Recurs introdus la 17 martie 2017 de Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 10 ianuarie 2017 în cauza T-577/14, Gascogne Sack Deutschland și Gascogne/Uniunea Europeană

(Cauza C-138/17 P)

(2017/C 151/32)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentanți: J. Inghelram și Á. M. Almendros Manzano, agenți)

Celelalte părți din procedură: Gascogne Sack Deutschland GmbH, Gascogne și Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului formulat, recurenta invocă trei motive.

Primul motiv este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea noțiunii de legătură de cauzalitate, având în vedere că Tribunalul a statuat că încălcarea termenului rezonabil de soluționare a constituit cauza determinantă a pretinsului prejudiciu material constând în plata unor comisioane de constituire a unei garanții bancare, în timp ce, potrivit unei jurisprudențe constante, propria opțiune a unei întreprinderi de a nu plăti amenda pe parcursul procedurii în fața instanței Uniunii constituie cauza determinantă a plății unor astfel de cheltuieli.

Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea noțiunii de prejudiciu, având în vedere că Tribunalul a refuzat să aplice pretinsului prejudiciu material legat de plata unor comisioane de constituire a unei garanții bancare aceeași condiție cu cea pe care a formulat-o în legătură cu pretinsul prejudiciu material legat de plata dobânzilor asupra cuantumului amenzii, și anume cea potrivit căreia reclamantele în primă instanță trebuiau să probeze că sarcina financiară legată de această din urmă plată era superioară avantajului pe care ele ar fi putut să îl obțină dacă amenda nu era plătită.

Al treilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept în stabilirea perioadei în care s-a produs pretinsul prejudiciu material, precum și pe o nemotivare, având în vedere că Tribunalul a considerat, fără a explica motivul, că perioada în care s-a produs pretinsul prejudiciu material constând în plata unor comisioane de constituire a unei garanții bancare putea fi diferită de perioada în care acesta a reținut existența comportamentului nelegal care ar fi cauzat acest prejudiciu.