11.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 265/1

(1)

În temeiul Directivei 2006/116/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), termenul de protecție de care beneficiază artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme este de 50 ani.

(2)

În cazul artiștilor interpreți sau executanți, această perioadă începe de la data executării sau, în cazul în care fixarea executării face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări publice legale în decurs de 50 de ani de la executare, de la data primei astfel de publicări sau a primei astfel de comunicări publice, în funcție de care dintre aceste date este prima.

(3)

Pentru producătorii de fonograme, perioada începe de la data fixării fonogramei sau de la data publicării ei legale în decurs de 50 de ani de la fixare sau, în cazul în care nu se publică astfel, de la data comunicării ei publice legale în decurs de 50 de ani de la fixare.

(4)

Importanța recunoscută pe plan social a contribuției creatoare a artiștilor interpreți sau executanți ar trebui să se reflecte și într-un grad de protecție care să constituie o recunoaștere a contribuției lor creatoare și artistice.

(5)

Artiștii interpreți sau executanți debutează, în general, devreme și, adeseori, actualul termen de 50 de ani, care se aplică fixării executării, nu le protejează executările pe întreaga durată a vieții acestora. Ca urmare a acestui fapt, unii artiști interpreți sau executanți se confruntă cu o lipsă de venituri la sfârșitul vieții. În plus, adeseori, artiștii interpreți sau executanți nu se mai pot prevala de drepturile lor pentru a împiedica sau a restrânge utilizarea executărilor lor de o manieră care le-ar putea aduce prejudicii pe durata vieții.

(6)

Artiștii interpreți sau executanți ar trebui să poată beneficia cel puțin pe toată durata vieții de veniturile provenind din drepturile exclusive de reproducere și punere la dispoziție, prevăzute prin Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (4), din compensațiile echitabile pentru reproducerile pentru uz personal în sensul aceleiași directive, precum și din drepturile exclusive de distribuție și de închiriere în sensul Directivei 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale (5).

(7)

Termenul de protecție pentru fixarea executării și pentru fonograme ar trebui, prin urmare, prelungit la 70 de ani de la faptul generator de drepturi relevant.

(8)

Drepturile legate de fixarea unei executări ar trebui să se întoarcă la artistul interpret sau executant în cazul în care producătorul fonogramei nu pune în vânzare un număr suficient de exemplare din fonogramă în sensul Convenției internaționale pentru protecția artiștilor interpreți sau executanți, a producătorilor de fonograme și a organismelor de radiodifuziune, sau nu pune la dispoziția publicului fonograma respectivă, care ar fi în domeniul public, dacă nu s-ar fi prelungit termenul de protecție. Această opțiune ar trebui să fie disponibilă la expirarea unei interval de timp rezonabil acordat producătorului de fonograme pentru a desfășura aceste două acțiuni de valorificare. În consecință, ar trebui ca drepturile producătorului de fonograme asupra fonogramei respective să înceteze, spre a se evita situația în care drepturile acestuia coexistă cu cele ale artistului interpret sau executant referitoare la fixarea unei executări, care nu mai sunt transferate sau cesionate producătorului fonogramei.

(9)

La stabilirea unui raport contractual cu producătorul de fonograme, artistul interpret sau executant trebuie, în mod normal, să transfere sau să cesioneze către producătorul de fonograme drepturile exclusive de reproducere, distribuție, închiriere și punere la dispoziție a fixării executării sale. În schimb, unor artiști li se plătește un avans din redevențe și beneficiază de plăți după ce producătorul de fonograme își recuperează avansul inițial și operează celelalte deduceri definite în contract. Alți artiști interpreți sau executanți transferă sau cesionează drepturile exclusive în schimbul unei plăți unice („remunerație nerecurentă”). Acesta este, în special, cazul artiștilor interpreți sau executanți care cântă muzica de fundal și nu apar în distribuție („artiști nenominalizați”), dar, uneori, și al celor care figurează în distribuție („artiști nominalizați”).

(10)

Pentru ca artiștii interpreți sau executanți care au transferat sau cesionat drepturile exclusive către producătorii de fonograme să beneficieze totuși de această prelungire a termenului, este necesar să se introducă o serie de măsuri însoțitoare.

(11)

O primă măsură însoțitoare ar trebui să fie instituirea obligației ca producătorii de fonograme să cotizeze, cel puțin o dată pe an, cu o sumă echivalentă cu 20 % din veniturile provenind din drepturile exclusive de distribuție, reproducere și punere la dispoziție a acelor fonograme. Prin „venituri” se înțeleg veniturile obținute de producătorul de fonograme înaintea deducerii costurilor.

(12)

Plata acestor sume ar trebui să fie rezervată exclusiv în beneficiul artiștilor interpreți sau executanți ale căror executări sunt fixate pe fonograme și care și-au transferat sau cesionat drepturile producătorului de fonograme în schimbul unei plăți unice. Sumele astfel colectate ar trebui să se distribuie individual artiștilor nenominalizați cel puțin o dată pe an. Această distribuire ar trebui încredințată organismelor de gestiune colectivă și se aplică normele naționale privind veniturile nerepartizabile. Pentru a evita impunerea unor sarcini disproporționate la colectarea și administrarea acestor venituri, statele membre ar trebui să poată reglementa măsura în care microîntreprinderile sunt supuse obligației de a contribui, în cazurile în care astfel de plăți ar părea nerezonabile în raport cu costurile de colectare și administrare a acestor venituri.

(13)

Cu toate acestea, în temeiul articolului 5 din Directiva 2006/115/CE, artiștii interpreți sau executanți beneficiază deja de dreptul la o remunerație, la care nu se poate renunța, pentru închirierea în special a fonogramelor. În mod similar, conform practicii contractuale, artiștii interpreți sau executanți de regulă nu transferă sau cesionează către producătorii de fonograme dreptul la o remunerație unică echitabilă pentru radiodifuzarea și comunicarea către public a fonogramelor, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2006/115/CE, nici dreptul la o compensație echitabilă pentru reproducerile pentru uz privat, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29/CE. Prin urmare, veniturile pe care producătorul de fonograme le obține din închirierea fonogramelor, din remunerația echitabilă unică pentru difuzare și comunicare către public sau din compensația echitabilă pentru copiile private nu trebuie luate în considerare la calcularea sumei globale pe care producătorul de fonograme o alocă pentru plata remunerației suplimentare.

(14)

O a doua măsură însoțitoare destinată să reechilibreze contractele prin care artiștii interpreți sau executanți își transferă, pe baza unor redevențe, drepturile exclusive producătorilor de fonograme, ar trebui să fie o posibilitate de „tabula rasa” pentru interpreții care au acordat producătorilor de fonograme, contra unor redevențe sau a unei remunerații, drepturile exclusive menționate anterior. Pentru ca artiștii interpreți sau executanți să beneficieze pe deplin de pe urma prelungirii termenului de protecție, statele membre ar trebui să se asigure că aceștia primesc, în timpul termenului prelungit de protecție, o redevență sau o remunerație negrevată de plăți în avans sau de deduceri stabilite contractual, în conformitate cu anumite acorduri încheiate între producătorii de fonograme și artiștii interpreți sau executanți.

(15)

Pentru a asigura securitatea juridică, este necesar să se prevadă că, în lipsa unei clauze contractuale contrare explicite, transferul sau cesiunea prin contract a drepturilor legate de fixarea unei executări la o dată anterioară adoptării de către statele membre a măsurilor de punere în aplicare a prezentei directive continuă să producă efecte pe perioada de prelungire a termenului de protecție.

(16)

Statele membre ar trebui să poată prevedea ca anumite clauze din contractele respective care prevăd plăți recurente să poată fi renegociate în interesul artiștilor interpreți sau executanți. Statele membre ar trebui să pună în aplicare proceduri care să acopere eventualitatea eșuării renegocierilor.

(17)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere normelor și acordurilor naționale compatibile cu dispozițiile sale, ca de exemplu acordurilor colective încheiate în statele membre între organizații de reprezentare a artiștilor interpreți sau executanți și organizații de reprezentare a producătorilor.

(18)

În unele state membre, compozițiile muzicale cu text beneficiază de un singur termen de protecție, calculat de la decesul ultimului dintre autori rămas în viață, în vreme ce, în alte state membre, muzica și textul beneficiază de termeni de protecție separați. Compozițiile muzicale cu texte sunt, în marea lor majoritate, opere realizate în colaborare. De exemplu, o lucrare de operă are ca autori un libretist și un compozitor. Mai mult decât atât, în genuri muzicale ca jazzul, rockul și muzica pop, procesul de creație, prin însăși natura lui, implică adeseori colaborarea.

(19)

Prin urmare, armonizarea termenului de protecție referitor la compozițiile muzicale cu text ale căror versuri și muzică au fost create pentru a fi utilizate împreună este incompletă, dând naștere la obstacole în calea liberei circulații a bunurilor și a serviciilor, cum ar fi serviciile organismelor de gestiune colectivă transfrontaliere. Pentru a elimina aceste obstacole, toate lucrările protejate la data până la care statele membre sunt nevoite să transpună directiva ar trebui să aibă același termen armonizat de protecție în toate statele membre.

(20)

Prin urmare, Directiva 2006/116/CE ar trebui să fie modificată în consecință.

(21)

Deoarece obiectivele măsurilor însoțitoare nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, întrucât instituirea unor măsuri naționale în acest domeniu ar duce la denaturarea condițiilor concurențiale sau ar afecta sfera de incidență a drepturilor exclusive ale producătorului de fonograme care sunt definite de legislația Uniunii, și în consecință pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(22)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare (6), statele membre sunt încurajate să întocmească, pentru ele însele și în interesul Uniunii, propriile tabele, care să ilustreze, pe cât posibil, corelația dintre prezenta directivă și măsurile lor de transpunere și să le facă publice,

1.

La articolul 1 se adaugă următorul alineat:

„(7)   Termenul de protecție a unei compoziții muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supraviețuitor dintre următoarele persoane, indiferent dacă acestea au fost sau nu desemnate drept coautori: textierul și compozitorul, cu condiția ca ambele contribuții să fi fost create în mod specific pentru respectiva compoziție muzicală cu text.”

2.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

3.

La articolul 10 se adaugă următoarele alineate:

„(5)   Articolul 3 alineatele (1)-(2e), în versiunea în vigoare la data de 31 octombrie 2011, se aplică fixărilor de interpretări și executări și fonogramelor cu privire la care drepturile artistului interpret sau executant și ale producătorului de fonograme sunt încă protejate în temeiul dispozițiilor respective în versiunea în vigoare la data de 30 octombrie 2011, ca și la 1 noiembrie 2013, și fixărilor de interpretări și executări și fonogramelor care iau naștere după data respectivă.

(6)   Articolul 1 alineatul (7) se aplică acelor compoziții muzicale cu text în care cel puțin compoziția muzicală sau textul sunt protejate în cel puțin un stat membru la data de 1 noiembrie 2013 și compozițiilor muzicale cu text apărute după acea dată.

Primul paragraf din prezentul alineat nu aduce atingere actelor de exploatare ce au avut loc înaintea datei de 1 noiembrie 2013. Statele membre adoptă dispozițiile necesare pentru a proteja în special drepturile dobândite de terți.”

4.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 10a

Măsuri tranzitorii

(1)   În lipsa unor clauze contractuale contrare exprese, se va considera că un contract de transfer sau de cesiune încheiat înaintea datei de 1 noiembrie 2013 continuă să producă efecte și după data la care, în temeiul articolului 3 alineatul (1) în versiunea în vigoare a acestuia la data de 30 octombrie 2011, drepturile artistului interpret sau executant ar fi încetat să mai fie protejate.

(2)   Statele membre pot dispune ca acele contracte de transfer sau de cesiune prin care un artist interpret sau executant are dreptul la plăți recurente și care sunt încheiate înaintea datei de 1 noiembrie 2013 să poată fi modificate după 50 de ani de la data publicării legale a fonogramei sau, în absența unei astfel de publicări, după 50 de ani de la data comunicării legale către public a acesteia.”