13.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 54/21

1.

sprijină ideea potrivit căreia evaluarea punerii în aplicare a legislației privind protecția mediului (EIR) urmărește să îmbunătățească cunoștințele privind lacunele în aplicarea politicii și legislației de mediu a UE din fiecare stat membru, oferă noi soluții care să însoțească aplicarea conformă cu legea, abordează cauzele profunde și deseori intersectoriale ale acestor lacune și încearcă să stimuleze schimbul de bune practici;

2.

recunoaște că pachetul EIR publicat în februarie 2017 (1) oferă prima prezentare globală a modului în care politicile și legislația UE în materie de mediu sunt aplicate pe teren în statele membre, conținând 28 rapoarte de țară. Acesta arată că politicile de mediu funcționează, dar că există mari diferențe în ce privește coerența punerii în practică a acestor norme și politici în diferitele țări din Europa;

3.

subliniază că implementarea cu succes a politicilor de mediu ale UE necesită o cooperare strânsă între toate nivelurile de guvernanță, de la nivel local până la nivelul UE; ca atare, este mulțumit că în comunicarea Comisiei se face în mod explicit referire la cooperarea cu Comitetul Regiunilor, însă reamintește că în continuare sunt necesare îmbunătățiri în multe state membre pentru a se asigura implicarea efectivă a autorităților locale și regionale în revizuirea și punerea în aplicare a legislației;

4.

invită Comisia Europeană și statele membre să utilizeze cât mai bine EIR pentru a contribui la luarea în considerare a aspectelor de mediu în cadrul priorităților macroeconomice ale semestrului european și a sprijini realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă în cadrul Agendei pentru dezvoltare durabilă 2030;

5.

subliniază necesitatea desfășurării unui dialog structurat privind punerea în aplicare cu fiecare stat membru în perioada 2017-2018 și a implicării corespunzătoare a autorităților locale și regionale, cu scopul de a reflecta asupra modului în care să se abordeze problemele structurale și necesitățile unui anumit stat membru;

6.

recomandă Comisiei Europene să fie mai incisivă în analiza EIR și să îmbunătățească gradul de comparabilitate între statele membre. În următoarea rundă EIR, Comisia Europeană ar trebui să ilustreze, într-un mod transparent și ușor de înțeles, progresele obținute în privința principalelor provocări legate de punerea în aplicare de către statele membre; acest demers nu ar trebui să conducă însă la cerințe suplimentare de raportare pentru statele membre, regiuni și orașe;

7.

îndeamnă Comisia Europeană și statele membre să continue eforturile de a consolida rolul Rețelei Uniunii Europene pentru punerea în aplicare și respectarea legislației din domeniul mediului (IMPEL) și să dezvolte în continuare rețele naționale IMPEL, care să implice experți din administrațiile locale și regionale în schimbul de bune practici (2);

8.

consideră că procesul de EIR ar trebui să se coreleze, acolo unde este posibil și necesar, cu mecanismele de evaluare existente care se referă și la stadiul implementării legislației europene, printre care proiectul „Make it Work”, activitățile Rețelei UE pentru punerea în aplicare și respectarea legislației din domeniul mediului (IMPEL) și programul REFIT;

9.

salută Comunicarea Comisiei privind accesul la justiție în probleme de mediu (3) și anticipează elaborarea unor orientări privind respectarea legislației de mediu ca nouă inițiativă specifică a Comisiei Europene în 2017, menită să sprijine o mai bună punere în aplicare a legislației de mediu (4);

10.

sprijină raportul Comisiei Europene „Acțiuni în vederea simplificării elaborării rapoartelor privind mediul” (5), rezultat în urma efortului Comisiei de verificare a adecvării monitorizării și raportării în ce privește politica UE în domeniul mediului (6), la care CoR a contribuit cu avizul prospectiv CdR 5660/2015. CoR își reiterează apelul adresat Comisiei Europene vizând adoptarea unei abordări orizontale pentru monitorizarea și raportarea în domeniul mediului și se așteaptă, prin urmare, ca Comisia Europeană să aplice consecvent acțiunile 1 și 2 menționate în raport, propunând amendamente legislative la obligațiile de raportare stabilite în actele legislative existente sau nou elaborate, în vederea unei mai mari armonizări și simplificări a acestor obligații.

11.

propune Comisiei Europene o cooperare strânsă și structurată pentru întregul ciclu EIR, inclusiv prin activitățile Platformei tehnice comune pentru cooperare pe probleme de mediu (7), punând accentul pe diferitele provocări structurale individuale de punere în aplicare cu care se confruntă autoritățile locale și regionale și pe soluțiile la acestea, astfel cum sunt prezentate în secțiunea D a avizului. Cooperarea include și explorarea modalităților în care CoR poate contribui la argumentația din rapoartele specifice fiecărei țări și la orientările pentru statele membre, asigurând dimensiunea teritorială, dată fiind experiența acumulată prin contribuțiile sale la ciclul de guvernanță al Strategiei Europa 2020 prin evaluarea sistematică a semestrului european din perspectivă locală/regională;

12.

salută menționarea în comunicarea Comisiei Europene a faptului că EIR completează eforturile curente de punere în aplicare, precum controlul respectării obligațiilor și procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

13.

consideră că este important ca sistemul de EIR să fie evaluat după două cicluri (patru ani), pentru a verifica eficiența mecanismului;

14.

consideră că EIR reprezintă o șansă de cooperare țintită între CoR și Parlamentul European, asigurând schimburi de opinii cu privire la provocările și la soluțiile legate de punerea în aplicare a legislației de mediu a UE și reunind interesele colegiuitorilor și experiențele factorilor de decizie din cadrul autorităților de punere în aplicare. Comitetul invită Parlamentul European să coopereze îndeaproape, atât în ce privește chestiunile dezbătute în Comisia ENVI – EIR, principalele provocări și cauzele lor profunde – cât și în legătură cu viitoarele rapoarte de punere în aplicare ale Parlamentului European cu relevanță pentru subiect, inclusiv prin organizarea de reuniuni tematice comune ale Comisiei ENVE și Comisiei ENVI a PE;

15.

subliniază că este pregătit să contribuie la dezbaterile viitoare legate de EIR organizate de Consiliu, la ședințele informale ale miniștrilor de mediu sau la alte activități ale Președinției Consiliului legate de EIR; își oferă sprijinul pentru pregătirea acestor dezbateri și activități, în special prin avize privind acest subiect, astfel cum sunt solicitate de președințiile Consiliului, și prin reuniuni ale Platformei tehnice pentru cooperare în domeniul mediului a CoR/CE;

16.

propune să se exploreze posibilitatea de a organiza ședințe pe teme specifice, în strânsă cooperare cu autoritățile locale și regionale și reprezentanțele naționale ale Comisiei Europene și ale PE din diferite părți ale teritoriului UE; astfel de manifestări ar constitui ocazia de a discuta provocările specifice legate de implementarea la nivel local și ar putea astfel contribui la rapoartele de țară;

17.

regretă că Comisia Europeană limitează obiectivul inițial al EIR la domeniile gestionării deșeurilor, protecției naturii și a biodiversității, calității aerului, poluării fonice și calității și gestionării apei (8);

18.

îndeamnă Comisia Europeană să facă din tema schimbărilor climatice un element important al următoarei runde de EIR, încorporând atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea simultan cu asigurarea compatibilității cu dispozițiile guvernanței uniunii energetice; reamintește că autoritățile locale și regionale au un rol central în reacția la schimbările climatice și încurajează, în acest sens, elaborarea și alocarea unor obiective de nivel regional și local în materie de schimbări climatice, pe lângă contribuțiile stabilite la nivel național, ca un element important al îndeplinirii obligațiilor privind schimbările climatice prevăzute în Acordul de la Paris;

19.

subliniază necesitatea de a include în următoarea rundă de evaluare punerea în aplicare a Directivei privind emisiile industriale. În acest sens, rețeaua IMPEL ar trebui să aibă un rol mai activ în proces, pentru a sprijini colectarea unor exemple de bune practici pentru 2019;

20.

recomandă, de asemenea, integrarea politicii UE privind substanțele chimice, care reprezintă o piatră de temelie a politicii de mediu a UE. EIR ar trebui să evidențieze deficiențele și experiențele pozitive cu privire la înregistrarea, evaluarea și autorizarea substanțelor chimice.

21.

salută intenția Comisiei Europene de a dobândi cunoștințe mai detaliate despre fiecare țară în materie de calitate a administrației publice și a guvernanței și de repartizare a competențelor în domeniul punerii în aplicare a legislației UE privind mediul între autoritățile naționale/regionale/locale;

22.

recunoaște că, pe lângă analizele mai complete ale lacunelor de aplicare în sectoarele de mediu tradiționale, EIR furnizează, pentru prima dată în legătură cu mediul, constatări preliminare referitoare la posibilele cauze profunde ale slabei puneri în aplicare;

23.

recomandă ca EIR să se concentreze asupra coordonării ineficiente dintre autoritățile locale, regionale și naționale, pentru a aborda: repartizarea neclară a competențelor și responsabilităților, lipsa capacității administrative, finanțarea insuficientă, folosirea insuficientă a instrumentelor bazate pe piață, lipsa unei integrări și a unei coerențe a politicilor, lipsa de cunoștințe și de date și insuficiența mecanismelor de asigurare a conformității (9).

24.

îndeamnă Comisia Europeană să elaboreze o metodologie comună pentru dialogurile EIR la nivel național și să furnizeze orientări pentru a asigura pe deplin participarea autorităților locale și regionale în cadrul acestui proces;

25.

evidențiază corelația dintre îmbunătățirea punerii în aplicare și elaborarea unei mai bune reglementări: dacă apar semne că obiectivele politicii de mediu nu vor fi atinse, ar trebui examinate și instrumentele utilizate de UE, coerența și omogenitatea legislației UE și sarcinile administrative;

26.

solicită statelor membre punerea în aplicare la nivel local și regional a unor procese EIR care să corespundă celor de la nivelul național;

27.

recomandă statelor membre să colaboreze mai strâns cu autoritățile locale și regionale încă din etapele timpurii ale elaborării politicilor și ale transpunerii juridice și, potrivit încurajărilor din cel de Al 7-lea plan de acțiune pentru mediu, eventual în cadrul unor echipe transguvernamentale constituite pe tematici verticale;

28.

subliniază că este necesar ca statele membre să creeze mecanisme care să îmbunătățească eficacitatea coordonării verticale, inclusiv printr-o clară împărțire a responsabilităților între diferitele niveluri de guvernare;

29.

îndeamnă statele membre, autoritățile regionale și locale să reducă fragmentarea, inclusiv prin adoptarea de măsuri suplimentare, prin introducerea unor autorizații de mediu integrate, care să combine diferitele autorizații de mediu sectoriale, precum și prin raționalizarea procedurilor EIA și SEA (10).

30.

subliniază că, astfel cum a confirmat EIR, lipsesc resursele financiare, umane și tehnice corespunzătoare pentru a pune în aplicare în mod corespunzător legislația UE în domeniul mediului în multe administrații locale și regionale și că în special localitățile mai mici au deseori resurse limitate pentru a-și dezvolta propria expertiză tehnică cu privire la cerințele reglementare; subliniază, de aceea, că este nevoie de o asistență mai substanțială din partea nivelului UE, fie direct, fie prin încurajarea statelor membre să ofere sprijin, pentru ca autoritățile locale și regionale să poată coopera orizontal (în cadrul statelor membre și transfrontalier) spre a agrega proiecte, a face schimb de bune practici și a dezvolta procese și proceduri comune;

31.

invită statele membre, autoritățile regionale și locale să asigure proporționalitatea dintre resursele financiare și umane ale administrațiilor locale și regionale de mediu și sarcinile lor (transferate);

32.

recomandă Comisiei Europene să elaboreze orientări ale UE disponibile în mai multe limbi, iar statelor membre, să elaboreze standarde comune, liste de verificare, formulare și programe de formare în cooperare cu autoritățile locale și regionale pentru a asigura coerența punerii în aplicare și a raportării;

33.

solicită autorităților locale și regionale să analizeze calitatea procedurilor, să raționalizeze emiterea permiselor de mediu și să pună în comun resursele cu alte departamente, pentru a realiza economii de scară sau a putea rezolva probleme de mediu care depășesc granițele administrative, utilizând în acest sens Setul de instrumente pentru asigurarea calității administrației publice în UE (11);

34.

solicită Comisiei Europene, statelor membre și autorităților regionale și locale să promoveze implicarea experților de la nivel local și regional în rețeaua IMPEL, precum și în instrumentul EIR de evaluare inter pares care urmează să fie introdus;

35.

invită Comisia Europeană, și în special statele membre, să implice experții de la nivelul local și regional în elaborarea orientărilor UE, precum și a celor naționale corespunzătoare, pentru a permite o mai mare claritate și flexibilitate în aplicare;

36.

îndeamnă Comisia Europeană să aloce un buget suficient pentru noul instrument EIR inter pares. Comisia ar trebui, de asemenea, să asigure complementaritatea acestuia cu activitățile inter pares desfășurate de IMPEL, și cu schimbul de tematici de mediu al autorităților de gestionare, în cadrul instrumentului TAIEX REGIO PEER 2 PEER.

37.

îndeamnă autoritățile locale și regionale, cu sprijinul statelor membre, să utilizeze asistența tehnică disponibilă în cadrul obiectivului tematic 11 al fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) pentru a crește capacitatea instituțională și administrativă a departamentelor de mediu proprii și potențialul acestora de a absorbi finanțarea din fondurile ESI, în special pentru infrastructurile de mediu de mare amploare (obiectivul 6). De asemenea, le încurajează să folosească Programul de sprijin pentru reforme structurale spre a-și îmbunătăți gestiunea de mediu;

38.

sprijină ideea ca alte state membre să înființeze rețele de experți din rândul autorităților de management din cadrul politicii de coeziune, menite să promoveze investițiile de mediu;

39.

solicită UE ca, în cursul pregătirilor sale pentru următorul CFM, să examineze atent toate opțiunile de a mări finanțarea UE pentru aplicarea legislației din domeniul mediului, inclusiv opțiunea de a rezerva un anumit procentaj în acest scop.

40.

recunoaște că insuficienta integrare a preocupărilor de mediu în alte domenii de politică rămâne una din cauzele punerii în aplicare deficitare a legislației în domeniul mediului și, în consecință, reamintește că este necesar să se integreze obiectivele principale ale politicii în domeniul mediului și al schimbărilor climatice în toată gama activităților UE;

41.

solicită autorităților locale și regionale să asigure o bună coordonare la nivel strategic și politic, prin adoptarea unor strategii de dezvoltare durabilă la nivel local/regional și asigurarea integrării preocupărilor legate de mediu – dintr-o etapă timpurie – în planificarea amenajării teritoriului, pentru a reduce contradicțiile. Solicită, de asemenea, integrarea adecvată a preocupărilor de mediu, începând dintr-un stadiu incipient, prin aplicarea SEA;

42.

solicită autorităților locale și regionale să promoveze acorduri sectoriale voluntare cu sectoare industriale cheie și „contracte” între autoritățile publice și părțile interesate din societate, în vederea furnizării de informații, a identificării problemelor și a găsirii soluțiilor;

43.

subliniază faptul că UE trebuie să întreprindă acțiuni mai puternice și mai eficace de reducere a poluării la sursă în multe domenii ale politicii de mediu, în absența cărora va fi imposibil să se respecte la nivel local și regional o serie întreagă de acte din legislația UE privind standardele de calitate a mediului;

44.

solicită Comisiei Europene și statelor membre să sprijine mai eficient autoritățile locale și regionale competente în sensul respectării acestor standarde și obiective;

45.

solicită Comisiei Europene să colaboreze cu autoritățile naționale relevante, cu Comitetul European al Regiunilor, cu Convenția primarilor din UE, Convenția globală a primarilor pentru climă și energie și cu ICLEI pentru a dezvolta conceptul și metodologia de introducere a unor contribuții determinate la nivel local și regional, contribuind astfel la atingerea obiectivelor privind schimbările climatice convenite prin Acordul de la Paris privind clima din cadrul COP21. La început, autoritățile locale și regionale care doresc să deschidă drumul vor participa pe bază voluntară la „validarea conceptului”.

46.

recunoaște că disponibilitatea limitată a datelor încă mai provoacă probleme de punere în aplicare la diferite niveluri de guvernanță în multe state membre și că autoritățile locale și regionale pot avea un rol central în colectarea de date și cunoștințe și în furnizarea de informații publicului larg, încurajând o mai mare sensibilizare în rândul cetățenilor;

47.

salută faptul că EIR se bazează, în principiu, pe datele existente și că ar trebui să ducă la o mai bună utilizare și corelare a acestor date, îmbunătățind accesibilitatea lor, nu în ultimul rând pentru autoritățile locale și regionale;

48.

sprijină o dezbatere structurată privind repartizarea corespunzătoare a responsabilităților și a resurselor între autoritățile locale, regiuni și nivelul național, pentru a se putea garanta că rapoartele și indicatorii privind starea mediului sunt coerenți, eficace și fiabili;

49.

îndeamnă statele membre să dezvolte în continuare, în cooperare cu autoritățile locale și regionale, cadre de implementare și informare structurate (SIIF-uri) pentru toate actele legislative ale UE în domeniul mediului;

50.

solicită Comisiei Europene să asigure implementarea corespunzătoare de către statele membre și autoritățile locale a cerințelor minime prevăzute în Directiva privind accesul la informație;

51.

solicită autorităților locale și regionale să practice o politică de informare activă. Aceasta ar trebui să fie bidirecțională (inclusiv mecanisme de feed-back) și să furnizeze informații mai orientate către cetățean, cum ar fi instrumentele de cartografiere și aplicațiile online și campaniile educaționale;

52.

sprijină implicarea ONG-urilor în procesul de colectare și de difuzare a informațiilor despre mediu către cetățeni și utilizarea „activităților științifice cetățenești” pentru a colecta date de mediu;

53.

îndeamnă Comisia Europeană și statele membre să sprijine autoritățile în aplicarea pe teren a soluțiilor digitale și a e-guvernării, cu scopul de a îmbunătăți monitorizarea și raportarea de mediu, de exemplu prin Planul european de acțiune privind guvernarea electronică 2016-2020, programul LIFE, mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) și programul Orizont 2020, precum și în contextul lansării de către Agenția Europeană de Mediu a Reportnet 2.0 (12);

54.

solicită eforturi la toate nivelurile pentru a asigura schimbul electronic de date privind mediul și dezvoltarea în continuare a INSPIRE (13). De asemenea, ar trebui consolidată implicarea autorităților locale și regionale în procesul INSPIRE.

55.

este îngrijorat de faptul că analiza EIR arată că monitorizarea conformității și punerea în aplicare constituie adesea motive de îngrijorare din cauza atât a ineficacității sancțiunilor, cât și a interacțiunilor dintre inspectori și procurori. Autoritățile locale și regionale pot întâmpina probleme în interpretarea și integrarea dispozițiilor lipsite de coerență ale UE atunci când desfășoară activități de asigurare a conformității. Numeroase autorități locale dispun de administrații prea mici pentru a putea asigura un control profesionist al aplicării legislației de mediu;

56.

solicită autorităților locale și regionale să asigure atât o procedură clară de desemnare și de alocare a competențelor, cât și profesionalismul autorităților responsabile, să se coordoneze în mod real cu autoritățile naționale (și anume poliție, control vamal, autorități de urmărire penală) și să examineze posibilitatea de a crea agenții regionale comune de control al punerii în aplicare a legislației de mediu a UE în cazul în care competențele proprii în materie de inspecție sunt limitate;

57.

îndeamnă autoritățile naționale, regionale și locale să folosească o abordare bazată pe riscuri atunci când asigură conformitatea, asigurând cea mai bună combinație între monitorizare, promovare și controlul punerii în aplicare și ierarhizând mai atent prioritățile în utilizarea resurselor limitate pe care le dețin;

58.

solicită autorităților locale și regionale, ca, dată fiind apropierea lor de cetățeni, să se angajeze în activitățile de promovare a conformității, care implică cooperarea cu comunitățile de afaceri, ONG-urile relevante și cu cetățenii;

59.

solicită statelor membre și autorităților regionale și locale să aplice măsuri rapide de impunere a conformității și adoptarea de sancțiuni proporționale și disuasive în cazul unor încălcări ale legislației de mediu a UE, în aplicarea Directivei 2008/99/CE privind infracțiunile împotriva mediului;

60.

solicită autorităților naționale, regionale și locale să abordeze combaterea corupției și să asigure funcționarea corespunzătoare a sistemelor de justiție în domeniul mediului, apărând drepturile procesuale conferite cetățenilor de legislația UE în materie de mediu (14);

61.

sprijină toate inițiativele legate de dezvoltarea cunoștințelor proprii ale autorităților naționale și regionale și ale asociațiilor lor prin schimbul de bune practici elaborate în cadrul rețelelor europene, cum ar fi de exemplu IMPEL, Rețeaua europeană a procurorilor pentru mediu (ENPE) și rețeaua ofițerilor de poliție;

62.

îndeamnă Comisia Europeană și statele membre să continue consolidarea rolului IMPEL și dezvoltarea de rețele naționale IMPEL care implică experți din administrațiile locale și regionale în schimbul de bune practici.