Cauza C‑248/16

Austria Asphalt GmbH & Co OG

împotriva

Bundeskartellanwalt

(cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof)

„Trimitere preliminară – Concurență – Concentrare de întreprinderi – Regulamentul (CE) nr. 139/2004 – Articolul 3 alineatul (1) litera (b) și articolul 3 alineatul (4) – Domeniu de aplicare – Noțiunea «concentrare» – Schimbarea naturii controlului asupra unei întreprinderi existente, care din exclusiv devine comun – Crearea unei societăți în comun care îndeplinește în mod durabil toate funcțiile unei entități economice autonome”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 septembrie 2017

Concentrări economice între întreprinderi – Noțiune – Transformarea unei întreprinderi aflate sub control exclusiv într‑o societate în comun – Includere – Condiții – Societate în comun care îndeplinește în mod durabil toate funcțiile unei entități economice autonome

(Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 3)

În ceea ce privește obiectivele urmărite prin Regulamentul nr. 139/2004, reiese din considerentele (5), (6) și (8) ale acestuia că urmărește să se asigure că procesul de reorganizare a întreprinderilor nu provoacă daune durabile concurenței. Astfel, după cum rezultă din considerentul (20) al acestui regulament, noțiunea de concentrare trebuie definită astfel încât să fie incluse operațiunile care au ca rezultat modificări de durată asupra controlului întreprinderilor implicate și, prin urmare, asupra structurii pieței. Așadar, în ceea ce privește societățile în comun, acestea trebuie incluse în domeniul de aplicare al aceluiași regulament dacă îndeplinesc în mod durabil toate funcțiile unei entități economice autonome.

În această privință, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 28 din concluzii, Regulamentul nr. 139/2004 nu realizează în considerentele sale nicio distincție după cum întreprinderea în cauză este nou‑creată în urma operațiunii vizate sau, fiind deja existentă și fiind până atunci supusă controlului exclusiv al unui grup, întreprinderea menționată trece sub controlul comun al mai multor întreprinderi. Această inexistență a unei distincții se justifică pe deplin prin faptul că, deși crearea unei societăți în comun trebuie controlată de Comisie din punctul de vedere al efectelor sale asupra structurii pieței, apariția unor astfel de efecte depinde de apariția efectivă pe piață a unei astfel de societăți în comun, respectiv a unei întreprinderi care îndeplinește în mod durabil toate funcțiile unei entități economice autonome. Prin urmare, articolul 3 din regulamentul menționat nu vizează societățile în comun decât în măsura în care crearea lor produce un efect durabil asupra structurii pieței.

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 3 din Regulamentul nr. 139/2004 trebuie interpretat în sensul că o concentrare este considerată realizată în urma schimbării naturii controlului exercitat asupra unei întreprinderi existente, control care era anterior exclusiv și devine comun, numai cu condiția ca societatea în comun rezultată dintr‑o astfel de operațiune să îndeplinească în mod durabil toate funcțiile unei entități economice autonome.

(a se vedea punctele 21-25 și 35)