15.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 45/23

—

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 16 septembrie 2013 în cauzele conexate T-373/l0, T-374/10, T-382/10 și T-402/10, Villeroy & Boch/Comisia, în măsura în care prin aceasta se resping concluziile recurentei;

—

cu titlu subsidiar, anularea în parte a punctului 1 din dispozitivul Hotărârii din 16 septembrie 2013, în măsura în care o privește pe reclamantă;

—

cu titlu mai subsidiar, reducerea a amenzii impuse recurentei prin articolul 2 din decizia în litigiu din 23 iunie 2010, la aprecierea Tribunalului;

—

cu titlu și mai subsidiar, anularea Hotărârii Tribunalului din 16 septembrie 2013 și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—

în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată ale recursului.

1.

Primul motiv este întemeiat pe faptul că Tribunalul, în mod eronat, a denaturat probele, întrucât nu a ținut seama de informațiile, care erau relevante pentru soluția sa, prezentate de recurentă și discutate în cadrul procedurii orale în fața Tribunalului.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe susținerea că decizia în litigiu înglobează comportamente independente unele de celelalte în fapt și în drept, deducând o încălcare unică, complexă și continuă. Mai mult, prin aplicarea principiului „încălcării unice, complexe și continue”, Tribunalul a adus atingere dreptului recurentei la un proces echitabil, la buna administrare a justiției și la controlul impus prin lege de către Tribunal.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe faptul că, prin neexercitarea controlului său judiciar în mod corect, Tribunalul nu și-a îndeplinit obligația de a asigura protecția jurisdicțională efectivă garantată de dreptul Uniunii.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe susținerea că amenda aplicată recurentei nu poate, în nici un caz, să fie justificată prin concluziile la care Tribunalul a ajuns la finalul controlului său, aceasta fiind neproporțională.