Restituirea obiectelor culturale luate ilegal de pe teritoriul altei țări din UE

Acest act legislativ al Uniunii Europene (UE) clarifică și extinde normele existente privind returnarea tuturor obiectelor culturale considerate de o țară a UE drept bunuri de patrimoniu național care au părăsit ilegal teritoriul țării respective după 1 ianuarie 1993.

ACT

Directiva 2014/60/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind restituirea obiectelor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (Reformare)

SINTEZĂ

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Acest act legislativ al Uniunii Europene (UE) clarifică și extinde normele existente privind returnarea tuturor obiectelor culturale considerate de o țară a UE drept bunuri de patrimoniu național care au părăsit ilegal teritoriul țării respective după 1 ianuarie 1993.

ASPECTE-CHEIE

Domeniul de aplicare

Actul legislativ reglementează obiecte de interes istoric, paleontologic, etnografic, numismatic sau științific. Acestea pot să facă sau nu parte din colecții publice sau de altă natură sau pot constitui elemente individuale. De asemenea, ele pot proveni din excavații legale sau clandestine, dar este necesar să fie clasificate sau definite drept bunuri de patrimoniu național.

Nu mai există cerința ca obiectele să aparțină unor categorii sau să respecte praguri legate de vechime și/sau de valoarea financiară pentru a putea fi restituite.

Cooperarea dintre țările UE

Agențiile guvernamentale naționale au obligația să coopereze eficient unele cu celelalte și să facă schimb de detalii cu privire la obiectele care au părăsit ilegal teritoriul, utilizând Sistemul de informare al pieței interne.

Termene privind verificările și returnările

Din momentul în care este avertizată de o altă țară din UE cu privire la descoperirea unui obiect, o țară are la dispoziție șase luni pentru a verifica dacă acesta constituie un bun de patrimoniu național.

Țara al cărei teritoriu a fost părăsit în mod ilegal de obiect are la dispoziție trei ani pentru exercitarea acțiunii în restituire de la data la care ia cunoștință de locul în care se găsește obiectul și de identitatea posesorului sau a deținătorului acestuia.

Acțiunea în restituire se prescrie în termen de 30 de ani de la data la care obiectul a părăsit ilegal teritoriul țării UE solicitante. Acest termen se prelungește la 75 de ani în cazul obiectelor care fac parte din colecții publice sau din inventarele instituțiilor religioase (în țările în care acestea beneficiază de norme de protecție speciale).

Despăgubiri

În funcție de circumstanțele cazului în speță și cu condiția ca posesorul să poată demonstra că a depus diligența necesară pentru achiziție (cu alte cuvinte, că nu putea să știe că obiectul a fost comercializat ilegal), instanța din țara UE solicitată să efectueze returnarea trebuie să acorde o despăgubire echitabilă. Dovada are la bază documentația privind proveniența obiectului, eventuale autorizații de ieșire necesare în temeiul legislației statului membru solicitant, prețul plătit și eventuala consultare de către posesor a registrelor accesibile privind obiectele culturale furate.

CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva 2014/60/UE abrogă actul legislativ existent, Directiva 93/7/CEE, începând cu data de 19.12.2015.

Data ultimei actualizări: 10.09.2015