost atribuită.

(a) au promovat un test de verificare a aptitudinilor și comportamentului și un test teoretic și îndeplinesc normele medicale, în conformitate cu dispozițiile anexelor II și III;

(b) au promovat un test teoretic doar în ceea ce privește categoria AM; statele membre pot cere solicitanților să promoveze un test de verificare a aptitudinilor și comportamentului și un examen medical pentru această categorie.

Pentru triciclurile și cvadriciclurile din această categorie, statele membre pot impune un test specific de verificare a aptitudinilor și comportamentului. Pentru diferențierea vehiculelor din categoria AM, pe permisul de conducere se poate înscrie un cod național;

(c) au promovat numai un test de verificare a aptitudinilor și comportamentului sau au urmat un curs de formare în conformitate cu anexa VI, în privința categoriei A2 sau categoriei A, cu condiția de a fi acumulat minimum doi ani de experiență în conducerea unei motociclete din categoria A1 sau, respectiv, din categoria A2;

(d) au urmat un curs de formare sau au promovat un test de verificare a aptitudinilor și comportamentului sau au urmat un curs de formare și au promovat un test de verificare a aptitudinilor și comportamentului în conformitate cu anexa V, în privința categoriei B pentru conducerea unui ansamblu de vehicule, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (4) litera (b) al doilea paragraf;

(e) au reședința obișnuită pe teritoriul statului membru care eliberează permisul sau pot dovedi că urmează studii pe teritoriul statului membru respectiv de cel puțin șase luni.

(a) De la 19 ianuarie 2013, permisele eliberate de statele membre pentru categoriile AM, A1, A2, A, B, B1 și BE au o valabilitate administrativă de 10 ani.

Un stat membru poate decide că permisele pe care le eliberează pentru aceste categorii au o valabilitate administrativă de până la 15 ani.

(b) De la 19 ianuarie 2013, permisele eliberate de statele membre pentru categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E au o valabilitate administrativă de 5 ani.

(c) Reînnoirea unui permis de conducere poate determina începutul unei noi perioade de valabilitate administrativă pentru o altă categorie sau alte categorii pe care titularul permisului este autorizat să le conducă, în măsura în care aceasta este în conformitate cu condițiile prevăzute de prezenta directivă.

(d) Prezența unui microprocesor în conformitate cu articolul 1 nu este o condiție de valabilitate a unui permis de conducere. Pierderea sau imposibilitatea citirii unui microprocesor sau o altă deteriorare a acestuia nu afectează valabilitatea documentului.

(a) îndeplinirea în continuare a normelor minime privind aptitudinile fizice și mentale pentru conducere prevăzute la anexa III pentru permisele de conducere din categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E și

(b) reședința obișnuită pe teritoriul statului membru care a eliberat permisul de conducere sau prezentarea dovezii că solicitantul a efectuat studii cel puțin șase luni pe teritoriul statului membru respectiv.

(a) Nicio persoană nu poate deține mai mult de un permis de conducere.

(b) Un stat membru refuză eliberarea unui permis în cazul în care constată că solicitantul deține deja un permis de conducere.

(c) Statele membre iau măsurile necesare în conformitate cu litera (b). Măsurile necesare în privința eliberării, înlocuirii, reînnoirii sau schimbării unui permis de conducere constă în a verifica, împreună cu alte state membre, dacă solicitantul este deja titularul unui alt permis de conducere, în cazul în care există motive suficiente pentru a suspecta acest lucru.

(d) Pentru a facilita verificările prevăzute la litera (b), statele membre utilizează rețeaua de permise de conducere a Uniunii Europene, de îndată ce aceasta devine operațională.

1. Caracteristicile fizice ale cardului ►M2  modelului Uniunii Europene de permis de conducere ◄ sunt în conformitate cu ISO 7810 și ISO 7816-1.

Cardul se confecționează din policarbonat.

Metodele de verificare a caracteristicilor permiselor de conducere în scopul asigurării conformității lor cu normele internaționale sunt în conformitate cu ISO 10373.

2. Securitatea fizică a permiselor de conducere

Securitatea fizică a permiselor de conducere este amenințată de:

Securitatea globală constă în sistemul ca întreg, alcătuit din procedura de solicitare, transmiterea datelor, materialul din care este confecționat cardul, tehnica de imprimare, un set minim de elemente de siguranță și procesul de personalizare.

3. Permisul are două fețe.

Pagina 1 conține:

▼M2

▼B

▼M2

▼B

Pagina 2 conține:

▼M2

▼B

(a) În cazul în care titularul unui permis de conducere eliberat de un stat membru în conformitate cu prezenta anexă are domiciliul normal într-un alt stat membru, acesta din urmă poate introduce în permis informații care sunt esențiale pentru gestionarea permisului, cu condiția de a introduce acest tip de informații și pe permisele pe care le eliberează și cu condiția existenței unui spațiu suficient în acest scop.

(b) După consultarea Comisiei, statele membre pot adăuga culori sau marcaje, cum ar fi coduri de bare și simboluri naționale, fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentei anexe.

În contextul recunoașterii reciproce a permiselor, codul de bare poate să nu conțină alte informații decât cele care se pot citi deja pe permisul de conducere sau care sunt esențiale pentru procesul de eliberare a permisului.

(c) Informațiile înscrise pe fața și versoul cardului trebuie să poată fi citite cu ochiul liber, iar pe verso, în cazul punctelor 9-12, trebuie folosite caractere cu înălțimea de 5 puncte.

— o probă de verificare a cunoștințelor teoretice și, ulterior,

— o probă de verificare a aptitudinilor și comportamentului.

2.1. Trebuie să se adreseze întrebări referitoare la toate punctele enumerate mai jos, conținutul și forma întrebărilor fiind lăsate la discreția fiecărui stat membru:

▼M6

▼B

3.1. Verificarea obligatorie a cunoștințelor generale privind:

4.1. Verificarea obligatorie a cunoștințelor generale privind:

▼M3

▼B

4.1a. Statele membre pot scuti candidații care aplică pentru un permis de conducere pentru un vehicul din categoria C1 sau C1E care nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 de demonstrarea cunoștințelor cu privire la subiectele enumerate la punctele 4.1.1-4.1.3.

4.2. Verificarea obligatorie a cunoștințelor generale privind următoarele dispoziții suplimentare referitoare la categoriile C, CE, D și DE:

5.2. Vehiculele utilizate în cadrul probelor de verificare a aptitudinilor și comportamentului respectă criteriile minime menționate mai jos. Statele membre pot să prevadă dispoziții pentru criterii mai riguroase sau pot adăuga alte criterii. Statele membre pot aplica, pentru vehiculele din categoriile A1, A2 și A utilizate în cadrul probelor de verificare a aptitudinilor și comportamentului, o toleranță de 5 cm3 sub nivelul minim obligatoriu al capacității cilindrice.

Categoria A1:

Motociclete din categoria A1 fără ataș, cu o putere a motorului de maximum 11 kW și cu un raport putere/greutate de cel mult 0,1 kW/kg, care pot atinge o viteză de cel puțin 90 km/h.

Dacă motocicleta este acționată de un motor cu ardere internă, capacitatea cilindrică a motorului trebuie să fie de cel puțin 120 cm3.

Dacă motocicleta este acționată de un motor electric, raportul putere/greutate al vehiculului trebuie să fie de cel puțin 0,08 kW/kg

Categoria A2:

Motocicletă fără ataș, cu o putere a motorului de cel puțin 20 kW, dar de maximum 35 kW și cu un raport putere/greutate care nu depășește 0,2 kW/kg.

Dacă motocicleta este acționată de un motor cu ardere internă, capacitatea cilindrică a motorului trebuie să fie de cel puțin 400 cm3.

Dacă motocicleta este acționată de un motor electric, raportul putere/greutate al vehiculului trebuie să fie de cel puțin 0,15 kW/kg

Categoria A:

Motocicletă fără ataș, a cărui masă fără încărcătură este mai mare de 180 kg, cu o putere a motorului de cel puțin 50 kW. Statul membru poate accepta o toleranță de 5 kg sub masa minimă obligatorie.

Dacă motocicleta este acționată de un motor cu ardere internă, capacitatea cilindrică a motorului trebuie să fie de cel puțin 600 cm3.

Dacă motocicleta este acționată de un motor electric, raportul putere/greutate al vehiculului trebuie să fie de cel puțin 0,25 kW/kg

▼M5

Statele membre pot autoriza utilizarea motocicletelor din categoria A cu masa fără încărcătură mai mică de 180 kg, și cu motoare cu puterea de minimum 40 kW, dar mai mică de 50 kW, până la 31 decembrie 2018.

▼B

Categoria B:

Vehicule din categoria B, cu patru roți, care pot atinge o viteză de cel puțin 100 km/h

Categoria BE:

Ansamblu compus dintr-un vehicul de examen din categoria B și o remorcă cu masa maximă autorizată de cel puțin 1 000 kg, care poate atinge o viteză de cel puțin 100 km/h și care nu se încadrează la categoria B; compartimentul de marfă din remorcă constă dintr-un corp închis care este cel puțin tot atât de lat și înalt ca și autovehiculul; corpul închis poate fi, de asemenea, puțin mai îngust decât autovehiculul, cu condiția ca vederea în spate să fie posibilă doar prin utilizarea oglinzilor retrovizoare exterioare ale autovehiculului; remorca trebuie prezentată cu o masă totală minimă reală de 800 kg

Categoria B1:

Cvadriciclu cu motor care poate atinge o viteză de cel puțin 60 km/h

▼M3

Categoria C:

Un vehicul din categoria C cu masa maximă autorizată de cel puțin 12 000 kg, cu lungimea de cel puțin 8 m, cu lățimea de cel puțin 2,40 m și care poate să atingă o viteză de cel puțin 80 km/h; care este prevăzut cu sistem de prevenire a blocării roților în timpul frânării (ABS) și cu un sistem de transmisie care presupune o selecție manuală a vitezelor de către conducătorul auto și cu aparatură de înregistrare, conform cu definiția din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85; compartimentul de marfă din remorcă constă dintr-un corp închis care este cel puțin tot atât de lat și de înalt ca și cabina; vehiculul trebuie prezentat cu o masă totală minimă reală de 10 000 kg

Categoria CE:

un vehicul articulat sau un ansamblu compus dintr-un vehicul de examen din categoria C și o remorcă cu lungimea de cel puțin 7,5 m; atât vehiculul articulat, cât și ansamblul au o masă maximă autorizată de cel puțin 20 000 kg, o lungime de cel puțin 14 m și o lățime de cel puțin 2,40 m, pot atinge o viteză de cel puțin 80 km/h, sunt prevăzute cu sistem de prevenire a blocării roților în timpul frânării (ABS), sunt echipate cu un sistem de transmisie care presupune o selecție manuală a vitezelor de către conducătorul auto și cu aparatură de înregistrare, conform cu definiția din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85; compartimentul de marfă din remorcă constă dintr-un corp închis care este cel puțin tot atât de lat și de înalt ca și cabina; atât vehiculul articulat, cât și ansamblul trebuie prezentate cu o masă totală minimă reală de 15 000 kg

▼B

Categoria C1:

Un vehicul din subcategoria C1 cu masa maximă autorizată de cel puțin 4 000 kg, cu o lungime de cel puțin 5 m și care poate să atingă o viteză de cel puțin 80 km/h; prevăzut cu sistem de prevenire a blocării roților în timpul frânării (ABS), echipat cu aparatură de înregistrare în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3821/85; compartimentul de marfă din remorcă constă dintr-un corp închis care este cel puțin tot atât de lat și înalt ca și cabina

Categoria C1E:

Un ansamblu alcătuit dintr-un vehicul de examen din subcategoria C1 și o remorcă cu masa maximă autorizată de cel puțin 1 250 kg; acest ansamblu are lungimea de cel puțin 8 m și poate să atingă o viteză de cel puțin 80 km/h; compartimentul de marfă al remorcii constă dintr-un corp închis care este cel puțin tot atât de lat și înalt ca și cabina; de asemenea, corpul închis poate să fie puțin mai îngust decât cabina, cu condiția ca vederea în spate să fie posibilă doar prin utilizarea oglinzilor retrovizoare exterioare ale autovehiculului; remorca trebuie prezentată cu o masă totală minimă reală de 800 kg

Categoria D:

Un vehicul din categoria D cu lungimea de cel puțin 10 m, cu lățimea de cel puțin 2,40 m și care poate atinge o viteză de cel puțin 80 km/h; prevăzut cu sistem de prevenire a blocării roților în timpul frânării (ABS), echipat cu aparatură de înregistrare în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3821/85

Categoria DE:

Un ansamblu compus dintr-un vehicul de examen din categoria D și o remorcă cu masa maximă autorizată de cel puțin 1 250 kg, lățimea de cel puțin 2,40 m și care poate atinge o viteză de cel puțin 80 km/h; compartimentul de marfă al remorcii constă dintr-un corp închis care are cel puțin 2 m lățime și 2 m înălțime; remorca trebuie prezentată cu o greutate totală minimă reală de 800 kg

Categoria D1:

Un vehicul din subcategoria D1 cu masa maximă autorizată de cel puțin 4 000 kg, cu lungimea de cel puțin 5 m și care poate să atingă o viteză de cel puțin 80 km/h; prevăzut cu sistem de prevenire a blocării roților în timpul frânării (ABS), echipat cu aparatură de înregistrare în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3821/85

Categoria D1E:

Un ansamblu compus dintr-un vehicul de examen din subcategoria D1 și o remorcă cu masa maximă autorizată de cel puțin 1 250 kg, care poate atinge o viteză de cel puțin 80 km/h; compartimentul de marfă din remorcă constă dintr-un corp închis care are cel puțin 2 m lățime și 2 m înălțime; remorca trebuie prezentată cu o masă totală minimă reală de 800 kg

Vehiculele de examen din categoriile BE, C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E care nu respectă criteriile minime menționate mai sus, dar care au fost în uz la data sau înaintea datei de intrare în vigoare a prezentei directive pot fi folosite încă o perioadă care nu depășește zece ani de la această dată. Dispozițiile privind greutatea care poate fi transportată cu aceste vehicule pot fi transpuse de către statele membre într-un interval de timp de până la 10 ani de la data intrării în vigoare a Directivei 2000/56/CE a Comisiei ( 13 ).

6.1.1. Punerea în ordine a echipamentului de protecție, cum ar fi mănușile, cizmele, îmbrăcămintea și căștile de protecție.

6.1.2. Realizarea unei verificări aleatorii a stării pneurilor, frânelor, direcției, comutatorului de oprire în caz de urgență (în cazul în care există), lanțurilor, nivelului uleiului, luminilor, catadioptrilor, indicatoarelor de direcție și dispozitivului de avertizare sonoră.

6.2.1. Așezarea motocicletei pe suportul de sprijin sau coborârea ei de pe suport și deplasarea sa fără motor, mergând pe lângă vehicul.

6.2.2. Parcarea motocicletei pe suportul său de sprijin.

6.2.3. Executarea a cel puțin două manevre cu viteză mică, dintre care un slalom; aceasta ar trebui să permită evaluarea manevrării ambreiajului în combinație cu frâna, echilibrul, direcția vizuală și poziția pe motocicletă și poziția picioarelor pe rezemătoarele de picior.

6.2.4. Executarea a cel puțin două manevre cu viteză mare, dintre care una în viteza a doua sau a treia, de cel puțin 30 km/h și o manevră de evitare a unui obstacol la o viteză minimă de 50 km/h; aceasta ar trebui să permită evaluarea competenței privind poziția pe motocicletă, direcția vizuală, echilibrul, tehnici de menținere a direcției și de schimbare a vitezelor.

6.2.5. Frânare: se execută cel puțin două exerciții de frânare inclusiv frânarea de urgență la o viteză minimă de 50 km/h; aceasta ar trebui să permită evaluarea competenței privind manevrarea frânei din față și a frânei din spate, direcția vizuală și poziția pe motocicletă.

Manevrele speciale menționate la punctele 6.2.3-6.2.5 trebuie să fie puse în aplicare cel mai târziu în termen de cinci ani de la data intrării în vigoare a Directivei 2000/56/CE.

6.3.1. Părăsirea zonei de staționare: după parcare, după o oprire în trafic; ieșirea de pe un drum de acces privat.

6.3.2. Circulația pe un drum drept; încrucișarea cu alte vehicule, inclusiv în spații restrânse.

6.3.3. Circulația în viraje.

6.3.4. Intersecții; apropierea de intersecții și noduri rutiere și traversarea acestora.

6.3.5. Schimbarea direcției: viraje la stânga și la dreapta; schimbarea benzilor.

6.3.6. Intrarea/ieșirea de pe autostrăzi sau artere similare (după caz); trecerea de pe banda de accelerare; părăsirea benzii de decelerare.

6.3.7. Depășirea/încrucișarea: depășirea altor vehicule (în cazul în care este posibil); circulația de-a lungul obstacolelor, de exemplu, mașini parcate; a fi depășit de alte vehicule (după caz).

6.3.8. Caracteristici speciale ale drumului (după caz): sensuri giratorii, treceri la nivel cu calea ferată; stații de autobuz/tramvai; treceri de pietoni; urcarea în rampă/coborârea pantelor lungi; tuneluri.

6.3.9. Luarea măsurilor de precauție necesare la coborârea din vehicul.

7.1.1. Reglarea scaunului pentru a obține poziția șezând corectă.

7.1.2. Reglarea oglinzilor retrovizoare, a centurilor de siguranță și a tetierelor în cazul în care sunt disponibile.

7.1.3. Verificarea închiderii ușilor.

7.1.4. Realizarea unei verificări aleatorii a stării pneurilor, direcției, frânelor, fluidelor (de exemplu, uleiul de motor, lichidul de răcire, fluidul de spălare), luminilor, catadioptrilor, indicatoarelor de direcție și dispozitivului de avertizare sonoră.

7.1.5. Verificarea elementelor de siguranță legate de încărcarea vehiculului: caroseria, învelișul, ușile pentru marfă, încuierea cabinei, modul de încărcare, fixarea încărcăturii (doar pentru categoria BE).

7.1.6. Verificarea mecanismului de cuplare și a conexiunilor sistemului de frânare și ale circuitelor electrice (doar pentru categoria BE).

7.2.1. Mersul înapoi în linie dreaptă sau mersul înapoi virând la stânga sau la dreapta la un colț de stradă, menținând în același timp banda de circulație corectă.

7.2.2. Întoarcerea vehiculului cu fața în sens opus, folosind mersul înainte și mersul înapoi.

7.2.3. Parcarea vehiculului și părăsirea unui spațiu de parcare (paralel, oblic sau în unghi drept, prin mers înainte sau înapoi, pe teren plat, urcarea rampelor sau coborârea pantelor).

7.2.4. Frânarea corectă pentru oprire; efectuarea unei frânări de urgență este opțională.

7.3.1. Cuplarea și decuplarea sau decuplarea și recuplarea unei remorci de vehiculul tractor; manevrarea trebuie să implice staționarea vehiculului tractor lângă remorcă (adică să nu fie în aceeași linie).

7.3.2. Mersul înapoi de-a lungul unei curbe, al cărei traseu este lăsat la inițiativa statelor membre.

7.3.3. Parcarea în siguranță pentru încărcare/descărcare.

7.4.1. Părăsirea zonei de staționare: după parcare, după o oprire în trafic; ieșirea de pe un drum de acces privat.

7.4.2. Conducerea pe un drum drept; încrucișarea cu alte vehicule, inclusiv în spații restrânse.

7.4.3. Conducerea în curbe.

7.4.4. Intersecții; apropierea de intersecții și noduri rutiere și traversarea acestora.

7.4.5. Schimbarea direcției: viraje la stânga și la dreapta; schimbarea benzilor.

7.4.6. Intrarea/ieșirea de pe autostrăzi sau artere similare (după caz); trecerea de pe banda de accelerare; părăsirea benzii de decelerare.

7.4.7. Depășirea/încrucișarea: depășirea altor vehicule (în cazul în care este posibil); circulația de-a lungul obstacolelor, de exemplu, mașini parcate; a fi depășit de alte vehicule (după caz).

7.4.8. Caracteristici speciale ale drumului (după caz): sensuri giratorii, treceri la nivel cu calea ferată; stații de autobuz/tramvai; treceri de pietoni; urcarea în rampă/coborârea pantelor lungi; tuneluri.

7.4.9. Luarea măsurilor de precauție necesare la coborârea din vehicul.

8.1.1. Reglarea scaunului pentru a obține poziția șezând corectă.

8.1.2. Reglarea oglinzilor retrovizoare, a centurilor de siguranță și a tetierelor în cazul în care sunt disponibile.

8.1.3. Realizarea unei verificări aleatorii a stării pneurilor, direcției, frânelor, luminilor, catadioptrilor, indicatoarelor de direcție și dispozitivului de avertizare sonoră.

8.1.4. Verificarea sistemelor de frânare asistată și direcție asistată; verificarea stării roților, a piulițelor de la roți, a apărătoarelor de noroi, a parbrizului, ferestrelor și ștergătoarelor, a fluidelor (de exemplu, uleiul de motor, lichidul de răcire, fluidul de spălare); verificarea și utilizarea tabloului de bord, inclusiv a echipamentului de înregistrare, conform cu definiția din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85. Această cerință nu se aplică solicitanților unui permis de conducere pentru un vehicul din categoria C1 sau C1E care nu intră în domeniul de aplicare al prezentului Regulament.

8.1.5. Verificarea presiunii aerului, a rezervoarelor de aer și a suspensiilor.

8.1.6. Controlarea elementelor de siguranță legate de încărcarea vehiculului: caroseria, învelișul, ușile pentru marfă, mecanismul de încărcare (în cazul în care este disponibil), încuierea cabinei, modul de încărcare, fixarea încărcăturii (doar pentru categoriile C, CE, C1, C1E).

8.1.7. Verificarea mecanismului de cuplare și a conexiunilor sistemului de frânare și ale circuitelor electrice (doar pentru categoriile CE, C1E, DE, D1E).

8.1.8. Capacitatea de a lua măsuri speciale privind siguranța vehiculului: verificarea caroseriei, a ușilor de serviciu, a ieșirilor de urgență, a echipamentului de prim-ajutor, a stingătoarelor de incendiu și a altor echipamente de siguranță (doar pentru categoriile D, DE, D1, D1E).

8.1.9. Citirea unei hărți rutiere, planificarea rutei, inclusiv folosirea sistemelor de navigație electronică (opțional).

8.2.1. Cuplarea și decuplarea sau decuplarea și recuplarea unei remorci de autovehiculul său; manevrarea trebuie să implice staționarea vehiculului tractor lângă remorcă (adică să nu fie în aceeași linie) (doar pentru categoriile CE, C1E, DE, D1E).

8.2.2. Mersul înapoi de-a lungul unei curbe al cărei traseu este lăsat la inițiativa statelor membre.

8.2.3. Parcarea în siguranță pentru încărcare/descărcare sau la o rampă/platformă de încărcare sau la o instalație similară (doar pentru categoriile C, CE, C1, C1E).

8.2.4. Parcarea pentru a permite călătorilor accesul în autobuz sau coborârea din autobuz în siguranță (doar pentru categoriile D, DE, D1, D1E).

8.3.1. Părăsirea zonei de staționare: după parcare, după o oprire în trafic; ieșirea de pe un drum de acces privat.

8.3.2. Conducerea pe un drum drept; încrucișarea cu alte vehicule, inclusiv în spații restrânse.

8.3.3. Conducere în curbe.

8.3.4. Intersecții; apropierea de intersecții și noduri rutiere și traversarea acestora.

8.3.5. Schimbarea direcției: viraje la stânga și la dreapta; schimbarea benzilor.

8.3.6. Intrarea/ieșirea de pe autostrăzi sau artere similare (în cazul în care sunt disponibile); trecere de pe banda de accelerare; părăsirea benzii de decelerare.

8.3.7. Depășirea/încrucișarea: depășirea altor vehicule (în cazul în care este posibil); circulația de-a lungul obstacolelor, de exemplu, mașini parcate; a fi depășit de alte vehicule (după caz).

8.3.8. Caracteristici speciale ale drumului (după caz): sensuri giratorii, treceri la nivel cu calea ferată; stații de autobuz/tramvai; treceri de pietoni; urcarea în rampă/coborârea pantelor lungi; tuneluri.

8.3.9. Luarea măsurilor de precauție necesare la coborârea din vehicul.

8.4.1. Conducerea în așa fel încât să se asigure siguranța și reducerea consumului de combustibil și a emisiilor în accelerare, decelerare, în pantă ascendentă și pantă descendentă, prin selectarea manuală a vitezelor, dacă este necesar.

9.1. Pentru fiecare din situațiile de conducere menționate mai sus, evaluarea trebuie să reflecte gradul de ușurință cu care candidatul controlează vehiculul și capacitatea de a conduce în trafic în deplină siguranță. Examinatorul trebuie să se simtă în siguranță pe durata întregii probe. Erorile de conducere sau comportamentul care pune în pericol siguranța vehiculului de examen, a călătorilor sau a altor utilizatori ai drumului se penalizează prin nepromovarea examenului, indiferent dacă examinatorul sau persoana însoțitoare trebuie să intervină sau nu. Cu toate acestea, examinatorul este liber să decidă dacă proba practică ar trebui să fie finalizată sau nu.

Examinatorii trebuie să fie formați pentru a evalua corect capacitatea candidatului de a conduce în siguranță. Munca examinatorilor trebuie să fie monitorizată și supervizată de un organism autorizat de statul membru, pentru a se asigura aplicarea corectă și omogenă a dispozițiilor privind aprecierea erorilor, în conformitate cu normele definite în prezenta anexă.

9.2. În timpul evaluării, examinatorii acordă o atenție specială comportării preventive și politicoase la volan. Aceasta ar trebui să reflecte stilul general de conducere, iar examinatorul ar trebui să ia în considerare profilul global al candidatului. Acesta include conducerea adaptată și hotărâtă (în siguranță), luând în considerare condițiile meteo și starea drumului, ceilalți participanți la trafic, interesele celorlalți utilizatori ai drumului (în special cei mai vulnerabili) și capacitatea de anticipare.

9.3. De asemenea, examinatorul evaluează dacă respectivul candidat:

▼M3

▼B

— să recunoască pericolele din trafic și să evalueze gravitatea lor;

— să aibă suficient control asupra vehiculului pentru a nu crea situații periculoase și să reacționeze adecvat în cazul producerii unor astfel de situații;

— să respecte dispozițiile legale privind circulația rutieră, în special cele de prevenire a accidentelor rutiere și de menținere a fluenței circulației;

— să depisteze orice defecțiuni tehnice majore ale vehiculelor lor, în special cele care pun în pericol siguranța, și să le remedieze în mod adecvat;

— să ia în considerare toți factorii care afectează comportamentul de conducere (de exemplu, alcoolul, oboseala, vederea slabă etc.) astfel încât să își mențină la capacitate maximă facultățile necesare conducerii în siguranță;

— să contribuie la siguranța tuturor utilizatorilor drumurilor, în special a celor mai expuși, prin arătarea respectului cuvenit celorlalți.

1. În sensul prezentei anexe, conducătorii auto se clasifică în două grupe:

2. În mod similar, candidații care solicită eliberarea pentru prima dată a permisului de conducere sau reînnoirea permisului de conducere sunt încadrați în grupa de care aparțin la eliberarea sau reînnoirea permisului de conducere.

3. Grupa 1:

Candidaților li se cere să efectueze un examen medical, în cazul în care devine evident, la întocmirea formalităților necesare sau în timpul probelor de examinare pe care trebuie să le susțină înainte de obținerea permisului de conducere, că suferă de una sau mai multe dintre afecțiunile medicale menționate în prezenta anexă.

4. Grupa 2:

Candidații efectuează examenele medicale înainte de eliberarea inițială a permisului de conducere, iar apoi conducătorii auto vor fi controlați în conformitate cu sistemul național în vigoare din statul membru de reședință obișnuită ori de câte ori permisul lor de conducere este reînnoit.

5. Normele stabilite de statele membre pentru eliberarea sau orice reînnoire ulterioară a permisului de conducere pot fi mai stricte decât cele menționate în prezenta anexă.

6. Toți solicitanții unui permis de conducere trebuie să se supună unui examen corespunzător pentru a se asigura că au acuitatea vizuală necesară pentru conducerea unui autovehicul. Dacă există motive de îndoială cu privire la acuitatea vizuală a solicitantului, acesta este examinat de un organ medical de specialitate. La examinarea respectivă, se acordă o atenție deosebită următoarelor: acuitatea vizuală, câmpul vizual, capacitatea vizuală în condiții de luminozitate redusă, sensibilitatea la lumină puternică și contraste, diplopia și alte afecțiuni oculare care periclitează condusul în condiții de siguranță.

În cazul conducătorilor auto din Grupa 1, permisul poate fi acordat în „condiții excepționale” atunci când standardele de câmp vizual și de acuitate vizuală nu pot fi respectate; în aceste cazuri, conducătorul auto trebuie să se supună unui examen medical efectuat de un organ medical de specialitate pentru a demonstra că funcția vizuală nu este afectată și în alte moduri (inclusiv sensibilitatea la lumină puternică și contrast și vederea în condiții de luminozitate redusă). Conducătorul auto sau solicitantul trebuie să se supună și unei probe practice pozitive efectuate de o autoritate competentă.

6.1. Persoanele care solicită un permis de conducere sau reînnoirea acestui permis au o acuitate vizuală binoculară, dacă este necesar, cu lentile de corecție, de cel puțin 0,5 când se utilizează ambii ochi.

În plus, câmpul vizual orizontal trebuie să fie de cel puțin 120 de grade, extensia trebuie să fie de cel puțin 50 de grade la stânga și la dreapta și de 20 de grade ascendent și descendent. Nu trebuie să existe deficiențe pe o rază de 20 de grade față de axul central.

Atunci când se detectează sau se declară o afecțiune oculară evolutivă, se pot emite sau reînnoi permise de conducere, sub rezerva ca solicitantul să se supună unor examene periodice realizate de un organ medical de specialitate.

6.2. Persoanele care solicită un permis de conducere sau reînnoirea acestui permis și care au pierdut în totalitate vederea la un ochi sau care utilizează doar un ochi (de exemplu în cazul diplopiei) trebuie să aibă o acuitatea vizuală de cel puțin 0,5 cu lentile de corecție, dacă este necesar. Organul medical de specialitate trebuie să certifice existența suficient de îndelungată a stării respective de vedere monoculară pentru a permite adaptarea și că, la ochiul respectiv, câmpul vizual întrunește cerințele stabilite la punctul 6.1.

6.3. După apariția recentă a diplopiei sau după pierderea vederii la un ochi, trebuie să existe o perioadă suficientă de adaptare (de exemplu, șase luni) pe durata căreia se interzice condusul autovehiculelor. După această perioadă, condusul se permite numai în urma unui aviz favorabil din partea specialiștilor oftalmologi și a experților auto.

6.4. Persoanele care solicită un permis de conducere sau reînnoirea acestui permis trebuie să aibă o acuitate vizuală, cu lentile de corecție dacă este necesar, de cel puțin 0,8 la ochiul mai bun și de cel puțin 0,1 la ochiul mai slab. Dacă se utilizează lentile de corecție pentru a obține valori de 0,8 și 0,1, acuitatea respectivă (0,8 și 0,1) trebuie să se obțină fie prin corecție cu ajutorul ochelarilor de maximum plus opt dioptrii, fie cu ajutorul lentilelor de contact. Corecția trebuie să fie bine tolerată.

În plus, câmpul vizual orizontal trebuie să fie de cel puțin 160 de grade la ambii ochi, extensia trebuie să fie de cel puțin 70 de grade la stânga și la dreapta și de 30 de grade ascendent și descendent. Nu trebuie să existe deficiențe pe o rază de 30 de grade față de axul central.

Nu se emit sau reînnoiesc permise de conducere pentru solicitanții sau conducătorii auto care prezintă probleme în ceea ce privește sensibilitatea la contraste sau care suferă de diplopie.

După o pierdere importantă a vederii la un ochi, trebuie să existe o perioadă suficientă de adaptare (de exemplu, șase luni) pe durata căreia se interzice condusul autovehiculelor. După această perioadă, condusul se permite numai în urma unui aviz favorabil din partea specialiștilor oftalmologi și a experților auto.

7. Permisele de conducere pot fi eliberate sau reînnoite pentru candidații sau conducătorii auto din grupa 2 sub rezerva avizului unei autorități medicale competente; se va acorda o atenție specială examinării medicale ținând seama de posibilitățile de compensare.

8. Permisele de conducere nu sunt eliberate sau reînnoite pentru candidații sau conducătorii auto care suferă de afecțiuni sau anormalități ale aparatului locomotor care fac periculoasă conducerea unui autovehicul.

8.1. Permisele de conducere, sub rezerva anumitor restricții, în cazul în care este necesar, pot fi eliberate unor candidați sau conducători auto cu handicap fizic, în urma emiterii unui aviz al unei autorități medicale competente. Acest aviz trebuie să aibă la bază o evaluare medicală a afecțiunii sau anomaliei respective și, în cazul în care este necesar, un test practic. De asemenea, avizul trebuie să indice ce tip de modificare este necesară la vehicul și dacă respectivul conducător auto trebuie să poarte un dispozitiv ortopedic, în măsura în care proba de verificare a aptitudinilor și comportamentului demonstrează că, utilizând un astfel de dispozitiv, conducerea vehiculului nu ar fi periculoasă.

8.2. Permisele de conducere pot fi eliberate sau reînnoite pentru orice solicitant care suferă de o afecțiune progresivă, cu condiția ca persoana cu handicap să fie examinată cu regularitate pentru a se verifica dacă mai este capabilă să conducă vehiculul în deplină siguranță.

În cazul stagnării handicapului, permisele de conducere pot fi eliberate sau reînnoite fără ca solicitantul să fie supus examinării medicale periodice.

8.3. Autoritatea medicală competentă acordă atenția cuvenită riscurilor și pericolelor suplimentare implicate de conducerea vehiculelor care intră în definirea acestei grupe.

9. Orice afecțiune care poate expune candidatul pentru obținerea primului permis de conducere sau conducătorul auto care solicită reînnoirea acestuia la cedarea bruscă a sistemului cardiovascular, de natură a provoca o alterare bruscă a funcțiilor cerebrale, constituie un pericol pentru siguranța rutieră.

9.1. Permisele de conducere nu sunt eliberate sau reînnoite candidaților sau conducătorilor auto cu tulburări grave ale ritmului cardiac.

9.2. Permisele de conducere pot fi eliberate sau reînnoite candidaților sau conducătorilor auto care poartă stimulator cardiac, sub rezerva avizului medical autorizat și a verificărilor medicale periodice.

9.3. Problema eliberării sau preschimbării unui permis de conducere pentru candidații sau conducătorii auto care suferă de tensiune arterială anormală se apreciază în funcție de alte rezultate ale examinării, de eventualele complicații aferente și de pericolul pe care l-ar putea constitui acestea pentru siguranța rutieră.

9.4. În general, un permis de conducere nu este eliberat sau reînnoit candidaților sau conducătorilor auto care suferă de angină în repaus sau la emoție. Eliberarea sau reînnoirea permisului de conducere oricărui candidat sau conducător auto care a suferit un infarct miocardic se face sub rezerva avizului medical autorizat și, în cazul în care este necesar, a controalelor medicale periodice.

9.5. Autoritatea medicală competentă acordă atenția cuvenită riscurilor și pericolelor suplimentare implicate de conducerea vehiculelor care intră în definirea acestei grupe.

10. La punctele de mai jos, prin hipoglicemie acută se înțelege că este necesar ajutorul unei alte persoane, iar prin hipoglicemie cronică se înțelege al doilea episod de hipoglicemie acută în decursul a 12 luni.

10.1. Solicitanților sau conducătorilor auto care suferă de diabet zaharat li se pot acorda sau reînnoi permisele de conducere. În cazul în care aceștia urmează un tratament medicamentos, trebuie să obțină un aviz medical autorizat și să fie examinați periodic, după caz, dar intervalul dintre examinări nu trebuie să depășească cinci ani.

10.2. Nu se emit sau reînnoiesc permise de conducere pentru solicitanții sau conducătorii auto cu episoade repetate de hipoglicemie acută și/sau care nu sunt deplin conștienți de implicațiile acesteia. Un conducător auto care suferă de diabet trebuie să demonstreze că înțelege riscurile hipoglicemiei și că este capabil să țină sub control aceste episoade.

10.3. Conducătorilor auto care suferă de diabet zaharat li se pot emite sau reînnoi permisele din Grupa 2. În cazul în care aceștia urmează un tratament medicamentos cu risc de inducere a hipoglicemiei (respectiv cu insulină și unele comprimate), se aplică următoarele criterii:

În plus, în aceste cazuri, permisele se emit sub rezerva unui aviz al unui organ medical de specialitate și a examinărilor medicale periodice care trebuie să aibă loc la intervale care să nu depășească trei ani.

10.4. Un episod de hipoglicemie acută în timpul orelor de activitate, chiar dacă nu este în legătură cu condusul, trebuie raportat și determină o reevaluare a capacității de a conduce autovehicule.

11.1. Permisele de conducere nu sunt eliberate sau reînnoite candidaților sau conducătorilor auto care suferă de afecțiuni neurologice grave, în afara cazului în care solicitarea se bazează pe un aviz medical autorizat.

În consecință, tulburările neurologice asociate afecțiunilor sau intervențiilor chirurgicale care afectează sistemul nervos central sau periferic, conduc la deficiențe senzoriale sau motorii și afectează echilibrul și coordonarea trebuie să fie luate în considerare în funcție de efectele lor funcționale și riscurile evolutive. În astfel de cazuri, eliberarea sau reînnoirea permisului de conducere se poate face sub rezerva evaluării periodice în cazul riscului de agravare.

11.2. La punctele de mai jos, sindromul de apnee moderată în somn de tip obstructiv corespunde unui număr de episoade de apnee și hipopnee pe oră (indice apnee-hipopnee) cuprins între 15 și 29, iar sindromul de apnee severă în somn de tip obstructiv corespunde unui indice apnee-hipopnee de minimum 30, ambele fiind asociate cu somnolență diurnă excesivă.

11.3. Candidații sau conducătorii auto pentru care există suspiciuni de sindrom de apnee moderată sau severă în somn de tip obstructiv se supun unei consultații medicale, pentru obținerea unui aviz autorizat, înainte de eliberarea sau reînnoirea permisului de conducere. Aceștia pot fi sfătuiți să nu conducă până la confirmarea diagnosticului.

11.4. Permisele de conducere pot fi eliberate candidaților sau conducătorilor auto care prezintă sindrom de apnee moderată sau severă în somn de tip obstructiv și care dovedesc că își controlează afecțiunea în mod corespunzător, că respectă un tratament adecvat și că prezintă îmbunătățiri în ceea ce privește somnolența, dacă este cazul, fapt confirmat de un aviz medical autorizat.

11.5. Candidații sau conducătorii auto care prezintă sindrom de apnee moderată sau severă în somn de tip obstructiv și care urmează un tratament trebuie să facă obiectul unei examinări medicale periodice, la intervale care nu depășesc trei ani pentru conducătorii auto din grupa 1 și un an pentru conducătorii auto din grupa 2, pentru a stabili măsura în care respectă tratamentul, necesitatea de a continua tratamentul și menținerea unei vigilențe adecvate.

12. Crizele de epilepsie sau alte tulburări subite ale stării de conștiență constituie un real pericol pentru siguranța rutieră dacă apar la o persoană care conduce un autovehicul.

Epilepsia este definită ca atare dacă au avut loc două sau mai multe crize de epilepsie la un interval mai mic de cinci ani. O criză de epilepsie provocată este definită ca o criză care are un factor provocator recognoscibil care poate fi evitat.

O persoană care a avut o criză inițială sau izolată ori și-a pierdut conștiența trebuie sfătuită să nu conducă autovehicule. Este necesară întocmirea unui raport de specialitate în care să se precizeze perioada de interzicere a condusului și monitorizarea ulterioară necesară.

Este foarte important să se identifice sindromul epileptic specific și tipul de criză pentru efectuarea unei evaluări corespunzătoare a capacității de a conduce autovehicule (inclusiv riscul producerii unor noi crize) și să se prescrie terapia corespunzătoare. Acestea se efectuează de un neurolog.

12.1. Conducătorilor auto cu epilepsie din Grupa 1 trebuie să li se monitorizeze capacitatea de a conduce până când trec cel puțin cinci ani fără nicio criză.

Dacă persoana suferă de epilepsie, criteriile pentru acordarea/reînnoirea necondiționată a permisului nu sunt întrunite. Autoritatea responsabilă de eliberarea permiselor de conducere trebuie notificată în acest sens.

12.2. Crize de epilepsie provocate: solicitantul care a avut o criză de epilepsie favorizată de un factor provocator recognoscibil care este improbabil să apară în timpul condusului poate fi declarat apt pentru a conduce de la caz la caz, în funcție de avizul neurologic [evaluarea trebuie să se facă, după caz, conform celorlalte secțiuni ale anexei III (de exemplu în cazul alcoolului sau altor comorbidități)].

12.3. Prima criză (neprovocată) sau o criză singulară neprovocată: solicitantul care a avut o primă criză de epilepsie neprovocată poate fi declarat apt pentru condus după o perioadă de șase luni în care nu au mai avut loc crize și dacă s-a efectuat o evaluare medicală corespunzătoare. Autoritățile naționale pot permite conducătorilor auto cu prognostic bun recunoscut să conducă înaintea încheierii acestei perioade.

12.4. Pierderea conștienței: Pierderea conștienței trebuie evaluată în funcție de riscul de recurență în timpul condusului.

12.5. Epilepsie: Conducătorii auto sau solicitanții pot fi declarați apți pentru condus după trecerea unui an în care nu au mai avut loc crize.

12.6. Crize exclusiv în timpul somnului: Solicitantul sau conducătorul auto care nu a avut crize decât în timpul somnului poate fi declarat apt pentru a conduce dacă acest tipar a fost observat pe o perioadă care nu trebuie să fie mai mică decât perioada fără crize necesară în cazul epilepsiei. Dacă apar atacuri sau crize în timpul perioadei de veghe, este necesară o perioadă suplimentară de un an fără crize înainte de acordarea sau reînnoirea permisului (a se vedea „Epilepsia”).

12.7. Crize care nu influențează starea de conștiență sau capacitatea de reacție: Solicitantul sau conducătorul auto care nu a avut alte crize decât cele în privința cărora s-a demonstrat că nu afectează nici starea de conștiență și nici capacitatea de reacție poate fi declarat apt pentru a conduce dacă acest tipar a fost observat pe o perioadă care nu trebuie să fie mai mică decât perioada fără crize necesară în cazul epilepsiei. Dacă apar orice fel de alte atacuri sau crize, este necesară o perioadă suplimentară de un an fără crize înainte de acordarea sau reînnoirea permisului (a se vedea „Epilepsia”).

12.8. Crize provocate de schimbarea sau eliminarea terapiei medicamentoase antiepileptice la recomandarea unui medic: Pacientul poate fi sfătuit să nu conducă timp de șase luni de la încetarea tratamentului. Crizele care apar în timpul schimbării sau eliminării tratamentului medicamentos prescrise de medic duc la interzicerea condusului pentru trei luni dacă se reia tratamentul anterior.

12.9. După intervenția chirurgicală în scop curativ a se vedea „Epilepsia”.

12.10. Solicitantul nu trebuie să urmeze tratament medicamentos antiepileptic în perioada în care nu trebuie să existe crize. A fost realizată o monitorizare medicală corespunzătoare. La examenele neurologice amănunțite nu trebuie să se confirme o patologie cerebrală aferentă afecțiunii și nu trebuie să se înregistreze nicio activitate epileptiformă pe electroencefalogramă (EEG). După un episod acut, trebuie să se facă o EEG și un examen neurologic corespunzător.

12.11. Crize de epilepsie provocate: Solicitantul care a avut o criză de epilepsie determinată de un factor recognoscibil care este improbabil să apară în timpul condusului poate fi declarat apt pentru a conduce de la caz la caz, în funcție de avizul neurologic. După un episod acut, trebuie să se facă o EEG și un examen neurologic corespunzător.

O persoană care prezintă o leziune structurală intracerebrală și care prezintă un risc mare de apariție a crizelor nu trebuie să conducă autovehicule din Grupa 2 până când riscul de epilepsie scade la cel mult 2 % pe an. Examenul de specialitate trebuie efectuat, după caz, în conformitate cu alte secțiuni relevante ale anexei III (de exemplu, în cazul consumului de alcool).

12.12. Prima criză (neprovocată) sau o criză singulară neprovocată: Solicitantul care a avut o primă criză de epilepsie neprovocată poate fi declarat apt pentru condus după o perioadă de cinci ani în care nu au mai avut loc crize și în care nu s-a administrat tratament medicamentos, dacă s-a efectuat un examen neurologic corespunzător. Autoritățile naționale pot permite conducătorilor auto cu prognostic bun recunoscut să conducă înaintea încheierii acestei perioade.

12.13. Pierderea conștienței: Pierderea conștienței trebuie evaluată în funcție de riscul de recurență în timpul condusului. Riscul de recurență trebuie să fie de cel mult 2 % pe an.

12.14. Epilepsie: Trebuie să treacă o perioadă de zece ani fără crize și fără administrarea unui tratament medicamentos antiepileptic. Autoritățile naționale pot permite conducătorilor auto cu prognostic bun recunoscut să conducă înaintea încheierii acestei perioade. Aceasta se aplică și în cazul „epilepsiei juvenile”.

Anumite afecțiuni (de exemplu, malformații artero-venoase sau hemoragii intracerebrale) presupun o creștere a riscului de apariție a crizelor, chiar în cazurile în care nu a avut loc nicio criză anterioară. Într-o astfel de situație trebuie efectuat un examen de către un organ medical de specialitate; riscul de apariție a unei crize trebuie să fie de cel mult 2 % pe an pentru acordarea sau reînnoirea permisului.

13.1. Permisele de conducere nu sunt eliberate sau reînnoite candidaților sau conducătorilor auto care suferă de:

în afara cazurilor în care solicitarea lor este însoțită de un aviz medical autorizat și, în cazul în care este necesar, sub rezerva controalelor medicale periodice.

13.2. Autoritatea medicală competentă acordă atenția cuvenită riscurilor și pericolelor suplimentare implicate de conducerea vehiculelor care intră în definirea acestei grupe.

14. Consumul de alcool constituie un pericol major pentru siguranța rutieră. Ținând cont de gravitatea acestui fapt, se impune o mare vigilență în plan medical.

14.1. Permisele de conducere nu sunt eliberate sau reînnoite candidaților sau conducătorilor auto care sunt dependenți de alcool sau sunt incapabili să se abțină de la consumul de alcool atunci când conduc.

După o perioadă de abstinență dovedită și sub rezerva avizului medical autorizat și a controalelor medicale periodice, permisele de conducere pot fi eliberate sau reînnoite candidaților sau conducătorilor auto care au fost dependenți de alcool în trecut.

14.2. Autoritatea medicală competentă acordă atenția cuvenită riscurilor și pericolelor suplimentare implicate de conducerea vehiculelor care intră în definirea acestei grupe.

15. Abuz:

Permisele de conducere nu sunt eliberate sau reînnoite solicitanților sau conducătorilor auto care sunt dependenți de substanțe psihotrope sau care nu sunt dependenți de astfel de substanțe, dar fac abuz de ele în mod regulat, oricare ar fi categoria de permis care se solicită.

15.1. Permisele de conducere nu sunt eliberate sau reînnoite candidaților sau conducătorilor auto care sunt dependenți de substanțe psihotrope, sub orice formă, care pot limita capacitatea lor de a conduce în siguranță în cazul în care cantitățile absorbite sunt atât de mari încât au efecte negative asupra conducerii. Aceasta se aplică tuturor medicamentelor sau combinațiilor de medicamente care afectează capacitatea de a conduce.

15.2. Autoritatea medicală competentă acordă atenția cuvenită riscurilor și pericolelor suplimentare implicate de conducerea vehiculelor care intră în definirea acestei grupe.

16.1. Permisele de conducere pot fi eliberate sau reînnoite candidaților sau conducătorilor auto care suferă de insuficiență renală gravă, sub rezerva avizului medical autorizat și a controalelor medicale periodice.

16.2. Permisele de conducere nu trebuie eliberate sau reînnoite candidaților sau conducătorilor auto care suferă de insuficiență renală gravă ireversibilă, cu excepția cazurilor excepționale justificate în mod corespunzător printr-un aviz medical autorizat și sub rezerva controalelor medicale periodice.

17.1. Permisele de conducere pot fi eliberate sau reînnoite candidaților sau conducătorilor auto care au suferit un transplant de organe sau au un implant artificial care afectează capacitatea lor de a conduce, sub rezerva avizului medical autorizat și, în cazul în care este necesar, a controalelor medicale periodice.

17.2. Autoritatea medicală competentă acordă atenția cuvenită riscurilor și pericolelor suplimentare implicate de conducerea vehiculelor care intră în definirea acestei grupe.

18. Ca regulă generală, permisele de conducere nu sunt eliberate sau reînnoite candidaților sau conducătorilor auto care suferă de o afecțiune care nu este menționată la alineatul precedent, dar este susceptibilă de a constitui sau de a genera o incapacitate funcțională care poate afecta siguranța rutieră, în afara cazului în care solicitarea se bazează pe un aviz medical autorizat și, în cazul în care este necesar, sub rezerva controalelor medicale periodice.

1.1. O persoană autorizată să asigure evaluarea practică într-un autovehicul a aptitudinilor de conducere ale unui candidat trebuie să aibă cunoștințele, aptitudinile și competențele referitoare la subiectele menționate la punctele 1.2-1.6.

1.2. Competențele unui examinator trebuie să fie relevante pentru evaluarea performanțelor unui candidat care dorește să obțină permisul de conducere pentru categoria pentru care s-a organizat examenul de conducere.

1.3. Cunoașterea și înțelegerea conducerii și evaluării:

1.4. Competențe privind evaluarea:

1.5. Aptitudini personale de conducere:

1.6. Calitatea serviciului:

1.7. Cunoașterea tehnicii și fizicii autovehiculelor:

1.8. Conducerea cu economie de carburant și cu respect față de mediul înconjurător.

2.1. Un examinator pentru categoria B:

2.2. Un examinator pentru celelalte categorii:

2.3.1. Statele membre pot autoriza un examinator să asigure desfășurarea examenelor de conducere pentru categoriile AM, A1, A2 și A, pe baza promovării calificării inițiale prevăzute la punctul 3 pentru una dintre aceste categorii.

2.3.2. Statele membre pot autoriza un examinator să asigure desfășurarea examenelor de conducere pentru categoriile C1, C, D1 și D, pe baza promovării calificării inițiale prevăzute la punctul 3 pentru una dintre aceste categorii.

2.3.3. Statele membre pot autoriza un examinator să asigure desfășurarea examenelor de conducere pentru categoriile BE, C1E, CE, D1E și DE, pe baza promovării calificării inițiale prevăzute la punctul 3 pentru una dintre aceste categorii.

3.1.1. Înainte ca o persoană să poate fi autorizată pentru a asigura desfășurarea examenelor de conducere, persoana respectivă trebuie să finalizeze în mod satisfăcător un astfel de program de formare pe care un stat membru îl poate specifica pentru a avea competențele prevăzute la punctul 1.

3.1.2. Pentru fiecare program de formare, statele membre trebuie să stabilească dacă conținutul respectivului program va fi legat de autorizarea desfășurării evaluării probelor de conducere pentru o categorie sau mai multe categorii.

3.2.1. Înainte ca o persoană să poată fi autorizată să asigure desfășurarea examenelor de conducere, persoana respectivă trebuie să demonstreze că posedă un nivel satisfăcător de cunoștințe, înțelegere și aptitudini în privința subiectelor enumerate la punctul 1.

3.2.2. Statele membre desfășoară un proces de examinare care evaluează, într-o manieră pedagogică adecvată, competențele unei persoane, astfel cum au fost definite la punctul 1, în special la punctul 1.4. Procesul de examinare trebuie să includă atât o probă teoretică, cât și o probă practică. În cazul în care este necesar, se poate folosi evaluarea asistată de calculator. Detaliile privind natura și durata oricăror probe de verificare și evaluări din cadrul examinării sunt lăsate la aprecierea fiecărui stat membru.

3.2.3. Statele membre trebuie să determine dacă conținutul oricărei examinări se leagă de autorizația de a asigura desfășurarea examenelor de conducere pentru una sau mai multe categorii de permise de conducere.

4.1.1. Statele membre stabilesc dispoziții privind asigurarea calității care să permită menținerea nivelului examinatorilor.

4.1.2. Dispozițiile privind asigurarea calității ar trebui să prevadă controlul examinatorilor la locul lor de muncă, formarea lor ulterioară și reacreditarea, dezvoltarea lor profesională continuă și evaluarea periodică a rezultatelor examenelor de conducere la care au asistat.

4.1.3. Statele membre trebuie să prevadă ca fiecare examinator să fie supus unui control anual, punând în aplicare dispozițiile privind asigurarea calității, menționate la punctul 4.1.2. De asemenea, statele membre trebuie să prevadă ca fiecare examinator să fie observat pe parcursul desfășurării examenelor de conducere o dată la fiecare 5 ani, pentru o perioadă minimă cumulată de cel puțin o jumătate de zi, permițând observarea mai multor examene. Atunci când sunt identificate probleme, ar trebui să se ia măsuri corective. Persoana care efectuează controlul trebuie să fie o persoană autorizată în acest scop de către statul membru.

4.1.4. Statele membre pot prevedea ca, atunci când un examinator este autorizat să asigure desfășurarea examenelor de conducere la mai multe categorii, prin îndeplinirea cerințelor privind asigurarea desfășurării examenelor pentru o categorie, îndeplinește cerințele pentru mai multe categorii.

4.1.5. Activitatea de examinare auto trebuie să fie monitorizată și controlată de un organism autorizat de către statul membru, pentru a se asigura că evaluarea este corectă și logică.

4.2.1. Statele membre prevăd că, pentru a rămâne autorizați, examinatorii, indiferent de numărul de categorii pentru care sunt acreditați, susțin:

4.2.2. Statele membre iau măsurile adecvate pentru a se asigura că se efectuează cu promptitudine formarea specifică a acelor examinatori la care s-a constatat o aplicare greșită a sistemului de asigurare a calității aflat în vigoare.

4.2.3. Formarea continuă poate lua forma unei ședințe de informare, unei formări într-o sală de curs, a învățării în mod tradițional sau pe suport electronic; acestea pot fi efectuate individual sau în grup. Ele pot include reacreditări în conformitate cu normele pe care statele membre le consideră adecvate.

4.2.4. Statele membre pot prevedea ca, în cazul în care un examinator este autorizat să asigure desfășurarea examenelor de conducere pentru mai multe categorii, prin îndeplinirea cerințelor privind formarea periodică pentru examenele pentru o categorie, îndeplinește cerințele pentru mai multe categorii, numai în cazul în care este îndeplinită condiția prevăzută la punctul 4.2.5.

4.2.5. În cazul în care un examinator nu a asigurat desfășurarea examenelor de conducere pentru o categorie pe parcursul unei perioade de 24 de luni, examinatorul susține o reevaluare adecvată înainte de a i se permite să desfășoare examene de conducere pentru categoria respectivă. Reevaluarea poate fi susținută ca parte a cerințelor precizate la punctul 4.2.1.

5.1. Statele membre pot prevedea ca persoanele autorizate să asigure desfășurarea examenelor de conducere imediat înainte de intrarea în vigoare a prezentelor dispoziții să continue să asigure desfășurarea examenelor de conducere, cu toate că nu au fost autorizate în conformitate cu condițiile generale de la punctul 2 sau cu procesul inițial de calificare prevăzut la punctul 3.

5.2. Cu toate acestea, acești examinatori se supun dispozițiilor privind controlul efectuat cu regularitate și asigurarea calității prevăzute la punctul 4.

1. Statele membre iau măsurile necesare pentru:

2. Durata formării conducătorilor auto

3. Conținutul formării conducătorilor auto

Formarea conducătorilor auto cuprinde cunoștințele, aptitudinile și comportamentul prevăzute la punctele 2 și 7 din anexa II. Se acordă atenție specială:

Componenta practică include următoarele exerciții: accelerare, decelerare, mersul înapoi, frânarea, distanța de frânare, schimbarea benzii de circulație, frânare/manevră de urgență, balansul remorcii, decuplarea și recuplarea unei remorci la autovehiculul său, parcarea.

4. Durata și conținutul probei de verificare a aptitudinilor și comportamentului

1. Statele membre iau măsurile necesare pentru:

2. Durata formării conducătorilor auto

3. Conținutul formării conducătorilor auto

4. Durata și conținutul probei de verificare a aptitudinilor și comportamentului