EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52014PC0164

Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind Codul de vize al Uniunii (Codul de vize)

/* COM/2014/0164 final - 2014/0094 (COD) */

52014PC0164

Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind Codul de vize al Uniunii (Codul de vize) /* COM/2014/0164 final - 2014/0094 (COD) */


EXPUNERE DE MOTIVE

1.           CONTEXTUL PROPUNERII

Motivele și obiectivele propunerii

Prezenta propunere reformează și modifică Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize).

Prezenta propunere ia în considerare importanța politică sporită acordată impactului economic al politicii în domeniul vizelor asupra ansamblului economiei Uniunii Europene, și în special asupra turismului, pentru a asigura o coerență mai mare cu obiectivele de creștere ale strategiei Europa 2020, în conformitate cu comunicarea Comisiei intitulată Aplicarea și dezvoltarea politicii comune în materie de vize în vederea stimulării creșterii economice în UE[1].

Propunerea se bazează, de asemenea, pe concluziile formulate în raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind evaluarea punerii în aplicare a Codului vizelor[2]. Raportul este însoțit de un document de lucru al serviciilor Comisiei[3] care conține evaluarea detaliată.

Prezenta propunere conține, de asemenea, două măsuri care vizează să faciliteze contactele familiale. Ea introduce anumite facilități procedurale pentru rudele apropiate care vizitează cetățeni ai Uniunii avându-și reședința pe teritoriul statului lor membru de cetățenie, precum și pentru rudele apropiate ale unor cetățeni ai Uniunii care locuiesc într-o țară terță, care doresc să viziteze împreună cu cetățeanul Uniunii statul membru de cetățenie al acestuia din urmă.

De asemenea, propunerea clarifică faptul că aceleași facilități procedurale ar trebui să se aplice, ca o condiție minimă, membrilor de familie ai cetățenilor Uniunii cărora li se aplică articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora.

Contextul general

Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) se aplică de la 5 aprilie 2010. Dispozițiile privind notificarea, cerința de a furniza motivele refuzării, revocării și anulării vizelor și dreptul de a exercita o cale de atac împotriva unor astfel de decizii au intrat în vigoare la 5 aprilie 2011.

Conform articolului 57 alineatul (1) din Codul de vize, Comisia trebuie să transmită Parlamentului European și Consiliului o evaluare a aplicării acestuia la doi ani după ce toate dispozițiile Codului de vize au devenit aplicabile (prin urmare la 5 aprilie 2013). Evaluarea și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei au fost transmise. Articolul 57 alineatul (2) prevede că evaluarea poate fi însoțită de o propunere de modificare a regulamentului.

Având în vedere concluziile raportului de evaluare, Comisia a decis să transmită, împreună cu raportul, prezenta propunere de modificare a legislației.

Modificările propuse mențin siguranța la frontierele externe și asigură buna funcționare a spațiului Schengen și, în același timp, facilitează circulația persoanelor care călătoresc legal și introduc simplificarea cadrului juridic, în interesul statelor membre, de exemplu permițând norme mai flexibile privind cooperarea consulară. Politica comună a vizelor ar trebui să contribuie la generarea creșterii și să fie coerentă cu alte politici ale UE în materie de relații externe, comerț, educație, cultură și turism.

Dispoziții în vigoare

Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize).

2.         REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

Consultarea părților interesate

Consultarea părților interesate este inclusă în evaluarea impactului[4] care însoțește prezenta propunere.

Evaluarea impactului

Pe baza raportului de evaluare menționat în secțiunea 1, au fost identificate două mari categorii de probleme:

(1)        Durata și costurile totale (directe și indirecte) și natura greoaie a procedurilor

Evaluarea impactului explică în detaliu natura complexă a acestei categorii de probleme. În ceea ce privește opțiunile de reglementare, eliberarea unor vize cu intrări multiple (VIM) cu o perioadă lungă de valabilitate, însoțită de anumite facilități procedurale, a fost considerată singura soluție avantajoasă pentru ambele părți. Această măsură are potențialul de a reduce sarcina administrativă a consulatelor și, în același timp, este considerată o simplificare foarte importantă pentru anumite categorii de călători. În practică, aceasta ar fi echivalentă cu exonerarea de cerința de a deține viză pentru perioada de valabilitate a VIM, ceea ce ar duce la economii semnificative și la o eficiență sporită atât din punctul de vedere al solicitanților de viză (timp și costuri), cât și al consulatelor (timp). Opțiunile de politică avute în vedere ca răspuns la această problemă sunt, prin urmare, destul de asemănătoare. Singurele diferențe se referă la beneficiarii vizați și la durata valabilității VIM care vor fi eliberate, mai exact:

Opțiunea unei reglementări minime: introducerea unor facilități procedurale obligatorii și a obligației de a elibera VIM cu o valabilitate de cel puțin un an, iar ulterior de trei ani, persoanelor care călătoresc frecvent [definite ca solicitanți care au utilizat în mod legal cel puțin trei vize (în cele 12 luni anterioare datei cererii) și care sunt înregistrați în Sistemul de informații privind vizele (VIS)].

Opțiunea intermediară: introducerea unor facilități procedurale obligatorii, precum și a obligației de a elibera VIM cu o valabilitate de cel puțin trei ani, iar ulterior de cinci ani, persoanelor care călătoresc cu regularitate (definite ca solicitanți care au utilizat în mod legal cel puțin două vize și care sunt înregistrați în VIS).

Opțiunea maximă identificată ar extinde facilitățile procedurale obligatorii și eliberarea imediată obligatorie a VIM cu o valabilitate de cinci ani pentru majoritatea solicitanților („solicitanți înregistrați în VIS”), cu cerința de a deține numai o viză utilizată în mod legal (în cursul celor douăsprezece luni imediat anterioare datei depunerii cererii) înregistrată în VIS.

Evaluarea impactului a arătat că toate aceste opțiuni ar consolida armonizarea cadrului juridic actual și ar conduce către o veritabilă politică comună a vizelor. Impacturile economice potențiale ale acestor opțiuni asupra statelor membre sunt legate de probabilitatea ca titularii vizelor VIM cu valabilitate (mai) lungă să efectueze mai multe călătorii în spațiul Schengen decât dacă nu ar fi deținut aceste vize. Evaluarea impactului estimează circa 500 000 de călătorii suplimentare în spațiul Schengen pentru opțiunea minimă, circa 2 milioane pentru opțiunea intermediară și circa 3 milioane pentru cea maximă. În mod evident, călătoriile suplimentare în spațiul Schengen ar genera venituri suplimentare: circa 300 de milioane EUR (favorizând crearea a aproximativ 7 600 de locuri de muncă echivalent normă întreagă – ENI) în cazul opțiunii minime; peste 1 miliard EUR (favorizând crearea a aproximativ 30 000 de locuri de muncă ENI) în cazul opțiunii intermediare și aproximativ 2 miliarde EUR (favorizând crearea a 50 000 de locuri de muncă ENI) în cazul opțiunii maxime. De asemenea, evaluarea impactului a arătat că impactul economic potențial ridicat al opțiunii maxime este asociat cu un risc mai mare în ceea ce privește securitatea.

Niciuna dintre aceste opțiuni nu ar determina costuri suplimentare considerabile. De fapt, una dintre forțele motrice ale opțiunilor de politică este obiectivul de a permite ca atât statele membre/consulatele, cât și solicitanții de vize să facă economii. Aceste opțiuni duc progresiv la reducerea costurilor pentru solicitanți, în special datorită creșterii numărului de VIM de lungă durată eliberate. Din punctul de vedere al solicitanților, opțiunea maximă este, evident, cea mai eficientă, opțiunea minimă fiind cea mai puțin eficientă. Se estimează că scăderea numărului cererilor de viză din cadrul sistemului VIM ar reduce veniturile statelor membre provenind din eliberarea vizelor. Pe de altă parte, eliberarea unui număr mai mic de VIM determină o reducere a costurilor, deoarece trebuie prelucrate mai puține cereri de vize: beneficiile economice depășesc considerabil costurile estimate în cadrul tuturor opțiunilor.

Deși a reieșit în mod clar că opțiunea maximă ar avea un impact economic foarte pozitiv, aceasta este de asemenea asociată cu un risc potențial mai mare în privința securității. Pentru a atenua acest risc, abordarea propusă constă în eliberarea progresivă de VIM cu o valabilitate mai lungă pentru „persoanele care călătoresc cu regularitate înregistrate în VIS” (acordarea inițială a unei vize cu o valabilitate de trei ani, iar apoi, pe baza utilizării în mod legal a primei vize, acordarea unei vize cu o valabilitate de cinci ani). Impacturile acestei abordări se situează între impacturile opțiunii intermediare și cele ale opțiunii maxime identificate în evaluarea impactului și sunt probabil mai apropiate, din punct de vedere economic, de cele ale opțiunii maxime.

(2)        O acoperire geografică insuficientă în privința procesului de eliberare a vizelor

Opțiunea minimă analizată pentru această categorie de probleme a constat în abrogarea articolului 41 din Codul de vize (colocare, centre comune de primire a cererilor) și introducerea unui concept/unei noțiuni general(e) de „centru de vize Schengen”, care ar oferi o definiție mai realistă și mai flexibilă pentru anumite forme de cooperare consulară. Opțiunea intermediară a introdus, pe lângă „centrele de vize Schengen”, conceptul de „reprezentare obligatorie”, conform căruia, dacă statul membru competent să prelucreze o cerere de viză nu este nici prezent, nici reprezentat (în cadrul unei astfel de înțelegeri) într-o anumită țară terță, oricare alt stat membru prezent în țara respectivă ar fi obligat să prelucreze cererile de viză în numele acestuia. În cele din urmă, opțiunea maximă prevede că, pentru a asigura o acoperire adecvată a colectării/prelucrării cererilor de viză, s-ar putea adopta decizii de punere în aplicare ale Comisiei care să prevadă configurația preconizată a rețelei de colectare a cererilor de viză din țările terțe, în ceea ce privește înțelegerile de reprezentare, cooperarea cu prestatorii externi de servicii și alte modalități de punere în comun a resurselor.

Evaluarea impactului arată că opțiunea maximă ar putea avea impactul pozitiv cel mai semnificativ în ceea ce privește raționalizarea prezenței în vederea colectării/prelucrării cererilor de vize și ar putea determina avantaje importante pentru solicitanții de viză și o creștere considerabilă a eficienței pentru consulate. Cu toate acestea, fezabilitatea sa pare scăzută. Pe baza evaluării impactului, a fost preferată opțiunea intermediară. Evaluarea impactului subliniază că „reprezentarea obligatorie” ar asigura acoperirea consulară în orice țară terță în care există cel puțin un consulat care să prelucreze cererile de viză. Acest lucru ar putea avea un impact pozitiv asupra unui număr aproximativ de 100 000 de solicitanți, care ar avea posibilitatea de a-și depune cererea în țara lor de reședință, în loc să se deplaseze într-o țară în care statul membru competent este prezent sau reprezentat.

Impacturile economice ale tuturor opțiunilor de politică au fost considerate a fi relativ modeste. De fapt, având în vedere natura însăși a problemei, opțiunile de politică nu vizau generarea creșterii economice, ci furnizarea de servicii mai bune solicitanților de vize și asigurarea unui cadru juridic bun, în scopul raționalizării resurselor statelor membre. Impacturile financiare ale „reprezentării obligatorii” nu au fost considerate a fi semnificative, deoarece, atunci când un număr ridicat de cereri de vize este adresat unui stat membru dintr-o anumită țară terță, în general acest stat asigură deja prezența consulară, fiind prezent sau reprezentat. În plus, taxa de viză acoperă în principiu costul mediu al prelucrării.

Opțiunile de politică fără caracter de reglementare au fost considerate a avea un impact pozitiv foarte scăzut în ceea ce privește abordarea problemelor sau atingerea obiectivelor de politică și, prin urmare, s-a considerat că nu sunt foarte eficace.

Raportul de evaluare sugerează alte aspecte (majoritatea fiind destul de tehnice), abordate de prezenta propunere. Evaluarea impactului nu a analizat aspectele respective, deoarece s-a considerat că modificările avute în vedere nu vor avea implicații bugetare, sociale sau economice substanțiale și/sau măsurabile; majoritatea modificărilor propuse au scopul de a clarifica sau de a adapta/completa anumite dispoziții din Codul de vize, fără modificarea conținutului acestora.

3.           ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

Rezumat

Modificările propuse vizează următoarele aspecte:

Dispozițiile privind introducerea de către unele state membre a cerinței de a deține viză de tranzit aeroportuar pentru resortisanții unor țări terțe specifice au fost revizuite pentru a asigura transparența și proporționalitatea (articolul 3).

Pentru a face o distincție clară între diferitele categorii de solicitanți de viză, ținând cont, în același timp, de aplicarea generalizată a VIS, au fost adăugate definiții pentru „solicitanți înregistrați în VIS” și „persoane care călătoresc cu regularitate înregistrate în VIS” (articolul 2). Această distincție se reflectă în cadrul tuturor etapelor procedurii (articolele 5, 10, 12, 13, 18 și 21). În continuare se oferă o prezentare de ansamblu a diferitelor facilități procedurale:

|| Depunerea în persoană || Prelevarea amprentelor digitale || Documente justificative || Vize care se eliberează

Persoană care solicită o viză pentru prima dată – neînregistrată în VIS || DA || DA || Lista completă corespunzătoare tuturor condițiilor de intrare || O singură intrare, corespunzătoare scopului călătoriei. Cu toate acestea, se poate emite o VIM în cazul în care consulatul consideră că solicitantul prezintă încredere.

Solicitant înregistrat în VIS (dar care nu călătorește cu regularitate) || NU || NU, cu excepția cazului în care amprentele digitale nu au fost colectate în ultimele 59 de luni || Lista completă corespunzătoare tuturor condițiilor de intrare || Viză cu o singură intrare sau VIM

Persoană care călătorește cu regularitate înregistrată în VIS || NU || NU || Doar dovada scopului călătoriei Prezumție (pe baza vizelor anterioare) de îndeplinire a condițiilor de intrare privind riscurile în materie de migrație și de securitate, precum și mijloacele de întreținere suficiente. || Prima cerere: VIM cu valabilitate de trei ani Următoarele cereri: VIM cu valabilitate de cinci ani

Dispozițiile privind „statul membru competent” (articolul 5) au fost simplificate astfel încât să fie mai ușor pentru solicitanți să afle unde se poate depune cererea și să se garanteze faptul că, în principiu, toți solicitanții pot depune cererea în țara lor de reședință. Aceasta implică faptul că, în cazul în care statul membru competent nu este nici prezent, nici reprezentat într-un anumit loc, solicitantul are dreptul de a depune cererea la unul dintre consulatele prezente, în conformitate cu criteriile prevăzute de articol.

Sunt oferite anumite facilități procedurale pentru rudele apropiate ale cetățenilor Uniunii, pentru a contribui la îmbunătățirea mobilității acestora, în special prin înlesnirea vizitelor de familie (articolele 8, 13, 14 și 20).

În primul rând, se prevăd facilități pentru membrii de familie care doresc să viziteze cetățeni ai Uniunii avându-și reședința pe teritoriul statului lor membru de cetățenie, precum și pentru membrii de familie ai unor cetățeni ai Uniunii care locuiesc într-o țară terță și doresc să viziteze împreună statul membru de cetățenie al cetățeanului UE. Ambele categorii de situații se află în afara domeniului de aplicare al Directivei 2004/38/CE. Acordurile de facilitare a eliberării vizelor încheiate și puse în aplicare de UE cu o serie de țări terțe demonstrează importanța de a înlesni aceste vizite: acordurile de facilitare a eliberării vizelor încheiate cu Ucraina și cu Moldova, astfel cum au fost modificate, precum și acordurile recente de facilitare a eliberării vizelor cu Armenia și cu Azerbaidjan oferă facilități (precum scutiri de taxa de viză și eliberarea de vize cu intrări multiple cu o perioadă lungă de valabilitate) pentru cetățenii din țările terțe respective care vizitează rude apropiate care au cetățenia statului membru de reședință. Această practică a Uniunii ar trebui generalizată în cadrul Codului de vize.

În al doilea rând, conform dispozițiilor, aceleași facilități sunt acordate, ca o condiție minimă, în situațiile care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2004/38/CE. La articolul 5 alineatul (2) din directivă se prevede că statele membre pot, în cazul în care cetățeanul UE își exercită dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul lor, cere ca un membru de familie care nu este resortisant al unui stat din UE să dețină o viză de intrare. Astfel cum a fost confirmat de Curtea de Justiție[5], acești membri de familie au nu numai dreptul de a intra pe teritoriul statului membru, ci și dreptul de a obține o viză de intrare în acest scop. În conformitate cu articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf din directivă, statele membre trebuie să acorde acestor persoane toate facilitățile[6] pentru a obține vizele necesare, care trebuie eliberate gratuit, în cel mai scurt termen și pe baza unor proceduri accelerate.

Trebuie remarcat că articolul 5 alineatul (2) citat anterior conține, în esență, aceeași dispoziție ca articolul 3 alineatul (2) din Directiva 68/360/CEE[7], care a fost abrogată de Directiva 2004/38/CE. Când au fost adoptate prevederile de la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 68/360/CEE, Comunitatea nu avea competența de a legifera în domeniul vizelor. De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, la 1 mai 1999, Comunitatea a dobândit competența de a legifera în acest domeniu. Această competență, consacrată în prezent de articolul 77 din TFUE, a fost utilizată pentru adoptarea Codului de vize. Este de dorit să se definească mai precis facilitățile la care se referă Directiva 2004/38/CE, iar Codul de vize, care stabilește normele detaliate privind condițiile și procedurile de eliberare a vizelor, este documentul potrivit pentru a face acest lucru. Facilitățile propuse pentru anumite rude apropiate ale unor cetățeni ai Uniunii care nu și-au utilizat dreptul la liberă circulație și ședere în cadrul Uniunii ar trebui să se aplice, ca o condiție minimă, în situațiile care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2004/38/CE, respectând libertatea statelor membre de a acorda facilități suplimentare. Facilitățile respective constituie astfel o punere în aplicare comună a Codului de vize, iar pentru statele membre cărora aceasta li se aplică, a obligației prevăzute la articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2004/38/CE.

Dispozițiile privind scutirile de la plata taxelor de viză nu mai sunt facultative, ci au devenit obligatorii, pentru a asigura egalitatea de tratament a solicitanților (articolul 14). Au fost adăugate unele categorii eligibile pentru scutirea de la plata taxelor de viză, de exemplu minorii până la 18 ani (rude apropiate ale unor cetățeni ai Uniunii care nu își exercită dreptul la liberă circulație).

Facilități procedurale generale:

– A fost eliminat principiul conform căruia toți solicitanții trebuie să depună cererea în persoană [a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei, punctul 2.1.1.1 (subpunctul 7)]. În general, solicitanților li se va cere să se prezinte în persoană la consulat sau la prestatorul extern de servicii numai pentru prelevarea amprentelor digitale care urmează să fie stocate în Sistemul de informații privind vizele (articolul 9).

– Termenul maxim pentru depunerea unei cereri a fost prelungit pentru a permite persoanelor să își planifice călătoriile și să evite perioadele de vârf; de asemenea, a fost stabilit un termen minim pentru depunerea unei cereri, pentru a acorda statelor membre timpul necesar pentru evaluarea adecvată a cererilor și pentru organizarea muncii (articolul 8).

– Formularul general de cerere de viză (anexa I) a fost simplificat și s-a introdus o referire la posibilitatea completării electronice a formularului (articolul 10).

– Lista de documente justificative din anexa II nu mai este o „listă neexhaustivă” și s-a introdus o distincție între solicitanții necunoscuți și persoanele care călătoresc cu regularitate înregistrate în VIS în ceea ce privește documentele justificative necesare (articolul 13). Dispozițiile referitoare la lucrările pregătitoare pentru întocmirea unor liste adaptate la circumstanțele locale în cadrul cooperării locale Schengen au fost consolidate prin articolul 13.

– Solicitantul de viză necunoscut (și anume o persoană care solicită viză pentru prima dată) trebuie să facă dovada că îndeplinește condițiile pentru eliberarea vizelor.

– În acest context, se atrage atenția asupra hotărârii recent pronunțate în cauza Koushkaki[8], conform căreia articolele 23 alineatul (4), 32 alineatul (1) și 35 alineatul (6) [articolele 20 alineatul (4), 29 alineatul (1) și 32 alineatul (5) din Codul de vize reformat] „trebuie interpretate în sensul că autoritățile competente ale unui stat membru nu pot refuza, în urma examinării unei cereri de viză uniformă, să elibereze o astfel de viză unui solicitant decât în cazul în care poate fi invocat în privința acestuia unul dintre motivele pentru respingerea cererii de viză enumerate în aceste dispoziții. Autoritățile menționate dispun în cadrul examinării acestei cereri de o largă marjă de apreciere, în ceea ce privește condițiile de aplicare a acestor dispoziții și evaluarea faptelor pertinente, pentru a stabili dacă poate fi invocat în privința solicitantului unul dintre aceste motive de refuz.”

– Curtea Europeană de Justiție a hotărât, de asemenea, că dispozițiile articolului 32 alineatul (1) [în prezent articolul 29 alineatul (1)] din Codul de vize, coroborat cu articolul 21 alineatul (1) [în prezent articolul 18 alineatul (1)], „trebuie interpretat în sensul că obligația autorităților competente ale unui stat membru de a elibera o viză uniformă este supusă condiției să nu existe o îndoială întemeiată cu privire la intenția solicitantului de a părăsi teritoriul statelor membre înainte de expirarea vizei solicitate, având în vedere situația generală din țara în care locuiește solicitantul și caracteristicile proprii acestuia, stabilite în raport cu informațiile furnizate de acesta din urmă.”

– Ar trebui să se presupună că „persoanele care călătoresc cu regularitate înregistrate în VIS” îndeplinesc condițiile de intrare legate de riscul de imigrație neregulamentară și de necesitatea de a deține mijloace de întreținere suficiente. Totuși, această prezumție ar trebui să fie reversibilă în cazuri individuale.

– Propunerea stabilește că autoritățile statelor membre pot respinge prezumția de îndeplinire a condițiilor de intrare în cazuri individuale și prevede motivele pe baza cărora pot face acest lucru [articolul 18 alineatul (9)].

– Reducerea generală a termenelor pentru luarea unei decizii privind o cerere de viză (articolul 20), reflectând reducerea termenului pentru transmiterea unui răspuns din cadrul procedurii de consultare prealabilă (articolul 19). Sunt introduse termene scurte pentru examinarea cererilor din partea membrilor de familie ai cetățenilor Uniunii care își exercită dreptul la libera circulație și din partea rudelor apropiate ale cetățenilor Uniunii care nu își exercită dreptul la libera circulație.

– Este posibilă eliberarea unei VIM cu o perioadă de valabilitate care să o depășească pe cea a documentului de călătorie [articolul 11 litera (a)].

– Dispozițiile privind asigurarea medicală de călătorie (AMC) ar trebui să fie eliminate, întrucât nu a fost niciodată demonstrată valoarea adăugată reală a AMC (a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei, punctul 2.1.1.2 subpunctul 14).

– Formularul standard pentru notificarea și motivarea refuzării, anulării sau revocării unei vize a fost revizuit pentru a include un motiv specific pentru refuzarea unei vize de tranzit aeroportuar și pentru a garanta că persoana în cauză este informată în mod corespunzător cu privire la exercitarea căilor de atac.

– Au fost introduse dispoziții de derogare de la dispozițiile generale, cu privire la eliberarea în mod excepțional a vizelor la frontierele externe: în vederea promovării turismului pe termen scurt, statele membre vor avea posibilitatea de a elibera vize la frontierele externe, în cadrul unul regim temporar și cu condiția notificării și a publicării modalităților de organizare a regimului respectiv (articolul 33).

– Au fost adăugate norme flexibile care permit statelor membre să optimizeze utilizarea resurselor, să mărească acoperirea consulară și să dezvolte cooperarea între statele membre (articolul 38).

– Utilizarea de către statele membre a unui prestator extern de servicii nu mai constituie o soluție de ultimă instanță.

– Statele membre nu sunt obligate să mențină posibilitatea „accesului direct” pentru depunerea cererilor la consulat în locuri în care un prestator extern de servicii a fost mandatat să colecteze cererile de viză [eliminarea fostului articol 17 alineatul (5)]. Cu toate acestea, membrii de familie ai cetățenilor Uniunii care își exercită dreptul la libera circulație și rudele apropiate ale unor cetățeni ai Uniunii care nu își exercită dreptul la libera circulație, precum și solicitanții care pot demonstra că se află într-o situație de urgență ar trebui să beneficieze de o programare de urgență.

– Statele membre ar trebui să transmită anual Comisiei rapoarte privind cooperarea cu prestatorii externi de servicii, inclusiv monitorizarea prestatorilor de servicii.

– Simplificarea dispozițiilor privind înțelegerile de reprezentare (articolul 39) [a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei, punctele 2.1.1.5 (subpunctul 20) și 2.1.4 (subpunctul 41)].

– După cum se explică în raportul de evaluare (punctul 3.2), absența unor date statistice suficient de detaliate împiedică evaluarea punerii în aplicare a anumitor dispoziții. Prin urmare, anexa VII este modificată pentru a prevedea colectarea tuturor datelor relevante într-o formă suficient de dezagregată pentru a permite o evaluare corespunzătoare. Toate datele în cauză pot fi obținute (de către statele membre) din VIS, cu excepția informațiilor privind numărul de vize eliberate gratuit, dar aceste date, dat fiind că sunt legate de finanțele generale ale statelor membre, ar trebui să fie ușor accesibile.

– Consolidarea cadrului juridic referitor la informarea publicului (articolul 45):

-         Comisia va crea un site internet comun privind vizele Schengen

-        Comisia va elabora un model pentru informațiile care trebuie puse la dispoziția solicitanților de vize

Modificări tehnice:

– Eliminarea referirii la scopul specific de călătorie „tranzit” [în special articolul 1 alineatul (1)], având în vedere că vizele de ședere pe termen scurt nu sunt legate de un scop al călătoriei. Referirea a fost menținută numai acolo unde indică un scop specific al călătoriei, de exemplu în anexa II la Codul de vize, care prevede documentele justificative de transmis în funcție de scopul călătoriei

– Stabilirea unor norme armonizate privind gestionarea situațiilor de pierdere a documentului de identitate și a vizei valabile (articolul 7).

– Termene precise pentru diferitele notificări elaborate de statele membre (15 zile): pentru înțelegerile de reprezentare, introducerea consultării prealabile și informațiile ex-post.

– În conformitate cu articolul 290 din TFUE, se conferă Comisiei competența de a modifica elemente neesențiale ale regulamentului, în ceea ce privește lista țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să fie în posesia unei vize de tranzit aeroportuar la trecerea prin zona de tranzit internațional din aeroporturile situate pe teritoriul statelor membre (anexa III), precum și lista permiselor de ședere care conferă titularilor dreptul de tranzit prin aeroporturile statelor membre fără să li se solicite să dețină o viză de tranzit aeroportuar (anexa IV).

– În conformitate cu articolul 291 din TFUE, ar trebui să se confere Comisiei competența de a adopta acte de punere în aplicare prin care să se stabilească listele de documente justificative care trebuie utilizate într-un anumit loc, pentru a se ține seama de circumstanțele specifice, detaliile privind completarea și aplicarea autocolantelor de viză și normele privind eliberarea vizelor pentru navigatori la frontierele externe. Prin urmare, fostele anexe VII, VIII și IX ar trebui eliminate.

Temeiul juridic

Articolul 77 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Prezenta propunere reformează Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize), care se întemeia pe dispozițiile echivalente din Tratatul de instituire a Comunității Europene, și anume articolul 62 alineatul (2) litera (a) și litera (b) punctul (ii).

Principiul subsidiarității

Articolul 77 alineatul (2) litera (a) din TFUE conferă Uniunii competența de a elabora măsuri privind „politica comună a vizelor și a altor permise de ședere de scurtă durată”.

Prezenta propunere se încadrează în limitele dispoziției menționate. Obiectivul prezentei propuneri este de a dezvolta și a îmbunătăți măsurile Codului de vize cu privire la condițiile și procedurile de eliberare a vizelor pentru șederi pe teritoriul statelor membre cu o durată prevăzută de maximum 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile. Acest obiectiv nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre acționând individual, deoarece o modificare a unui act al Uniunii cu putere de lege (Codul de vize) poate fi realizată doar de către Uniune.

Principiul proporționalității

Conform articolului 5 alineatul (4) din TUE, acțiunea Uniunii, în conținut și formă, nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor: Forma aleasă pentru această acțiune trebuie să permită propunerii să își atingă obiectivul și să fie pusă în aplicare într-un mod cât mai eficace cu putință.

Instituirea Codului de vize în 2009 a luat forma unui regulament pentru a garanta aplicarea sa uniformă în toate statele membre care aplică acquis-ul Schengen. Inițiativa propusă constituie o modificare a unui regulament existent și, prin urmare, trebuie să ia forma unui regulament. În ceea ce privește conținutul, inițiativa se limitează la îmbunătățiri aduse regulamentului existent și bazate pe obiectivele de politică, la care a fost adăugat un nou obiectiv: creșterea economică. Prin urmare, propunerea respectă principiul proporționalității.

Alegerea instrumentului

Prezenta propunere reformează Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize). În consecință, singurul instrument juridic care poate fi ales este regulamentul.

4.         IMPLICAȚIILE BUGETARE

Modificarea propusă nu are implicații pentru bugetul UE.

5.           ELEMENTE SUPLIMENTARE

Consecințele diferitelor protocoale anexate la tratate și ale acordurilor de asociere încheiate cu țări terțe

Întrucât temeiul juridic al prezentei propuneri este titlul V din partea a treia a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, se aplică sistemul „geometriei variabile” prevăzut de protocoalele privind poziția Regatului Unit, a Irlandei și a Danemarcei, precum și de Protocolul Schengen. Prezenta propunere se bazează pe acquis-ul Schengen. Prin urmare, trebuie să fie luate în considerare consecințele asupra diferitelor protocoale în ceea ce privește Danemarca, Irlanda și Regatul Unit, Islanda și Norvegia, precum și Elveția și Liechtenstein. De asemenea, trebuie să fie luate în considerare consecințele pentru diferitele acte de aderare. Situația detaliată a fiecăruia dintre aceste state este descrisă în considerentele 49-57 din prezenta propunere. Sistemul „geometriei variabile” prevăzut de prezenta propunere este identic cu cel care se aplică Codului de vize inițial, cu adăugarea unei trimiteri la Actul de aderare din 2011 în ceea ce privește Croația.

Legătură cu propunerea paralelă de regulament de instituire a unei vize de circuit[9]

Eventualele modificări ale prezentei propuneri în cadrul procesului legislativ vor avea consecințe asupra propunerii de regulament de instituire a vizei de circuit, astfel încât ar trebui acordată o atenție deosebită garantării sinergiilor necesare între aceste două propuneri în cursul procesului de negociere. În cazul în care, în timpul acestor negocieri, se va dovedi realizabilă adoptarea lor într-un interval de timp similar, Comisia intenționează să unească cele două propuneri într-o singură propunere de reformare. În cazul în care legislatorii ajung la un acord privind prezenta propunere înaintea apariției perspectivei unui acord iminent cu privire la propunerea de regulament de instituire a vizei de circuit, dispozițiile prezentei propuneri referitoare la viza de circuit avută în vedere [articolele 3 alineatul (7), 12 alineatul (3) și 18 alineatul (6)] nu ar trebui menținute în vederea adoptării, ci ar trebui introduse ulterior printr-o modificare a Codului de vize, după obținerea unui acord cu privire la propunerea de instituire a codului de vize.

Scurtă prezentare a modificărilor propuse

Articolul 1 — Modificări ale Codului de vize

Articolul 1 - Obiectul și domeniul de aplicare

– Modificare orizontală: în tot cuprinsul textului, trimiterea la „tranzit” ca scop al călătoriei a fost eliminată.

Articolul 2 - Definiții

– Se adaugă punctul 6 pentru a face trimitere la definiția „vizei de circuit” din regulamentul relevant.

– Se adaugă punctul 7 pentru a defini „rudele apropiate” (ale cetățenilor Uniunii).

– Se adaugă punctul 8 pentru a defini „solicitanții înregistrați în VIS”, în scopul de a garanta că beneficiile Sistemului de informații privind vizele sunt valorificate pe deplin.

– Se adaugă punctul 9 pentru a defini „persoanele care călătoresc cu regularitate înregistrate în VIS”, în scopul de a garanta că beneficiile Sistemului de informații privind vizele sunt valorificate pe deplin și că se ține seama de utilizarea vizelor anterioare de către solicitant.

– Se adaugă punctul 12 pentru a defini termenul „valabil” în sensul de document care nu a expirat și care nu este fals, contrafăcut sau falsificat.

– Punctul 16: se adaugă o definiție pentru navigator, pentru a garanta că întregul personal care lucrează pe nave beneficiază de diferitele facilități procedurale.

Articolul 3 - Resortisanții țărilor terțe care trebuie să dețină o viză de tranzit aeroportuar

– Alineatul (4): dispozițiile privind introducerea de către statele membre individuale a unei cerințe de a deține o viză de tranzit aeroportuar pentru resortisanții anumitor țări terțe au fost revizuite pentru a intra sub incidența cadrului juridic instituțional adecvat.

Articolul 5 — Statul membru competent pentru a examina și a decide cu privire la o cerere

– Alineatul (1) litera (b) se modifică pentru a menține un singur criteriu obiectiv, și anume durata șederii, pentru determinarea statului membru competent pentru a examina o cerere atunci când călătoria preconizată include mai multe destinații. În plus, s-au adăugat dispoziții care să acopere situațiile în care călătorul urmează să efectueze mai multe călătorii în diferite state membre în cursul unei perioade scurte, și anume două luni.

– Alineatul (2) se modifică pentru a soluționa situațiile în care statul membru „competent” nu este nici prezent, nici reprezentat în țara terță în care solicitantul își are reședința legală. Dispozițiile acoperă toate situațiile posibile și oferă soluții care reflectă spiritul de cooperare și încrederea pe care este bazată cooperarea Schengen.

Articolul 7 - Competența de eliberare a vizelor pentru resortisanții unor țări terțe prezenți în mod legal pe teritoriul unui stat membru

– Alineatul (1) este modificat ca urmare a modificării articolului 5.

– Se introduc alineatele (2) și (3) în scopul de a crea un cadru juridic armonizat pentru situațiile în care un resortisant al unei țări terțe își pierde documentul de călătorie sau acest document este furat în timpul șederii pe teritoriul statelor membre.

Articolul 8 — Modalități practice de depunere a unei cereri

– Alineatul (1) stabilește termenele maxime și minime generale pentru depunerea unei cereri.

– Se adaugă alineatul (3) pentru a oferi facilități rudelor unor cetățeni ai Uniunii aflate în anumite situații, care ar trebui să beneficieze de o programare imediată.

– Alineatul (4) se modifică pentru a deveni obligatoriu („permite”), și nu facultativ („poate”), însemnând că situațiile de urgență trebuie tratate imediat.

– Alineatul (5) se modifică pentru a clarifica normele privind cine poate depune cererea în numele solicitantului; de asemenea, se introduce o referire la asociațiile sau instituțiile profesionale, culturale, sportive sau educaționale, în mod diferențiat față de intermediarii comerciali.

– Alineatul (6) a fost transferat de la fostul articol 40 alineatul (4) și modificat pentru a include numai prevederea că solicitanții trebuie să se prezinte în persoană într-un singur loc pentru a depune o cerere.

Articolul 9 — Reguli generale pentru depunerea unei cereri

– Alineatul (1) a fost înlocuit cu un nou text pentru a reflecta eliminarea principiului general conform căruia toți solicitanții trebuie să depună o cerere în persoană [a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei, punctul 2.1.1.1 (subpunctul 7)].

– Alineatul (2) este modificat ca urmare a modificării articolului 1.

Articolul 10 – Formularul de cerere

– Alineatul (1) se modifică pentru a include o trimitere la posibilitatea de a completa electronic formularul de cerere.

– Se introduce alineatul (2) pentru a se asigura că versiunea electronică a formularului de cerere corespunde exact formularului de cerere care figurează în anexa I.

– Alineatul (4) a fost simplificat pentru a se asigura că formularul de cerere este întotdeauna, ca o condiție minimă, disponibil în limba oficială a statului membru pentru care se solicită viza și în cea a statului gazdă.

Articolul 11 — Documentul de călătorie

– Litera (a) se modifică prin introducerea unei trimiteri la noua dispoziție de la articolul 21 alineatul (2), a se vedea mai jos.

– Litera (b) se modifică pentru a se asigura că în documentul de călătorie al solicitantului este disponibilă o pagină dublă liberă, astfel încât autocolantul de viză și ștampilele de intrare și de ieșire aplicate ulterior sunt aplicate în același loc. Acest lucru va facilita controalele la frontieră; a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei, punctul 2.1.1.2 (subpunctul 11).

Articolul 12 — Elemente biometrice de identificare

– Alineatele (2) și (4) sunt modificate ca urmare a modificării articolului 9 alineatul (1).

– Alineatul (3) se modifică pentru a se ține seama de propunerea privind „viza de circuit”.

Articolul 13 – Documente justificative

– Se introduce alineatul (2) pentru a se ține seama de facilitățile procedurale care trebuie acordate persoanelor care călătoresc cu regularitate înregistrate în VIS, astfel încât solicitanții din această categorie vor trebui să prezinte numai dovada scopului călătoriei.

– Se introduce alineatul (3), pentru a acorda facilități pentru rudele cetățenilor Uniunii în anumite situații sau a clarifica facilitățile acordate.

– Alineatul (4) se modifică pentru a stabili că lista armonizată a documentelor justificative din anexa II este exhaustivă.

– Se introduce alineatul (6) pentru a se garanta că solicitanții pot trimite faxuri sau copii ale documentelor justificative originale. Solicitanții ar trebui să transmită ulterior documentele originale, cu excepția unor cazuri specifice în care documentul original poate fi cerut numai dacă există îndoieli în legătură cu autenticitatea documentelor.

– La alineatul (7) litera (a), se adaugă o referire la cazarea privată.

– Alineatul (10) se adăugă pentru a lua în considerare dispozițiile privind măsurile de punere în aplicare.

Articolul 14 — Taxa de viză

– Litera (a) de la alineatul (3) extinde scutirea de la plata taxei de viză pentru a include minorii sub 18 ani (anterior vârsta era de șase ani), eliminând prin urmare prevederile privind reducerea taxei pentru copii între 6 și 12 ani și scutirea facultativă de la plata taxei pentru aceeași categorie de vârstă.

– Litera (c) de la alineatul (3) se modifică pentru a menționa clar categoria de persoane acoperite.

– Litera (d) de la alineatul (3) face să devină obligatorie scutirea de taxă pentru titularii de pașapoarte diplomatice și de serviciu.

– Litera (e) de la alineatul (3) face să devină obligatorie scutirea de la plata taxei de viză pentru participanții cu vârsta de cel mult 25 de ani la seminare, conferințe, evenimente sportive, culturale sau educaționale organizate de organizații non-profit, eliminând prin urmare dispozițiile privind scutirea facultativă pentru această grupă de vârstă, precum și cele privind scutirea obligatorie pentru reprezentanții cu vârsta de cel mult 25 de ani care participă la seminare, conferințe, evenimente sportive, culturale sau educaționale organizate de organizații non-profit.

– Se introduc literele (f) și (g) pentru a acorda scutiri de la plata taxei de viză în anumite situații pentru rudele cetățenilor Uniunii sau pentru a clarifica aceste scutiri.

            A se vedea, de asemenea, documentul de lucru al serviciilor Comisiei, punctul 2.1.1.3 (subpunctul 15).

Articolul 15 — Taxa pentru servicii

– La alineatul (1), trimiterea la o taxă „suplimentară” pentru servicii se elimină.

– Alineatul (3) este modificat ca urmare a modificării articolului 14.

Articolul 18 – Verificarea condițiilor de intrare și evaluarea riscului

– Se introduce alineatul (2) pentru a lua în considerare introducerea articolului 2 alineatul (9) și introducerea articolului 13 alineatul (1) litera (e).

– Se introduce alineatul (3) pentru a clarifica faptul că autoritățile competente ale statelor membre au responsabilitatea de a justifica respingerea prezumției de îndeplinire a condițiilor de intrare în cazuri individuale, precum și justificările pe care se poate baza o astfel de prezumție.

– Alineatul (6) este modificat pentru a se ține seama de propunerea privind viza de circuit, iar cuvintele „emis de un alt stat membru”, care puteau induce în eroare, se elimină.

– Alineatul (10) este modificat pentru a permite statelor membre să utilizeze mijloace de comunicare moderne pentru realizarea unui interviu cu solicitantul, în loc de a-i cere să se prezinte în persoană la consulat.

Articolul 19 — Consultarea prealabilă

– Alineatul (2) este modificat pentru a impune ca statele membre să răspundă la cererile de consultare în cinci zile calendaristice, în loc de șapte.

– Alineatul (3) prevede ca statele membre să notifice cererile de consultare prealabilă în termen de 15 zile calendaristice înainte de introducerea măsurii pentru a permite informarea în timp util a solicitanților și pentru ca celelalte state membre să se poată pregăti la nivel tehnic.

– Alineatul (5) se elimină întrucât a devenit caduc.

Articolul 20 – Decizia privind cererea

– Alineatul (1) prevede reducerea termenului pentru luarea unei decizii la maximum 10 zile calendaristice. Acest lucru reprezintă atât o consecință a modificării articolului 19 alineatul (2), cât și a constatărilor din evaluarea punerii în aplicare a Codului de vize (a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei, punctul 2.1.1.6 subpunctul 22).

– Alineatul (2) se modifică pentru a reduce la maximum 20 de zile termenul pentru luarea unei decizii, iar ultima teză se elimină ca urmare a eliminării dispoziției care permitea statului membru reprezentat să solicite să fie consultat cu privire la cazurile soluționate în reprezentare.

– Se introduce alineatul (3) pentru a acorda facilități în anumite situații rudelor apropiate ale cetățenilor Uniunii și pentru a clarifica aceste facilități.

– Alineatul precedent (3) se elimină, deoarece examinarea unei cereri de viză de ședere pe termen scurt nu ar trebui să poată dura 60 de zile calendaristice.

– Alineatul (4) litera (d) se elimină ca urmare a eliminării dispoziției care permitea statului membru reprezentat să fie consultat; astfel, se elimină cerința ca anumite cazuri să fie transmise pentru tratarea de către statul membru reprezentat, în locul statului membru reprezentant.

Articolul 21 — Eliberarea vizei uniforme

– Alineatul (2) înlocuiește fostul articol 24 alineatul (1) al patrulea și al cincilea paragraf.

– Alineatul (2) primul paragraf se modifică pentru a elimina referirea la vizele „cu două intrări”, care pare redundantă, și pentru a include o referire la posibilitatea de a elibera o viză cu intrări multiple a cărei perioadă de valabilitate să o depășească pe cea a documentului de călătorie.

– Se adaugă alineatele (3) și (4) pentru a se ține seama de modificarea articolului 2 alineatul (10) și a introduce criterii definite în mod obiectiv pentru acordarea unor facilități specifice.

– Alineatul (5) se modifică pentru a acoperi alte cazuri în care solicitanții de viză sunt eligibili pentru eliberarea unei vize cu intrări multiple.

Articolul 24 — Completarea autocolantului de viză

– Se introduce alineatul (2) pentru a se ține seama de articolul 51 alineatul (2).

– Alineatul (3) se modifică pentru a consolida dispozițiile privind rubricile naționale de observații de pe autocolantul de viză [a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei, punctul 2.1.1.6 (subpunctul 27)].

– Alineatul (5) se modifică pentru a garanta că numai vizele cu o singură intrare se pot emite manual.

Articolul 25 — Anularea autocolantului de viză completat

– Alineatul (2) se modifică pentru a lua în considerare necesitatea de a crea un temei juridic adecvat pentru o bună practică recomandată de Manualul Codului de vize.

Articolul 26 — Aplicarea autocolantului de viză

– Se introduce alineatul (2) pentru a se ține seama de dispozițiile de la articolul 51 alineatul (2).

Articolul 28 — Informarea autorităților centrale ale altor state membre

– Alineatul (2) se modifică pentru a se garanta informarea în timp util a altor state membre (a se vedea observațiile referitoare la articolul 19).

Articolul 29 – Refuzarea unei vize

– Alineatul (1) litera (a) subpunctul (vii) se elimină ca urmare a eliminării cerințelor privind asigurarea medicală de călătorie.

– Alineatul (3) se înlocuiește pentru a adăuga o referire la necesitatea ca statele membre să furnizeze informații detaliate privind exercitarea unei căi de atac.

– Alineatul (4) se elimină ca urmare a eliminării dispoziției care impunea ca anumite cazuri să fie transmise pentru a fi tratate de către statul membru reprezentat, în locul statului membru reprezentant.

Articolul 31 – Anularea și revocarea

– Alineatul (4) se modifică pentru a se ține seama de modificarea articolului 13.

Articolul 32 – Vizele solicitate în mod excepțional la frontiera externă

– Titlul este modificat ca urmare a introducerii articolului 33.

– Alineatul (2) se elimină ca urmare a eliminării cerințelor privind asigurarea medicală de călătorie.

Articolul 33 – Vizele solicitate la frontiera externă în cadrul unui regim temporar

– Aceste dispoziții au fost introduse pentru a permite statelor membre să promoveze turismul pe termen scurt; statele membre ar trebui autorizate să elibereze vize la frontiera externă nu numai în cazuri individuale, în funcție de situația specifică a resortisanților țărilor terțe, ci și pe baza unui regim temporar. Articolul stabilește norme privind notificarea și publicarea modalităților de organizare a regimului temporar și prevede că valabilitatea vizei eliberate trebuie să se limiteze la teritoriul statului membru emitent.

– Alineatul (6) specifică cerințele privind raportarea de către statul membru în cauză.

Articolul 34 — Vizele eliberate navigatorilor la frontierele externe

– Se introduce alineatul (3) pentru a se ține seama de dispozițiile de la articolul 51 alineatul (2).

Articolul 38 – Organizare și cooperare consulară

– La alineatul (1), a doua teză a devenit caducă.

– Litera (b) de la alineatul (2) se reformulează ca urmare a abrogării fostului articol 41 și a eliminării clasificării externalizării drept soluție de „ultimă instanță”.

– Alineatul (4) se înlocuiește prin introducerea articolului 8 alineatul (6).

Articolul 39 — Înțelegeri de reprezentare

– Alineatul (1) corespunde fostului articol 8 alineatul (1).

– Alineatul (2) descrie colectarea și transmiterea dosarelor și a datelor între statele membre în situațiile în care un stat membru reprezintă un alt stat membru numai pentru colectarea cererilor și a elementelor biometrice de identificare.

– Alineatul (3) se modifică pentru a se ține seama de eliminarea posibilității ca un stat membru reprezentat să ceară să fie implicat în cazurile tratate prin reprezentare.

– Alineatele (4) și (5) corespund fostului articol 8 alineatele (5) și respectiv (6).

– Alineatul (6) stabilește un termen minim în care statul membru reprezentat trebuie să notifice Comisiei încheierea sau încetarea înțelegerilor de reprezentare.

– Alineatul (7) prevede că statele membre reprezentante informează, concomitent, celelalte state membre și delegația Uniunii Europene din jurisdicția relevantă, cu privire la încheierea sau încetarea înțelegerilor de reprezentare.

– Alineatul (8) corespunde fostului articol 8 alineatul (9).

Articolul 40 — Implicarea consulilor onorifici

– La alineatul (1), sintagma „de asemenea” se elimină.

Articolul 41 — Cooperarea cu prestatorii externi de servicii

– Fostul alineat (3) se elimină, deoarece în realitate o astfel de armonizare nu este posibilă, întrucât statele membre încheie în general contracte globale cu prestatorii externi de servicii.

– Litera (e) de la alineatul (5) este modificată ca urmare a modificării articolului 9.

– Alineatul (12) se modifică pentru a solicita statelor membre să raporteze anual cu privire la cooperarea lor cu prestatorii externi de servicii și la monitorizarea acestora, astfel cum se prevede în anexa IX.

Articolul 42 — Criptarea și transferul securizat de date

– Alineatele (1), (2) și (4) se modifică pentru a se ține seama de abrogarea fostului articol 8.

Articolul 43 — Cooperarea dintre statele membre și intermediarii comerciali

– Alineatul (1) este modificat ca urmare a eliminării fostului articol 2 alineatul (11), și anume definiția intermediarilor comerciali.

– Alineatul (5) al doilea paragraf se modifică pentru a se asigura informarea publicului în legătură cu intermediarii comerciali acreditați.

Articolul 45 — Informații furnizate publicului

– Litera (c) de la alineatul (1) se modifică pentru a se ține seama de abrogarea fostului articol 41.

– Fostul punct (e) de la alineatul (1) se elimină pentru a se ține seama de abrogarea fostului articol 20.

– Se introduce alineatul (3) pentru a prevedea stabilirea de către Comisie a unui format armonizat pentru informațiile care trebuie furnizate în temeiul articolului 45 alineatul (1).

– Se introduce alineatul (4) pentru a prevedea crearea de către Comisie a unui site internet privind viza Schengen care să conțină toate informațiile relevante cu privire la cererile de viză.

Articolul 46 – Cooperarea locală Schengen

– La alineatul (1), prima teză și litera (a) sunt modificate pentru a prevedea că în cadrul cooperării locale Schengen (CLS) se pregătesc liste armonizate de documente justificative.

– La alineatul (1), litera (b) și ultimul paragraf sunt modificate ca urmare a modificării articolului 14.

– Alineatul (2) este modificat ca urmare a introducerii articolului 45 alineatul (3).

– Litera (a) de la alineatul (3) se modifică pentru a prevedea statistici trimestriale privind vizele la nivel local, precum și pentru a adăuga o referire la viza de circuit.

– Litera (b) de la alineatul (3) este modificată ca urmare a reformulării primei teze.

– Alineatul (7) este modificat pentru a prevedea că, pe baza rapoartelor anuale elaborate în cadrul diferitelor cooperări locale Schengen, Comisia întocmește un raport anual, pe care îl înaintează Parlamentului European și Consiliului.

Articolele 48-49 – Exercitarea delegării de competențe

– Aceste articole se introduc pentru a se ține seama de dispozițiile articolului 290 din TFUE referitoare la actele delegate.

Articolul 50 – Instrucțiuni privind aplicarea în practică a Codului de vize

– Articolul este modificat pentru a se ține seama de dispozițiile de la articolul 51 alineatul (2).

Articolul 51 – Procedura comitetului

– Articolul se modifică pentru a se ține seama de dispozițiile care reglementează exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 52 – Notificarea

– Litera (g) de la alineatul (1) este modificată ca urmare a modificării articolului 38.

– Alineatul (2) este modificat ca urmare a introducerii articolului 45 alineatul (4).

Articolul 54 – Monitorizare și evaluare

– Acestea sunt dispozițiile standard privind monitorizarea și evaluarea instrumentelor juridice.

Articolul 55 – Intrarea în vigoare

– Aceasta este clauza standard privind intrarea în vigoare și aplicabilitatea directă. Aplicarea regulamentului este amânată la șase luni de la intrarea în vigoare, cu excepția articolului 51 alineatul (2), care se aplică la trei luni de la intrarea în vigoare, pentru a permite adoptarea actelor de punere în aplicare în conformitate cu articolele 24, 26, 32 și 50.  

Anexe

– Anexa I se înlocuiește

– Anexa V:

- fostul punct 7, privind asigurarea medicală de călătorie, se elimină;

- se adaugă un nou punct 10 pentru a acoperi cazurile în care o cerere de viză de tranzit aeroportuar este refuzată.

ê 810/2009 (adaptat)

2014/0094 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

privind instituirea unui Cod comunitar Ö Codul Õ de vize Ö al Uniunii Õ (Codul de vize)

(reformare)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene Ö privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) Õ , în special articolul 62 Ö 77 Õ alineatul (2) litera (a) și litera (b) punctul (ii),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[10],

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

ò nou

(1)       Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului[11] a fost modificat de mai multe ori în mod substanțial. Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea respectivului regulament.

ê 810/2009 considerentul 1 (adaptat)

În conformitate cu articolul 61 din tratat, crearea unui spațiu în care persoanele pot circula liber ar trebui să fie însoțită de măsuri privind controalele la frontiera externă, azilul și imigrația.

ê 810/2009 considerentul 2 (adaptat)

În conformitate cu articolul 62 alineatul (2) din tratat, măsurile privind trecerea frontierelor externe ale statelor membre instituie norme în materie de vize pentru șederi cu o durată prevăzută de maximum 3 luni, inclusiv procedurile și condițiile de eliberare a vizelor de către statele membre.

ò nou

(2)       Politica UE în domeniul vizelor pentru șederile de până la 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile este o componentă fundamentală a creării unui spațiu comun fără frontiere interne. Normele comune privind condițiile și procedurile de eliberare a vizelor ar trebui să fie guvernate de principiul solidarității și al încrederii reciproce între statele membre.

ê 810/2009 considerentul 3 (adaptat)

(3)       În ceea ce privește politica în materie de vize, stabilirea unui „corpus comun” de acte legislative, în special prin consolidarea și dezvoltarea acquis-ului (dispozițiile pertinente din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985[12] și Instrucțiunile consulare comune[13], constituie unul dintre elementele fundamentale ale Ö Regulamentul (CE) nr. 810/2009 urmărește, printre altele, să Õ „dezvoltării Ö dezvolte Õ în continuare a politicii comune Ö politica comună Õ în materie de vize a vizelor ca parte a unui sistem multistratificat destinat să faciliteze Ö pentru a facilita Õ călătoriile legitime și să combată Ö a combate Õ imigrația clandestină Ö neregulamentară Õ printr-o mai mare armonizare a legislațiilor naționale și a practicilor de procesare a cererilor de viză la reprezentanțele consulare locale”, astfel cum sunt definite în Programul de la Haga: consolidarea libertății, a securității și a justiției în Uniunea Europeană[14].

ê 810/2009 considerentul 8 (adaptat)

(4)       Sub rezerva îndeplinirii anumitor Ö Acesta ar trebui, de asemenea, să garanteze că, în anumite Õ condiții, ar trebui să se elibereze Ö se eliberează Õ vize cu intrări multiple pentru a diminua sarcina administrativă a consulatelor statelor membre și pentru a facilita deplasarea fără probleme a persoanelor care călătoresc în mod frecvent sau care călătoresc cu regularitatet. Ar trebui să se permită solicitanților cărora consulatele le cunosc integritatea și gradul de încredere să beneficieze, în măsura posibilului, de o procedură simplificată.

ò nou

(5)       Regulamentul (CE) nr. 810/2009 a clarificat și a simplificat cadrul juridic și, de asemenea, a modernizat și a standardizat în mod considerabil procedurile de acordare a vizelor. Cu toate acestea, anumite dispoziții care erau destinate să faciliteze procedurile în cazuri individuale, pe baza unor criterii subiective, nu sunt aplicate suficient.

(6)       O politică inteligentă în materie de vize ar trebui să implice o securitate permanentă la frontierele externe, asigurând în același timp funcționarea eficace a spațiului Schengen și facilitând posibilitățile de călătorie în cazul călătoriilor legitime. Politica comună a vizelor ar trebui să contribuie la generarea creșterii și să fie coerentă cu alte politici ale Uniunii, precum politicile în materie de relații externe, comerț, educație, cultură și turism.

(7)       Pentru a favoriza mobilitatea și a facilita vizitele de familie în cazul resortisanților unor țări terțe care își vizitează rude apropiate care sunt cetățeni ai Uniunii avându-și reședința pe teritoriul statului lor membru de cetățenie, precum și în cazul rudelor apropiate ale unor cetățeni Uniunii cu reședința într-o țară terță, care doresc să viziteze împreună statul membru de cetățenie al cetățeanului Uniunii, prezentul regulament ar trebui să prevadă anumite facilități procedurale.

(8)       Cel puțin aceleași facilități ar trebui acordate membrilor de familie în situațiile care intră sub incidența Directivei 2004/38/CE[15], în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din directiva respectivă.

(9)       Ar trebui să se facă distincție între persoanele care solicită o viză pentru prima dată și cele cărora li s-au acordat deja vize și care sunt înregistrate în Sistemul de informații privind vizele (VIS), pentru a simplifica procedura în cazul călătorilor înregistrați, prevenind, în același timp, riscul imigrației neregulamentare și problemele de securitate legate de unii călători. Această distincție ar trebui să se reflecte în toate etapele procedurii.

(10)     Ar trebui să se presupună că solicitanții care sunt înregistrați în VIS și au obținut și utilizat în mod legal două vize în cursul celor 12 luni anterioare depunerii cererii îndeplinesc condițiile de intrare legate de riscul de imigrație neregulamentară, precum și de necesitatea de a avea suficiente mijloace de întreținere. Totuși, această prezumție ar trebui să poată fi respinsă în cazul în care autoritățile competente constată că una sau mai multe dintre aceste condiții nu sunt îndeplinite în anumite cazuri individuale.

(11)     Evaluarea efectuată pentru a stabili dacă o viză eliberată a fost utilizată în mod legal ar trebui să se bazeze pe elemente precum respectarea perioadei de ședere autorizată, a valabilității teritoriale a vizei și a normelor privind accesul la piața muncii și exercitarea unei activități economice.

ê 810/2009 considerentul 5 (adaptat)

ð nou

(12)     Pentru combaterea imigrației ilegale Ö neregulamentare Õ , este necesar să se elaboreze norme de tranzitare a zonelor internaționale din aeroporturi. ÖÎn acest scop, Õ Astfel, resortisanților provenind din țări terțe înscrise pe ð ar trebui să se instituie ï o listă comună Ö a țărilor terțe Õ ð ai căror resortisanți ï ar trebui să li se impună să dețină Ö facă obiectul cerinței de a deține Õ vize de tranzit aeroportuar. Cu toate acestea, în situațiile urgente de ð în cazul în care un stat membru se confruntă cu un ï flux în masă ð brusc și semnificativ ï de imigranți ilegali, Ö neregulamentari, acesta Õ ar trebui să li se permită statelor membre să impună o astfel de cerință și resortisanților din alte țări terțe decât cele înscrise pe lista comună Ö aibă posibilitatea de a introduce temporar cerința de a deține viză de tranzit aeroportuar pentru resortisanții dintr-o anumită țară terță Õ. Deciziile individuale ale statelor membre ar trebui revizuite anual. ðAr trebui să se prevadă condițiile și procedurile în acest scop, pentru a garanta că aplicarea acestei măsuri este limitată în timp și că, în conformitate cu principiul proporționalității, nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivului. Domeniul de aplicare al cerinței de a deține viză de tranzit aeroportuar ar trebui să se limiteze la a răspunde la situația specifică ce a determinat introducerea măsurii. ï

ò nou

(13)     Cerința de a deține viză de tranzit aeroportuar ar trebui să nu se aplice în cazul titularilor unor vize și permise de ședere eliberate de anumite țări.

(14)     Ar trebui să fie clar care este statul membru competent pentru examinarea unei cereri de viză, în special atunci când vizita preconizată include mai multe state membre.

(15)     Solicitanții de viză ar trebui să poată depune cererea în țara lor de reședință, chiar și în cazul în care statul membru competent în conformitate cu normele generale nu este prezent și nici reprezentat în țara respectivă.

(16)     Ar trebui să se asigure tratamentul armonizat al titularilor de vize al căror document de călătorie a fost pierdut sau furat în timpul șederii pe teritoriul statelor membre.

ê 810/2009 considerentul 9

(17)     Având în vedere înregistrarea elementelor biometrice de identificare în Sistemul de Iinformații privind Vvizele (VIS) astfel cum a fost instituit prin Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS)[16], prezentarea în persoană a solicitanților, cel puțin la depunerea primei cereri, ar trebui să reprezinte o cerință de bază pentru depunerea unei cereri de viză.

ê 810/2009 considerentul 10

(18)     În scopul facilitării procedurii de cerere de viză la depunerea cererilor ulterioare, ar trebui să fie posibilă copierea amprentelor digitale din prima introducere în VIS, în termen de 59 de luni. După acest termen, amprentele digitale ar trebui prelevate din nou.

ê 810/2009 considerentul 11 (adaptat)

(19)     Orice document, dată sau element biometric de identificare primite de un stat membru în cadrul procesului de depunere a cererii de viză este Ö ar trebui să fie Õ considerat „document consular”, în conformitate cu Convenția de la Viena privind relațiile consulare din 24 aprilie 1963 și face obiectul unei procesări corespunzătoare Ö să fie tratat în consecință Õ .

ê 810/2009 considerentul 12

(20)     Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date[17] se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către statele membre la punerea în aplicare a prezentului regulament.

ò nou

(21)     Ar trebui stabilite termenele pentru diferitele etape ale procedurii, în special pentru a permite solicitanților să își planifice călătoriile și să evite perioadele de vârf în consulate.

(22)     Consulatele statelor membre ar trebui să aplice aceeași taxă de viză pentru prelucrarea cererilor de viză. Categoriile de persoane pentru care sunt acordate scutiri de la plata taxei de viză ar trebui să fie uniforme și definite în mod clar. Ar trebui să se permită statelor membre să renunțe la taxa de viză în cazuri individuale.

(23)     Solicitanților nu ar trebui să li se ceară să prezinte o asigurare medicală de călătorie în cazul în care depun o cerere pentru o viză de scurtă ședere, deoarece aceasta reprezintă o sarcină disproporționată pentru solicitanții de viză și nu există nicio dovadă că titularii vizelor de scurtă ședere prezintă un risc mai ridicat în ceea ce privește cheltuielile publice de asistență medicală în statele membre decât resortisanții unor țări terțe care sunt exonerați de obligația de a deține viză.

(24)     Ar trebui să se permită ca asociațiile profesionale, culturale și sportive, precum și intermediarii comerciali acreditați să depună cereri în numele solicitanților de viză.

(25)     Ar trebui clarificate dispozițiile privind, printre altele, „perioada de grație”, completarea autocolantului de viză și anularea autocolantelor de viză completate.

(26)     Vizele cu intrări multiple cu o perioadă lungă de valabilitate ar trebui eliberate pe baza unor criterii definite în mod obiectiv. Perioada de valabilitate a unei vize cu intrări multiple ar putea depăși perioada de valabilitate a documentului de călătorie în care aceasta este aplicată.

(27)     Formularul de cerere ar trebui să țină seama de punerea în aplicare a VIS. Statele membre ar trebui să permită, pe cât posibil, completarea și depunerea electronică a formularelor de cerere de viză, precum și să accepte faxuri sau copii ale documentelor justificative. Documentele originale ar trebui solicitate numai în cazuri specifice.

(28)     Formularul standard pentru notificarea motivelor refuzării, anulării sau revocării unei vize ar trebui să includă un motiv specific pentru refuzarea unei vize de tranzit aeroportuar și să asigure informarea corespunzătoare a persoanei vizate în legătură cu exercitarea căilor de atac.

(29)     Normele privind schimbul de informații dintre autoritățile competente ale statelor membre în vederea eliberării de vize la frontierele externe pentru navigatori, precum și formularul care trebuie completat în acest scop ar trebui să fie cât mai simple și mai clare cu putință.

(30)     Eliberarea de vize la frontiera externă ar trebui, în principiu, să rămână excepțională. Cu toate acestea, pentru a permite statelor membre să promoveze turismul pe termen scurt, acestea ar trebui să fie autorizate să elibereze vize la frontiera externă pe baza unui regim temporar, după notificarea și publicarea modalităților de organizare a regimului respectiv. Aceste regimuri ar trebui să fie de natură temporară, iar valabilitatea vizei eliberate ar trebui să fie limitată la teritoriul statului membru emitent.

ê 810/2009 considerentul 6 (adaptat)

ð nou

(31)     Ö Modalitățile de Õ Primirea Ö primire a Õ solicitanților ar trebui să se desfășoare în condiții Ö stabilite într-un mod Õ care să respecte demnitatea umană. Cererile de viză ar trebui să se prelucreze în mod profesional, respectuos și proporțional cu ð să nu depășească ceea ce este necesar pentru ï Ö a atinge Õ obiectivele urmărite.

ê 810/2009 considerentul 7 (adaptat)

ð nou

(32)     Statele membre ar trebui să se asigure că serviciile oferite publicului sunt de înaltă calitate și respectă bunele practici administrative. Statele membre ar trebui să asigure personal calificat și în număr corespunzător și să aloce resurse suficiente pentru a facilita, cât mai mult posibil, procesul de depunere a cererilor de viză. Statele membre ar trebui să se asigure că principiul „ghișeului unic” se aplică tuturor solicitanților Ö solicitanții de viză vor trebui să se prezinte într-un singur loc pentru a depune cererea Õ . ðAcest lucru nu ar trebui să aducă atingere posibilității de a realiza un interviu personal cu solicitantul. ï

ê 810/2009 considerentul 13 (adaptat)

ð nou

(33)     Pentru a facilita procedura, Ö Regulamentul (CE) nr. 810/2009 prevede Õ ar trebui luate în considerare mai multe forme de cooperare precum reprezentarea limitată, colocarea, centrele comune de primire a cererilor de viză, implicarea consulilor onorifici și cooperarea cu prestatorii externi de servicii, ținând seama în special de cerințele de protecție a datelor prevăzute în Directiva 95/46/CE Ö între statele membre, care urmăresc, pe de o parte, să le permită statelor membre să-și pună resursele în comun și, pe de altă parte, să mărească acoperirea consulară în beneficiul solicitanților Õ . Statele membre ar trebui să determine, în conformitate cu condițiile stabilite în prezentul regulament, tipul de structură organizatorică pe care o vor folosi în fiecare țară terță. ðAr trebui stabilite norme flexibile pentru a permite statelor membre să optimizeze punerea în comun a resurselor și să mărească acoperirea consulară. Cooperarea dintre statele membre („centrele de vize Schengen”) ar putea lua orice formă adaptată circumstanțelor locale având scopul de a mări acoperirea geografică a consulatelor, de a reduce costurile pentru statele membre, de a mări vizibilitatea Uniunii Europene și de a îmbunătăți serviciile oferite solicitanților de viză. ï

ê 810/2009 considerentul 4 (adaptat)

ð nou

(34)     Statele membre ar trebui să fie prezente sau reprezentate, în scopul eliberării vizelor, în toate țările terțe ai căror resortisanți intră sub incidența obligației de viză. ðStatele membre ar trebui să urmărească extinderea acoperirii lor consulare. ï Statele membre care nu au propriul consulat într-o țară terță sau într-o anumită regiune a unei țări terțe ar trebui Ö prin urmare Õ să depună eforturi pentru a încheia înțelegeri de reprezentare pentru a evita ca solicitanții de viză să depună un efort disproporționat pentru a avea acces la consulate.

ò nou

(35)     Înțelegerile de reprezentare ar trebui să fie simplificate, obstacolele în calea încheierii unor astfel de înțelegeri între statele membre ar trebui să fie evitate, iar statul membru reprezentant ar trebui să fie responsabil pentru întregul proces de prelucrare a cererilor de viză, fără implicarea statului membru reprezentat.

ê 810/2009 considerentul 14

ð nou

(36)     Este necesară reglementarea situațiilor în care un stat membru decide să coopereze cu un prestator extern de servicii în vederea colectării cererilor. Se poate lua o astfel de decizie în cazul în care, în situații speciale sau din motive legate de situația locală, cooperarea cu alte state membre sub forma reprezentării, a reprezentării limitate, a colocării sau a centrelor comune de primire a cererilor se dovedește a fi inadecvată pentru statul membru în cauză. Astfel de măsuri ar trebui stabilite în conformitate cu principiile generale de eliberare a vizelor și cu respectarea cerințelor de protecție a datelor stabilite prin Directiva 95/46/CE. În plus, la stabilirea și punerea în aplicare a unor astfel de măsuri, ar trebui luată în considerare necesitatea evitării fenomenului de „visa-shopping”.

ê 810/2009 considerentul 15

Atunci când un stat membru decide să coopereze cu un prestator extern de servicii, acesta ar trebui să permită în continuare solicitanților să depună cererile direct la misiunile sale diplomatice sau la oficiile sale consulare.

ê 810/2009 considerentul 16 (adaptat)

ð nou

(37)     Statul membru ar trebui să coopereze cu un prestator extern de servicii pe baza unui instrument juridic care ar trebui să cuprindă dispoziții privind responsabilitățile exacte ale acestuia Ö din urmă Õ , accesul direct și complet Ö al statului membru Õ la sediul său Ö prestatorului extern de servicii Õ , informațiile destinate solicitanților, confidențialitatea, precum și circumstanțele, condițiile și procedurile pentru suspendarea sau încetarea cooperării. ð Statele membre ar trebui să transmită anual Comisiei rapoarte privind cooperarea cu prestatorii externi de servicii, inclusiv monitorizarea prestatorilor de servicii. ï

ê 810/2009 considerentul 17

Prezentul regulament creează o derogare de la regula generală conform căreia solicitantul trebuie să se prezinte în persoană la misiunea diplomatică sau la oficiul consular, permițând statelor membre să coopereze cu prestatorii externi de servicii în vederea colectării cererilor, stabilind totodată principiul „ghișeului unic” la prezentarea cererilor. Aceasta nu aduce atingere posibilității de a invita solicitantul la un interviu în persoană.

ê 810/2009 considerentul 19

ð nou

(38)     Datele statistice constituie un mijloc important de monitorizare a fluxurilor migratoare și pot servi ca instrument eficient de gestionare. În consecință, aceste date ar trebui compilate în mod regulat, într-un format comun. ð Ar trebui colectate date detaliate privind vizele, în scopul de a elabora statistici comparative care să permită o evaluare bazată pe elemente concrete a punerii în aplicare a prezentului regulament. ï

ê 810/2009 considerentul 23 (adaptat)

ð nou

(39)     ÖAr trebui să se pună la dispoziția publicului general toate informațiile relevante cu privire la cererile de viză, iar vizibilitatea și imaginea uniformă a politicii comune a vizelor ar trebui îmbunătățite. În acest scop, Õ aAr trebui creat un site Iinternet comun destinat vizei Schengen pentru a îmbunătăți vizibilitatea și pentru a oferi o imagine uniformă a politicii comune în materie de vize ð și ar trebui elaborat un model comun pentru informațiile comunicate publicului de statele membre ï . Un astfel de site va fi utilizat pentru a pune la dispoziția publicului toate informațiile relevante cu privire la cererile de viză.

ê 810/2009 considerentul 18 (adaptat)

(40)     Cooperarea locală Schengen este indispensabilă pentru o aplicare armonizată a politicii comune în materie de vize a vizelor și pentru evaluarea corectă a riscurilor legate de migrație și/sau de securitate. Date fiind situațiile diferite existente la nivel local, misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statelor membre din diferite zone ar trebui să-și evalueze aplicarea practică a anumitor Ö unor Õ dispoziții legislative Ö specifice Õ , pentru a asigura aplicarea armonizată a acestora, în vederea împiedicării fenomenului de „visa shopping” și a tratamentului diferit aplicat solicitanților de viză.

ò nou

(41)     Dacă într-un anumit loc nu există o listă armonizată a documentelor justificative, statele membre sunt libere să definească exact documentele justificative pe care trebuie să le prezinte solicitanții de viză pentru a demonstra îndeplinirea condițiilor de intrare prevăzute de prezentul regulament. Dacă o astfel de listă armonizată a documentelor justificative există, pentru a crea facilități pentru solicitanții de viză, ar trebui să se permită statelor membre să introducă anumite derogări de la lista respectivă atunci când pe teritoriul lor se organizează evenimente internaționale majore. Acestea ar trebui să fie evenimente la scară largă și cu o importanță deosebită ca impact turistic și/sau cultural, de exemplu expoziții internaționale sau universale și campionate sportive.

ê 810/2009 considerentul 27 (adaptat)

(42)     Atunci când un stat membru găzduiește Jocurile Olimpice și Paralimpice, ar trebui stabilit un sistem special Ö specific Õ care să faciliteze eliberarea de vize pentru membrii familiei olimpice.

ê 810/2009 considerentul 20

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei[18].

ê 810/2009 considerentul 21

Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adopte modificări la anexele la prezentul regulament. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

ê 810/2009 considerentul 22

Pentru a garanta aplicarea armonizată a prezentului regulament la nivel operativ, ar trebui elaborate instrucțiuni referitoare la practica și procedurile de urmat de către statele membre la procesarea cererilor de viză.

ò nou

(43)     Pentru a adapta la circumstanțele în schimbare lista comună a țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să fie în posesia unei vize de tranzit aeroportuar la trecerea prin zona de tranzit internațional din aeroporturile situate pe teritoriul statelor membre, precum și lista permiselor de ședere care conferă titularilor dreptul de tranzit prin aeroporturile statelor membre fără să li se solicite să dețină o viză de tranzit aeroportuar, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din tratat. Este foarte important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți.

(44)     Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește stabilirea unor instrucțiuni operaționale privind practicile și procedurile pe care trebuie să le urmeze statele membre atunci când prelucrează cererile de viză, listele documentelor justificative care trebuie aplicate în fiecare jurisdicție, rubricile obligatorii de pe autocolantul de viză, normele privind aplicarea autocolantului de viză, precum și normele privind eliberarea vizelor pentru navigatori la frontiera externă, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului[19]. Procedura utilizată pentru adoptarea unor astfel de acte de punere în aplicare ar trebui să fie procedura de examinare.

ê 810/2009 considerentul 26 (adaptat)

(45)     Acordurile bilaterale încheiate de Comunitate Ö Uniune Õ cu țări terțe în scopul facilitării prelucrării cererilor de viză pot prevedea derogări de la dispozițiile prezentului regulament.

ê 810/2009 considerentul 30

(46)     Condițiile referitoare la intrarea pe teritoriul statelor membre sau la eliberarea vizelor nu aduc atingere normelor actuale care reglementează recunoașterea valabilității documentelor de călătorie.

ê 810/2009 considerentul 28 (adaptat)

ð nou

(47)     Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea procedurilor și a condițiilor Ö și a procedurilor Õ ð comune ï de eliberare a vizelor de tranzit sau de ședere pe teritoriul statelor membre pentru o perioadă care să nu depășească trei luni Ö 90 de zile Õ , în decursul unei perioade de șase luni Ö 180 de zile Õ , nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, poate fi realizat mai bine ð numai ï la nivelul Comunității Ö Uniunii Õ , aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat Ö Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) Õ. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestui obiectiv.

ê 810/2009 considerentul 29 (adaptat)

ð nou

(48)     Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute, în special, de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a Consiliului Europei și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. ð În special, prezentul regulament urmărește să asigure respectarea deplină a dreptului la viața privată și de familie menționat la articolul 7, a dreptului la protecția datelor cu caracter personal menționat la articolul 8 și a drepturilor copilului menționate la articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ï .

ê 810/2009 considerentul 31 (adaptat)

ð nou

(49)     În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul Ö nr. 22 Õ privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană Ö TUE Õ și la Tratatul de instituire a Comunității Ö privind funcționarea Uniunii Õ Europene Ö (TFUE) Õ , Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică. Ținând seama de faptul că prezentul regulament dezvoltă acquis-ul Schengen în temeiul dispozițiilor părții a treia titlul IV din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca, în conformitate cu articolul 4 din respectivul protocol, decide în termen de șase luni de la data adoptării ð decizia Consiliului cu privire la ï prezentului regulament, dacă îl va pune în aplicare în legislația sa națională.

ê 810/2009 considerentul 32 (adaptat)

(50)     În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul aAcordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește privind asocierea acestor două state Ö acestora din urmă Õ la punerea în aplicare, asigurarea respectării implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen[20], care intră în domeniul de aplicare menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului[21] privind anumite modalități de aplicare a respectivului acord.

ê 810/2009 considerentul 33 (adaptat)

Ar trebui să se încheie un aranjament care să le permită reprezentanților Islandei și Norvegiei să se asocieze lucrărilor comitetelor care asistă Comisia în exercitarea competențelor sale de executare în temeiul prezentului regulament. Un astfel de aranjament este preconizat în schimbul de scrisori dintre Consiliul Uniunii Europene și Islanda și Norvegia cu privire la comitetele care asistă Comisia Europeană în exercitarea competențelor sale de executare[22], anexat la acordul menționat anterior. Comisia a prezentat Consiliului un proiect de recomandare în vederea negocierii acestui aranjament.

ê 810/2009 considerentul 34

(51)     În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen[23], care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 litera B din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului[24] privind încheierea acordului menționat.

ê 810/2009 considerentul 35 (adaptat)

ð nou

(52)     În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare practică, asigurarea respectării aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 litera B din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/261/CE 2011/350/UE[25] a Consiliului privind semnarea ð încheierea ï protocolului menționat.

ê 154/2012 considerentul 11 (adaptat)

(53)     În ceea ce privește Cipru, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta Ö este conex acestuia Õ în înțelesul articolului 3 alineatul (12) din Actul de aderare din 2003.

ê 154/2012 considerentul 12 (adaptat)

(54)     În ceea ce privește Bulgaria și România, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta Ö este conex acestuia Õ în înțelesul articolului 4 alineatul (12) din Actul de aderare din 2005.

ò nou

(55)     În ceea ce privește Croația, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care este conex acestuia în înțelesul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011.

ê 810/2009 considerentul 36

(56)     Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen[26]. În consecință, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru acesta și nu i se aplică.

ê 810/2009 considerentul 37 (adaptat)

(57)     Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE din 28 februarie 2002 a Consiliului privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen[27]. În consecință, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică,

ê 810/2009 considerentul 38 (adaptat)

Prezentul regulament, cu excepția articolului 3, reprezintă dispoziții care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau se raportează la acesta în alt mod, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003 și în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005,

ê 810/2009 (adaptat)

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectivul Ö Obiectul Õ și domeniul de aplicare

ê 610/2013 articolul 6 punctul 1 (adaptat)

1. Prezentul regulament stabilește procedurile și condițiile Ö condițiile și procedurile Õ de eliberare a vizelor de tranzit sau de ședere pe teritoriul statelor membre pentru o perioadă care să nu depășească 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile.

ê 810/2009 (adaptat)

2. Dispozițiile prezentului regulament se aplică tuturor resortisanților țărilor terțe care trebuie să dețină o viză la trecerea frontierelor externe ale statelor membre, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație[28], fără a aduce atingere:

              (a) dreptului la liberă circulație de care beneficiază resortisanții unor țări terțe în calitate de membri de familie ai unor cetățeni ai Uniunii;

              (b) drepturilor echivalente de care se bucură resortisanții unor țări terțe și membrii familiilor acestora care, în temeiul acordurilor dintre Comunitate Ö Uniune Õ și statele sale membre, pe de o parte, și respectivele țări terțe, pe de altă parte, se bucură de drepturi de liberă circulație echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii și ale membrilor familiilor acestora.

3. Prezentul regulament stabilește, de asemenea, țările terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină o viză de tranzit aeroportuar ca o excepție de la principiul de liberă tranzitare prevăzut în anexa 9 la Convenția de la Chicago privind aviația civilă internațională și stabilește procedurile și condițiile Ö condițiile și procedurile Õ de eliberare a vizelor în vederea tranzitării zonelor internaționale de tranzit din aeroporturile statelor membre.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

              1. „resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care nu este cetățean al Uniunii în sensul articolului 17 Ö 20 Õ alineatul (1) din tratat Ö TFUE Õ ;

              2. „viză” înseamnă o autorizație eliberată de un stat membru în scopul:

ê 610/2013 articolul 6 punctul 2 (adaptat)

         (a) tranzitării sau al șederii pe teritoriul statelor membre pentru o perioadă care să nu depășească 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile de la data primei intrări pe teritoriul statelor membre; Ö sau Õ

ê 810/2009

         (b) tranzitarea tranzitării zonelor de tranzit internațional din aeroporturile statelor membre;

              3. „viză uniformă” înseamnă o viză valabilă pentru întregul teritoriu al statelor membre;

              4. „viză cu valabilitate teritorială limitată” înseamnă o viză valabilă pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, dar nu al tuturor statelor membre;

              5. „viză de tranzit aeroportuar” înseamnă o viză valabilă pentru tranzitarea zonelor de tranzit internațional din unul sau mai multe aeroporturi ale statelor membre;

ò nou

              6. „viză de circuit” înseamnă o viză astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (2) din [Regulamentul nr. .../...];

7. „rude apropiate” înseamnă soțul sau soția, copiii, părinții, persoanele care exercită autoritatea părintească, bunicii și nepoții;

8. „solicitant înregistrat în VIS” înseamnă un solicitant ale cărui date sunt înregistrate în Sistemul de informații privind vizele;

9. „persoană care călătorește cu regularitate înregistrată în VIS” înseamnă un solicitant care este înregistrat în Sistemul de informații privind vizele și care a obținut două vize în cursul celor 12 luni anterioare depunerii cererii;

ê 810/2009

ð nou

              610. „autocolant de viză” înseamnă modelul uniform de viză, astfel cum este definit de Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului din 29 mai 1995 de instituire a unui model uniform de viză[29];

              711. „document de călătorie recunoscut” înseamnă un document de călătorie recunoscut de unul sau mai multe state membre în scopul ð trecerii frontierelor externe și al ï aplicării vizelor ð , în temeiul Deciziei nr. 1105/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului[30] ï ;

ò nou

               12. „document de călătorie valabil” înseamnă un document de călătorie care nu este fals, contrafăcut sau falsificat și a cărui perioadă de valabilitate, astfel cum este definită de către autoritatea emitentă, nu a expirat;

ê 810/2009

ðnou

              813. „filă separată pentru aplicarea vizei” înseamnă formatul tipizat pentru formularele destinate aplicării vizelor eliberate de statele membre persoanelor care dețin documente de călătorie nerecunoscute de statul membru care completează formularul în sensul Regulamentului (CE) nr. 333/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de stabilire a unui model uniform de formular pentru aplicarea unei vize eliberate de statele membre titularilor unui document de călătorie nerecunoscut de statul membru care completează formularul respectiv[31];

              914. „consulat” înseamnă misiunea diplomatică sau oficiul consular ale unui stat membru autorizate să elibereze vize și conduse de un funcționar consular de carieră, astfel cum este definit de Convenția de la Viena privind relațiile consulare din 24 aprilie 1963;

              1015. „cerere” înseamnă o cerere de viză;

              11. „intermediar comercial” înseamnă o agenție administrativă privată, o firmă de transport sau o agenție de voiaj (agenție de turism sau de comercializare cu amănuntul).

ònou

              16. „navigator” înseamnă orice persoană încadrată în muncă sau angajată sau care lucrează, indiferent de funcție, la bordul unei nave căreia i se aplică Convenția privind munca în domeniul maritim, 2006.

ê 810/2009

ðnou

TITLUL II

VIZA DE TRANZIT AEROPORTUAR

Articolul 3

Resortisanții țărilor terțe care trebuie să dețină o viză de tranzit aeroportuar

1. Atunci când tranzitează zonele de tranzit internațional ale unor aeroporturi aflate pe teritoriile statelor membre, resortisanții țărilor terțe care figurează pe lista prevăzută în anexa IV III trebuie să dețină o viză de tranzit aeroportuar.

ònou

2. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48 cu privire la modificarea listei țărilor terțe care este prevăzută în anexa III.

În cazul unor riscuri emergente, dacă motive imperative de urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 49 se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat.

ê810/2009 (adaptat)

ðnou

3. În situațiile de urgență, atunci Ö Atunci Õ când intervine un flux în masă Ö brusc și semnificativ Õ de imigranți ilegali Ö neregulamentari Õ , statele membre pot Ö un stat membru poate Õ impune, în mod individual, resortisanților altor țări terțe decât cele menționate la alineatul (1) să dețină o viză de tranzit aeroportuar atunci când tranzitează zonele de tranzit internațional ale aeroporturilor aflate pe teritoriul lor Ö său Õ . Statele membre informează Comisia cu privire la astfel de decizii înainte de intrarea lor în vigoare și cu privire la retragerea cerinței de a deține o viză de tranzit aeroportuar. ðDurata aplicării unei astfel de măsuri nu poate depăși 12 luni. Domeniul de aplicare și durata cerinței de a deține o viză de tranzit aeroportuar nu depășesc ceea ce este strict necesar pentru a răspunde fluxului brusc și semnificativ de imigranți neregulamentari. ï

ònou

4. Dacă un stat membru intenționează să introducă cerința de a deține o viză de tranzit aeroportuar în conformitate cu alineatul (3), aceasta informează în cel mai scurt timp Comisia și furnizează următoarele informații:

(a) motivul introducerii planificate a cerinței de a deține o viză de tranzit, însoțit de elemente care să demonstreze existența unui flux brusc și semnificativ de imigranți neregulamentari;

(b) domeniul de aplicare și durata introducerii planificate a cerinței de a deține o viză de tranzit aeroportuar.

5. În urma notificării de către statul membru în cauză, în conformitate cu alineatul (4), Comisia poate formula un aviz.

6. Statul membru poate prelungi aplicarea cerinței de a deține viză de tranzit aeroportuar doar o singură dată, în cazul în care eliminarea cerinței ar determina un flux semnificativ de migranți neregulamentari. Alineatul (3) se aplică unei astfel de prelungiri.

7. Comisia informează anual Parlamentul European și Consiliul cu privire la punerea în aplicare a prezentului articol.

ê 810/2009

3. În cadrul comitetului menționat la articolul 52 alineatul (1), notificările respective sunt revizuite anual în scopul înscrierii țării terțe în cauză pe lista prevăzută la anexa IV.

4. În cazul în care țara terță în cauză nu figurează pe lista prevăzută la anexa IV, statul membru respectiv poate să mențină, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul (2), sau să retragă solicitarea de a deține o viză de tranzit aeroportuar.

ê 810/2009

ðnou

58. Următoarele categorii de persoane sunt exonerate de la obligația de deținere a unei vize de tranzit aeroportuar, în conformitate cu prevăzută la alineatele (1) și (3):

              (a) titularii unei vize uniforme valabile, ð ai unei vize de circuit, ï ai unei vize naționale de lungă ședere sau ai unui permis de ședere eliberat de un stat membru;

ê154/2012 articolul 1

ð nou

              (b) resortisanții țărilor terțe care dețin un permis de ședere valabil eliberat de un stat membru care nu participă la adoptarea prezentului regulament sau de un stat membru care nu aplică încă în totalitate dispozițiile acquis-ului Schengen, sau resortisanții țărilor terțe care dețin unul din permisele de ședere valabile menționate în anexa V IV, eliberate de Andorra, Canada, Japonia, San Marino sau Statele Unite ale Americii, care îi garantează titularului un drept de readmisie necondiționat ð sau care dețin un permis de ședere pentru părțile din Caraibe constituente ale Regatului Țărilor de Jos (Aruba, Curaçao, Sint-Maarten, Bonaire, Sint Eustatius și Saba) ï;

              (c) resortisanții țărilor terțe care dețin o viză valabilă pentru un stat membru care nu participă la adoptarea prezentului regulament, pentru un stat membru care nu aplică încă în totalitate dispozițiile acquis-ului Schengen, ð pentru o țară care este parte la Acordul privind Spațiul Economic European ï sau pentru Canada, Japonia sau Statele Unite ale Americii, ð sau titularii unei vize valabile pentru părțile din Caraibi constituente ale Regatului Țărilor de Jos (Aruba, Curaçao, Sint-Maarten, Bonaire, Sint Eustatius și Saba), ï atunci când călătoresc în țara emitentă sau în orice altă țară terță, sau atunci când se întorc din țara emitentă, după ce au utilizat viza;

ê 810/2009 (adaptat)

ð nou

              (d) membrii de familie ai cetățenilor Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 1 alineatul (2) litera (a) ð 3 din Directiva 2004/38/CE ï;

              (e) titularii de pașapoarte diplomatice ð , de serviciu, oficiale sau speciale ï ;

              (f) membrii echipajelor de zbor care sunt resortisanți ai unei părți contractante la Convenția de la Chicago privind aviația civilă internațională.

ò nou

9.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48 cu privire la modificările aduse listei permiselor de ședere valabile care conferă titularului dreptul de tranzit prin aeroporturile statelor membre fără să i se ceară să dețină o viză de tranzit aeroportuar, astfel cum este stabilită în anexa IV.

ê 810/2009 (adaptat)

ð nou

TITLUL III

PROCEDURILE ȘI CONDIȚIILE Ö ȘI PROCEDURILE Õ DE ELIBERARE A VIZELOR

CAPITOLUL I

Autoritățile care participă la procedurile privind cererile

Articolul 4

Autoritățile competente să participe la procedurile privind cererile

1. Consulatele examinează cererile și decid cu privire la acestea.

2. Prin derogare de la alineatul (1), cererile pot fi examinate și se poate decide cu privire la acestea la frontierele externe ale statelor membre, de către autoritățile responsabile de controlul persoanelor, în conformitate cu articolele 3532 ð , 33 ï și 3634.

3. În teritoriile de peste mări care aparțin statelor membre și care sunt situate în afara Europei, autoritățile desemnate de statul membru în cauză pot examina cererile și decide cu privire la acestea.

4. Un stat membru poate solicita implicarea altor autorități decât cele desemnate Ö menționate Õ la alineatele (1) și (2) în examinarea cererilor de viză și luarea deciziilor cu privire la acestea.

5. Un stat membru poate solicita să fie consultat sau informat de către un alt stat membru, în conformitate cu articolele 2219 și 3128.

Articolul 5

Statul membru competent pentru a examina și a decide cu privire la o cerere

1. Statul membru competent pentru a examina și a decide cu privire la o cerere de viză uniformă este:

              (a) statul membru al cărui teritoriu reprezintă singura destinație a vizitei (vizitelor);

              (b) dacă vizita include mai multe destinații, ð sau dacă urmează să se efectueze mai multe vizite separate în cursul unei perioade de două luni, ï statul membru al cărui teritoriu constituie principala destinație a vizitei (vizitelor) din punctul de vedere al duratei sau al scopului șederii, ð calculate în zile ï ; sau

              (c) dacă destinația principală nu poate fi stabilită, statul membru a cărui frontieră externă urmează să fie traversată de solicitant pentru a intra pe teritoriul statelor membre.

42. Statele membre cooperează pentru a preveni situația în care o cerere nu poate fi examinată și nu se poate decide cu privire la aceasta ca urmare a faptului că Ö Dacă Õ statul membru competent, în conformitate cu alineatele alineatul (1)-(3) ð litera (a) sau (b) ï , fie nu este prezent, fie nu este reprezentat în țara terță în care solicitantul depune cererea de viză în conformitate cu articolul 6. , ð solicitantul are dreptul de a depune cererea de viză: ï

ò nou

a) la consulatul unuia dintre statele membre de destinație a vizitei avute în vedere;

b) la consulatul statului membru al primei intrări, dacă litera a) nu este aplicabilă;

c) în toate celelalte cazuri, la consulatul oricăruia dintre statele membre care sunt prezente în țara în cauză.

ê 810/2009

3. Statul membru competent pentru a examina și a decide cu privire la o cerere de viză de tranzit aeroportuar este:

              (a) în caz de tranzitare a unui singur aeroport, statul membru pe al cărui teritoriu se află aeroportul tranzitat; sau

              (b) în cazul tranzitului aeroportuar dublu sau multiplu, statul membru pe al cărui teritoriu se află primul aeroport tranzitat.

Articolul 6

Competența consulară teritorială

1. Consulatul statului membru competent în jurisdicția căruia solicitantul își are reședința legală examinează și decide cu privire la cerere.

2. Consulatul statului membru competent examinează și decide cu privire la o cerere depusă de un resortisant al unei țări terțe prezent în mod legal, dar care nu își are reședința în jurisdicția sa, în cazul în care solicitantul a justificat solicitarea vizei la consulatul respectiv.

Articolul 7

Competența de eliberare a vizelor pentru resortisanții unor țări terțe prezenți în mod legal pe teritoriul unui stat membru

1. Resortisanții unor țări terțe prezenți în mod legal pe teritoriul unui stat membru și care trebuie să dețină o viză de intrare pe teritoriul unuia sau al mai multor alte state membre solicită viza la consulatul statului membru competent în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) sau (2).

ò nou

2. Resortisanții unor țări terțe care și-au pierdut documentul de călătorie sau cărora acest document le-a fost furat în timpul șederii pe teritoriul unui stat membru pot părăsi teritoriul respectiv pe baza unui document de călătorie valabil care le dă dreptul de a trece frontiera emis de un consulat al țării lor de cetățenie, fără viză sau orice altă autorizație.

3. În cazul în care resortisantul țării terțe, menționat la alineatul (2), intenționează să continue să călătorească în spațiul Schengen, autoritățile din statul membru în care acesta declară pierderea sau furtul documentului său de călătorie eliberează o viză cu o durată de valabilitate și o perioadă de ședere autorizată identice cu cele ale vizei inițiale, pe baza datelor înregistrate în VIS.

ê 810/2009

ð nou

CAPITOLUL II

Cererea

Articolul 98

Modalități practice de depunere a unei cereri

1. Cererile se depun ð pot fi depuse ï cu cel mult trei ð șase ï luni ð și cel mai târziu cu 15 zile calendaristice ï înainte de începerea vizitei preconizate. Titularii de vize cu intrări multiple pot depune cererea înaintea expirării vizei valabile pentru o perioadă de cel puțin șase luni.

ê 810/2009 (adaptat)

2. Pentru depunerea cererilor, solicitanților Ö consulatele Õ li se poate Ö pot Õ impune Ö ca solicitanții Õ să obțină o programare. Programarea se face, de regulă, în interiorul unei perioade de două săptămâni de la data solicitării acesteia.

ò nou

3. Consulatul permite depunerea cererii fără programare prealabilă sau cu o programare imediată în cazul rudelor apropiate ale unor cetățeni ai Uniunii care:

(a) intenționează să își viziteze rudele apropiate care sunt cetățeni ai Uniunii în statul membru de cetățenie al rudelor respective;

(b) intenționează să călătorească, împreună cu rudele lor apropiate care sunt cetățeni ai Uniunii și care locuiesc într-o țară terță, către statul membru de cetățenie al respectivilor cetățeni ai Uniunii.

4. Consulatul permite depunerea cererii fără programare prealabilă sau cu o programare imediată în cazul membrilor de familie ai unor cetățeni ai Uniunii la care se face referire la articolul 3 din Directiva 2004/38/CE.

ê 810/2009 (adaptat)

ð nou

5. În cazuri de urgență justificate, consulatul poate permite ð permite ï solicitanților să-și depună cererile fără programare prealabilă sau cu acordarea unei programări pe loc Ö imediate Õ .

6. ð Fără a aduce atingere articolului 12, ï Ccererile pot fi depuse: la consulat

(a) de către solicitant sau

(b) de către Ö un Õ intermediari comerciali acreditați Ö acreditat care face obiectul articolului 43 Õ , astfel cum se prevede la articolul 45 alineatul (1), fără a se aduce atingere articolului 13, sau în conformitate cu articolele 42 sau 43.

Ö (c) de către o asociație sau instituție profesională, culturală, sportivă sau educațională. Õ

Ö 7. Unui solicitant nu i se cere să se prezinte în persoană în mai mult de un loc pentru a depune o cerere. Õ

ê 810/2009 (adaptat)

ð nou

Articolul 109

Reguli generale pentru depunerea unei cereri

1. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 13, 42, 43 și 45, sSolicitanții trebuie să se prezinte în persoană pentru depunerea unei cereri ð prelevarea amprentelor digitale, în conformitate cu articolul 12 alineatele (2) și (3) ï .

ò nou

2. Solicitanților înregistrați în VIS nu li se cere să se prezinte în persoană pentru a depune o cerere în cazul în care amprentele lor digitale au fost introduse în VIS cu mai puțin de 59 de luni în urmă.

ê 810/2009 (adaptat)

2. Consulatele pot renunța la cerința menționată la alineatul (1) în cazul în care solicitantul este cunoscut pentru integritatea și încrederea pe care o prezintă.

3. La depunerea unei cereri, solicitantul:

              (a) înaintează un formular de cerere în conformitate cu articolul 1110;

              (b) prezintă un document de călătorie în conformitate cu articolul 1211;

              (c) înaintează o fotografie în conformitate cu standardele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1683/95, sau, atunci când VIS este operațional în temeiul articolului 48 din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ , în conformitate cu standardele prevăzute la articolul 1312 din prezentul regulament;

              (d) permite prelevarea amprentelor digitale, în conformitate cu articolul 1312, după caz;

              (e) plătește taxa de viză în conformitate cu articolul 1614;

              (f) furnizează documente justificative, în conformitate cu articolul 14 13 și cu anexa II;.

              (g) după caz, face dovada deținerii unei asigurări medicale de călătorie corespunzătoare și valabile, în conformitate cu dispozițiile articolului 15.

Articolul 1110

Formularul de cerere

1. Fiecare solicitant de viză înaintează un formular de cerere completat Ö manual sau electronic Õ și semnat, astfel cum se prevede în anexa I. Persoanele incluse în documentul de călătorie al solicitantului prezintă un formular de cerere separat. Minorii prezintă un formular de cerere semnat de o persoană care exercită în mod permanent sau temporar autoritatea părintească sau tutela.

ò nou

2. Conținutul versiunii electronice a formularului de cerere, dacă este cazul, este conform anexei I.

ê 810/2009 (adaptat)

ð nou

23. Consulatele pun gratuit la dispoziția solicitanților formularul de cerere care va fi disponibil la scară largă și ușor accesibil.

34. Formularul este disponibil ð cel puțin ï în următoarele limbi:

              (a) limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) statului membru pentru care se solicită viză; Ö și Õ

              (b) limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) țării gazdă;.

              (c) limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) țării gazdă și limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) statului membru pentru care se solicită viză; sau

              (d) în cazul reprezentării, limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) statului membru reprezentant.

Pe lângă limbile menționate la litera (a), formularul poate fi pus la dispoziție și într-o Ö oricare Õ altă limbă oficială a instituțiilor Uniunii Europene.

45. În cazul în care formularul nu este disponibil în limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) țării gazdă, se pune la dispoziția solicitanților de viză, separat, o traducere a acestuia în limba (limbile) respectivă (respective).

56. În cadrul cooperării locale Schengen prevăzute Ö astfel cum se prevede Õ la articolul 4846, se efectuează o traducere a Ö traducerea Õ formularului de cerere în limba (limbile) oficială (oficiale) a(ale) țării gazdă.

67. Consulatul va informa solicitanții cu privire la limba (limbile) pe care o (le) pot utiliza la completarea formularului de cerere.

Articolul 1211

Documentul de călătorie

Solicitantul trebuie să prezinte un document de călătorie valabil care să respecte următoarele criterii:

              (a) durata de valabilitate a acestuia trebuie să depășească cu Ö să fie valabil, fără a aduce atingere articolului 21 alineatul (2), pentru Õ cel puțin trei luni Ö după Õ data preconizată de părăsire a teritoriului statelor membre sau, în cazul vizitelor multiple, Ö după Õ ultima dată preconizată de părăsire a teritoriului statelor membre. Cu toate acestea, în cazuri de urgență justificate, se poate renunța la această obligație;

              (b) documentul trebuie să conțină cel puțin două ð o ï pagini libere pagină ð dublă ï liberă ð , iar dacă mai mulți solicitanți sunt incluși în același document de călătorie, să conțină o pagină dublă liberă pentru fiecare solicitant ï;

              (c) documentul trebuie să fi fost eliberat în ultimii zece ani.

Articolul 1312

Elemente biometrice de identificare

1. Statele membre culeg elementele biometrice de identificare ale solicitantului, care includ imaginea feței acestuia și amprentele celor zece degete, în conformitate cu garanțiile stipulate în Convenția pentru Aapărarea Ddrepturilor Oomului și a Llibertăților fundamentale a Consiliului Europei, în Carta Ddrepturilor Ffundamentale a Uniunii Europene și în Convenția Organizației Națiunilor Unite privind Ddrepturile Ccopilului.

2. La depunerea primei cereri, fiecărui solicitant i se solicită să se prezinte personal. Cu această ocazie sunt colectate următoarele elemente biometrice de identificare ale solicitantului:

– o fotografie, scanată sau făcută în momentul depunerii cererii; și

– prelevarea digitală în plan a celor zece amprente.

3. În cazul în care amprentele digitale prelevate de la solicitant pentru o cerere anterioară ð de viză de scurtă ședere sau de viză de circuit ï au fost introduse pentru prima dataă în VIS cu mai puțin de 59 de luni înaintea depunerii unei noi cereri, acestea se copiază în cererea ulterioară.

Cu toate acestea, în cazul existenței unor îndoieli rezonabile privind identitatea solicitanților, consulatul prelevează amprentele digitale în interiorul termenului menționat la primul paragraf.

Mai mult, în cazul în care, în momentul depunerii cererii, nu se poate confirma imediat faptul că amprentele au fost prelevate în interiorul termenului menționat la primul paragraf, solicitantul poate cere prelevarea amprentelor sale digitale.

4. În conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ , fotografia anexată fiecărei cereri este introdusă în VIS. Solicitantului nu i se impune să se prezinte personal în acest scop.

Condițiile tehnice pe care trebuie să le satisfacă fotografia sunt conforme cu standardele internaționale specificate în documentul nr. 9303 partea I ediția a 6-a al Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI).

5. Amprentele digitale se prelevează în conformitate cu normele OACI și Decizia 2006/648/CE a Comisiei[32].

6. Elementele biometrice de identificare sunt colectate de personalul calificat și autorizat în mod corespunzător al autorităților competente, în conformitate cu articolul 4 alineatele (1), (2) și (3). Sub supravegherea consulatelor, elementele biometrice de identificare pot fi, de asemenea, colectate de personalul calificat și autorizat în mod corespunzător al unui consul onorific astfel cum se menționează la articolul 42 40 sau al unui prestator extern de servicii astfel cum se menționează la articolul 4341. Statul membru (statele membre) în cauză prevede (prevăd) posibilitatea verificării amprentelor digitale la consulat, în cazul în care există îndoieli, atunci când amprentele digitale au fost prelevate de prestatorul extern de servicii.

7. Următorii solicitanți sunt scutiți de obligativitatea amprentării:

              (a) copiii sub 12 ani;

              (b) persoanele pentru care amprentarea este fizic imposibilă. Dacă este posibilă luarea a mai puțin de zece amprente digitale, se procedează la prelevarea maximului posibil de amprente digitale. Cu toate acestea, dacă imposibilitatea este temporară, solicitantului i se va cere să se supună amprentării la cererea următoare. Autoritățile competente în conformitate cu articolul 4 alineatele (1), (2) și (3) au dreptul să solicite clarificări suplimentare cu privire la motivele imposibilității temporare. Statele membre garantează instituirea unor proceduri corespunzătoare, prin care să se garanteze demnitatea solicitantului, în caz de dificultăți de înregistrare;

              (c) șefii de stat sau de guvern și membrii guvernelor naționale însoțiți de soții (soțiile) lor, precum și membrii delegațiilor oficiale ale acestora, atunci când sunt invitați de guvernele statelor membre sau de organizații internaționale în scopuri oficiale;

              (d) suveranii și alți membri de rang înalt ai unei familii regale, atunci când sunt invitați de guvernele statelor membre sau de organizații internaționale în scopuri oficiale.

8. În cazurile menționate la alineatul (7), în VIS se introduce mențiunea „nu se aplică”, în conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ .

Articolul 1413

Documente justificative

1. Atunci când depune o cerere de viză uniformă, solicitantul trebuie să prezinte:

              (a) documente care indică scopul călătoriei;

              (b) documente privind cazarea, sau dovada unor mijloace suficiente pentru a acoperi cazarea;

              (c) documente care arată că solicitantul dispune de suficiente mijloace de întreținere, atât pe durata șederii propuse, cât și pentru întoarcerea în țara de origine sau de reședință sau pentru tranzitul către o țară terță în care este sigur că urmează să fie primit, sau că este în măsură să dobândească astfel de mijloace în mod legal, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (c) și alineatul (3) din Codul Frontierelor Schengen Ö Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului[33] Õ ;

              (d) informații care permit evaluarea intenției solicitantului de a părăsi teritoriul statelor membre înainte de expirarea vizei solicitate.

ò nou

2. Literele (b), (c) și (d) de la alineatul (1) nu se aplică solicitanților care sunt persoane care călătoresc cu regularitate înregistrate în VIS și care au utilizat în mod legal ultimele două vize obținute.

3. Rudele apropiate ale cetățenilor Uniunii menționate la articolul 8 alineatul (3) furnizează numai documente care să demonstreze legătura de rudenie cu cetățeanul Uniunii și faptul că acestea vizitează cetățeanul Uniunii sau călătoresc împreună cu el/ea.

Membrii de familie ai cetățenilor Uniunii menționați la articolul 3 din Directiva 2004/38/CE furnizează numai documente care să demonstreze că aceștia călătoresc pentru a însoți cetățeanul Uniunii sau pentru a se alătura acestuia, precum și legătura de rudenie cu cetățeanul Uniunii în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) sau celelalte circumstanțe menționate la articolul 3 alineatul (2) din Directiva menționată anterior.

ê 810/2009 (adaptat)

34. În anexa II figurează o listă Ö lista Õ neexhaustivă a documentelor justificative pe care consulatul le poate cere Ö care pot fi cerute Õ solicitanților pentru a verifica îndeplinirea condițiilor enumerate la alineatele Ö alineatul Õ (1) și (2).

65. Consulatele pot renunța la una sau mai multe dintre cerințele de a furniza unul sau mai multe documente menționate la alineatul (1) literele (a)-(d) în cazul în care un solicitant este cunoscut pentru integritatea și încrederea pe care o prezintă, în special în ceea ce privește utilizarea cu respectarea legii pentru vizele a vizelor anterioare, în cazul în care nu există niciun dubiu cu privire la faptul că solicitantul va îndeplini cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Ö Regulamentul (CE) nr. 562/2006 Õ Codul Frontierelor Schengen în momentul trecerii frontierelor externe ale statelor membre.

ò nou

6. Consulatul începe prelucrarea cererilor de viză pe baza faxurilor sau a copiilor documentelor justificative. Solicitanții care încă nu sunt înregistrați în VIS prezintă documentele originale. Consulatul poate solicita documentele originale din partea solicitanților înregistrați în VIS sau a persoanelor care călătoresc cu regularitate înregistrate în VIS numai în cazul în care există îndoieli cu privire la autenticitatea unui anumit document.

ê 810/2009 (adaptat)

47. Statele membre pot cere solicitanților să prezinte dovada unui angajament de luare în întreținere și/sau de cazare privată, prin completarea unui formular elaborat de fiecare stat membru. Formularul respectiv indică, în special:

              (a) dacă scopul său îl constituie dovada unui angajament de luare în întreținere și/sau de cazare Ö privată Õ ;

              (b) dacă gazda Ö garantul/persoana care face invitația Õ este o persoană fizică, o societate comercială sau o organizație;

              (c) identitatea și datele de contact ale gazdei Ö garantului/persoanei care face invitația Õ ;

              (d) solicitantul (solicitanții) invitat (invitați);

              (e) adresa locului de cazare;

              (f) durata și scopul șederii;

              (g) eventualele legături de rudenie cu gazda Ö garantul/persoana care face invitația Õ .;

              (h) informațiile necesare în temeiul articolului 37 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008.

Pe lângă limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) statului membru, formularul se redactează în cel puțin încă o limbă oficială a instituțiilor Uniunii Europene. Formularul furnizează persoanelor care îl semnează informațiile prevăzute la articolul 37 alineatul (1) din Regulamentul VIS. Modelul formularului se comunică Comisiei.

28. Atunci când depune o cerere de viză de tranzit aeroportuar, solicitantul trebuie să prezinte:

              (a) documente privind continuarea călătoriei către destinația finală după tranzitul aeroportuar preconizat;

              (b) informații care permit evaluarea intenției solicitantului de a nu intra pe teritoriul statelor membre.

59. În cadrul cooperării locale Schengen, se procedează la evaluarea necesității de a completa și a armoniza în cadrul fiecărei jurisdicții listele de documente justificative Ö se elaborează Õ în cadrul fiecărei jurisdicții, astfel încât să se țină seama de circumstanțele locale.

ò nou

10. Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre pot prevedea derogări privind lista documentelor justificative menționată la alineatele (4) și (9) în cazul solicitanților care participă la evenimente internaționale majore organizate pe teritoriul acestor state, considerate deosebit de importante ca urmare a impactului lor turistic și/sau cultural.

11. Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, listele documentelor justificative care trebuie utilizate în fiecare jurisdicție pentru a ține cont de circumstanțele locale. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 51 alineatul (2).

ê 810/2009 (adaptat)

ð nou

Articolul 15

Asigurarea medicală de călătorie

1. Solicitanții unei vize uniforme cu una sau două intrări trebuie să facă dovada că dețin o asigurare medicală de călătorie corespunzătoare și valabilă care acoperă toate cheltuielile pe care le-ar putea ocaziona repatrierea pe motive medicale, tratamentele medicale de urgență și/sau spitalizarea de urgență sau decesul, pe durata șederii lor pe teritoriul statelor membre.

2. Solicitanții unei vize uniforme cu mai mult de două intrări („intrări multiple”) trebuie să demonstreze că dețin o asigurare medicală de călătorie corespunzătoare și valabilă, care acoperă perioada primei vizite prevăzute a acestora.

În afară de aceasta, respectivii solicitanți semnează o declarație, prevăzută în cuprinsul formularului de cerere, prin care afirmă că au luat la cunoștință că, pentru următoarele șederi, trebuie să dețină o asigurare medicală de călătorie.

3. Asigurarea trebuie să fie valabilă pe întregul teritoriu al statelor membre și să acopere integral perioada preconizată de ședere sau de tranzit a persoanei în cauză. Acoperirea minimă este de 30000 EUR.

Atunci când se eliberează o viză cu valabilitate teritorială limitată, care acoperă teritoriul a mai mult de un stat membru, acoperirea asigurării trebuie să fie valabilă cel puțin în statele membre în cauză.

4. În principiu, solicitanții contractează o asigurare în țara de reședință. Dacă acest lucru nu este posibil, solicitanții trebuie să încerce să contracteze o asigurare în orice altă țară.

Atunci când o altă persoană contractează asigurarea în numele solicitantului, se aplică condițiile prevăzute la alineatul (3).

5. Atunci când procedează la evaluarea acoperirii asigurărilor, consulatele stabilesc dacă indemnizațiile plătite de compania de asigurări pot fi obținute într-un stat membru.

6. Obligativitatea încheierii unei asigurări se consideră îndeplinită în cazul în care este de presupus că situația profesională a solicitanților este de natură să le ofere acestora un nivel corespunzător de acoperire prin asigurare. Derogarea de la prezentarea dovezii de asigurare medicală de călătorie poate fi acordată unor categorii profesionale speciale, cum sunt navigatorii, care beneficiază de acoperirea unei asigurări medicale de călătorie prin însăși natura activității lor.

7. Titularii de pașapoarte diplomatice sunt exonerați de obligația de a deține o asigurare medicală de călătorie.

Articolul 1614

Taxa de viză

1. Solicitanții achită o taxă de viză de 60 EUR.

2. Copiii cu vârsta cuprinsă între șase și 12 ani achită o taxă de viză de 35 EUR.

32. Taxa de viză se revizuiește periodic pentru a reflecta costurile administrative.

43. Solicitanții de viză aparținând uneia dintre uUrmătoarele categorii sunt scutiți de la plata taxei Ö nu plătesc nicio taxă Õ de viză:

              (a) copiii cu vârsta sub șase ani ð minorii sub 18 ani ï ;

              (b) elevii, studenții, absolvenții care urmează cursuri postuniversitare și profesorii însoțitori a căror ședere are drept scop studiile sau formarea educațională;

              (c) cercetători din țări terțe ð , astfel cum au fost definiți în Directiva 2005/71/CE a Consiliului[34], ï care se deplasează în scopul desfășurării cercetării științifice ,astfel cum au fost definiți în Recomandarea 2005/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 septembrie 2005 de facilitare a eliberării de către statele membre de vize uniforme de scurtă ședere pentru cercetătorii din țări terțe care călătoresc în cadrul Comunității în scopul desfășurării cercetării științifice ð sau al participării la un seminar științific sau la o conferință ï ;

ò nou

 (d) titularii de pașapoarte diplomatice și de serviciu;

ê 810/2009 (adaptat)

 (de) reprezentanții organizațiilor non-profit Ö participanți Õ cu vârsta de cel mult 25 de ani sau sub 25 de ani care participă la seminareii, conferințe, evenimente sportive, culturale sau educaționale, organizate de organizații non-profit.;

ò nou

(f) rudele apropiate ale unor cetățeni ai Uniunii menționate la articolul 8 alineatul (3);

(g) membrii de familie ai unor cetățeni ai Uniunii, menționați la articolul 3 din Directiva 2004/38/CE, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din directiva respectivă.

ê 810/2009 (adaptat)

ð nou

5. Pot fi scutiți de la plata taxei de viză:

              (a) copiii cu vârsta mai mare de șase ani și mai mică de 12 ani;

              (b) titularii de pașapoarte diplomatice și de serviciu;

              (c) participanții cu vârsta de 25 de ani sau sub 25 de ani la seminarii, conferințe, evenimente sportive, culturale sau educaționale, organizate de organizații non-profit.

În cadrul cooperării locale Schengen, statele membre trebuie să urmărească armonizarea aplicării acestor scutiri.

64. În cazuri particulare, se poate Ö statele membre pot Õ renunța la perceperea taxei de viză sau Ö pot reduce Õ valoarea acesteia poate fi redusă dacă acest lucru contribuie la promovarea unor interese de ordin cultural sau sportiv, precum și a unor interese din domeniul politicii externe, al politicii de dezvoltare și alte domenii de interes public vital sau din motive umanitare.

75. Taxa de viză se încasează în euro, în moneda națională a țării terțe sau în moneda utilizată în mod curent în țara terță în care este depusă cererea și nu este rambursabilă, cu excepția cazurilor menționate la articolul 1816 alineatul (2) și la articolul 1917 alineatul (3).

În situația în care se încasează în altă monedă decât euro, valoarea taxei de viză percepute în respectiva monedă este stabilită și revizuită periodic, conform cursului de schimb de referință al euro stabilit de Banca Centrală Europeană. Suma percepută poate fi rotunjită, iar consulatele se asigură că, în cadrul acordurilor Schengen de cooperare la nivel local, încasează taxe similare echivalente.

86. Solicitantului i se eliberează o chitanță pentru taxa de viză achitată.

Articolul 1715

Taxa pentru servicii

1. Un prestator extern de servicii poate percepe o taxă suplimentară pentru servicii, astfel cum se prevede la articolul 4341. Taxa pentru servicii este proporțională cu costurile suportate de prestatorul extern de servicii în îndeplinirea uneia sau a mai multor sarcini menționate la articolul 4341 alineatul (6).

2. Această taxă pentru servicii este prevăzută în instrumentul juridic menționat la articolul 4341 alineatul (2).

3. În cadrul cooperării locale Schengen, statele membre se asigură că taxa pentru servicii aplicată solicitantului reflectă în mod corespunzător serviciile oferite de prestatorii externi de servicii și este adaptată circumstanțelor locale. În plus, statele membre urmăresc armonizarea taxelor aplicate pentru servicii.

43. Taxa pentru servicii nu depășește jumătate din cuantumul taxei de viză prevăzut la articolul 1614 alineatul (1), indiferent de posibilele reduceri ale taxei de viză sau scutiri de la plata acesteia prevăzute la articolul 1614 alineatele (2), (4), (5) și (6) ð (3) și (4) ï .

5. Statul membru (statele membre) în cauză menține (mențin) posibilitatea pentru toți solicitanții de a depune cereri direct la consulatele acestuia (acestora).

CAPITOLUL III

Examinarea și adoptarea deciziilor cu privire la cererea de viză

Articolul 1816

Verificarea competenței consulare

1. După depunerea unei cereri, consulatul verifică dacă este competent să o examineze și să decidă cu privire la aceasta, în conformitate cu prevederile articolelor 5 și 6.

2. În cazul în care consulatul nu este competent, acesta returnează fără întârziere formularul de cerere și orice documente prezentate de solicitant, rambursează taxa de viză și indică consulatul competent.

Articolul 1917

Admisibilitate

1. Consulatul competent verifică dacă:

(a)          cererea a fost depusă în termenul menționat la articolul 98 alineatul (1);

(b)          cererea conține elementele prevăzute la articolul 109 alineatul (3) literele (a)-(c);

(c)          datele biometrice ale solicitantului au fost colectate; și

(d)          taxa de viză a fost percepută.

2. Atunci când consulatul competent consideră că au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), cererea este admisibilă, iar consulatul:

(a)          urmează procedurile descrise la articolul 8 din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ ; și

(b)          continuă examinarea cererii.

Datele se introduc în VIS exclusiv de către personalul consular autorizat în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), articolul 7 și articolul 9 alineatele (5) și (6) din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/ Õ 2008.

3. Atunci când consulatul competent consideră că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), cererea este considerată ca fiind inadmisibilă, iar consulatul efectuează fără întârziere următoarele acțiuni:

(a)          returnează formularul de cerere și orice documente prezentate de solicitant;

(b)          distruge datele biometrice colectate;

(c)          rambursează taxa de viză; și

(d)          nu examinează cererea.

4. Prin derogare, o cerere care nu îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (1) poate fi considerată admisibilă din motive de ordin umanitar sau de interes național.

Articolul 20

Ștampila care indică admisibilitatea unei cereri

1. Atunci când o cerere este admisibilă, consulatul competent ștampilează documentul de călătorie al solicitantului. Ștampila este conformă cu modelul din anexa III și se aplică în conformitate cu prevederile anexei respective.

2. Pașapoartele diplomatice, de serviciu/oficiale și cele speciale nu se ștampilează.

3. Dispozițiile prezentului articol se aplică consulatelor statelor membre până la data la care VIS este pe deplin operațional în toate regiunile, în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul VIS.

Articolul 2118

Verificarea condițiilor de intrare și evaluarea riscului

1. Atunci când se procedează la examinarea unei cereri de viză uniformă, se stabilește dacă solicitantul îndeplinește condițiile de intrare prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a), (c), (d) și (e) din Codul Frontierelor Schengen Ö Regulamentul (CE) nr. 562/2006 Õ și se evaluează, cu o atenție deosebită, dacă solicitantul prezintă un risc de imigrație ilegală Ö neregulamentară Õ sau un risc la adresa securității statelor membre și dacă acesta intenționează să părăsească teritoriul statelor membre înainte de expirarea vizei solicitate.

ò nou

2. În momentul examinării unei cereri de viză uniformă depuse de o persoană care călătorește cu regularitate înregistrată în VIS care a utilizat în mod legal ultimele două vize obținute, se presupune că solicitantul îndeplinește condițiile de intrare privind riscul de imigrație neregulamentară, riscul la adresa securității statelor membre și deținerea unor mijloace de întreținere suficiente.

3. Presupunerea menționată la alineatul (2) nu se aplică în cazul în care consulatul are îndoieli întemeiate în legătură cu îndeplinirea acestor condiții de intrare, bazate pe informațiile prezente fie în VIS, precum deciziile de anulare a unei vize anterioare, fie pe pașaport, precum ștampilele de intrare și de ieșire. În astfel de cazuri, consulatele pot realiza un interviu și cere documente suplimentare.

ê 810/2009 (adaptat)

ð nou

24. VIS este consultat în legătură cu fiecare cerere în parte, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) și articolul 15 din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ . Statele membre garantează utilizarea integrală a tuturor criteriilor de căutare menționate la articolul 15 din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ , pentru evitarea refuzurilor și a identificărilor eronate.

35. ÖFără a aduce atingere alineatului (2), Õ Aatunci când analizează dacă solicitantul îndeplinește condițiile de intrare, consulatul verifică următoarele:

              (a) că documentul de călătorie prezentat nu este contrafăcut, fals sau falsificat;

              (b) justificarea oferită de solicitant cu privire la obiectul și condițiile șederii și faptul că acesta dispune de mijloace de întreținere suficiente, atât pentru durata prevăzută a șederii, cât și pentru întoarcerea în țara de origine sau de reședință, sau pentru tranzitul către o țară terță în care este sigur că urmează să fie primit sau dacă este în măsură să dobândească legal respectivele mijloace;

              (c) dacă solicitantul este o persoană care face obiectul unei alerte în Sistemul de Informații Schengen (SIS), emisă în scopul de a i se refuza intrarea;

              (d) că solicitantul nu este considerat ca reprezentând o amenințare pentru ordinea publică, siguranța internă, sănătatea publică, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 19 din Codul Frontierelor Schengen Ö Regulamentul (CE) nr. 562/2006 Õ , sau pentru relațiile internaționale ale unuia din statele membre, în special, dacă în bazele de date naționale ale statelor membre nu a fost emisă o alertă în scopul de a i se refuza intrarea pentru motivele enumerate anterior;.

              (e) după caz, deținerea unei asigurări medicale de călătorie corespunzătoare și valabile.

46. După caz, consulatul verifică durata șederilor anterioare și pe a celor prevăzute pentru a verifica dacă solicitantul nu depășește durata maximă de ședere autorizată pe teritoriul statelor membre, indiferent de posibilele șederi autorizate în baza ð unei vize de circuit, a ï unei vize naționale de lungă ședere sau a unui permis de ședere emis de un alt stat membru.

57. Mijloacele de întreținere pentru șederea prevăzută sunt evaluate în conformitate cu durata și obiectul șederii și în raport cu nivelul mediu al prețurilor în materie de cazare și masă din statul membru (statele membre) în cauză, pentru o cazare la preț moderat, înmulțite cu numărul de zile de ședere, pe baza plafoanelor de referință stabilite de statele membre în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) litera (c) din Codul Frontierelor Schengen Ö Regulamentul (CE) nr. 562/2006 Õ . Dovada unui angajament de luare în întreținere și/sau de cazare particulară privată poate reprezenta, de asemenea, dovada unor mijloace suficiente de întreținere.

68. Atunci când procedează la examinarea unei cereri de viză de tranzit aeroportuar, consulatul verifică în special:

              (a) că documentul de călătorie prezentat nu este contrafăcut, fals sau falsificat;

              (b) punctele de plecare și de destinație ale resortisantului în cauză al unei țări terțe și coerența traseului și a tranzitului aeroportuar preconizate;

              (c) dovada continuării călătoriei către destinația finală.

79. Examinarea cererii se bazează în special pe autenticitatea și pe fiabilitatea documentelor înaintate și pe veridicitatea și fiabilitatea declarațiilor solicitantului.

810. În timpul examinării unei cereri, consulatele îl pot ð realiza ï convoca pe solicitant pentru un interviu, în cazuri justificate, și pot cere documente suplimentare.

911. Un refuz anterior de acordare a vizei nu conduce la refuzul automat al unei noi cereri. O nouă cerere este evaluată pe baza tuturor informațiilor disponibile.

Articolul 2219

Consultarea prealabilă a autorităților centrale ale altor state membre

1. Un stat membru poate solicita autorităților centrale ale altor state membre să consulte autoritățile sale centrale în cursul examinării cererilor depuse de resortisanții anumitor țări terțe sau de anumite categorii de astfel de resortisanți. Astfel de consultări nu se aplică în cazul cererilor de vize de tranzit aeroportuar.

2. Autoritățile centrale consultate transmit un răspuns definitiv în termen de șapte ð cinci ï zile calendaristice de la inițierea consultării. Lipsa unui răspuns în termenul respectiv înseamnă că acestea nu au motive pentru a obiecta cu privire la eliberarea vizei.

3. Statele membre notifică Comisia cu privire la introducerea sau eliminarea cerinței de consultare prealabilă, ð cu cel târziu 15 zile calendaristice ï înainte de punerea în aplicare a măsurii. Respectiva notificare trebuie transmisă de asemenea în cadrul cooperării locale Schengen în jurisdicția în cauză.

4. Comisia informează statele membre cu privire la astfel de notificări.

5. De la data înlocuirii Rețelei de consultare Schengen, astfel cum se prevede la articolul 46 din Regulamentul VIS, consultările prealabile se desfășoară în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din respectivul regulament.

Articolul 2320

Decizia privind cererea

1. Statele membre decid cu privire la cereri în termen de 15 ð 10 ï zile calendaristice de la data depunerii unei cereri admisibile în conformitate cu articolul 1917.

2. Această perioadă poate fi prelungită la cel mult 20 de zile calendaristice în cazuri individuale, și anume atunci când este necesară examinarea mai aprofundată a cererii sau în cazul reprezentării, când autoritățile statului membru reprezentat sunt consultate.

3. În mod excepțional, atunci când, în cazuri individuale, este necesară o documentație suplimentară, perioada respectivă poate fi prelungită până la cel mult 60 de zile calendaristice.

ò nou

3. În cazul cererilor depuse de rude apropiate ale unor cetățeni ai Uniunii menționate la articolul 8 alineatul (3) și de membri de familie ai cetățenilor Uniunii menționați la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2004/38/CE, decizia se ia în termen de 5 zile calendaristice de la data depunerii cererii. Această perioadă poate fi prelungită la cel mult 10 de zile calendaristice în cazuri individuale, și anume atunci când este necesară examinarea mai aprofundată a cererii.

ò nou

4. Termenele prevăzute la alineatul 3 se aplică cel mult membrilor de familie ai unor cetățeni ai Uniunii, menționați la articolul 3 din Directiva 2004/38/CE, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din directiva respectivă.

ê 810/2009

5. Cu excepția cazului în care cererea a fost retrasă, se ia decizia de a:

              (a) elibera o viză uniformă, în conformitate cu articolul 2421;

              (b) elibera o viză cu valabilitate teritorială limitată, în conformitate cu articolul 2522;

ò nou

               (c) elibera o viză de tranzit aeroportuar în conformitate cu articolul 23; sau

ê 810/2009 (adaptat)

ð nou

(d) refuza o viză, în conformitate cu articolul 3229;. sau

              (d) suspenda examinarea cererii și de a o transfera autorităților relevante ale statului membru reprezentat, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2).

Faptul că amprentarea este fizic imposibilă, în conformitate cu articolul 1312 alineatul (7) litera (b), nu influențează eliberarea sau refuzul unei vize.

CAPITOLUL IV

Eliberarea vizei

Articolul 2421

Eliberarea vizei uniforme

1. Perioada de valabilitate a unei vize și durata șederii autorizate au la bază examinarea desfășurată în conformitate cu articolul 2118.

2. O viză poate fi eliberată pentru una sau două intrări Ö o intrare Õ sau pentru intrări multiple. Perioada de valabilitate ð a unei vize cu intrări multiple ï nu trebuie să depășească cinci ani. ðPerioada de valabilitate a unei vize cu intrări multiple poate depăși perioada de valabilitate a pașaportului pe care este aplicată viza. ï

În cazul tranzitului, durata șederii autorizate corespunde timpului necesar pentru scopul tranzitului.

Fără a se aduce atingere articolului 1211 litera (a), perioada de valabilitate a vizei ð unei vize cu o singură intrare ï include o „perioadă de grație” suplimentară de 15 zile. Statele membre pot decide să nu acorde o astfel de perioadă de grație din motive de ordine publică sau din cauza relațiilor internaționale ale oricăruia dintre statele membre.

ò nou

3. Persoanelor care călătoresc cu regularitate înregistrate în VIS și care au utilizat în mod legal ultimele două vize obținute li se eliberează o viză cu intrări multiple valabilă pentru cel puțin trei ani.

4. Solicitanților menționați la alineatul (3) care au utilizat în mod legal viza cu intrări multiple valabilă pentru trei ani li se eliberează o viză cu intrări multiple valabilă pentru cinci ani, cu condiția ca cererea să fie depusă în termen de cel mult un an de la data expirării vizei cu intrări multiple valabile pentru trei ani.

ê 810/2009 (adaptat)

ð nou

25. Fără a se aduce atingere articolului 12 litera (a), vizele Ö O viză Õ cu intrări multiple ð valabilă pentru o perioadă de până la 5 ani ï se eliberează pe o perioadă de valabilitate cuprinsă între șase luni și cinci ani, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

              (a) Ö unui Õ solicitantul Ö care Õ dovedește necesitatea sau justifică intenția de a călători frecvent și/sau cu regularitate periodic, în special datorită situației sale profesionale sau familiale, precum în cazul oamenilor de afaceri, al funcționarilor care au contacte oficiale periodice cu statele membre și cu instituțiile UE, al reprezentanților organizațiilor societății civile care călătoresc în scopul formării educaționale sau pentru a participa la seminarii și conferințe, al membrilor de familie a unor cetățeni ai Uniunii, al membrilor de familie a unor resortisanți ai unor țări terțe cu reședința legală în statele membre și al navigatorilor; și

              (b) ð cu condiția ca ï solicitantul își dovedește Ö să își dovedească Õ integritatea și gradul de încredere care i se poate acorda, în special în ceea ce privește utilizarea cu respectarea legii a vizelor uniforme sau a vizelor cu valabilitate teritorială limitată anterioare, situația sa economică în țara de origine și intenția veridică de a părăsi teritoriul statelor membre înainte de expirarea vizei pe care o solicită.

36. De îndată ce Când a fost adoptată o decizie de eliberare a unei astfel de vize, se introduc în VIS datele specificate la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ .

ê 810/2009 (adaptat)

Articolul 2522

Eliberarea vizei cu valabilitate teritorială limitată

1. Vizele cu valabilitate teritorială limitată se eliberează în mod excepțional, în următoarele cazuri:

              (a) atunci când statul membru vizat consideră că este necesar, din motive de ordin umanitar, de interes național sau datorită anumitor obligații internaționale,

         (i) să acorde o derogare de la principiul obligativității îndeplinirii condițiilor de intrare specificate la articolul 5 alineatul (1) literele (a), (c), (d) și (e) din Codul Frontierelor Schengen Ö Regulamentul (CE) nr. 562/2006 Õ ;

         (ii) să elibereze o viză chiar dacă statul membru consultat în conformitate cu articolul 22 19 a obiectat cu privire la eliberarea unei vize uniforme; sau

         (iii) să elibereze o viză din motive de urgență, chiar dacă nu a avut loc consultarea prealabilă în conformitate cu articolul 22 19;

              sau

ê 610/2013 articolul 6 punctul 3

              (b) atunci când, din motive considerate justificate de consulat, o nouă viză este eliberată pentru o ședere în cursul aceleiași perioade de 180 de zile unui solicitant care, în cursul respectivei perioade de 180 de zile, a utilizat deja o viză uniformă sau o viză cu valabilitate teritorială limitată permițând o ședere de 90 de zile.

ê 810/2009 (adaptat)

2. Viza cu valabilitate teritorială limitată este valabilă pe teritoriul statului membru care o eliberează. Aceasta poate fi valabilă, în mod excepțional, pe teritoriul a mai mult de un stat membru, sub rezerva acordului fiecărui stat membru.

3. În cazul în care solicitantul deține un document de călătorie care nu este recunoscut de unul sau mai multe, dar nu de toate statele membre, se eliberează o viză valabilă pentru teritoriul statelor membre în care documentul de călătorie este recunoscut. În cazul în care statul membru emitent nu recunoaște documentul de călătorie al solicitantului, viza eliberată este valabilă exclusiv pentru statul membru în cauză.

4. Atunci când o viză cu valabilitate teritorială limitată a fost eliberată în cazurile descrise la alineatul (1) litera (a), autoritățile centrale ale statului membru emitent transmit fără întârziere informațiile relevante autorităților centrale din celelalte state membre, prin intermediul procedurii menționate la articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ .

5. De îndată ce Când a fost adoptată o decizie de eliberare a unei astfel de vize, se introduc în VIS datele specificate la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ .

Articolul 2623

Eliberarea vizei de tranzit aeroportuar

1. Viza de tranzit aeroportuar este valabilă pentru tranzitarea zonelor de tranzit internațional din aeroporturile situate pe teritoriul statelor membre.

2. Fără a se aduce atingere articolului 1211 litera (a), perioada de valabilitate a vizei include o „perioadă de grație” suplimentară de 15 zile.

Statele membre pot decide să nu acorde o astfel de perioadă de grație din motive de ordine publică sau din cauza relațiilor internaționale ale oricăruia dintre statele membre.

3. Fără a se aduce atingere articolului 1211 litera (a), vizele de tranzit aeroportuar cu intrări multiple pot fi eliberate pentru o perioadă de valabilitate de maximum șase luni.

4. Atunci când se iau decizii cu privire la eliberarea unor vize de tranzit aeroportuar cu intrări multiple, următoarele criterii sunt deosebit de relevante:

              (a) necesitatea solicitantului de a tranzita în mod frecvent și/sau regulat; și

              (b) integritatea și încrederea pe care le prezintă solicitantul, în special utilizarea cu respectarea legii a vizelor uniforme, a vizelor cu valabilitate teritorială limitată sau a vizelor de tranzit aeroportuar eliberate anterior, situația sa economică în țara sa de origine și intenția sa veridică de a-și continua călătoria.

5. În situația în care solicitantul trebuie să dețină o viză de tranzit aeroportuar în conformitate cu dispozițiile articolului 3 alineatul (2), viza de tranzit aeroportuar este valabilă numai pentru tranzitarea zonelor de tranzit internațional ale aeroporturilor aflate pe teritoriul statului membru (statelor membre) respectiv (respective) respectiv(e).

6. De îndată ce Când a fost adoptată o decizie de eliberare a unei astfel de vize, se introduc în VIS datele specificate la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ .

ê 810/2009 (adaptat)

Articolul 2724

Completarea autocolantului de viză

1. În momentul în care autocolantul de viză este completat, se introduc mențiunile obligatorii specificate în anexa VII și se completează zona de citire optică, astfel cum se prevede în documentul OACI nr. 9303 partea 2.

ò nou

2. Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, prevederile detaliate privind completarea autocolantului de viză. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 51 alineatul (2).

ê 810/2009 (adaptat)

ð nou

23. În secțiunea „observații” a autocolantului de viză, statele membre pot adăuga rubrici naționale, fără a dubla în acest fel care nu dublează rubricile obligatorii menționate în anexa VII ð stabilite în conformitate cu procedura menționată la alineatul (2) și nici nu indică un scop specific al călătoriei ï .

34. Toate mențiunile de pe autocolantul de viză se imprimă și nu se fac niciun fel de modificări manual pe un autocolant de viză imprimat.

45. ÖUn Õ Aautocolantele de viză ð pentru o viză cu o singură intrare ï pot fi completate poate fi completat manual numai în caz de forță majoră de natură tehnică. Pe un autocolant completat manual nu se fac modificări.

56. În situația în care un autocolant de viză este completat manual în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol, această informație se introduce în VIS, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (k) din Regulamentul VIS Ö (CE) No 767/2008 Õ .

ê 810/2009 (adaptat)

ð nou

Articolul 2825

Anularea autocolantului de viză completat

1. Dacă pe un autocolant de viză care nu a fost încă aplicat în documentul de călătorie se identifică o eroare, autocolantul de viză se anulează.

2. Dacă se constată o eroare după ce autocolantul de viză a fost aplicat în documentul de călătorie, autocolantul de viză se anulează barându-l cu o cruce cu cerneală neradiabilă ð , dispozitivul optic variabil se distruge ï și se aplică un alt autocolant de viză pe o pagină diferită.

3. Dacă se constată o eroare după introducerea datelor relevante în VIS în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ , aceasta se corectează, în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din respectivul regulament.

ê 810/2009 (adaptat)

Articolul 2926

Aplicarea autocolantului de viză

1. Autocolantele de viză imprimate cuprinzând datele indicate la articolul 27 24 și în anexa VII se aplică pe documentul de călătorie, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în anexa VIII.

ò nou

2. Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, dispozițiile detaliate privind aplicarea autocolantului de viză. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 51 alineatul (2).

ê 810/2009 (adaptat)

3. În cazul în care statul membru care eliberează viza nu recunoaște documentul de călătorie al solicitantului, pentru aplicarea vizei se utilizează fila separată.

4. În situația în care un autocolant de viză a fost aplicat pe fila separată de aplicare a vizei, această informație se introduce în VIS, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ .

5. Vizele individuale eliberate persoanelor înscrise în documentul de călătorie al solicitantului se aplică pe respectivul document de călătorie.

6. În cazul în care documentul de călătorie în care sunt incluse aceste persoane nu este recunoscut de statul membru emitent, autocolantele de viză individuale se aplică pe fila separată prevăzută în acest scop.

Articolul 3027

Drepturile care decurg din eliberarea unei vize

Simpla deținere a unei vize uniforme sau a unei vize cu valabilitate teritorială limitată nu conferă în mod automat dreptul de intrare.

ê 810/2009 (adaptat)

ð nou

Articolul 3128

Informarea autorităților centrale ale altor state membre

1. Un stat membru poate solicita ca autoritățile sale centrale să fie informate cu privire la vizele eliberate de consulatele altor state membre resortisanților anumitor țări terțe sau unor categorii specifice de astfel de resortisanți, cu excepția vizelor de tranzit aeroportuar.

2. Statele membre notifică Comisia cu privire la introducerea sau eliminarea cerinței de informare, ð cu cel târziu 15 zile calendaristice ï înainte de punerea în aplicare a măsurii. Respectiva notificare trebuie transmisă de asemenea în cadrul cooperării locale Schengen în jurisdicția în cauză.

3. Comisia informează statele membre cu privire la astfel de notificări.

4. Cu începere de la data prevăzută la articolul 46 din Regulamentul VIS, informațiile se transmit în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din respectivul regulament.

Articolul 3229

Respingerea cererilor de viză Ö Refuzarea unei vize Õ

1. Fără a se aduce atingere articolului 2522 alineatul (1), cererea de viză se respinge Ö viza se refuză Õ :

              (a) dacă solicitantul:

         (i) prezintă un document de călătorie contrafăcut, fals sau falsificat;

         (ii) nu furnizează o justificare pentru scopul și condițiile șederii prevăzute;

         (iii) nu furnizează dovada unor mijloace de întreținere suficiente, atât pe durata șederii prevăzute, cât și pentru întoarcerea în țara de origine sau de reședință sau pentru tranzitul către o țară terță în care este sigur că urmează să fie primit, sau dacă nu este în măsură să dobândească astfel de mijloace în mod legal;

ê 610/2013 articolul 6 punctul 4

         (iv) a petrecut deja 90 de zile în cursul perioadei curente de 180 de zile pe teritoriul statelor membre pe baza unei vize uniforme sau a unei vize cu valabilitate teritorială limitată;

ê 810/2009 (adaptat)

ð nou

         (v) este o persoană care face obiectul unei alerte în SIS emisă în scopul de a i se refuza intrarea;

         (vi) este considerat ca reprezentând o amenințare pentru ordinea publică, siguranța internă sau sănătatea publică, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 19 din Codul Frontierelor Schengen Ö Regulamentul (CE) nr. 562/2006 Õ , sau pentru relațiile internaționale ale unuia din statele membre, în special dacă în bazele de date naționale ale statelor membre a fost emisă o alertă în scopul de a i se refuza intrarea pentru motivele enumerate anterior; sau

         (vii) nu dovedește că deține o asigurare medicală de călătorie corespunzătoare și valabilă, după caz;

              sau

              (b) dacă există îndoieli întemeiate cu privire la autenticitatea documentelor justificative înaintate de către solicitant sau cu privire la veridicitatea datelor pe care le cuprind, la gradul de încredere care poate fi acordat declarațiilor solicitantului sau cu privire la intenția acestuia de a părăsi teritoriul statelor membre înainte de expirarea vizei pe care o solicită.

2. Decizia de respingere Ö refuz Õ și motivele pe care se întemeiază se comunică solicitantului cu ajutorul formularului tipizat care figurează în anexa VI V.

3. Solicitanții cărora li s-a refuzat eliberarea unei vize au drept de exercitare a unei căi de atac. Calea de atac este îndreptată Ö introdusă Õ împotriva statului membru care a luat decizia finală cu privire la cerere și în conformitate cu legislația națională a respectivului stat membru. Statele membre furnizează solicitanților informații ð detaliate ï referitoare la procedura care trebuie urmată în situația exercitării unei căi de atac, astfel cum se precizează în anexa VI V.

4. În cazurile menționate la articolul 8 alineatul (2), consulatul statului reprezentant informează solicitantul cu privire la decizia luată de statul membru reprezentat.

54. Datele privind viza refuzată se introduc în VIS în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ .

CAPITOLUL V

Modificarea unei vize eliberate

Articolul 3330

Prelungirea

1. Perioada de valabilitate și/sau durata de ședere acordată printr-o viză eliberată se prelungește în situația în care autoritatea competentă a unui stat membru consideră că un titular de viză a făcut dovada unei situații de forță majoră sau a unor motive de ordin umanitar care îl/o împiedică să părăsească teritoriul statelor membre înainte de expirarea perioadei de valabilitate sau a duratei de ședere autorizate prin viză. O astfel de prelungire se acordă cu titlu gratuit.

2. Perioada de valabilitate și/sau durata de ședere acordată prin eliberarea unei vize se poate prelungi dacă titularul vizei este în măsură să facă dovada unor motive de ordin personal întemeiate care să justifice prelungirea perioadei de valabilitate sau a duratei de ședere. Pentru o astfel de prelungire se percepe o taxă de 30 EUR.

3. În lipsa unei decizii contrare adoptate de autoritatea care prelungește viza, valabilitatea teritorială a vizei prelungite rămâne neschimbată.

4. Autoritatea competentă să prelungească viza este aceea a statului membru pe al cărui teritoriu se află resortisantul unei țări terțe în momentul în care solicită prelungirea.

5. Statele membre comunică Comisiei denumirea autorităților competente să prelungească vize.

6. Prelungirea vizelor se face printr-un autocolant de viză.

7. Informațiile privind vizele prelungite se introduc în VIS în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ .

Articolul 3431

Anularea și revocarea

1. O viză se anulează în situația în care se constată că, la momentul eliberării sale, nu au fost îndeplinite condițiile necesare pentru eliberarea acesteia, în special dacă există motive serioase pentru a considera că viza a fost obținută în mod fraudulos. În principiu, o viză este anulată de către autoritățile competente ale statului membru care a eliberat respectiva viză. Viza poate fi anulată de autoritățile competente ale altui stat membru, caz în care autoritățile statului membru care a eliberat viza sunt informate cu privire la această anulare.

2. O viză este revocată în situația în care se constată că nu mai sunt îndeplinite condițiile pentru eliberarea vizei. În principiu, o viză este revocată de către autoritățile competente ale statului membru care a eliberat respectiva viză. Viza poate fi revocată de autoritățile competente ale altui stat membru, caz în care autoritățile statului membru care a eliberat viza sunt informate cu privire la această revocare.

3. Viza poate fi revocată la cererea titularului vizei. Autoritățile competente ale statului membru care a eliberat viza sunt informate cu privire la respectiva revocare.

4. Incapacitatea titularului de viză de a prezenta la frontieră unul sau mai multe documente justificative enumerate la articolul 1413 alineatul (4) nu conduce automat la o decizie de anulare sau de revocare a vizei.

5. Dacă o viză este anulată sau revocată, se aplică o ștampilă cu mențiunea „ANULAT” sau „REVOCAT”, iar elementul optic variabil al autocolantului de viză, elementul de securitate „efect de imagine latentă”, precum și termenul „viză” se anulează prin hașurare.

6. Decizia de anulare sau revocare a unei vize și motivele pe care se întemeiază se comunică solicitantului prin formularul tipizat care figurează în anexa VI V.

7. Un titular de viză a cărui viză a fost anulată sau revocată are dreptul să exercite o cale de atac, cu excepția situației în care viza a fost revocată la cererea acestuia, în conformitate cu alineatul (3). Calea de atac este îndreptată împotriva statului membru care a luat decizia de anulare sau și de revocare și în conformitate cu legislația națională a respectivului stat membru. Statele membre furnizează solicitanților informații referitoare la procedura care trebuie urmată în situația exercitării unei căi de atac, astfel cum se precizează în anexa VI V.

8. Informațiile privind vizele anulate sau revocate se introduc în VIS în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ .

CAPITOLUL VI

Vizele eliberate la frontierele externe

Articolul 3532

Vizele solicitate Ö în mod excepțional Õ la frontiera externă

1. În situații excepționale, vizele se pot elibera la punctele de trecere a frontierei dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

              (a) solicitantul îndeplinește condițiile stabilite la articolul 5 alineatul (1) literele (a), (c), (d) și (e) din Codul Frontierelor Schengen Ö Regulamentul (CE) nr. 562/2006 Õ ;

              (b) solicitantul nu a fost în măsură să solicite viza în prealabil și prezintă, la cerere, documente care dovedesc existența unor motive neprevăzute și imperative de intrare; și

              (c) întoarcerea solicitantului în țara sa de origine sau de reședință sau tranzitarea de către acesta a unor state altele decât statele membre care aplică integral acquis-ul Schengen este considerată certă.

2. Dacă viza este solicitată la frontiera externă, obligativitatea asigurării medicale de călătorie poate fi eliminată, în cazul în care o astfel de asigurare medicală de călătorie nu este disponibilă la respectivul punct de trecere a frontierei sau din motive de ordin umanitar.

32. O viză eliberată la frontiera externă este o viză uniformă, care conferă titularului dreptul de ședere pentru o durată de maximum 15 zile, în funcție de scopul și condițiile șederii prevăzute. În cazul tranzitului, durata șederii autorizate corespunde timpului necesar pentru scopul tranzitului.

43. În cazul în care condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a), (c), (d) și (e) din Codul Frontierelor Schengen Ö Regulamentul (CE) nr. 562/2006 Õ nu sunt îndeplinite, autoritățile responsabile de eliberarea vizei la frontieră pot elibera o viză cu valabilitate limitată exclusiv la teritoriul statului membru emitent, în conformitate cu articolul 2522 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament.

54. În principiu, resortisanților unor țări terțe care se încadrează într-una dintre categoriile de persoane pentru care este necesară o consultare prealabilă, în conformitate cu articolul 22 19, nu li se eliberează vize la frontiera externă.

Cu toate acestea, în cazuri excepționale, acestor persoane li se pot elibera la frontiera externă vize cu valabilitate limitată la teritoriul statului membru emitent, în conformitate cu articolul 2522 alineatul (1) litera (a).

65. În plus față de motivele de refuz al unei vize, astfel cum sunt prevăzute la articolul 3229 alineatul (1), o viză este refuzată la punctul de trecere a frontierei dacă nu se îndeplinesc condițiile menționate la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol.

76. Dispozițiile privind motivarea și notificarea refuzurilor, precum și dreptul de exercitare a unei căi de atac stabilit la articolul 3229 alineatul (3) și în anexa VI V sunt aplicabile.

ò nou

Articolul 33

Vizele solicitate la frontiera externă în cadrul unui regim temporar

1. În vederea promovării turismului pe termen scurt, un stat membru poate decide să elibereze în mod temporar vize la frontiera externă pentru persoanele care îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 32 alineatul (1) literele (a) și (c).

2. Durata unui astfel de regim este limitată la 5 luni pe an calendaristic iar categoriile de beneficiari se definesc în mod clar.

3. Prin derogare de la articolul 22 alineatul (1), o viză eliberată în temeiul unui astfel de regim este valabilă numai pentru teritoriul statului membru emitent și conferă titularului dreptul de ședere pentru o durată de maximum 15 zile calendaristice, în funcție de scopul și condițiile șederii preconizate.

4. În cazul în care viza este refuzată la frontiera externă, statul membru nu poate impune obligațiile prevăzute la articolul 26 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen operatorului de transport în cauză.

5. Statele membre notifică regimurile avute în vedere Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, cel târziu cu trei luni înainte de începerea punerii lor în aplicare. Notificarea definește categoriile de beneficiari, sfera geografică de aplicare, modalitățile de organizare a regimului și măsurile avute în vedere pentru a asigura verificarea condițiilor de eliberare a vizelor.

Comisia publică această notificare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

6. La trei luni după sfârșitul perioadei de aplicare a regimului, statul membru în cauză transmite Comisiei un raport detaliat privind punerea în aplicare. Raportul conține informații privind numărul de vize eliberate și refuzate (inclusiv cetățenia persoanelor în cauză); durata șederii, rata întoarcerii (inclusiv cetățenia persoanelor care nu s-au întors).

ê 810/2009 (adaptat)

Articolul 3634

Vizele eliberate navigatorilor în tranzit la frontiera externă

1. Navigatorii cărora li se cere să dețină o viză la trecerea frontierelor externe ale statelor membre pot obține vize în scopul tranzitului la frontieră dacă:

              (a) îndeplinesc condițiile specificate la articolul 3532 alineatul (1); și

              (b) trec frontiera în cauză în scopul îmbarcării, reîmbarcării sau debarcării de pe un vas pe care urmează să lucreze sau pe care au lucrat ca navigatori.

2. Înainte de a elibera o viză la frontieră unui navigator în tranzit, autoritățile naționale competente se conformează normelor stabilite în anexa IX partea 1 și se asigură că informațiile necesare privind navigatorul în cauză au fost schimbate transmise prin intermediul unui formular pentru navigatori în tranzit completat corespunzător, în conformitate cu anexa IX partea 2.

ò nou

3. Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, instrucțiuni operaționale pentru eliberarea vizelor la frontieră pentru navigatori. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 51 alineatul (2).

ê 810/2009

34. Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere articolului 3532 alineatele (32), (43) și (54).

ê 810/2009 (adaptat)

ðnou

TITLUL IV

GESTIONAREA ADMINISTRATIVĂ ȘI ORGANIZAREA

Articolul 3735

Organizarea secțiilor de vize

1. Statele membre sunt responsabile de organizarea secțiilor de vize din cadrul consulatelor.

Pentru a preveni orice scădere a gradului de vigilență și a nu expune personalul la presiuni exercitate la nivel local, pentru personalul care intră în contact direct cu solicitanții se instituie sisteme de rotație, după caz. O atenție deosebită se acordă adoptării unor scheme de lucru clare și repartizării/divizării precise a responsabilităților în ceea ce privește luarea deciziilor finale asupra cererilor de viză. Accesul la VIS și SIS pentru consultare, precum și la alte informații cu caracter confidențial, se restrânge la un număr limitat de membri ai personalului autorizați în mod corespunzător. Pentru prevenirea accesului neautorizat la aceste baze de date se iau măsuri adecvate.

2. Păstrarea și utilizarea autocolantelor de viză sunt supuse unor măsuri adecvate de siguranță, pentru a se evita fraudele sau pierderea acestora. Fiecare consulat păstrează un inventar al stocului de autocolante de viză și înregistrează informații referitoare la modul în care a fost utilizat fiecare autocolant de viză.

3. Consulatele statelor membre arhivează cererile. Fiecare dosar în parte cuprinde formularul de cerere, copii ale documentelor justificative relevante, o evidență a verificărilor efectuate și numărul de referință al vizei eliberate, astfel încât personalul să poată reconstitui, la nevoie, contextul în care a fost luată decizia cu privire la cerere.

Dosarele cu cereri individuale se păstrează timp de minimum doi ani, cu începere de la data deciziei privind cererea prevăzută la articolul 2320 alineatul (1).

Articolul 3836

Resursele alocate examinării cererilor și monitorizării consulatelor

1. Statele membre alocă personalul corespunzător în număr suficient de mare pentru desfășurarea activității de examinare a cererilor, astfel încât să asigure o calitate rezonabilă și armonizată a serviciilor adresate publicului.

2. Localurile trebuie să satisfacă anumite cerințe de ordin funcțional și să permită aplicarea unor măsuri adecvate de siguranță.

3. Autoritățile centrale ale statelor membre asigură pregătirea corespunzătoare a personalului expatriat și a angajaților locali, furnizându-le acestora informații complete, precise și actualizate cu privire la legislația națională și comunitară Ö a Uniunii Õ în materie.

4. Autoritățile centrale ale statelor membre asigură monitorizarea frecventă și adecvată a modului în care sunt examinate cererile și iau măsuri corective atunci când se constată nerespectări ale dispozițiilor prezentului regulament.

Articolul 3937

Conduita personalului

1. Consulatele statelor membre asigură întâmpinarea cu amabilitate a solicitanților.

2. În exercitarea îndatoririlor sale, personalul consular respectă pe deplin demnitatea umană. Măsurile luate sunt pe măsura obiectivelor proporționale cu obiectivele urmărite.

3. În exercitarea funcțiunilor sale, personalul consular nu discriminează persoanele pe motive legate de sex, rasă sau origine etnică, religie ori credință, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală.

Articolul 4038

Forme de Ö Organizare și Õ cooperare consulară

1. Fiecare stat membru este responsabil de organizarea procedurilor legate de cereri. În principiu, cererile se depun la un consulat al unui stat membru.

2. Statele membre:

              (a) își dotează consulatele și autoritățile care răspund de eliberarea vizelor la frontiere cu echipamentul necesar pentru colectarea elementelor biometrice de identificare, precum și birourile consulilor onorifici ori de câte ori le utilizează în scopul colectării elementelor biometrice de identificare, în conformitate cu articolul 4240; și/sau

              (b) cooperează cu unul sau mai multe alte state membre, în cadrul cooperării locale Schengen sau prin intermediul altor contacte corespunzătoare, sub forma reprezentării limitate, a colocării sau a centrelor comune de primire a cererilor, în conformitate cu articolul 41 ð în cadrul unor înțelegeri de reprezentare sau al oricărei alte forme de cooperare consulară ï .

3. În situații speciale sau din motive legate de situația locală, de exemplu atunci când:

              (a) numărul mare de solicitanți nu permite organizarea colectării cererilor și a datelor în timp util și în condiții decente; sau

              (b) asigurarea unei acoperiri teritoriale bune a țării terțe respective nu este posibilă în niciun alt mod,

și în cazul în care formele de cooperare menționate la alineatul (2) litera (b) se dovedesc inadecvate pentru statul membru în cauză, un

Ö 3. Un Õ stat membru poate coopera, în ultimă instanță Ö de asemenea Õ , cu un prestator extern de servicii, în conformitate cu articolul 4341.

4. Fără a aduce atingere dreptului de a-l invita pe solicitant la un interviu în persoană, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (8), alegerea unei forme de organizare nu trebuie să aibă ca rezultat invitarea solicitantului de a se prezenta în persoană în mai multe locații pentru depunerea unei cereri.

54. Statele membre informează Comisia cu privire la modul în care intenționează să organizeze procedurile legate de cereri ð organizarea și cooperarea consulară ï în din cadrul fiecărui oficiu consular.

ò nou

65. În eventualitatea încetării cooperării cu alte state membre, statele membre asigură continuitatea furnizării de servicii complete.

ê 810/2009 (adaptat)

ð nou

Articolul 839

Înțelegeri de reprezentare

1. Un stat membru poate conveni să reprezinte un alt stat membru competent în conformitate cu articolul 5, în scopul de a examina cereri și de a elibera vize în numele statului membru respectiv. Un stat membru poate, de asemenea, reprezenta, în anumite limite, alt stat membru numai pentru colectarea cererilor și înregistrarea elementelor biometrice de identificare.

2. În cazul în care intenționează să respingă o cerere, consulatul statului membru reprezentant înaintează cererea autorităților competente ale statului membru reprezentat, pentru ca acestea să ia decizia finală asupra cererii, în termenele stabilite la articolul 23 alineatele (1), (2) sau (3).

32. ðÎn cazul în care reprezentarea se limitează la colectarea cererilor, ï Ccolectarea și transmiterea dosarelor și a datelor către statul membru reprezentat se efectuează cu respectarea normelor relevante privind protecția și securitatea datelor.

3. Între statul membru reprezentant și statul membru reprezentat se instituie un acord bilateral o înțelegere bilaterală care conține următoarele elemente Ö . Înțelegerea respectivă Õ :

              (a) specifică durata reprezentării, dacă aceasta este temporară, și procedurile de încetare a acesteia;

              (b) poate să stabilească, în special în cazul în care statul membru reprezentat are un consulat în țara terță în cauză, condițiile de punere la dispoziție a unui local, a unor efective de personal și de participare financiară din partea statului membru reprezentat;.

              (c) poate stipula că cererile de viză prezentate de anumite categorii de resortisanți ai unor țări terțe trebuie transmise de statul membru reprezentant autorităților centrale ale statului membru reprezentat, pentru consultare prealabilă, astfel cum se prevede la articolul 22;

              (d) prin derogare de la alineatul (2), poate autoriza consulatul statului membru reprezentant să refuze eliberarea unei vize după examinarea cererii.

54. Statele membre care nu au propriul consulat într-o țară terță depun eforturi pentru a încheia înțelegeri de reprezentare cu statele membre care au consulate în țara respectivă.

65. În vederea garantării faptului că accesul solicitanților de viză la un consulat nu presupune un efort disproporționat cauzat de infrastructurile de transport deficitare sau de distanțele lungi dintr-o anumită regiune sau zonă geografică, statele membre care nu au propriul consulat în regiunea sau zona respectivă trebuie să depună eforturi pentru a încheia înțelegeri de reprezentare cu statele membre care au consulate în acea regiune sau zonă.

76. Statul membru reprezentat notifică Comisia cu privire la înțelegerile de reprezentare sau la încetarea unor astfel de înțelegeri Ö înțelegerilor respective Õ ð cu cel puțin două luni ï înainte de intrarea în vigoare sau de încetarea acestora.

87. Concomitent, cConsulatul statului membru reprezentant informează Ö , concomitent cu efectuarea notificării menționate la alineatul (6), Õ atât consulatele celorlalte state membre, cât și delegația locală a Comisiei Ö Uniunii Europene Õ din jurisdicția în cauză cu privire la înțelegerile de reprezentare sau la încetarea unor astfel de înțelegeri, înainte de intrarea în vigoare sau de încetarea acestora.

98. În cazul în care consulatul statului membru reprezentant decide să coopereze cu un prestator extern de servicii, în conformitate cu articolul 4341, sau cu intermediari comerciali acreditați, astfel cum se prevede la articolul 4543, o astfel de Ö această Õ cooperare include și cererile de viză care intră sub incidența înțelegerilor de reprezentare. Autoritățile centrale ale statului membru reprezentat sunt informate în prealabil cu privire la modalitățile acestei cooperări.

Articolul 41

Cooperarea între statele membre

1. Atunci când se optează pentru „colocare”, personalul consulatului unuia sau mai multor state membre desfășoară procedurile legate de cererile care îi sunt adresate (inclusiv colectarea elementelor biometrice de identificare) la sediul consulatului altui stat membru, utilizând în comun echipamentul respectivului stat membru. Statele membre implicate convin asupra duratei și condițiilor de încetare ale unei colocări, precum și asupra părții din suma taxei de viză pe care urmează să o primească statul membru al cărui consulat este utilizat.

2. Atunci când se înființează „centre comune de primire a cererilor”, personalul consulatelor a două sau mai multor state membre se comasează într-o singură clădire în vederea primirii cererilor (inclusiv a elementelor biometrice de identificare). Solicitanții sunt îndrumați către statul membru competent pentru a examina și a decide cu privire la cerere. Statele membre convin asupra duratei și condițiilor de încetare a cooperării, precum și asupra repartizării costurilor între statele membre participante. Unul dintre statele membre este desemnat drept unic responsabil în ceea ce privește logistica și relațiile diplomatice cu țara gazdă.

3. În eventualitatea încetării cooperării cu alte state membre, statele membre asigură continuitatea furnizării de servicii complete.

Articolul 4240

Implicarea consulilor onorifici

1. Consulii onorifici pot fi, de asemenea, autorizați să îndeplinească anumite sarcini menționate la articolul 43 41 alineatul (6) (5) sau totalitatea acestora. Se iau măsuri corespunzătoare în vederea garantării securității și protecției datelor.

2. În cazul în care consulul onorific nu este funcționar public al unui stat membru, îndeplinirea acestor sarcini este conformă cerințelor prevăzute în anexa X VI, cu excepția dispozițiilor de la punctul D litera (c) din respectiva anexă.

3. În cazul în care consulul onorific este funcționar public al unui stat membru, respectivul stat membru garantează aplicarea unor cerințe comparabile celor care s-ar aplica dacă sarcinile ar fi îndeplinite de către consulatul acestuia.

Articolul 4341

Cooperarea cu prestatorii externi de servicii

1. Statele membre depun eforturi în vederea cooperării cu un prestator extern de servicii împreună cu unul sau mai multe state membre, fără a aduce atingere normelor privind achizițiile publice și concurența.

2. Cooperarea cu un prestator extern de servicii are la bază un instrument juridic conform cu cerințele prevăzute în anexa X VI.

3. În cadrul cooperării locale Schengen, statele membre efectuează schimburi de informații cu privire la selecția prestatorilor externi de servicii și la stabilirea termenilor și a condițiilor respectivelor instrumente juridice.

43. Examinarea cererilor, interviurile și, după caz, deciziile cu privire la cereri, precum și tipărirea și aplicarea autocolantului de viză se efectuează numai de consulat.

54. Prestatorii externi de servicii nu au, în niciun caz, acces la VIS. Accesul la VIS este rezervat exclusiv personalului autorizat în mod corespunzător al consulatelor.

65. Prestatorului extern de servicii i se poate încredința îndeplinirea a una uneia sau mai multe multora dintre următoarele sarcini:

              (a) furnizarea de informații generale privind condițiile de obținere a vizelor și formularele pentru cererile de viză;

              (b) informarea solicitantului cu privire la documentele justificative solicitate, pe baza unei liste de control;

              (c) colectarea datelor și a cererilor (inclusiv colectarea elementelor biometrice de identificare) și transmiterea cererii către consulat;

              (d) perceperea taxei de viză;

              (e) gestionarea programărilor pentru prezentarea în persoană ð solicitantului, după caz, ï la consulat sau la prestatorul extern de servicii;

              (f) colectarea documentelor de călătorie (inclusiv a notificării refuzului, dacă este cazul) de la consulat și returnarea acestora solicitantului.

76. Pentru alegerea prestatorului extern de servicii, statul membru (statele membre) în cauză verifică solvabilitatea și reputația societății, inclusiv licențele necesare, înregistrarea la registrul comerțului, actul constitutiv și statutul, contractele bancare, asigurându-se că nu există niciun conflict de interese.

87. Statul membru (statele membre) în cauză se asigură că prestatorul extern de servicii ales respectă termenii și condițiile prevăzute în instrumentul juridic menționat la alineatul (2).

98. Statul membru (statele membre) în cauză este (sunt) răspunzător (răspunzătoare) de respectarea normelor de protecție a datelor în cadrul procesului de prelucrare a acestora și este (sunt) supravegheat(e), în conformitate cu articolul 28 din Directiva 95/46/CE.

Cooperarea cu un prestator extern de servicii nu limitează sau exclude niciun fel de răspundere prevăzută de legislația națională a statului membru (statelor membre) în cauză pentru încălcări ale obligațiilor privind datele cu caracter personal ale solicitanților sau efectuarea uneia sau a mai multor sarcini menționate la alineatul (65). Această dispoziție nu aduce atingere niciunei acțiuni care poate fi introdusă direct împotriva prestatorului extern de servicii conform legislației naționale a țării terțe în cauză.

109. Statul membru (statele membre) în cauză asigură formarea prestatorului extern de servicii, în mod corespunzător față de volumului de cunoștințe necesare pentru a oferi solicitanților servicii corespunzătoare și informații suficiente.

1110. Statul membru (statele membre) în cauză monitorizează îndeaproape punerea în aplicare a instrumentului juridic menționat la alineatul (2), inclusiv:

              (a) informațiile generale privind condițiile de obținere a vizelor și formularele de cerere furnizate solicitanților de către prestatorul extern de servicii;

              (b) toate măsurile de securitate tehnice și organizatorice impuse în vederea protejării datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilicite, sau a pierderii, modificării accidentale, divulgării sau accesului neautorizat, în special în cazul în care cooperarea implică transmiterea dosarelor și a datelor către consulatul statului membru (statelor membre) în cauză, precum și împotriva oricăror alte forme de prelucrare ilicită ale datelor cu caracter personal;

              (c) colectarea și transmiterea elementelor biometrice de identificare;

              (d) măsurile luate pentru a asigura conformitatea cu dispozițiile privind protecția datelor.

În acest scop, consulatul (consulatele) statului membru (statelor membre) în cauză efectuează periodic verificări neanunțate la sediul prestatorului extern de servicii.

1211. În eventualitatea unei încetări a cooperării cu un prestator extern de servicii, statele membre garantează continuitatea furnizării de servicii complete.

1312. Statele membre furnizează Comisiei un exemplar al instrumentului juridic menționat la alineatul (2). ðPână la data de 1 ianuarie a fiecărui an, statele membre transmit Comisiei rapoarte privind cooperarea lor cu prestatorii externi de servicii din întreaga lume și monitorizarea acestora (după cum se menționează în anexa VI punctul C). ï

ê 810/2009 (adaptat)

ð nou

Articolul 4442

Criptarea și transferul securizat de date

1. În cazul înțelegerilor de reprezentare între ð cooperării dintre ï statele membre și al cooperării dintre statele membre și Ö cu Õ prestatori externi de servicii și al implicării consulilor onorifici, statul (statele) membru (membre) reprezentat(e) sau statul (statele) membru (membre) în cauză se asigură că datele sunt complet criptate când sunt transferate fie pe cale electronică, fie fizic pe un suport electronic de stocare , de la autoritățile din statul membru reprezentant către autoritățile din statul (statele) membru (membre) reprezentat(e) sau de la prestatorul extern de servicii sau de la consulul onorific către autoritățile statului (statelor) membru (membre) în cauză.

2. În țările terțe care interzic criptarea datelor care urmează a fi transferate pe cale electronică de la autoritățile statului membru reprezentant către autoritățile statului (statelor) membru (membre) reprezentat(e) sau de la prestatorul extern de servicii sau de la consulul onorific către autoritățile statului (statelor) membru (membre) în cauză, statul (statele) membru (membre) reprezentat(e) sau statul (statele) membru (membre) în cauză nu permite (permit) statului membru reprezentant sau prestatorului extern de servicii sau consulului onorific să transfere transferul de date pe cale electronică.

În acest caz, statul (statele) membru (membre) reprezentat(e) sau statul (statele) membru (membre) în cauză se asigură că datele electronice sunt transferate fizic în formă complet criptată pe un suport electronic de stocare de la autoritățile din statul membru reprezentant către autoritățile din statul (statele) membru (membre) reprezentat(e) sau de la prestatorul extern de servicii sau de la consulul onorific către statul (statele) membru (membre) în cauză printr-un funcționar consular al unui stat membru, sau, în cazul în care un astfel de transfer ar presupune adoptarea unor măsuri disproporționate sau nerezonabile, printr-un alt mod sigur și securizat, de exemplu prin intermediul operatorilor de transport recunoscuți, cu experiență în transportarea documentelor și a datelor sensibile în țara terță în cauză.

3. Nivelul de securitate pentru transfer este adaptat în fiecare caz la natura sensibilă a datelor.

4. Statele membre sau Comunitatea depun Ö Uniunea depune Õ eforturi pentru a ajunge la un acord cu țările terțe vizate, cu scopul de a ridica interdicția de criptare a datelor care urmează a fi transferate pe cale electronică de la autoritățile statului membru reprezentant către autoritățile statului (statelor) membru (membre) reprezentat(e) sau de la prestatorul extern de servicii sau de la consulul onorific către autoritățile statului membru (statelor membre) în cauză.

ê 810/2009 (adaptat)

Articolul 4543

Cooperarea dintre statele membre și intermediarii comerciali

1. Statele membre pot coopera cu Ö accepta depunerea cererilor de către o agenție administrativă privată, o companie de transport sau o agenție de voiaj, precum o agenție de turism sau de comercializare cu amănuntul Õ (intermediari comerciali) pentru depunerea cererilor, cu excepția colectării elementelor biometrice de identificare.

2. O astfel de cCooperarea Ö cu intermediarii comerciali Õ se bazează pe acordarea unei acreditări de către autoritățile relevante ale statelor membre. Acreditarea se bazează, în special, pe verificarea următoarelor aspecte:

              (a) situația actuală a intermediarului comercial: valabilitatea licenței, înmatricularea la registrul comerțului, contractele bancare;

              (b) contractele existente, încheiate cu parteneri comerciali cu sediul în statele membre, care oferă cazare și alte pachete de servicii turistice;

              (c) contractele încheiate cu companiile de transport, care trebuie să includă călătorii dus, precum și călătorii garantate și fixe pentru întoarcere.

3. Intermediarii comerciali acreditați sunt monitorizați în mod periodic, prin controale aleatorii care includ interviuri telefonice sau personale cu solicitanții, verificarea călătoriilor și a cazării, verificarea asigurărilor medicale de călătorie, pentru a se asigura că sunt adecvate și că acoperă fiecare călător individual și, atunci când se consideră că este necesar, verificarea documentelor care atestă întoarcerea în grup.

4. În cadrul cooperării locale Schengen se efectuează schimburi de informații cu privire la performanțele în activitatea intermediarilor comerciali acreditați în ceea ce privește neregulile constatate și refuzul cererilor depuse de intermediarii comerciali, și cu privire la formele identificate de fraudare a documentelor de călătorie și neefectuarea călătoriilor programate.

5. În cadrul cooperării locale Schengen au loc schimburi de liste cuprinzând intermediarii comerciali acreditați de fiecare consulat ori cărora li s-a retras acreditarea, inclusiv motivele care au determinat retragerea.

Fiecare consulat se asigură că Ö informează publicul în legătură cu Õ lista intermediarilor comerciali acreditați cu care cooperează este adusă la cunoștința publicului.

Articolul 4644

Elaborarea statisticilor

Statele membre elaborează statistici anuale privind vizele, în conformitate cu tabelul prevăzut în anexa XII VIII. Respectivele statistici sunt prezentate până la data de 1 martie pentru anul calendaristic precedent.

ê 810/2009 (adaptat)

Articolul 4745

Informarea Informații Ö furnizate Õ publicului larg

1. Autoritățile centrale și consulatele statelor membre pun la dispoziția publicului toate informațiile relevante cu privire la cererile de viză, în special:

              (a) criteriile, condițiile și procedurile de solicitare a vizelor;

              (b) mijloacele prin care se obțin programări, dacă este cazul;

              (c) locul în care pot fi depuse cererile (consulatul competent, centrul comun de primire a cererilor sau prestatorul extern de servicii);

              (d) intermediarii comerciali acreditați;

              (e) faptul că ștampila prevăzută la articolul 20 nu produce efecte juridice;

              (fe) termenele de examinare a cererilor prevăzute la articolul 2320 alineatele (1), (2) și (3);

              (gf) țările terțe pentru ai căror resortisanți sau categorii specifice de resortisanți este necesară o consultare sau o informare prealabilă;

              (hg) faptul că deciziile negative privind cererile trebuie comunicate solicitantului, că acestea trebuie să menționeze motivele pe care se întemeiază și că solicitanții ale căror cereri au fost respinse dispun de un drept de exercitare a unei căi de atac, precum și informații privind procedura care trebuie urmată în cazul exercitării unei căi de atac, inclusiv autoritatea competentă și termenul-limită pentru exercitarea căii de atac;

              (ih) faptul că simpla deținere a unei vize nu conferă în mod automat dreptul de intrare și că titularilor vizelor li se solicită să prezinte dovada că îndeplinesc condițiile de intrare la frontiera externă, astfel cum se prevede la articolul 5 din Codul frontierelor Schengen Ö Regulamentul (CE) nr. 562/2006 Õ .

2. Statul membru reprezentant și statul membru reprezentat informează publicul general cu privire la înțelegerile de reprezentare, în conformitate cu articolul 8 39, înainte ca acestea să intre în vigoare.

ò nou

3.         Comisia stabilește un model standard de informații pentru punerea în aplicare a dispozițiilor de la alineatul (1).

4.         Comisia creează un site internet privind viza Schengen care să conțină toate informațiile relevante cu privire la cererile de viză.

ê 810/2009 (adaptat)

ð nou

TITLUL V

COOPERAREA LOCALĂ SCHENGEN

Articolul 4846

Cooperarea locală Schengen între consulatele statelor membre

1. Pentru a asigura aplicarea armonizată a politicii comune în materie de vize a vizelor luând în considerare, atunci când este cazul, condițiile locale, consulatele statelor membre și Comisia, cooperează în cadrul fiecărei jurisdicții evaluând, în special, necesitatea Ö în scopul de a Õ :

              (a) întocmirii unei liste Ö pregăti o listă armonizată Õ de documente justificative ce urmează a fi prezentată de solicitanți, luând în considerare articolul 14 13 și anexa II;

              (b) Ö asigura Õ stabilirii unor criterii comune de examinare a cererilor cu privire la scutirea de la taxa de viză prevăzută la articolul 16 alineatul (5) și a unor aspecte referitoare la o traducerea Ö comună Õ a formularului de cerere, în conformitate cu articolul 11 10 alineatul (5) (6);

              (c) unei liste exhaustive de documente Ö stabili lista documentelor Õ de călătorie eliberate de țara gazdă, care trebuie să fie actualizate Ö și de a o actualiza Õ regulat.

În cazul în care, în legătură cu una sau mai multe dintre literele (a)-(c), evaluarea în cadrul cooperării locale Schengen confirmă necesitatea unei abordări locale armonizate, se adoptă măsuri privind o astfel de abordare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 52 alineatul (2).

2. În cadrul cooperării locale Schengen se întocmește o fișă informativă comună ð pe baza modelului standard de informații elaborat de Comisie în temeiul articolului 45 alineatul (3) ï referitoare la vizele uniforme și vizele cu valabilitate teritorială limitată și vizele de tranzit aeroportuar, cuprinzând respectiv drepturile pe care le conferă viza și condițiile stabilite pentru a solicita astfel de vize, inclusiv, dacă este cazul, lista documentelor justificative prevăzute la alineatul (1) litera (a).

3. În cadrul cooperării locale Schengen, ð statele membre ï se efectuează următoarele schimburi de informații:

              (a) statistici lunare ð trimestriale ï privind vizele uniforme, vizele cu valabilitate teritorială limitată, și vizele de tranzit aeroportuar ð și vizele de circuit ï ð solicitate, ï eliberate, precum și numărul de cereri de viză respinse Ö și refuzate Õ ;

              (b) Öinformații Õ privind evaluarea riscurilor legate de migrație și/sau de securitate, informații Ö în special Õ privind:

         (i) structura socioeconomică a țării gazdă;

         (ii) sursele de informare la nivel local, inclusiv privind asigurările sociale, asigurările medicale, registrele fiscale și registrele de intrări/ieșiri;

         (iii) utilizarea de documente contrafăcute, false sau falsificate;

         (iv) rețelele de imigrație ilegală Ö neregulamentară Õ ;

         (v) vize refuzate;

              (c) informații privind cooperarea cu companiile de transport;.

              (d) informații privind companiile de asigurări care oferă asigurări medicale de călătorie corespunzătoare (inclusiv verificarea tipului de acoperire și eventualele sume excedentare).

4. Periodic, se organizează reuniuni de cooperare locală Schengen, la care participă statele membre și Comisia, destinate să abordeze în mod specific aspecte operaționale ale aplicării politicii comune în materie de vize a vizelor. Cu excepția cazului în care s-a convenit altfel la cererea Comisiei, aceste reuniuni sunt convocate în cadrul jurisdicției de către Comisie.

În cadrul cooperării locale Schengen, se pot organiza reuniuni monotematice și se pot constitui subgrupuri de studiu al unor aspecte specifice.

65. Reprezentați ai consulatelor statelor membre care nu aplică acquis-ul comunitar Ö Uniunii Õ în materie de vize, sau reprezentați ai unor țări terțe, pot fi invitați ad-hoc să participe la reuniuni, în vederea unui schimb de informații privind vizele.

56. În mod sistematic, se întocmesc rapoarte de sinteză ale reuniunilor de cooperare locală Schengen care se difuzează la nivel local. Comisia poate delega întocmirea rapoartelor unui stat membru. Consulatele fiecărui stat membru transmit rapoartele autorităților centrale.

ð 7. În cadrul fiecărei jurisdicții se întocmește un raport anual, până la data de 31 decembrie a fiecărui an. ï Pe baza acestor rapoarte, Comisia întocmește, în fiecare jurisdicție, un raport anual ð privind situația cooperării locale Schengen ï pe care îl înaintează Parlamentului European și Consiliului.

TITLUL VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 4947

Înțelegeri relative la Jocurile Olimpice și Paralimpice

Statele membre care găzduiesc Jocuri Olimpice sau Paralimpice aplică procedurile și condițiile specifice de facilitare a eliberării vizelor prevăzute în anexa XI VII.

Articolul 50

Modificarea anexelor

Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament și prin care se modifică anexele I, II, III, IV, V, VI, VII, VIII și XII se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 52 alineatul (3).

ò nou

Articolul 48

Exercitarea delegării de competențe

1. Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute de prezentul articol.

2. Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatele (2) și (9) este conferită Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată.

3. Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatele (2) și (9) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu afectează validitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare.

4. De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

5. Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatele (2) și (9) intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu formulează obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea perioadei respective, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Această perioadă se poate prelungi cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 49

Procedura de urgență

1. Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se prezintă nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la procedura de urgență.

2. Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecții la un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 48 alineatul (5). În aceste cazuri, Comisia abrogă actul imediat ce Parlamentul European sau Consiliul își notifică decizia de a formula obiecții.

ê 810/2009 (adaptat)

Articolul 51 50

Instrucțiuni privind aplicarea în practică a Codului vizelor Ö prezentului regulament Õ

Instrucțiunile operaționale pentru aplicarea în practică a dispozițiilor prezentului regulament se elaborează în conformitate cu procedura menționată la articolul 52 alineatul (2).

ò nou

Comisia adoptă prin acte de punere în aplicare instrucțiunile operaționale pentru aplicarea în practică a dispozițiilor prezentului regulament se elaborează în conformitate cu procedura menționată la articolul 52 alineatul (2). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 51 alineatul (2).

ê 810/2009 (adaptat)

ð nou

Articolul 52 51

Procedura comitetului

1. Comisia este asistată de un comitet (Comitetul pentru vize). ðAcesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. ï

2. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, ð articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 ï având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie și cu condiția ca măsurile de aplicare adoptate în conformitate cu procedura respectivă să nu modifice principalele dispoziții ale prezentului regulament.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

3. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Articolul 53 52

Notificarea

1. Statele membre comunică Comisiei:

              (a) înțelegerile de reprezentare, menționate la articolul 839;

              (b) țările terțe ai căror resortisanți fac obiectul cerinței unor state membre de a deține o viză de tranzit aeroportuar atunci când tranzitează zonele de tranzit internațional ale aeroporturilor aflate pe teritoriul lor, astfel cum se menționează la articolul 3;

              (c) formularul național de luare în întreținere și/sau de cazare particulară privată, menționat la articolul 14 13 alineatul (4) (7), după caz;

              (d) lista țărilor terțe pentru care este necesară o consultare prealabilă, menționată la articolul 2219 alineatul (1);

              (e) lista țărilor terțe pentru care este necesară procedura de informare menționată la articolul 3128 alineatul (1);

              (f) mențiunile adăugate la nivel național în secțiunea „observații” a autocolantului de viză, în conformitate cu articolul 2724 alineatul (3);

              (g) autoritățile competente să prelungească vize, în conformitate cu articolul 3330 alineatul (5);

              (h) formele Ö alegerile privind Õ de cooperare alese ð organizarea și cooperarea consulară ï , menționate la articolul 4038;

              (i) statisticile elaborate în conformitate cu articolul 46 44 și cu anexa XII VIII.

2. Comisia pune informațiile comunicate în temeiul alineatului (1) la dispoziția statelor membre și a publicului, prin intermediul unei publicații electronice ð site-ului dedicat vizelor Schengen, menționat la articolul 45 alineatul (4), ï permanent actualizate.

Articolul 54

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 767/2008

Regulamentul (CE) nr. 767/2008 se modifică după cum urmează:

              1. La articolul 4, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

         (a) litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

          „(a) «viză uniformă», astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize)[35];”

         (b) litera (b) se elimină;

         (c) litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

          „(c) «viză de tranzit aeroportuar», astfel cum este definită la articolul 2 punctul 5 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009;”;

         (d) litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

          „(d) «viză cu valabilitate teritorială limitată», astfel cum este definită la articolul 2 punctul 4 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009;”;

         (e) litera (e) se elimină.

              2. La articolul 8 alineatul (1), cuvintele „La primirea unei cereri” se înlocuiesc cu:

              „Atunci când cererea este admisibilă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009”.

              3. Articolul 9 se modifică după cum urmează:

         (a) titlul se modifică după cum urmează:

„Datele care trebuie introduse în momentul depunerii cererii”;

         (b) alineatul (4) se modifică după cum urmează:

          (i) litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

          „(a) numele (numele de familie), numele la naștere [numele anterior (anterioare)], prenumele; data nașterii, locul nașterii, țara nașterii, sexul;”;

          (ii) litera (e) se elimină;

          (iii) litera (g) se înlocuiește cu următorul text:

          „(g) statul membru (statele membre) de destinație și durata șederii sau a tranzitului prevăzute;”;

          (iv) litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

          „(h) principalul scop (principalele scopuri) al(e) călătoriei;”;

          (v) litera (i) se înlocuiește cu următorul text:

          „(i) data prevăzută de sosire în spațiul Schengen și data prevăzută de plecare din spațiul Schengen;”;

          (vi) litera (j) se înlocuiește cu următorul text:

          „(j) Statul membru al primei intrări;”;

          (vii) litera (k) se înlocuiește cu următorul text:

          „(k) adresa de domiciliu a solicitantului;”;

          (viii) nu privește versiunea în limba română;

          (ix) la litera (m), cuvintele „tatălui și al mamei” se înlocuiesc cu „autorității părintești sau tutorelui”.

              4. La articolul 10 alineatul (1) se adaugă următoarea literă:

         „(k) dacă este cazul, indicația că autocolantul de viză a fost completat manual.”

              5. La articolul 11, paragraful introductiv se înlocuiește cu următorul text:

              „Atunci când autoritatea competentă în domeniul vizelor care reprezintă un alt stat membru întrerupe examinarea cererii, aceasta adaugă următoarele informații în dosarul de cerere:”.

              6. Articolul 12 se modifică după cum urmează:

         (a) la alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

          „(a) informații referitoare la stadiul procedurii, cu menționarea faptului că viza a fost refuzată și a faptului dacă autoritatea respectivă a refuzat-o în numele altui stat membru;”;

         (b) alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

         „2. În dosarul de cerere se menționează, de asemenea, motivul sau motivele refuzului vizei, care poate (pot) fi unul sau mai multe dintre următoarele:

          (a) solicitantul:

          (i) prezintă un document de călătorie contrafăcut, fals sau falsificat;

          (ii) nu furnizează o justificare pentru scopul și condițiile șederii prevăzute;

          (iii) nu furnizează dovada unor mijloace de întreținere suficiente, atât pe durata șederii prevăzute, cât și pentru întoarcerea în țara de origine sau de reședință sau pentru tranzitul către o țară terță în care este sigur că urmează să fie primit, sau dacă nu este în măsură să dobândească astfel de mijloace în mod legal;

          (iv) a petrecut deja trei luni în cursul perioadei de șase luni în desfășurare pe teritoriul statelor membre în temeiul unei vize uniforme sau al unei vize cu valabilitate teritorială limitată;

          (v) este o persoană care face obiectul unei alerte în SIS emisă în scopul de a i se refuza intrarea;

          (vi) este considerat ca reprezentând o amenințare pentru ordinea publică, siguranța internă sau pentru sănătatea publică astfel cum este definită la articolul 2 punctul 19 din Codul Frontierelor Schengen sau pentru relațiile internaționale ale unuia din statele membre, în special dacă în bazele de date naționale ale statelor membre a fost emisă o alertă în scopul de a i se refuza intrarea pentru motivele enumerate anterior;

          (vii) nu dovedește că deține o asigurare medicală de călătorie corespunzătoare și valabilă, după caz;

          (b) informațiile prezentate cu privire la justificarea scopului și a condițiilor șederii preconizate nu sunt fiabile;

          (c) intenția solicitantului de a părăsi teritoriul statelor membre înainte de expirarea vizei nu a putut fi stabilită;

          (d) nu s-au furnizat suficiente dovezi care să arate că solicitantul nu a fost în măsură să solicite o viză în prealabil, ceea ce ar justifica solicitarea vizei la frontieră.”

              7. Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 13

Date de adăugat în cazul anulării sau al retragerii unei vize

              1. În cazul în care s-a luat decizia de a anula sau de a retrage o viză sau de a reduce durata de valabilitate a unei vize, autoritatea responsabilă în domeniul vizelor care a luat această decizie adaugă următoarele date în dosarul de cerere:

         (a) informații referitoare la stadiul procedurii, cu menționarea faptului că viza a fost anulată sau retrasă;

         (b) autoritatea care a anulat sau a retras viza, inclusiv sediul acesteia;

         (c) locul și data deciziei.

              2. În dosarul de cerere se menționează, de asemenea, motivul sau motivele anulării sau al(e) retragerii, care poate (pot) fi:

         (a) unul sau mai multe dintre motivele enumerate la articolul 12 alineatul (2);

         (b) cererea titularului vizei de revocare a acesteia.”

              8. Articolul 14 se modifică după cum urmează:

         (a) alineatul (1) se modifică după cum urmează:

          (i) paragraful introductiv se înlocuiește cu următorul text:

          „1. În cazul în care s-a luat decizia de a prelungi perioada de valabilitate a unei vize și/sau durata șederii în cazul unei vize eliberate, autoritatea responsabilă în domeniul vizelor care a prelungit viza adaugă următoarele date în dosarul de cerere:”;

          (ii) litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

          „(d) numărul autocolantului de viză corespunzător vizei prelungite;”;

          (iii) litera (g) se înlocuiește cu următorul text:

          „(g) teritoriul pe care titularul vizei este autorizat să călătorească, dacă valabilitatea teritorială a vizei prelungite diferă de cea a vizei inițiale;”;

         (b) la alineatul (2), litera (c) se elimină.

              9. La articolul 15 alineatul (1) cuvintele „prelungire sau reducere a duratei de valabilitate a vizelor” se înlocuiesc cu „sau de prelungire a vizelor”.

              10. Articolul 17 se modifică după cum urmează:

         (a) punctul 4 se înlocuiește cu următorul text:

          „4. Statul membru al primei intrări;”;

         (b) punctul 6 se înlocuiește cu următorul text:

          „6. tipul de viză eliberată;”;

         (c) punctul 11 se înlocuiește cu următorul text:

          „11. principalul scop (principalele scopuri) al(e) călătoriei;”.

              11. La articolul 18 alineatul (4) litera (c) și la articolul 19 alineatul (2) litera (c), cuvintele „sau s-a redus”, iar la articolul 20 alineatul (2) litera (d) și la articolul 22 alineatul (2) litera (d) cuvintele „sau redusă” se elimină.

              12. La articolul 23 alineatul (1) litera (d), cuvintele „al reducerii duratei de valabilitate” se elimină.

Articolul 55

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 562/2006

Anexa V partea A din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 se modifică după cum urmează:

              (a) punctul 1 litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

         „(c) să anuleze sau să revoce viza, după caz, în conformitate cu dispozițiile articolului 34 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize)[36];”

              (b) punctul 2 se elimină.

Articolul 5653

Abrogări Ö Abrogare Õ

1. Articolele 9-17 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 Ö Regulamentul (CE) nr. 810/2009 Õ se abrogă Ö și este înlocuit de prezentul regulament la șase luni de la data intrării în vigoare Õ .

2. Se abrogă:

              (a) Decizia Comitetului executiv Schengen din 28 aprilie 1999 privind versiunile definitive ale Manualului comun și Instrucțiunilor consulare comune [SCH/Com-ex (99) 13 – Instrucțiunile consulare comune, inclusiv anexele];

              (b) Deciziile Comitetului executiv Schengen din 14 decembrie 1993 privind prelungirea vizei uniforme [SCH/Com ex (93) 21] și privind principiile comune de anulare, revocare sau de scurtare a duratei de valabilitate a vizei uniforme [SCH/Com ex (93) 24], Decizia Comitetului executiv Schengen din 22 decembrie 1994 privind schimbul de informații statistice referitoare la eliberarea vizelor uniforme [SCH/Com ex (94) 25], Decizia Comitetului executiv Schengen din 21 aprilie 1998 privind schimbul de date statistice referitoare la vizele eliberate [SCH/Com ex (98) 12] și Decizia Comitetului executiv Schengen din 16 decembrie 1998 privind introducerea unui formular armonizat pentru invitații, declarații de garanție și atestări de cazare [SCH/Com-ex (98) 57];

              (c) Acțiunea comună 96/197/JAI din 4 martie 1996 cu privire la regimul de tranzit aeroportuar[37];

              (d) Regulamentul (CE) nr. 789/2001 al Consiliului din 24 aprilie 2001 care rezervă Consiliului competențele de executare în ceea ce privește anumite norme metodologice și proceduri de examinare a cererilor de viză[38];

              (e) Regulamentul (CE) nr. 1091/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind libera circulație cu o viză de lungă ședere[39];

              (f) Regulamentul (CE) nr. 415/2003 al Consiliului din 27 februarie 2003 privind eliberarea vizelor la frontieră, inclusiv marinarilor în tranzit[40];

              (g) articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 390/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Instrucțiunilor consulare comune adresate misiunilor diplomatice și oficiilor consulare de carieră în legătură cu introducerea biometriei, inclusiv a dispozițiilor privind organizarea primirii și prelucrării cererilor de viză[41].

3. Trimiterile la actele Ö regulamentul Õ abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XIII.

Articolul 5754

Monitorizare și evaluare

1. La doi ð trei ï ani de la punerea în aplicare a tuturor dispozițiilor prezentului regulament ð data stabilită la articolul 55 alineatul (2) ï , Comisia realizează o evaluare a aplicării acestuia ð prezentului regulament ï . Această evaluare globală trebuie să includă o examinare a rezultatelor obținute în raport cu obiectivele și a punerii în aplicare a dispozițiilor prezentului regulament, fără a aduce atingere rapoartelor menționate la alineatul (3).

2. Comisia transmite evaluarea menționată la alineatul (1) Parlamentului European și Consiliului. Pe baza acestei evaluări, Comisia va transmite, după caz, propuneri corespunzătoare în vederea modificării prezentului regulament.

3. Comisia prezintă, în termen de trei ani de la începerea activității VIS și la fiecare patru ani după aceasta, un raport către Parlamentul European și către Consiliu cu privire la punerea în aplicare a articolelor 13 12, 17 15, 38, 40-4442 din prezentul regulament, inclusiv cu privire la punerea în aplicare a colectării și a utilizării elementelor biometrice de identificare, compatibilitatea standardelor OACI alese, conformitatea cu normele privind protecția datelor, experiența cu prestatorii externi de servicii, cu o referire specifică la colectarea datelor biometrice, punerea în aplicare a regulii referitoare la termenul de 59 de luni aplicabil în materie de copiere a amprentelor și organizarea procedurilor referitoare la cereri. Raportul include, de asemenea, în temeiul articolului 17 alineatele (12), (13) și (14) și al articolului 50 alineatul (4) din Regulamentul VIS Ö (CE) nr. 767/2008 Õ , cazurile în care amprentele digitale nu au putut fi furnizate din motive de ordin faptic sau cazurile în care nu s-a solicitat să fie furnizate din motive legale, în comparație cu numărul cazurilor în care amprentele digitale au fost prelevate. Raportul include informații cu privire la cazurile în care unei persoane care nu a putut faptic să furnizeze amprentele digitale i-a fost refuzată viza. Raportul este însoțit, dacă este necesar, de propuneri corespunzătoare de modificare a prezentului regulament.

4. Primul dintre rapoartele prevăzute la alineatul (3) abordează, de asemenea, chestiunea fiabilității suficiente, în scopul identificării și verificării, a amprentelor digitale ale copiilor cu vârsta sub 12 ani și, în special, cum evoluează amprentele odată cu vârsta, pe baza rezultatelor unui studiu efectuat sub responsabilitatea Comisiei.

Articolul 5855

Intrarea în vigoare

1. Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data Ö ziua următoare datei Õ publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

2. Prezentul regulament se aplică de la 5 aprilie 2010 Ö [6 luni de la data intrării în vigoare] Õ .

3. ÖArticolul 51 se aplică de la [3 luni de la data intrării în vigoare] Õ .

3. Articolul 52 și articolul 53 alineatul (1) literele (a)-(h) și alineatul (2) se aplică de la 5 octombrie 2009.

4. În ceea ce privește Rețeaua de consultare Schengen (specificații tehnice), articolul 56 alineatul (2) litera (d) se aplică de la data menționată la articolul 46 din Regulamentul VIS.

5. Articolul 32 alineatele (2) și (3), articolul 34 alineatele (6) și (7) și articolul 35 alineatul (7) se aplică de la 5 aprilie 2011.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene Ö tratatele Õ .

Adoptat la […],

Pentru Parlamentul European                       Pentru Consiliu

Președintele                                                  Președintele

[1]               COM(2012) 649 final.

[2]               COM (2014) 165.

[3]               SWD (2014) 101.

[4]               SWD (2014) 67 și SWD 68.

[5]               A se vedea, printre altele, hotărârea Curții de Justiție din 31 ianuarie 2006, Comisia/Spania, C-503/03.

[6]               Noțiunea de facilitate a fost interpretată de Curtea de Justiție în relație cu intrarea și șederea membrilor de familie care intră sub incidența articolului 3 alineatul (2) din directivă în sensul unei obligații pentru statele membre de a conferi un anumit avantaj, în raport cu cererile de intrare și de ședere ale altor resortisanți ai unor state terțe, cererilor formulate de persoane care se află într-o relație de dependență specială față de un cetățean al Uniunii”; hotărârea din 5 septembrie 2012 pronunțată în cauza C-83/11, Rahman.

[7]               Directiva Consiliului din 15 octombrie 1968 privind desființarea restricțiilor de circulație și de ședere în cadrul Comunității pentru lucrătorii din statele membre și familiile acestora (68/360/CEE), JO L 257, 19.10.1968, p. 13.

[8]               Hotărârea din 19 decembrie 2013, Koushkaki, C-84/12, nepublicată încă în Repertoriu.

[9]               COM(2014) 163 final.

[10]             JO […].

[11]             Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (JO L 243, 15.9.2009, p. 1).

[12]             JO L 239, 22.9.2000, p. 19.

[13]             JO C 326, 22.12.2005, p. 1.

[14]             JO C 53, 3.3.2005, p. 1.

[15]             Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).

[16]             Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS) (JO L 218, 13.8.2008, p. 60).

[17]             Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

[18]             JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

[19]             Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

[20]             JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

[21]             Decizia Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31).

[22]             JO L 176, 10.7.1999, p. 53.

[23]             JO L 53, 27.2.2008, p. 52.

[24]             Decizia 2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008, p. 1).

[25]             JO L 83, 26.3.2008, p. 3 Decizia Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, p. 19).

[26]             Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 131, 1.6.2000, p. 43).

[27]             Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20).

[28]             Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (JO L 81, 21.3.2001, p. 1).

[29]             Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului din 29 mai 1995 de instituire a unui model uniform de viză (JO L 164, 14.7.1995, p. 1).

[30]             Decizia nr. 1105/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind lista documentelor de călătorie care conferă titularului dreptul de trecere a frontierelor externe și pe care se poate aplica o viză și privind un mecanism de creare a acestei liste (JO L 287, 4.11.2011, p. 9).

[31]             Regulamentul Consiliului (CE) nr. 333/2002 din 18 februarie 2002 de stabilire a unui model uniform de formular pentru aplicarea unei vize eliberate de statele membre titularilor unui document de călătorie nerecunoscut de către statul membru care emite formularul respectiv (JO L 53, 23.2.2002, p. 4).

[32]             Decizia 2006/648/CE a Comisiei din 22 septembrie 2006 de stabilire a specificațiilor tehnice ale normelor privind identificatorii biometrici pentru Sistemul de Informații privind Vizele (SIV), JO L 267, 27.9.2006, p. 41.

[33]             Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 105, 13.4.2006, p. 1).

[34]             Directiva 2005/71/CE a Consiliului din 12 octombrie 2005 privind o procedură specială de admisie a resortisanților țărilor terțe în scopul desfășurării unei activități de cercetare științifică (JO L 289, 3.11.2005, p.15).

[35]             JO L 243, 15.9.2009, p. 1.;

[36]             JO L 243, 15.9.2009, p. 1.;

[37]             JO L 63, 13.3.1996, p. 8.

[38]             JO L 116, 26.4.2001, p. 2.

[39]             JO L 150, 6.6.2001, p. 4.

[40]             JO L 64, 7.3.2003, p. 1.

[41]             JO L 131, 28.5.2009, p. 1.

Top