27.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 189/50

(1)

Uniunea a încheiat o serie de acorduri comerciale internaționale multilaterale, regionale și bilaterale care creează drepturi și obligații în beneficiul reciproc al părților.

(2)

Este esențial ca Uniunea să dispună de instrumente adecvate pentru a asigura exercitarea eficace a drepturilor sale în temeiul acordurilor comerciale internaționale în vederea protejării intereselor sale economice. Acest lucru este cu precădere necesar în situațiile în care țările terțe adoptă măsuri comerciale restrictive care reduc beneficiile ce le revin operatorilor economici ai Uniunii în temeiul acordurilor comerciale internaționale. Uniunea ar trebui să fie în măsură să reacționeze rapid și în mod flexibil în contextul procedurilor și al termenelor prevăzute de acordurile comerciale internaționale pe care le-a încheiat. Prin urmare, este nevoie de norme care să prevadă cadrul pentru exercitarea drepturilor Uniunii în anumite situații specifice.

(3)

Mecanismele de soluționare a litigiilor stabilite prin acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și prin alte acorduri comerciale internaționale, inclusiv acorduri regionale sau bilaterale, vizează găsirea unei soluții pozitive la eventualele litigii apărute între Uniune și cealaltă parte sau celelalte părți la acordurile respective. Uniunea ar trebui însă să aibă posibilitatea de a suspenda concesii sau alte obligații, în conformitate cu aceste mecanisme de soluționare a litigiilor, atunci când alte căi de a găsi o soluție pozitivă nu dau rezultate. Măsurile luate de Uniune în astfel de cazuri ar trebui să aibă scopul de a determina țara terță în cauză să respecte normele aplicabile ale comerțului internațional pentru a restabili o situație de beneficii reciproce.

(4)

În conformitate cu Acordul OMC privind măsurile de salvgardare, un membru al OMC care intenționează să aplice o măsură de salvgardare sau care urmărește prelungirea unei astfel de măsuri trebuie să facă eforturi pentru a menține un nivel al concesiilor și al altor obligații substanțial echivalent între el și membrii exportatori care ar fi afectați negativ de măsura de salvgardare respectivă. Norme similare sunt prevăzute și de către alte acorduri comerciale internaționale, inclusiv regionale sau bilaterale, încheiate de Uniune. Uniunea ar trebui să ia măsuri de reechilibrare prin suspendarea concesiilor sau a altor obligații în cazurile în care țara terță în cauză nu aplică ajustări adecvate și proporționale. Măsurile luate de Uniune în astfel de cazuri ar trebui să aibă scopul de a determina introducerea de către țările terțe a unor măsuri de stimulare a comerțului, pentru a restabili o situație de beneficii reciproce.

(5)

Articolul XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 (GATT 1994) și înțelegerea aferentă acestuia reglementează modificarea sau retragerea concesiilor prevăzute în listele tarifare ale membrilor OMC. Membrii OMC afectați de o astfel de modificare au dreptul, în anumite condiții, de a retrage concesii substanțial echivalente. În astfel de situații, Uniunea ar trebui să adopte măsuri de reechilibrare, cu excepția cazului în care sunt convenite ajustări compensatorii. Măsurile luate de Uniune ar trebui să aibă ca scop determinarea țărilor terțe să pună în aplicare măsuri de stimulare a comerțului.

(6)

Uniunea ar trebui să aibă posibilitatea de a asigura respectarea drepturilor sale în domeniul achizițiilor publice în cazul în care un partener comercial nu reușește să își respecte angajamentele asumate în cadrul Acordului OMC privind achizițiile publice sau în cadrul altor acorduri comerciale internaționale. Acordul OMC privind achizițiile publice prevede că eventualele litigii care decurg din acord nu au drept rezultat suspendarea concesiilor sau a altor obligații prevăzute în orice alt acord acoperit al OMC. Măsurile Uniunii ar trebui să vizeze asigurarea menținerii unui nivel substanțial echivalent al concesiilor, astfel cum se prevede în acordurile comerciale internaționale relevante.

(7)

Statele membre ar trebui să asigure aplicarea pe teritoriile lor a măsurilor de politică comercială în domeniul achizițiilor publice în modul care corespunde cel mai bine structurilor și practicilor lor administrative, respectând dreptul Uniunii.

(8)

Măsurile de politică comercială adoptate în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie selectate și concepute pe baza unor criterii obiective, inclusiv eficacitatea măsurilor în determinarea respectării în țările terțe a normelor comerțului internațional, potențialul lor de a oferi ajutor operatorilor economici din Uniune afectați de măsurile adoptate de țări terțe, precum și a scopului de a minimiza efectele economice negative asupra Uniunii, inclusiv în ceea ce privește materiile prime esențiale.

(9)

Prezentul regulament ar trebui să se concentreze asupra măsurilor cu privire la care Uniunea are experiență legată de concepere și aplicare. Posibilitatea de a extinde domeniul de aplicare al regulamentului pentru a asigura adoptarea de măsuri în sectorul drepturilor de proprietate intelectuală și de măsuri suplimentare privind serviciile ar trebui să fie evaluată în cadrul reexaminării funcționării prezentului regulament, ținând cont în mod corespunzător de particularitățile fiecărui domeniu.

(10)

Atunci când se asigură respectarea drepturilor Uniunii, originea unei mărfi ar trebui să fie determinată în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului (2). Atunci când se asigură respectarea drepturilor Uniunii în urma soluționării unui litigiu în domeniul achizițiilor publice, originea unui serviciu ar trebui să fie determinată pe baza originii persoanei fizice sau juridice care îl furnizează. Autoritățile sau entitățile contractante ar trebui să aplice măsurile normale de precauție și obligația de diligență (due diligence) în momentul evaluării informațiilor și a garanțiilor acordate de către ofertanți în ceea ce privește originea mărfurilor și a serviciilor.

(11)

Comisia ar trebui să reexamineze domeniul de aplicare, funcționarea și eficiența prezentului regulament, inclusiv măsurile posibile în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală și măsurile suplimentare privind serviciile, cel târziu în termen de trei ani de la data primei sale puneri în aplicare sau nu mai târziu de cinci ani de la data intrării în vigoare a regulamentului, oricare dintre aceste date este mai apropiată. Comisia ar trebui să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la evaluarea sa. Reexaminarea poate fi urmată de propuneri legislative adecvate.

(12)

Este important să se asigure o comunicare și un schimb de opinii eficace între Comisie, pe de o parte, și Parlamentul European și Consiliul, pe de altă parte, în special în cazul litigiilor în cadrul acordurilor comerciale internaționale care pot duce la adoptarea de măsuri în conformitate cu prezentul regulament.

(13)

Regulamentul (CE) nr. 3286/94 al Consiliului (3), ar trebui modificat pentru a se face trimitere la prezentul regulament în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de politică comercială.

(14)

Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(15)

Având în vedere gradul ridicat de complexitate pe care îl presupune analizarea impactului multiplu pe care îl pot avea măsurile de politică comercială adoptate în temeiul prezentului regulament și în scopul de a oferi suficiente posibilități ca ele să beneficieze de cel mai larg sprijin posibil, Comisia nu ar trebui să adopte acte de punere în aplicare în cazul în care comitetul menționat de prezentul regulament în mod excepțional nu emite niciun aviz cu privire la proiectul de act de punere în aplicare prezentat de Comisie.

(16)

Pentru a proteja interesele Uniunii, Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri bine justificate legate de necesitatea de a adapta măsurile de politică comercială la comportamentul părții terțe în cauză, există motive imperioase de urgență care impun acest lucru.

(17)

Prezentul regulament nu aduce atingere eventualei adoptări de măsuri de politică comercială pe baza altor acte relevante ale Uniunii sau a dispozițiilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, respectând în același timp dispozițiile aplicabile ale acordurilor comerciale internaționale privind suspendarea sau retragerea concesiilor sau a altor obligații,

(a)

de a răspunde la cazurile de încălcare de către țările terțe a normelor comerțului internațional care afectează interesele Uniunii, în vederea găsirii unei soluții satisfăcătoare care să restabilească beneficiile operatorilor economici din Uniune;

(b)

de a reechilibra concesiile sau alte obligații în relațiile comerciale cu țări terțe, atunci când tratamentul acordat mărfurilor din Uniune este modificat într-un mod care afectează interesele Uniunii.

(a)

„țară” înseamnă orice stat sau teritoriu vamal distinct;

(b)

„concesii sau alte obligații” înseamnă concesii tarifare sau orice alte beneficii pe care Uniunea s-a angajat să le aplice în cadrul schimburilor sale comerciale cu țări terțe în temeiul acordurilor comerciale internaționale la care este parte;

(c)

„nivelul anulării sau al reducerii avantajelor” înseamnă măsura în care sunt afectate beneficiile care îi revin Uniunii în temeiul unui acord comercial internațional. Cu excepția cazului în care este definit altfel în acordul în cauză, acesta include orice impact economic negativ care rezultă în urma unei măsuri luate de o țară terță;

(d)

„penalitate de preț obligatorie” înseamnă obligația autorităților sau a entităților contractante care desfășoară proceduri de achiziții publice de a crește, sub rezerva anumitor excepții, prețul serviciilor și/sau al mărfurilor originare din anumite țări terțe care au fost oferite în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor.

(a)

după soluționarea litigiilor comerciale în conformitate cu Memorandumul de înțelegere al OMC privind regulile și procedurile de soluționare a litigiilor („Memorandumul de înțelegere al OMC privind soluționarea litigiilor”), dacă Uniunea a fost autorizată să suspende concesii sau alte obligații prevăzute în acordurile multilaterale și plurilaterale acoperite de Memorandumul de înțelegere al OMC privind soluționarea litigiilor;

(b)

după soluționarea litigiilor comerciale în temeiul altor acorduri comerciale internaționale, inclusiv al acordurilor regionale sau bilaterale, atunci când Uniunea are dreptul de a suspenda concesii sau alte obligații prevăzute în astfel de acorduri;

(c)

pentru reechilibrarea concesiilor sau a altor obligații, reechilibrare la care aplicarea unei măsuri de salvgardare de către o țară terță poate da dreptul în conformitate cu articolul 8 din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare sau cu dispozițiile privind măsurile de salvgardare incluse în alte acorduri comerciale internaționale, inclusiv în acorduri bilaterale sau regionale;

(d)

în caz de modificare a concesiilor de către un membru al OMC în temeiul articolului XXVIII din GATT 1994, dacă nu au fost convenite ajustări compensatorii.

(a)

în cazul în care se suspendă concesii sau alte obligații ca urmare a soluționării unui litigiu comercial în conformitate cu Memorandumul de înțelegere al OMC privind soluționarea litigiilor, nivelul lor nu depășește nivelul autorizat de Organul de soluționare a litigiilor al OMC;

(b)

în cazul în care se suspendă concesii sau alte obligații ca urmare a parcurgerii unei proceduri de soluționare a unui litigiu internațional în cadrul altor acorduri comerciale internaționale, inclusiv acorduri bilaterale sau regionale, nivelul lor nu depășește nivelul anulării sau al reducerii avantajelor ca urmare a măsurii luate de țara terță în cauză, așa cum este stabilit de Comisie sau recurgând la arbitraj, după caz;

(c)

în cazul unei reechilibrări a concesiilor sau a altor obligații în temeiul dispozițiilor privind măsurile de salvgardare din acordurile comerciale internaționale, măsurile Uniunii sunt substanțial echivalente cu nivelul concesiilor sau al altor obligații afectate de măsura de salvgardare, în conformitate cu condițiile din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare sau cu dispozițiile privind măsurile de salvgardare din alte acorduri comerciale internaționale, inclusiv acorduri regionale sau bilaterale, în temeiul cărora este aplicată măsura de salvgardare;

(d)

în cazul în care concesiile sunt retrase în cadrul schimburilor comerciale cu o țară terță în legătură cu articolul XXVIII din GATT 1994 și cu înțelegerea aferentă acestuia (5), acestea sunt substanțial echivalente cu concesiile modificate sau retrase de către țara terță în cauză, în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul XXVIII din GATT 1994 și în înțelegerea aferentă acestuia.

(a)

eficacitatea măsurilor pentru a determina țările terțe să respecte normele comerțului internațional;

(b)

potențialul măsurilor de a oferi ajutor operatorilor economici din Uniune afectați de măsurile adoptate de țara terță;

(c)

disponibilitatea altor surse de aprovizionare pentru mărfurile și serviciile în cauză, pentru a se evita sau reduce la minimum orice efecte negative asupra industriilor din aval, autorităților sau entităților contractante sau asupra consumatorilor finali din Uniune;

(d)

evitarea complexității administrative disproporționate și a costurilor disproporționate în aplicarea măsurilor;

(e)

orice criterii specifice care pot fi stabilite în acordurile comerciale internaționale în legătură cu cazurile menționate la articolul 3.

(a)

suspendarea concesiilor tarifare și impunerea unor taxe vamale noi sau mai mari, inclusiv restabilirea taxelor vamale la nivelul națiunii celei mai favorizate sau impunerea unor taxe vamale care depășesc nivelul națiunii celei mai favorizate sau introducerea unor taxe suplimentare asupra importurilor și exporturilor de mărfuri;

(b)

introducerea sau creșterea restricțiilor cantitative la importul sau exportul de mărfuri, prin intermediul contingentelor, al licențelor de import sau export sau al altor măsuri;

(c)

suspendarea concesiilor privind mărfurile, serviciile sau furnizorii în domeniul achizițiilor publice, prin:

(a)

includ praguri, în funcție de caracteristicile mărfurilor sau serviciilor respective, peste care se impune aplicarea excluderii și/sau a penalității de preț obligatorii, luând în considerare dispozițiile acordului comercial în cauză și nivelul de anulare sau de prejudiciere;

(b)

stabilesc care sunt sectoarele sau categoriile de mărfuri sau servicii cărora li se aplică, precum și eventualele excepții;

(c)

stabilesc autoritățile sau entitățile contractante sau categoriile de autorități sau entități contractante, enumerate per stat membru, ale căror proceduri de achiziții publice sunt reglementate. Pentru a se asigura pe ce bază sunt stabilite acestea, fiecare stat membru prezintă o listă a autorităților sau entităților contractante adecvate sau a categoriilor de autorități sau entități contractante adecvate. Măsurile garantează că se realizează un nivel adecvat de suspendare a concesiilor sau a altor obligații și o repartizare echitabilă între statele membre.

(a)

în cazul unei persoane fizice, țara al cărei resortisant este persoana respectivă sau în care aceasta are drept de ședere permanentă;

(b)

în cazul unei persoane juridice, oricare dintre următoarele:

(a)

dacă țara terță ale cărei măsuri au fost considerate ca fiind încălcări ale normelor comerțului internațional în cadrul unei proceduri de soluționare a litigiilor se conformează acestor norme sau dacă a fost găsită o altă soluție satisfăcătoare pentru ambele părți;

(b)

în cazurile de reechilibrare a concesiilor sau a altor obligații în urma adoptării de către o țară terță a unei măsuri de salvgardare, atunci când măsura de salvgardare este retrasă sau expiră, sau când țara terță în cauză acordă Uniunii compensații adecvate și proporționale ulterior adoptării unui act de punere în aplicare în conformitate cu articolul 4 alineatul (1);

(c)

în cazurile de modificare a concesiilor de către un membru al OMC în temeiul articolului XXVIII din GATT 1994, atunci când țara terță în cauză acordă Uniunii compensații adecvate și proporționale ulterior adoptării unui act de punere în aplicare în conformitate cu articolul 4 alineatul (1).

(a)

evoluțiile de la nivel internațional în ceea ce privește suspendarea altor obligații în temeiul Acordului General pentru Comerțul cu Servicii (GATS);

(b)

evoluții în cadrul Uniunii în ceea ce privește adoptarea de norme comune privind sectoarele de servicii;

(c)

eficacitatea unor eventuale măsuri de politică comercială suplimentare ca mijloc de a asigura respectarea drepturilor Uniunii în temeiul acordurilor comerciale internaționale;

(d)

mecanismele disponibile de asigurare a punerii în aplicare la nivel practic în mod uniform și eficient a unor posibile măsuri suplimentare de politică comercială referitoare la servicii; și

(e)

implicațiile pentru furnizorii de servicii prezenți în Uniune la momentul adoptării unor acte de punere în aplicare în temeiul prezentului regulament.