Detașarea personalului din afara UE

Ocazional, companiile multinaționale trebuie să transfere personal dintr-o țară în alta. Această practică extinde experiența unei persoane și poate oferi companiei gazdă competențe de specialitate valoroase. Ca parte a politicii sale comune în domeniul migrației, Uniunea Europeană (UE) dispune de norme standard pentru prelucrarea cererilor de transfer și pentru asigurarea unui tratament echitabil al persoanelor în cauză când acestea ajung și lucrează în UE.

ACT

Directiva 2014/66/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în contextul unui transfer în cadrul aceleiași companii.

SINTEZĂ

Ocazional, companiile multinaționale trebuie să transfere personal dintr-o țară în alta. Această practică extinde experiența unei persoane și poate oferi companiei gazdă competențe de specialitate valoroase. Ca parte a politicii sale comune în domeniul migrației, Uniunea Europeană (UE) dispune de norme standard pentru prelucrarea cererilor de transfer și pentru asigurarea unui tratament echitabil al persoanelor în cauză când acestea ajung și lucrează în UE.

CARE ESTE ROLUL DIRECTIVEI?

Legislația stabilește termenele și condițiile care se aplică cetățenilor din afara UE (cunoscuți sub numele de resortisanți ai țărilor terțe) și familiilor acestora, când sunt transferați de către companie pentru a lucra într-una sau mai multe centre ale acesteia pe teritoriul UE pentru o perioadă mai mare de 90 de zile. Directiva nu se aplică lucrătorilor independenți, studenților sau persoanelor numite de agențiile de ocupare a forței de muncă.

ASPECTE-CHEIE

• Directiva prevede un mecanism prin care persoana transferată își poate desfășura atribuțiile în mai multe țări ale UE fără întrerupere și fără a fi necesar să solicite admiterea de fiecare dată când schimbă țara.
• Membrii familiei se pot alătura persoanei transferate și pot munci ca lucrători independenți sau ca angajați.
• Persoanele transferate trebuie să fi lucrat pentru o anumită perioadă de timp în cadrul companiei înainte de a fi transferate. Acestea trebuie să aibă un contract de muncă și să facă dovada că se vor putea transfera înapoi în afara UE la încheierea detașării lor în UE. Angajații stagiari trebuie să prezinte dovada unei diplome universitare. De asemenea, este posibil ca aceștia să trebuiască să prezinte un acord de formare profesională.
• Plata unei persoane transferate trebuie să nu fie mai mică decât cea acordată unui cetățean al UE care îndeplinește o funcție comparabilă.
• Durata maximă a unui transfer trebuie să nu fie mai mare de trei ani pentru cadrele de conducere și specialiști și de un an pentru stagiari.
• Autoritățile naționale pot insista ca persoana transferată să dispună de resurse financiare suficiente pentru sine și familia sa fără a fi nevoită să apeleze la sistemul de asistență socială local.
• Oricărei persoane considerate a reprezenta o amenințare pentru politica publică, siguranța publică sau sănătatea publică i se poate refuza admiterea pe teritoriul UE.
• De asemenea, o cerere poate fi refuzată, de exemplu, dacă angajatorul sau compania gazdă nu și-a respectat diversele obligații juridice și fiscale sau dacă face obiectul unei proceduri de lichidare.

CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Din 28 mai 2014.

Data ultimei actualizări: 15.12.2014