EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Îngrășăminte sigure și eficiente pe piața UE

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 privind îngrășămintele

CARE ESTE OBIECTIVUL REGULAMENTULUI?

  • Regulamentul reunește într-un singur act legislativ toate normele Uniunii Europene (UE) care se aplică îngrășămintelor – compuși chimici care asigură un aport de nutrienți plantelor.
  • Actul asigură că aceste cerințe foarte tehnice sunt puse în aplicare uniform în toată UE.

ASPECTE-CHEIE

  • Regulamentul se aplică numai îngrășămintelor minerale alcătuite dintr-unul sau mai mulți nutrienți pentru plante. Alte îngrășăminte sunt reglementate de legislația națională a țărilor UE.
  • În anexa I, regulamentul enumeră tipurile de îngrășăminte în funcție de caracteristicile specifice ale acestora. Odată ce un îngrășământ îndeplinește condițiile pentru această denumire de tip, acesta poate purta literele „CE”. Îngrășământul poate fi apoi vândut și utilizat în toată UE. Această denumire CE le garantează fermierilor că îngrășămintele au un conținut minim de nutrienți și pot fi utilizate în siguranță.
  • Pentru înscrierea unei noi denumiri de tip în anexa I a regulamentului, producătorul unui îngrășământ care corespunde denumirii de tip respective trebuie să depună o cerere la autoritatea națională competentă. Această cerere se transmite Comisiei Europene, care se consultă cu celelalte țări ale UE și decide acceptarea sau respingerea cererii pe baza avizului din partea unui comitet instituit prin regulament.
  • Pentru a obține statutul CE, un îngrășământ trebuie să asigure în mod eficient un aport de nutrienți, să nu dăuneze sănătății oamenilor, a animalelor sau a plantelor sau mediului și să demonstreze că a fost supus modalităților adecvate de prelevare de probe, metodelor de analiză și de testare.
  • Producătorii trebuie să țină evidențe care să asigure trasabilitatea unui îngrășământ în perioada în care acesta se află pe piață și pentru încă doi ani după aceasta.
  • Anumite informații de bază, precum datele de contact ale producătorului și principalele proprietăți ale îngrășământului, trebuie să apară pe ambalaje, pe etichete și pe documentele de însoțire.
  • În cazul îngrășămintelor anorganice cu nutrienți principali* și secundari*, al îngrășămintelor anorganice* cu oligoelemente* și al îngrășămintelor pe bază de azotat de amoniu cu un conținut ridicat de azot se aplică norme speciale.
  • Anumite tipuri de produse au fost adăugate pentru amendamente minerale bazice (materiale care neutralizează solurile acide) și pentru îngrășămintele cu aditivi agronomici, precum și pentru inhibitori (cum sunt inhibitorii de azot – materiale care încetinesc sau care împiedică nitrificarea*).

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?

Regulamentul se aplică începând cu 11 decembrie 2003, cu excepția articolului 8 și a articolului 26 alineatul (3) care se referă la aspecte privind trasabilitatea și care se aplică de la 11 iunie 2005.

CONTEXT

În martie 2016, Comisia a adoptat o propunere care vizează simplificarea legislației existente, îmbunătățirea modalității de funcționare a pieței UE a îngrășămintelor și extinderea normelor la produsele nearmonizate, adică la acele îngrășăminte reglementate de legislațiile naționale ale țărilor UE. În vederea pregătirii pentru această inițiativă, Comisia a desfășurat mai multe studii în domenii precum ingredientele îngrășămintelor și știința biostimulentelor pentru plante.

Pentru informații suplimentare, consultați:

* TERMENI-CHEIE

Nutrient principal: un nutrient care conține exclusiv azot, fosfor și potasiu.

Nutrient secundar: un nutrient care conține calciu, magneziu, sodiu și sulf.

Îngrășământ anorganic: un îngrășământ ai cărui nutrienți declarați se găsesc sub formă de minerale obținute prin extracție sau prin procedee industriale fizice și/sau chimice.

Oligoelemente: care conțin bor, cobalt, cupru, fier, mangan, molibden și zinc, esențiale pentru creșterea plantelor, dar în cantități reduse față de cantitățile de nutrienți principali și secundari.

Nitrificare: un proces natural în mediul înconjurător prin care bacteriile specializate convertesc amoniacul din sol în nitriți și în nitrați.

ACTUL PRINCIPAL

Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 octombrie 2003 privind îngrășămintele (JO L 304, 21.11.2003, pp. 1-194)

Modificările succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 2003/2003 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Data ultimei actualizări: 12.09.2016

Top