Recurs introdus la 22 martie 2017 de Gascogne Sack Deutschland GmbH și de Gascogne S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 10 ianuarie 2017 în cauza T-577/14, Gascogne Sack Deutschland și Gascogne/Uniunea Europeană

(Cauza C-146/17 P)

(2017/C 151/33)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurente: Gascogne Sack Deutschland GmbH și Gascogne S.A. (reprezentanți: F. Puel și E. Durand, avocați)

Celelalte părți din procedură: Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, și Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv, Gascogne susține că, prin faptul că a refuzat să acorde o despăgubire pentru prejudiciul material suferit în perioada anterioară datei de 30 mai 2011, cu motivarea că nu putea să se pronunțe ultra petita, Tribunalul a săvârșit o eroare vădită de drept în interpretarea și aplicarea acestui principiu.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Gascogne susține că, prin faptul că a decis să nu considere ca punct de plecare al prejudiciului material, în vederea calculării respectivului prejudiciu, cel determinat de Gascogne în sens invers pe baza unei durate excesive pe care aceasta a estimat-o la 30 de luni, în timp ce Tribunalul, în ceea ce îl privește, a estimat această durată la 20 de luni, și prin faptul că a acordat astfel o despăgubire pentru prejudiciul material suferit de Gascogne pe o perioadă de 6 luni, deși Tribunalul a statuat în mod expres că prejudiciul material suferit constă în plata unor comisioane de constituire a unei garanții bancare în perioada corespunzătoare depășirii termenului rezonabil (și anume o perioadă de 20 de luni), Tribunalul s-a contrazis în mod clar și nu a acordat relevanță propriilor concluzii.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, Gascogne susține că, prin faptul că a aplicat modalități de calcul al prejudiciului material diferite de cele prezentate inițial de recurente, fără ca acestea din urmă să se fi putut pronunța cu privire la consecințele pe care acest mod de calcul le-a putut produce, Tribunalul a încălcat dreptul la apărare.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurentele susțin că, prin faptul că a statuat că nu putea acorda o despăgubire pentru prejudiciul moral suferit, al cărui cuantum părea prea ridicat analizat proporțional în raport cu amenda aplicată de Comisia Europeană, cu motivarea că, potrivit jurisprudenței, instanța Uniunii nu poate repune în discuție, în totalitate sau în parte, cuantumul amenzii ca urmare a nerespectării unui termen rezonabil, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în interpretarea și aplicarea jurisprudenței menționate.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv, recurentele susțin că, prin faptul că a refuzat să admită cererea de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit, cu motivarea că, ținând seama de nivelul său, acordarea reparației solicitate de recurente ar conduce, în fapt, la repunerea în discuție a cuantumului amenzii aplicate acestora din urmă, cu toate că dispozițiile articolelor 256 alineatul (1) și 340 alineatul (2) TFUE urmăresc tocmai să permită oricărei reclamante care suferă prejudicii cauzate de instituțiile europene obținerea unei reparații în fața Tribunalului, Tribunalul a lipsit de eficiență și a încălcat dispozițiile articolelor 256 alineatul (1) și 340 alineatul (2) TFUE, precum și dreptul la o cale de atac efectivă.

Prin intermediul celui de al șaselea motiv, recurentele susțin că, prin faptul că a acordat acestora o despăgubire de 5 000 de euro pentru prejudiciul moral suferit, deși Tribunalul, pe de o parte, a considerat că repararea prejudiciului moral nu putea repune în discuție, nici măcar în parte, cuantumul amenzii aplicate de Comisie, și, pe de altă parte, a recunoscut în mod expres existența unui prejudiciu moral suferit de recurente, care se impunea a fi reparat având în vedere „amploarea încălcării termenului rezonabil” și „eficacitatea prezentei acțiuni”, Tribunalul s-a contrazis în mod clar.

Prin intermediul celui de al șaptelea motiv, recurentele susțin că, prin faptul că a statuat, fără a prezenta o justificare în acest sens, că, pe de o parte, constatarea încălcării termenului rezonabil de soluționare ar fi suficientă, având în vedere obiectul și gravitatea acestei încălcări, pentru a repara pretinsa atingere adusă reputației, și că, pe de altă parte, o despăgubire de 5 000 de euro constituie o reparare corespunzătoare a prejudiciului moral suferit, Tribunalul nu a respectat obligația de motivare.