13.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 345/85

Raportor:

Philip VON BROCKDORFF

Coraportor:

Christa SCHWENG

1.1.

CESE este de părere că obiectivul noii propuneri de regulament privind coordonarea sistemelor de securitate socială ar trebui să fie facilitarea circulației persoanelor în căutarea unui loc de muncă și a lucrătorilor, și nu limitarea acesteia. Explicația este că îmbunătățirea coordonării securității sociale facilitează libera circulație a lucrătorilor, oferindu-le beneficii (dezvoltarea competențelor și adaptabilitate sporită) acestora și angajatorilor (forță de muncă motivată, cu cunoștințe tehnice). De asemenea, din perspectivă macroeconomică mobilitatea forței de muncă poate contribui la combaterea disparităților în termeni de șomaj între statele membre ale UE și la promovarea unei alocări mai eficiente a resurselor umane, contribuind la creșterea economică și la competitivitatea UE.

1.2.

Normele care funcționează eficient și sunt echitabile pentru persoanele mobile, dar și pentru persoanele care nu sunt mobile, sunt factori importanți pentru acceptarea politică a mobilității. CESE consideră că scopul acestei inițiative ar trebui să fie realizarea unui echilibru echitabil între țările de origine și cele gazdă.

1.3.

În ceea ce privește condițiile aplicabile cetățenilor care au dreptul de a „exporta” prestații pentru îngrijirea pe termen lung atunci când se mută în străinătate, CESE consideră că noile norme oferă cetățenilor un nivel mai mare de protecție în situațiile transfrontaliere. Cu toate acestea, CESE subliniază că noile norme nu instituie un nou drept la îngrijirea medicală pe termen lung în fiecare stat membru, deoarece acest lucru depinde de existența unor astfel de servicii în țara gazdă.

1.4.

CESE constată că atât propunerea de revizuire a regulamentului privind coordonarea securității sociale, cât și Directiva privind detașarea lucrătorilor sunt relevante pentru mobilitatea forței de muncă. Întrucât cele două instrumente se ocupă de chestiuni distincte, CESE se teme însă că, făcând trimitere la definițiile din propunerea de revizuire a Directivei privind detașarea lucrătorilor în Regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate socială, claritatea juridică va avea de suferit în practică.

1.5.

CESE observă că cerința propusă de a lucra cel puțin trei luni în statul membru gazdă înainte ca un lucrător să poată obține indemnizație de șomaj va întârzia „cumularea perioadelor” care conferă dreptul la indemnizații. Deși această situație ar putea să pară mai echitabilă pentru țările de destinație, ea poate, de asemenea, influența în mod negativ motivația pentru mobilitate.

1.6.

CESE are nelămuriri cu privire la modul în care propunerea de prelungire (de la trei luni în prezent la minimum șase luni) a perioadei pentru „exportul” prestațiilor de șomaj poate oferi în mod real oportunități de angajare pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, deoarece acest lucru va depinde de situația pieței muncii, care diferă de la o țară la alta.

1.7.

CESE consideră că o mai mare convergență în termeni de cuantum al beneficiilor, cumularea perioadelor și perioadă de activare a dreptului la indemnizații ar duce la îmbunătățirea și facilitarea coordonării sistemelor de securitate socială. De asemenea, serviciile publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM) ar trebui să-i sprijine mai bine pe cei dispuși la mobilitate și aflați în căutarea unui loc de muncă adecvat.

1.8.

CESE solicită un angajament mai puternic din partea statelor membre, care să le permită cetățenilor mobili inactivi din punct de vedere economic să contribuie în mod proporțional și în conformitate cu principiul egalității de tratament la un sistem de asigurări medicale în statul membru gazdă. De asemenea, statele membre ar trebui să ia în considerare avantajele primirii cetățenilor mobili, în general, chiar și a celor care sunt inactivi, dar, într-un fel sau altul, contribuie totuși la economia țării gazdă (și la diversitatea sa culturală).

1.9.

În fine, CESE este de părere că niciun element din noile norme propuse nu ar trebui să limiteze drepturile fundamentale recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

2.1.

Având în vedere că piața transfrontalieră a forței de muncă continuă să evolueze, iar sistemele naționale de securitate socială se schimbă, există o nevoie evidentă de actualizare sau de adaptare a normelor existente. Pe lângă necesitatea unor metode de aplicare mai simple și mai ușoare, aceste evoluții reprezintă justificarea modificărilor propuse, astfel cum au fost formulate de Comisia Europeană în comunicarea sa din 13 decembrie 2016.

2.2.

Prezenta propunere urmărește să ofere claritate și norme echitabile și ușor de aplicat, pentru a facilita mobilitatea forței de muncă. Libera circulație a lucrătorilor rămâne unul dintre principalii piloni ai pieței interne. Cu toate acestea, autoritățile naționale sunt, de asemenea, îndemnate să combată abuzurile sau fraudele privind prestațiile.

2.3.

Principalele modificări propuse includ:

3.1.

Sistemele de securitate socială acoperă, de obicei, domenii precum prestațiile de boală, de maternitate/paternitate, familiale, pentru limită de vârstă, de șomaj și alte prestații similare, iar responsabilitatea exclusivă pentru acestea le revine autorităților naționale. Acest lucru înseamnă că fiecare stat este responsabil de conceperea propriului sistem de securitate socială. Din acest motiv, prestațiile de asigurări sociale de care beneficiază cetățenii în întreaga UE variază într-o mare măsură atât în ceea ce privește prestațiile reale primite, cât și modul în care sunt organizate sistemele.

3.2.

Una dintre preocupările majore ale CESE este decalajul mare dintre sistemele de asistență socială din diferite țări ale UE din punctul de vedere al performanței: cele mai bune sisteme contribuie la reducerea riscului de sărăcie cu 60 %, cel mai puțin eficiente contribuie cu mai puțin de 15 %, media UE fiind de 35 % (1). Acest decalaj este, într-o anumită măsură, cauza condițiilor sociale diferite cu care se confruntă cetățenii în interiorul UE. Prin urmare, este cu atât mai important ca statele membre ale UE să convină asupra principiilor pentru sisteme de securitate socială eficiente și fiabile, așa cum a solicitat CESE în avizele sale Principii pentru sisteme de prestații sociale eficiente și fiabile  (2) și Un pilon european al drepturilor sociale  (3). Venitul minim, asistența medicală de bază, furnizarea de servicii sociale adecvate și participarea socială trebuie să fie protejate în fiecare stat membru în virtutea valorilor europene comune și a dezvoltării economice. Acest lucru poate contribui la creșterea nivelului de solidaritate în statele membre și, de asemenea, la reducerea dezechilibrelor la nivel macroeconomic.

3.3.

Libera circulație a lucrătorilor este una dintre cele patru libertăți fundamentale din Uniunea Europeană în materie de circulație. CESE consideră că această libertate trebuie să fie mai bine promovată și respectată, în diversele sale dimensiuni, deoarece, în practică, nu există o astfel de libertate dacă nu se iau în considerare drepturile sociale ale cetățenilor și lucrătorilor mobili pe baza principiului egalității de tratament, așa cum se arată mai jos. Coordonarea sistemelor de securitate socială este una dintre aceste dimensiuni. Punerea ei în practică de-a lungul timpului a fost, în general, o reușită, astfel încât, în ultimele decenii, multele milioane de lucrători care au beneficiat de avantajele ei au devenit cei mai buni „ambasadori” ai liberei circulații a lucrătorilor.

3.4.

În vederea facilitării liberei circulații a lucrătorilor și cetățenilor, este necesară o mai bună coordonare a sistemelor de securitate socială, pentru a oferi un grad mai mare de claritate și mai multe asigurări în ceea ce privește prestațiile la care au dreptul. În acest scop, Uniunea Europeană a stabilit norme de coordonare a sistemelor naționale de securitate socială. Prin intermediul acestora, se stabilește care este sistemul de securitate socială al unui stat membru de care beneficiază un anumit cetățean sau lucrător. De asemenea, normele au ca scop evitarea dublei acordări a prestațiilor în situațiile transfrontaliere și oferă, totodată, garanții pentru persoanele care lucrează într-o altă țară sau se află în căutarea unui loc de muncă pe întreg teritoriul UE.

3.5.

Ar trebui subliniat faptul că normele existente vizează coordonarea, și nu armonizarea sistemelor de securitate socială. Normele sunt prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009. Normele UE se bazează pe patru principii:

3.6.

Dispozițiile Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 se aplică oricărei persoane care se deplasează într-un alt stat membru pentru a se stabili definitiv sau pentru a lucra sau a studia temporar. Acestea includ persoanele care trec frontiera pentru a lucra. În plus, persoanele care caută un loc de muncă într-un alt stat membru pot beneficia de prestații de șomaj din partea statului lor membru pe durata căutării unui loc de muncă, pentru o perioadă determinată.

4.1.

În 2015, aproximativ 11,3 milioane de cetățeni UE-28 de vârstă activă (20-64 de ani) locuiau într-un alt stat membru al UE, dintre care 8,5 milioane erau angajați sau se aflau în căutarea unui loc de muncă (ambele cifre variază de la un stat membru la altul). Această cifră reprezintă 3,7 % din totalul populației de vârstă activă din UE. În UE existau 1,3 milioane de lucrători transfrontalieri (care lucrează într-un alt stat membru al UE decât cel în care trăiesc). Numărul lucrătorilor detașați era de aproximativ 1,92 milioane. Cifra reprezenta 0,7 % din totalul ocupării forței de muncă în UE, cu durata medie a detașărilor de patru luni.

4.2.

Coordonarea în domeniul securității sociale facilitează libera circulație a lucrătorilor, prin acordarea unor beneficii lucrătorilor și, în mod indirect, angajatorilor și stimulează economia în general, contribuind la creșterea economică și la competitivitate. Majoritatea covârșitoare a cetățenilor mobili din UE doresc să își îmbunătățească mijloacele de subzistență și perspectivele profesionale.

4.3.

Din perspectiva lucrătorilor, dreptul de a lucra într-un alt stat membru nu oferă numai șanse de ocupare a unui loc de muncă, ci facilitează și dezvoltarea unor noi competențe, crește gradul de adaptare, iar lucrătorul evoluează, prin dobândirea de noi experiențe de muncă. Circulația lucrătorilor contribuie, de asemenea, la abordarea deficitului de forță de muncă și a lacunelor în materie de competențe. De asemenea, ea poate contribui la finanțarea serviciilor publice din statul membru gazdă, poate reduce o parte a sarcinii fiscale aferente și poate compensa contribuțiile mai mici ale populației în vârstă.

4.4.

Din perspectivă macroeconomică, mobilitatea forței de muncă contribuie la combaterea disparităților dintre ratele șomajului din diferite state membre ale UE și contribuie la o repartizare mai eficientă a resurselor umane. Cercetările demonstrează, de asemenea, că mobilitatea în interiorul UE a jucat un rol semnificativ în prevenirea continuării instabilității în perioada care a urmat după criza financiară și recesiunea economică.

4.5.

Atunci când este exercitată în condiții echitabile, mobilitatea forței de muncă poate fi benefică pentru lucrători, întreprinderi și societate în ansamblu. Aceasta poate reprezenta o oportunitate majoră pentru dezvoltarea personală, economică și socială a cetățenilor și a lucrătorilor și trebuie, așadar, să fie înlesnită. Normele care funcționează eficient și sunt echitabile pentru persoanele mobile, dar și pentru persoanele care nu sunt mobile, sunt factori importanți pentru acceptarea politică a mobilității. Scopul tuturor acestor acțiuni ar trebui să fie obținerea unui echilibru just între țările de destinație și țările de origine.

4.6.

Ținând seama de cele menționate anterior, CESE consideră că orice modificare propusă ar trebui să vizeze facilitarea circulației lucrătorilor și persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, și nu să o restricționeze. De asemenea, CESE este de părere că regulile de coordonare a sistemelor de securitate socială ar trebui să faciliteze accesul la locuri de muncă pentru persoanele cu competențe diferite. Egalitatea de tratament între lucrătorii din UE și lucrătorii naționali în ceea ce privește măsurile active pe piața forței de muncă este esențială pentru depășirea diviziunilor sociale.

5.1.

În ceea ce privește sistemul de coordonare pentru lucrătorii frontalieri, CESE ia notă de propunerea de a transfera responsabilitatea pentru plata prestațiilor de șomaj în sarcina statului membru în care s-a desfășurat ultima activitate, însă consideră că cerința de a fi lucrat în acel stat membru pentru o perioadă minimă de 12 luni ar putea limita efectele pozitive care ar rezulta din această modificare. Cu toate acestea, CESE recunoaște că propunerea reprezintă și o provocare pentru statele membre, care devin astfel responsabile de plata prestațiilor.

5.2.

În ceea ce privește condițiile aplicabile cetățenilor care au dreptul de a „exporta” prestații pentru îngrijirea pe termen lung atunci când se mută în străinătate, CESE consideră că noile norme oferă cetățenilor un nivel mai mare de protecție în situațiile transfrontaliere. Noile norme sunt relevante în mod special în ceea ce privește îmbătrânirea demografică și promovarea creșterii gradului de independență și de mobilitate pentru persoanele cu handicap, în condițiile unui număr tot mai mare de cetățeni care circulă dintr-un stat membru în altul și care au nevoie de prestații pentru îngrijirea pe termen lung. Cu toate acestea, CESE subliniază că noile norme nu stabilesc un nou drept la îngrijirea medicală pe termen lung în fiecare stat membru, deoarece acest lucru depinde de existența unor astfel de servicii în țara gazdă.

5.3.

CESE consideră că noile norme vor simplifica procedura de recuperare a prestațiilor de asigurări sociale plătite în mod necuvenit. Statele membre vor putea beneficia de un instrument uniform de recuperare a creanțelor pentru prestațiile de asigurări sociale plătite în mod necuvenit și de proceduri mai clare de asistență reciprocă transfrontalieră.

5.4.

CESE constată că atât propunerea de revizuire a Regulamentului privind coordonarea securității sociale și Directiva privind detașarea lucrătorilor sunt relevante pentru mobilitatea forței de muncă. Cu toate acestea, cele două instrumente abordează aspecte distincte. În timp ce Directiva privind detașarea lucrătorilor vizează termenii și condițiile de angajare a lucrătorilor detașați (inclusiv remunerarea), Regulamentul privind coordonarea securității sociale urmărește să stabilească care dintre sistemele de securitate socială se aplică. Noua propunere nu modifică sfera de aplicare a normelor UE privind coordonarea securității sociale și nici a Directivei privind detașarea lucrătorilor. CESE se teme însă că, făcând trimitere la definițiile din propunerea de revizuire a Directivei privind detașarea lucrătorilor în textul Regulamentului privind coordonarea sistemelor de securitate socială (care urmărește înlesnirea aplicării lor), claritatea juridică va avea de suferit în practică. Trimiterile la dispozițiile unei directive (obligatorie pentru statele membre numai în ceea ce privește rezultatul care urmează să fie obținut) într-un regulament (care este obligatoriu și direct aplicabil în toate statele membre) dau naștere unor îndoieli de natură juridică.

5.5.

CESE observă că trebuie asigurate condiții uniforme pentru punerea în aplicare a normelor specifice referitoare la coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la lucrătorii detașați. Acest lucru include stabilirea situațiilor în care se eliberează formularele A1, elementele care trebuie verificate înainte de emitere și de retragere în cazul contestațiilor. Având în vedere faptul că aceste aspecte pot fi esențiale pentru aplicarea practică a articolelor 12 și 13 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, CESE își exprimă îngrijorarea cu privire la atribuirea unor astfel de competențe nedefinite în mod clar Comisiei. O reacție la opinia CESE cu privire la punerea în aplicare a acestei delegații și, ulterior, o evaluare a impactului noilor proceduri ar fi bine-venite, deoarece detașarea lucrătorilor este un aspect extrem de sensibil. CESE este, de asemenea, preocupat de efectul cumulativ al noilor norme privind detașarea, al modificărilor de natură tehnică menționate anterior în Regulamentul privind securitatea socială și al numărului tot mai mare de inițiative naționale de control al lucrătorilor din alte țări ale UE. Creșterea gradului de complexitate prin combinarea acestor reglementări diferite ar putea limita mobilitatea transnațională și ar trebui monitorizată atent la nivel european. De asemenea, trebuie respectate regulile de securitate socială referitoare la lucrătorii detașați.

5.6.

Potrivit noilor norme, un lucrător mobil din UE trebuie să lucreze cel puțin trei luni în statul membru gazdă înainte de a putea beneficia de prestații de șomaj în statul respectiv. CESE consideră că această propunere stabilește restricții pentru accesul la prestațiile de șomaj pentru lucrătorii mobili din țara gazdă, în comparație cu condițiile actuale (conform cărora este suficientă o singură zi de activitate pentru a beneficia de acest drept). Potrivit acestui punct de vedere, propunerea întârzie, de fapt, „cumularea perioadelor” (indiferent de ultimul loc de reședință al lucrătorului) care oferă dreptul la prestații. Pe de o parte, acest lucru ar putea influența în mod negativ motivația pentru mobilitate, dar, pe de altă parte, poate face ca normele să devină mai corecte pentru țările de destinație.

5.7.

În conformitate cu noile norme propuse, perioada minimă în care persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă pot exporta prestațiile de șomaj obținute într-un stat membru în alt stat membru se va extinde de la trei luni (în prezent) la minimum șase luni, în timp ce actualul regulament lasă decizia referitoare la perioada de trei sau șase luni la latitudinea statului membru care exportă beneficiul. CESE consideră că această modificare este o recunoaștere din partea Comisiei a dificultăților întâmpinate în găsirea rapidă a unui loc de muncă într-un alt stat membru. Cu toate acestea, CESE are nelămuriri cu privire la modul în care propunerea de prelungire a perioadei pentru „exportul” prestațiilor de șomaj poate oferi în mod real oportunități de angajare pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, deoarece acest lucru va depinde de situația pieței muncii, care diferă de la o țară la alta. De asemenea, CESE își exprimă îndoielile cu privire la utilitatea acestei propuneri într-o perioadă în care rata șomajului, în special a șomajului în rândul tinerilor, rămâne ridicată în mai multe state membre ale UE.

5.8.

CESE consideră că noile norme propuse nu abordează deficiențele existente ale unui sistem coordonat de securitate socială conceput inițial pentru statele membre cu niveluri relativ similare ale puterii de cumpărare și ale sistemelor de securitate socială. Prin urmare, sunt necesare măsuri mai eficiente, menite să asigure convergența în ceea ce privește durata prestațiilor de șomaj, valoarea prestațiilor primite și perioada de cumulare pentru activarea prestațiilor de șomaj. Această convergență ar contribui la îmbunătățirea și facilitarea coordonării sistemelor de securitate socială. Problema modului de realizare a acestei convergențe trebuie să fie analizată separat de acest aviz. În principiu, cel puțin, noile reguli propuse, referitoare la „exportul” prestațiilor de șomaj, prevăd o cooperare mai strânsă între serviciile publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM) la toate nivelurile. Revizuirea va clarifica obligațiile serviciului de ocupare a forței de muncă din statul membru gazdă de a sprijini persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă prin activități în acest sens și de a monitoriza și raporta cu privire la activitățile lor statului membru responsabil de plata prestațiilor de șomaj. Cu toate acestea, CESE consideră că SPOFM ar trebui să depună mai multe eforturi pentru a sprijini persoanele mobile aflate în căutarea unui loc de muncă să găsească locuri de muncă sigure, ținând seama, în special, de perioada limitată de timp disponibilă pentru găsirea unui loc de muncă. Acest lucru va influența în mod pozitiv și convergența sporită menționată la punctul anterior.

5.9.

CESE observă că, în cazul unui cetățean mobil al UE care se deplasează dintr-un stat membru în altul (statul membru gazdă) și nu lucrează sau nu caută în mod activ un loc de muncă, noile norme propuse pot condiționa accesul la anumite prestații de asigurări sociale de dovada că persoana respectivă are dreptul legal de ședere în temeiul dreptului Uniunii, ceea ce înseamnă că dispune de suficiente mijloace de subzistență și de o asigurare de sănătate completă. Cu alte cuvinte, statele membre trebuie să respecte condițiile prevăzute în Directiva privind libera circulație (Directiva 2004/38/CE). De asemenea, statele membre ar trebui să ia în considerare avantajele primirii cetățenilor mobili, în general, chiar și a celor care sunt inactivi și nu plătesc contribuții la sistemele de securitate socială, dar, într-un fel sau altul, contribuie totuși la economia țării gazdă (și la diversitatea sa culturală).

5.10.

În considerentul (5b) din propunerea CE, se prevede, de fapt, că statele membre ar trebui să se asigure că cetățenii mobili din UE inactivi din punct de vedere economic nu sunt împiedicați să dețină o asigurare medicală completă în statul membru gazdă. Acest lucru înseamnă și că acestor cetățeni trebuie să li se permită să contribuie, într-o manieră proporțională, la un sistem de asigurare medicală în statul membru gazdă. CESE solicită un angajament mai puternic din partea statelor membre pentru a facilita această opțiune.

5.11.

CESE este de părere că niciuna din noile norme propuse nu ar trebui să limiteze drepturile fundamentale recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la demnitate umană (articolul 1), dreptul la securitate socială și la asistență socială (articolul 34) și dreptul la îngrijiri medicale (articolul 35).

5.12.

În concluzie, deși recunoaște că nu poate fi ignorată necesitatea unui echilibru între statele membre de origine și cele de destinație în ce privește persoanele aflate în căutare de locuri de muncă, CESE conchide că noile norme propuse nu vor facilita neapărat circulația persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. Cele mai fragile și mai slabe segmente ale societăților europene vor rămâne la fel de vulnerabile ca și în prezent și la fel vor rămâne și divizările socioeconomice dintre statele membre ale UE și în interiorul acestora.