EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32007R0861

Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă – reguli care reglementează litigiile juridice transfrontaliere

Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă – reguli care reglementează litigiile juridice transfrontaliere

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Regulamentul (CE) nr. 861/2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă

CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT?

  • Regulamentul creează o procedură scrisă simplificată și rapidă pentru tratarea cazurilor care implică cereri transfrontaliere*cu valoare redusă. Acesta reduce costurile și garantează că hotărârile judecătorești pronunțate într-o țară UE sunt executate automat în cealaltă țară.
  • Regulamentul (CE) nr. 861/2007 a fost îmbunătățit și modernizat în continuare prin Regulamentul (UE) 2015/2421, care a actualizat, de asemenea, normele privind Procedura europeană de somație de plată [introdusă pentru prima dată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1896/2006].

ASPECTE-CHEIE

Actul legislativ:

  • se aplică cazurilor civile și comerciale transfrontaliere pentru cereri de până la 5.000 de euro;
  • nu se aplică pentru:
    • starea sau capacitatea juridică a unei persoane;
    • drepturi de proprietate matrimoniale sau de parteneriat;
    • obligații de întreținere a familiei;
    • testamente și succesiuni;
    • falimente;
    • asigurări sociale;
    • arbitraj;
    • dreptul muncii;
    • închirieri de bunuri;
    • încălcări ale vieții private sau a drepturilor de personalitate, inclusiv defăimare.

Procedura prevede:

  • reclamanții inițiază procedura scrisă, trimițând un formular de cerere standard de tip A completat (anexa I), inclusiv orice documentație relevantă, instanței sau tribunalului care va soluționa cauza;
  • instanțele pot:
    • solicita informații suplimentare, clarificări sau corecții la depunerea inițială, folosind formularul standard de tip B (anexa II);
    • respinge cererile inadmisibile sau în care solicitantul nu furnizează informațiile suplimentare în termenul specificat;
    • fi de acord să organizeze o ședință orală dacă consideră că este imposibil să emită o judecată numai pe baza probelor scrise;
  • instanțele judecătorești continuă soluţionarea cauzei trimițând cererea pârâtului și un formular tip de răspuns de tip C (anexa III) în termen de 14 zile de la primirea formularului completat corespunzător;
  • inculpații:
    • au 30 de zile pentru a răspunde instanței. Răspunsul acestora este trimis solicitantului în decurs de 14 zile;
    • pot răspunde că valoarea creanței nemonetare depășește plafonul de 5.000 de euro. Instanța decide dacă acest lucru este adevărat. În caz contrar, cazul continuă. În acest caz, acesta este trimis sistemului juridic relevant al țării respective;
  • instanțele judecătorești pronunță o hotărâre în termen de 30 de zile de la primirea răspunsului pârâtului sau al reclamantului, cu excepția cazului în care aceștia:
    • solicită detalii suplimentare părților în cauză;
    • obțin probe în modul cel mai simplu și prin metoda cea mai puțin oneroasă;
    • organizează o audiere orală, folosind tehnologia de comunicare la distanță, precum videoconferințe sau teleconferințe, dacă este posibil, deși indivizii pot solicita prezența fizică;
  • documentele și hotărârile sunt livrate prin poștă sau în format electronic, iar primirea lor este confirmată;
  • formularele oficiale trebuie să fie într-o limbă folosită de instanță, și este posibil să fie nevoie ca alte documente să fie traduse;
  • se aplică legislația procesuală a țării UE în care este audiat cazul.

Taxele judiciare trebuie:

  • să nu fie disproporționate și să nu fie mai mari decât cele ale procedurilor naționale simplificate;
  • să permită părților, în special părții din cealaltă țară a UE, să utilizeze forme de plată la distanţă, cum ar fi transfer bancar, card de credit sau debit sau direct dintr-un cont bancar.

Cheltuielile sunt plătite de partea care cade în pretenții și nu sunt acordate părții care a câștigat procesul dacă au avut loc în mod inutil sau sunt disproporționate în raport cu creanța.

Recursul împotriva hotărârii este posibil, dacă este prevăzut de legislația națională a instanței.

Revizuirea hotărârii:

  • este posibilă în cazul în care pârâtul:
    • nu a primit formularul de cerere sau citația la dezbaterea orală în timp util pentru a-și pregăti apărarea;
    • nu a putut să conteste cererea din motive de forță majoră (sau a unor circumstanțe extraordinare), fără ca pârâtul să fi avut vreo vină în acest sens;
    • solicită revizuirea în termen de 30 de zile de la judecată;
  • poate fi acceptată de către instanță, caz în care hotărârea este nulă, sau respinsă, și atunci hotărârea este nulă, sau respinsă și hotărârea este valabilă.

Hotărârile:

  • sunt:
    • executorii în orice altă țară a UE;
    • trebuie să fie însoțite de un certificat, formularul standard de tip D (anexa IV), în limba relevantă a UE, livrat fără costuri, dacă una dintre părți dorește acest lucru;
  • sunt refuzate în jurisdicția de executare, după o solicitare a părții care a pierdut, dacă sunt incompatibile cu o hotărâre anterioară într-o țară a UE sau din țări din afara UE, cu condiția că acestea:
    • au implicat aceeași acțiune și părți;
    • au fost date în țara UE de executare sau recunoscute legal ca atare;
    • incompatibilitatea nu a fost și nu ar fi putut fi ridicată ca o obiecție în cadrul proceselor din alte țări;
  • după o contestație sau o cerere de revizuire a uneia dintre părți, pot conduce o instanță din jurisdicția de executare pentru:
    • a limita procedurile de executare la măsuri de protecție;
    • a condiționa executarea;
    • a suspenda, în circumstanțe excepționale, complet pronunțarea.

Executarea hotărârilor judecătorești este reglementată de legea țării de executare.

Țările UE:

  • pun la dispoziție formularul standard de cerere de tip A în toate instanțele și tribunalele care aplică procedura europeană pentru cereri cu valoare redusă;
  • oferă asistență gratuită pentru completarea formularelor și a informațiilor generale;
  • nu sunt obligate să ofere asistență juridică sau asistență într-un caz specific;
  • informează Comisia Europeană dacă este posibilă o cale de atac în conformitate cu dreptul lor național – informații pe care Comisia le face publice;
  • utilizează Rețeaua judiciară europeană în materie civilă și comercială pentru a informa publicul larg și profesioniștii.

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTELE?

  • Regulamentul (CE) nr. 861/2007 se aplică de la 1 ianuarie 2009, cu excepția normelor care obligă țările UE să informeze Comisia cu privire la instanțele competente, mijloacele de comunicare și căile de atac (articolul 25), care s-au aplicat de la 1 ianuarie 2008.
  • Regulamentul de modificare (UE) 2015/2421 se aplică de la 14 iulie 2017, cu excepția articolului 1 punctul 16, de modificare a articolului 25 din Regulamentul (CE) nr. 861/2007, aplicat de la 14 ianuarie 2017.

CONTEXT

TERMENI-CHEIE

Transfrontalier: cel puțin una dintre părți își are domiciliul sau reședința într-o țară a UE, alta decât țara unde se află instanța judecătorească sau tribunalul care judecă cazul.

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă (JO L 199, 31.7.2007, pp. 1-22)

Modificările succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 861/2007 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENT CONEX

Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (JO L 399, 30.12.2006, pp. 1-32)

A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 05.05.2020

Sus