13.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 54/81

1.

subliniază importanța pieței unice pentru stimularea creșterii economice, creșterea investițiilor, îmbunătățirea nivelului de viață și crearea de locuri de muncă în regiunile și orașele de pe întreg teritoriul UE;

2.

subliniază caracterul urgent al finalizării pieței unice pentru bunuri și servicii, astfel cum este prevăzut în Strategia privind piața unică și subliniază că multe dintre cele mai importante obstacole economice rămase se întâlnesc în domeniului serviciilor;

3.

subliniază faptul că serviciile reprezintă o componentă majoră a economiei europene, reprezentând aproximativ 70 % din PIB și din numărul de locuri de muncă; subliniază, cu toate acestea, că sectorul serviciilor din UE este caracterizat de o creștere lentă a productivității și o concurență slabă, care îi frânează potențialul; subliniază faptul că obstacolele aflate în calea prestării de servicii transfrontaliere cauzate de norme și proceduri naționale divergente ar oferi prestatorilor de servicii și consumatorilor mai multe oportunităţi de a beneficia pe deplin de potențialul pieței interne; prin urmare, solicită Comisiei Europene și statelor membre să continue să adopte măsuri care să crească competitivitatea sectorului serviciilor, să intensifice concurența între întreprinderi și să elimine obstacolele juridice și procedurale din calea furnizării transfrontaliere de servicii;

4.

subliniază faptul că serviciile reprezintă un important element intermediar pentru economie și că existenţa unor servicii competitive, în special cele desinate întreprinderilor, sunt cruciale pentru productivitatea și competitivitatea din punct de vedere al costurilor în alte sectoare, cum ar fi industria prelucrătoare, vitale pentru economia locală și regională;

5.

subliniază că, la zece ani de la adoptarea sa, potenţialul Directivei privind serviciile de a îmbunătăți libera circulație a serviciilor nu a fost încă pe deplin valorificat și că furnizorii din diferite sectoare de servicii se confruntă încă cu numeroase obstacole atunci când doresc să se stabilească în alt stat membru sau să presteze servicii transfrontaliere pe bază temporară; solicită Comisiei și statelor membre să adopte în continuare măsuri care să elimine aceste obstacole; ia act de faptul că estimările arată că abordarea barierelor aflate în calea schimburilor comerciale și a investițiilor transfrontaliere de servicii plecând de la cadrul prevăzut de Directiva privind serviciile poate genera o creștere suplimentară a PIB-ului în UE de 1,7 %;

6.

salută preocuparea Comisiei de a reduce obstacolele birocratice nejustificate din calea liberei circulații a serviciilor și consideră că propunerile pot contribui la crearea unei piețe unice reale în materie de servicii, ceea ce ar stimula creșterea economică, investițiile și ocuparea forței de muncă în regiunile și orașele Europei; subliniază, totuși, necesitatea respectării principiului proporționalității și subsidiarității în punerea în aplicare a pachetului privind serviciile;

7.

scoate în evidenţă conexiunile existente între diferitele componente ale pachetului și necesitatea de a le considera ca făcând parte dintr-un ansamblu integrat și de a evalua temeinicia propunerilor individuale din acest punct de vedere;

8.

consideră că propunerea privind procedura de notificare ar trebui, cel mai probabil, să fie modificată în lumina hotărârii Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauza C-320/16 Uber France SAS, pentru care avocatul general a emis un aviz preliminar la 4 iulie 2017, în care se precizează că „statele membre pot interzice și pedepsi exercitarea ilegală a unei activități de transport precum Uberpop, fără a fi necesar să notifice în prealabil Comisiei proiectul de lege”;

9.

subliniază că Directiva privind serviciile impune statelor membre să reducă obstacolele administrative cu care se confruntă prestatorii de servicii care desfășoară activități transfrontaliere, dar consideră că nu a fost pe deplin eficientă în această privinţă;

10.

salută noul card electronic pentru servicii, considerându-l o contribuție utilă la promovarea mobilității furnizorilor de servicii, dar solicită clarificări cu privire la măsura în care noul card electronic pentru servicii se aplică şi sistemului existent de informare al pieței interne (IMI) și cardului profesional european; consideră că cardul electronic poate contribui la reducerea complexității administrative și a costurilor pentru prestatorii de servicii transfrontaliere la îndeplinirea formalităților administrative; IMM-urile, care sunt coloana vertebrală a economiilor locale și regionale, sunt cele mai influențate, în condiţiile în care ele sunt cele mai afectate de complexitatea administrativă atunci când își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier;

11.

se opune abordării bazate pe transferul responsabilității principale privind procedura către autoritățile statului membru de origine în măsura în care este în contradicție cu principiul statului membru gazdă care stă la baza Directivei privind serviciile. Într-adevăr, cardul electronic pentru servicii nu ar trebui să împiedice sau să îngreuneze controalele pe care autoritățile publice relevante din statul membru gazdă trebuie să le efectueze asupra activităților economice desfășurate pe teritoriul său. Propunerea privind cardul electronic pentru servicii prezentată de Comisie ar permite furnizorilor de servicii să trateze exclusiv cu statul membru de origine ca intermediar și să fie armonizat schimbul de date pe baza principiului „țării de origine”;

12.

își pune întrebări cu privire la impactul acestei propuneri de card electronic european pentru servicii asupra cărților de identitate sociale sectoriale existente emise la inițiativa autorităților naționale sau a partenerilor sociali;

13.

menționează că propunerea nu precizează care sunt elementele pe care statul membru de origine ar trebui să le evalueze pentru a declara că un prestator de servicii este stabilit în mod legal pe teritoriul său, în timp ce Directiva 2014/67/UE precizează elementele de fapt pentru a stabili dacă o întreprindere desfășoară cu adevărat activități semnificative în statul membru în cauză;

14.

amintește, în acest context, că eliberarea formularelor portabile A1 în legătură cu detașarea lucrătorilor a evidențiat deja potențialele pericole legate de o dependența exclusivă de statul membru de origine pentru validarea datelor privind prestatorii de servicii externi, în special în cazul falșilor lucrători independenți. În acest sens, evaluarea impactului care însoțește propunerea de modificare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor arată: „Exactitatea informațiilor conținute în documentele PD A1 nu poate fi garantată din cauza lipsei controalelor oficiale ale autorităților din țările de origine, printre alte aspecte.” (1);

15.

menționează că anumite caracteristici ale cardului electronic european pentru servicii, cum ar fi principiul „o singură dată” pentru transmiterea informațiilor, perioada sa de valabilitate nedeterminată, obligația statelor membre de a utiliza informațiile conținute în cardul electronic pentru servicii fără posibilitatea de a solicita, ulterior, dovada valabilității informațiilor furnizate, precum și procedurile de revocare restrictive, care pot necesita o hotărâre judecătorească definitivă, ar putea împiedica controlul de conformitate cu legislațiile naționale și respectarea drepturilor lucrătorilor și consumatorilor;

16.

constată că cardul electronic european pentru servicii ar trebui să includă informații cu privire la asigurări. Or, durata de valabilitate limitată a cardului lasă să se înțeleagă că informațiile vor trebui furnizate doar o singură dată, ceea ce ar putea dăuna eficacității inspecțiilor și controalelor efectuate în statele membre gazdă;

17.

subliniază faptul că cardul electronic pentru servicii ar putea fi disponibil atât pentru prestatorii de servicii care furnizează temporar servicii transfrontaliere, cât și pentru cei care furnizează servicii după înfiinţarea unei sucursale, agenții sau reprezentanţe în alt stat membru;

18.

consideră că este important ca statele membre să fie obligate să pună la dispoziţie cardurile pentru servicii, dar ca utilizarea acestora să fie voluntară pentru prestatorii de servicii, indiferent dacă este vorba de persoane fizice care desfășoară o activitate independentă sau de întreprinderi;

19.

subliniază că, fiind vorba de un instrument facultativ, utilizarea cardului pentru servicii depinde de valoarea adăugată evidentă pentru prestatorii de servicii și de eforturile comunității de afaceri și ale autorităților competente din statele membre, inclusiv de la nivel regional și local, de a promova pe o scară cât mai largă cardul și beneficiile acestuia;

20.

are o poziție critică față de principiul aprobării tacite, în eventualitatea în care cererea unui furnizor de servicii care dorește să obțină un card electronic nu primește răspuns din partea autorității statului-gazdă în termenele stabilite; o astfel de prevedere privind prezumția de validare ar trebui eliminată complet sau ar trebui stabilite cel puțin termene adecvate de examinare și prelucrare;

21.

regretă că aspecte importante legate de cardul pentru servicii, precum detaliile cu privire la informațiile care urmează să fie incluse în formularul de cerere standard și documentele care trebuie incluse în cerere ca documente justificative, nu sunt incluse în proiectul de act legislativ, ci urmează a fi specificate de Comisie prin intermediul unor acte delegate; subliniază că acest lucru ar putea exclude posibilitatea ca autoritățile regionale și locale să-și prezinte punctul de vedere cu privire la aceste chestiuni importante; solicită ca Comitetul European al Regiunilor să primească toate documentele referitoare la actele delegate concomitent cu experții din statele membre, cu Parlamentul European și Consiliul și să aibă acces la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei care se ocupă de pregătirea actelor delegate relevante, pentru a putea prezenta orice observații necesare în timp util;

22.

ia act de faptul că domeniul de aplicare al cardului electronic este limitat într-o primă etapă la serviciile pentru întreprinderi și serviciile de construcții, sectoare care reprezintă o parte importantă a economiei, dar caracterizate printr-un nivel limitat al comerțului și investițiilor transfrontaliere și o creștere modestă a productivității și care, prin urmare, ar putea beneficia de creșterea concurenței transfrontaliere;

23.

subliniază faptul că o bună funcționare a sistemului de carduri electronice presupune o cooperare eficientă între statele membre prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne, care include autoritățile locale și regionale, iar acest lucru necesită o intensificare a utilizării platformei de către autoritățile publice și mai multe investiții în dezvoltarea acesteia; având în vedere, de asemenea, că punerea în aplicare a altor elemente importante ale pachetului de servicii, în special în ceea ce privește procedura de notificare, va depinde de eficacitatea acestei platforme, solicită Comisiei să prezinte un plan de acțiune pentru adaptarea acesteia, pentru a sprijini astfel procedurile necesare;

24.

prin urmare, solicită Comisiei ca sistemul de gestionare a cardului electronic european pentru servicii să țină seama de sistemele de gestionare electronică deja existente în statele membre și să fie facilitată interoperabilitatea cu acestea din urmă;

25.

îndeamnă Comisia Europeană să extindă în continuare domeniul de aplicare al cardului electronic european pentru servicii pentru ca, în viitor, să fie disponibil pentru un număr cât mai mare de ramuri economice, cum ar fi microîntreprinderile și întreprinderile mici, precum și actorii economici inovatori și dinamici;

26.

sprijină ideea că prestatorii de servicii trebuie să plătească taxe pentru eliberarea cardului electronic de servicii, cu condiția ca acestea să nu fie disproporționat de ridicate; recomandă Comisiei să monitorizeze îndeaproape și să prezinte rapoarte privind nivelurile taxelor aplicate de statele membre, deoarece acestea ar putea reprezenta un factor important pentru nivelul de utilizare al cardului electronic ca instrument voluntar;

27.

consideră că un element important al cardului electronic din punctul de vedere al prestatorilor de servicii este dispoziția conform căreia autoritățile din statele membre nu pot cere solicitantului să prezinte informații deja conținute pe cardul electronic, inclusiv cele referitoare la atribuirea unui contract de achiziții publice, la un concurs de proiecte sau la o concesiune, înființarea de filiale sau înregistrarea unor sucursale, în conformitate cu dreptul privind societățile comerciale sau înregistrarea acestora în sistemele de asigurări sociale obligatorii, dat fiind că acest lucru va permite reducerea, în general, a costurilor administrative aferente conformării prestatorilor de servicii, făcând ca acest card să devină mai atractiv și încurajând astfel utilizarea sa;

28.

subliniază că acest lucru ar putea avea implicații de ordin practic pentru procedurile administrative şi electronice, de exemplu cele pentru achizițiile publice pe lângă autoritățile locale și regionale; ar putea fi necesare perioade de tranziție pentru a permite o adaptare fără dificultăți a sistemelor pentru îndeplinirea noilor cerințe;

29.

sprijină dispozițiile menite să faciliteze respectarea formalităților administrative referitoare la detașarea de personal şi cele ce vizează facilitarea obținerii unei asigurări pentru serviciile prestate dincolo de frontiere, întrucât acestea vor spori, de asemenea, gradul de atractivitate a cardului pentru prestatorii de servicii și vor încuraja utilizarea sa;

30.

subliniază că, în conformitate cu dispozițiile din Directiva privind serviciile, legislaţia nu afectează definiția și organizarea serviciilor de interes economic general și nu se aplică în cazul serviciilor neeconomice de interes general, servicii care sunt adesea furnizate la nivel local și regional și nu afectează dreptul muncii sau condițiile de încadrare în muncă;

31.

invită Comisia să instituie sisteme de control eficace privind cardul electronic pentru servicii, cu scopul de a preveni concurența neloială și practicile frauduloase. Asigurarea aplicării riguroase a unor astfel de controale, bazată nu numai pe simplul control al datelor electronice, ar reduce eventualele practici de dumping social și recurgerea la munca nedeclarată;

32.

subliniază faptul că există dubii referitoare la echilibrul dintre beneficiile introducerii cardului electronic european pentru servicii pentru furnizorii de servicii și efortul administrativ care revine autorităților competente din statele membre, inclusiv la nivel regional și local, ca urmare a acestei măsuri. Acest lucru este valabil cu atât mai mult, cu cât, în prezent, toate statele membre dispun de puncte unice de contact pentru orice întrebări și probleme legate de prestarea de servicii transfrontaliere, schimbul de informații între autoritățile statelor membre fiind posibil prin intermediul IMI. Regretă, de asemenea, că propunerea nu specifică în mod clar care dintre obligațiile administrative privind furnizorii de servicii va deveni inutilă pentru titularii deținătorii unui card electronic. În acest context, CoR consideră că, din punctul de vedere al proporționalității, introducerea cardului electronic pentru servicii este problematică;

33.

sprijină principiul conform căruia anumite reglementări naționale care restrâng libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii ar trebui să fie nediscriminatorii în ceea ce privește naționalitatea sau reședința, proporționale și justificate prin motive imperative de interes general;

34.

sprijină măsurile menite să îmbunătățească procedura de notificare pentru servicii, în condițiile în care experiența în punerea în aplicare a directivei privind serviciile a arătat că procedura este inoperantă, deoarece domeniul de aplicare al obligației de notificare este neclar, statele membre o abordează în moduri diferite, iar părțile interesate nu au acces la acestea;

35.

consideră că orice reformă ar trebui să respecte dreptul statelor membre de a reglementa serviciile pe teritoriul lor, în conformitate cu principiile stabilite în Directiva privind serviciile;

36.

subliniază faptul că problemele identificate de Comisia Europeană, cum ar fi nerespectarea obligației de notificare completă a măsurilor, ar putea fi evitate, între altele prin îmbunătățirea sistemului actual de notificare în temeiul Directivei privind serviciile. Valoarea adăugată a noii proceduri de notificare, mai dificil de pus în aplicare și impunând legiuitorului de la nivel național mai multe restricții, inclusiv la nivel regional și local, merită pusă sub semnul întrebării din perspectiva principiilor subsidiarității și proporționalității;

37.

salută clarificarea măsurilor specifice pe care statele membre sunt obligate să le notifice Comisiei, precum și a informațiilor pe care acestea trebuie să le prezinte în acest context;

38.

sprijină o mai mare transparență, dar consideră că ar trebui scoase în evidenţă mai explicit posibilitățile specifice de care dispun părțile interesate pentru a contribui cu observații în timpul perioadei de consultare;

39.

solicită ca legislația cu relevanță exclusiv locală să fie exclusă din domeniul de aplicare al prezentei directive;

40.

consideră că această consultare nu ar trebui să împiedice statele membre să adopte măsura în cauză;

41.

este de părere că sistemul de alertă prevăzut de Comisie la articolul 6 alineatul (1) trebuie să stabilească în detaliu motivele pentru care consideră că proiectul de măsură în cauză este incompatibil cu Directiva privind serviciile și să conţină eventuale propuneri care să permită eliminarea preocupărilor pe care le are Comisia; propune ca proiectul de directivă să fie modificat în acest sens;

42.

consideră că, după emiterea unei alerte, Comisia ar trebui să aibă obligația de a se angaja într-un dialog cu organizațiile competente relevante, inclusiv la nivel regional și local;

43.

este preocupat de faptul că propunerea de decizie prevăzută la articolul 7 ar putea restricționa în mod nejustificat libertatea legiuitorilor de la nivel național, regional și local; consideră că ar trebui propusă, în schimb, o recomandare fără caracter obligatoriu care să nu împiedice legiuitorii naționali și regionali să finalizeze procesului legislativ, ținând seama de recomandarea Comisiei; ia act de faptul că Comisia este abilitată să conteste legalitatea legislației adoptate pe lângă Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ceea ce reprezintă o sancțiune potențială importantă, de care legiuitorii de la nivel național și regional care au primit o notificare de alertă/recomandare cu privire la incompatibilitatea din partea Comisiei vor ţine, cu siguranţă, seama;

44.

consideră că clarificările pe care proiectul de directivă le prevede cu privire la domeniul de aplicare al măsurilor care trebuie notificate, precum și informațiile care trebuie furnizate, împreună cu intensificarea consultării, instituirea unui mecanism de alertă și elaborarea unei Recomandări a Comisiei referitoare la incompatibilitate, trebuie să fie suficiente pentru a asigura o mai bună procedură de notificare, care să fie eficace, respectând totodată prerogativele organelor legislative naționale și regionale;

45.

sugerează Comisiei să elaboreze estimări ale creșterii anuale a numărului de notificări ca urmare a noii proceduri de notificare, astfel încât, dacă este necesar, să ia măsuri de planificare menite să asigure capacitatea de a răspunde în mod eficient la volumul de lucru preconizat în termenele prevăzute în proiectele legislative în cauză;

46.

subliniază faptul că serviciile profesionale sunt foarte importante din punct de vedere economic, oferind locuri de muncă pentru 22 % din persoanele angajate în UE, respectiv pentru 47 de milioane de cetăţeni;

47.

subliniază că reglementarea serviciilor profesionale rămâne o prerogativă a statelor membre și că este de competența statelor membre, la nivel național, regional sau local, să decidă dacă și în ce mod sunt reglementate profesiile, în limitele principiilor nediscriminării și proporționalității;

48.

ia act de faptul că reglementarea serviciilor profesionale poate avea loc sub forma reglementării de către stat sau prin instrumentele de autoreglementare de către organismele profesionale și că, în multe cazuri, reglementarea are loc la nivel regional și local în statele membre, ceea ce creează o situaţie foarte complexă și fragmentată, în care statele membre trebuie să își îndeplinească obligațiile de a asigura evaluarea proporționalității, inclusiv în ceea ce privește participarea tuturor părților interesate direct implicate;

49.

recunoaște că există un control inegal privind reglementarea profesiilor pe teritoriul UE și că acest lucru are un efect negativ asupra furnizării de servicii și a mobilității profesionale; recunoaște faptul că este de dorit să se asigure un cadru juridic mai coerent la nivelul UE pentru evaluarea proporționalității cerințelor noi sau modificate în legătură cu accesul sau exercitarea unei profesii reglementate, ţinând seama de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene;

50.

consideră că este important ca propunerea să lase la latitudinea statelor membre deciziile cu privire la modul în care acestea și organele lor competente de la nivel regional și local ar trebui să se asigure că aceste decizii sunt bazate pe elemente concrete și în urma unei evaluări transparente și obiective, aplicată în mod uniform în toate statele membre și care ține seama de obiectivele de interes public;

51.

este de părere că setul cuprinzător de criterii prevăzute la articolul 6 ar trebui să fie considerat unul indicativ, deoarece nu toate criteriile pot fi aplicabile sau au aceeași importanță într-un caz concret; consideră că, deși evaluarea proporționalității trebuie să fie riguroasă, obiectivă și bazată pe dovezi, ea ar trebui să fie şi proporțională, în condiţiile în care o abordare universală ar putea fi inutil de împovărătoare în multe situații. În plus, cerințele de la articolul 6 merg prea departe din punctul de vedere al domeniului de aplicare și al complexității;

52.

salută dispozițiile care oferă părților interesate posibilitatea de a contribui cu propriile opinii la noile acte cu putere de lege sau la actele administrative care limitează accesul sau exercitarea profesiilor reglementate și consideră că transparența și implicarea tuturor părților interesate sunt esențiale pentru asigurarea unei reglementări adecvate;

53.

subliniază că noile norme de proporționalitate, care implică monitorizarea regulată a dispozițiilor legislative, de reglementare și administrative, precum și realizarea unor teste de proporţionalitate complete, obiective și bazate pe dovezi, inclusiv prin implicarea unor comitete de analiză independente și cu o implicare mai amplă a părților interesate, vor spori volumul de muncă și costurile pentru autoritățile statelor membre, inclusiv la nivel regional și local. Acest lucru este valabil în special pentru articolul 4, în temeiul căruia ar trebui evaluate din punct de vedere al proporționalității nu doar introducerea unor noi dispoziții privind profesiile reglementate, ci și modificările aduse celor existente, cerință care poate fi considerată excesivă;

54.

ia act de eforturile Comisiei de a se asigura că reglementarea profesiilor este adecvată scopului pentru care a fost creată, încurajând statele membre să verifice dacă cerințele profesionale sunt necesare pentru a îndeplini obiectivele politicilor publice naționale;

55.

salută orientările pentru reformele naționale de reglementare a profesiilor, deosebit de utile în demersul de a ajuta statele membre să își adapteze cadrele de reglementare pentru profesiile cu un potențial ridicat de creștere și de ocupare a forței de muncă, inclusiv pentru arhitecți, contabili, avocați, agenți de brevetare, agenți imobiliari și ghizi turistici;

56.

ia act de faptul că aceste recomandări sunt destinate să completeze evaluările semestrului european și consideră că integrarea lor în cadrul procesului semestrului european ar putea fi utilă;

57.

consideră că anumite aspecte ale propunerilor referitoare la pachetul privind serviciile ridică probleme importante în ceea ce privește subsidiaritatea și proporționalitatea (2); atrage atenția asupra faptului că mai multe parlamente naționale au emis avize motivate, atrăgând atenția asupra aspectelor legate de subsidiaritate și proporționalitate, exprimându-și îngrijorarea cu privire la posibilele interferențe în procedurile legislative naționale;

58.

este preocupat de faptul că propunerile referitoare la cardul pentru servicii, la procedura de notificare și testul proporționalității vor impune sarcini administrative suplimentare autorităților competente din statele membre, inclusiv autorităților locale și regionale, cu consecinţe asupra capacităţii administrative și cu implicații asupra bugetelor acestora.