52012DC0299

1. Introducere

Criza care afectează în prezent atât de multe părți ale Europei a subminat încrederea în capacitatea sistemului politic și economic al Europei de a îndeplini obiectivul Tratatului UE privind „dezvoltarea durabilă […] întemeiată pe o creștere economică echilibrată”. O mare parte dintre cetățenii noștri sunt furioși și dezorientați din cauza vitezei cu care o perioadă îndelungată în care s-a înregistrat un nivel de trai în creștere s-a transformat într-o criză financiară de amploare, în pierderi masive de locuri de muncă și în perspectiva unor niveluri ridicate de îndatorare pentru mulți ani de acum înainte. Datoriile, deficitele și dezechilibrele cu care se confruntă UE în prezent nu au apărut peste noapte, ci s-au acumulat de-a lungul multor ani, iar consecințele sociale sunt considerabile. Aceasta este o perioadă de probă pentru autoritățile naționale și pentru UE. Unele dintre dificultățile noastre actuale au fost importate în UE prin criza financiară. Altele au fost interne. Ceea ce contează acum este calitatea și eficiența acțiunilor noastre.

Criza financiară și economică a subliniat interdependența dintre toate economiile din UE, dar și între UE și alte economii mondiale. De asemenea, aceasta a scos în evidență decalaje, lacune și dezechilibre importante în ceea ce privește elaborarea politicilor la nivel global, european și național. De la începutul crizei, UE și statele sale membre au acționat cu scopul de a revizui modelul economic al UE și de a restabili competitivitatea acestuia. Astfel cum a arătat Comisia în Foaia de parcurs din octombrie 2011 către stabilitate și creștere[1], acest lucru a însemnat:

· concentrarea eforturilor asupra politicilor care favorizează stabilitatea și creșterea, astfel încât UE să poată reveni la o creștere durabilă și la un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă;

· construirea unei guvernanțe economice mai solide și mai integrate, astfel încât dezechilibrele să fie observate și corectate mult mai devreme, printr-o supraveghere mai strictă, la nivelul UE, a politicilor naționale, pentru a reflecta realitatea: forța și prosperitatea viitoare a fiecărui stat membru depind de forța și prosperitatea tuturor celorlalte state membre;

· consolidarea sistemului bancar, insistând ca băncile să prezinte amploarea totală a gradului lor de îndatorare, să gestioneze creanțele incerte și să își restructureze modelele de afaceri, astfel încât, pe viitor, acestea să fie în măsură să ofere împrumuturi întreprinderilor și gospodăriilor fără a necesita planuri de salvare finanțate de către contribuabili;

· oferirea unui răspuns hotărât la problemele Greciei, prin două pachete considerabile de sprijin financiar și prin acordarea de asistență mai accentuată unui program de redresare orientat către creștere;

· consolidarea mecanismelor financiare de protecție ale zonei euro, prin crearea de noi modalități de sprijinire a statelor membre cu niveluri foarte ridicate de îndatorare atunci când acestea își restabilesc finanțele publice, prin echilibrarea veniturilor și a cheltuielilor, astfel încât, pe viitor, aceste state membre să poată susține cheltuielile din domeniul serviciilor sociale, al asistenței medicale, al pensiilor, educației și infrastructurii publice.

Respectând această foaie de parcurs, am realizat progrese substanțiale, dar inegale. După încetinirea activității economice, există dovezi clare de reechilibrare a economiei noastre: o reducere a deficitelor de cont curent importante care s-au acumulat începând din 2007­2008, ajustarea salariilor prin majorări ale acestora în țările cu excedent și prin diminuări în țările cu deficit și revenirea, în mai multe state membre, a prețurilor locuințelor la niveluri mai adaptate condițiilor economice de bază. Având susținerea noului sistem de guvernanță economică al UE, în urma procesului dureros de stabilizare și de reformă, UE va avea o nouă economie, mai puternică.

O creștere sustenabilă și de durată, precum și un nivel de trai mai ridicat nu se pot obține decât prin finanțe publice solide, printr-o reformă structurală profundă și prin investiții cu obiective precise. Însă pentru a răspunde provocărilor pe care acestea le determină trebuie să existe o creștere suficientă care să sprijine acest proces. Nu există nicio contradicție între stabilitate și creștere; acestea sunt cele două fețe ale aceleiași monede. Statele membre trebuie să abordeze actuala lipsă de încredere în economie prin adoptarea unor reforme curajoase care să inverseze tendința de scădere a competitivității noastre. Pentru a reduce decalajele alarmante în materie de competitivitate în interiorul UE și în cadrul zonei euro, este necesar să acționăm acum. Deși UE în ansamblu a reușit să își păstreze cota din comerțul mondial, trebuie, de asemenea, să răspundem scăderii competitivității internaționale și pierderii cotei de piață care rezultă clar din performanțele mai multor state membre.

Pe termen scurt, oamenii au nevoie de speranță și de perspectiva unui viitor mai bun. Fără această perspectivă, ne vom confrunta cu dificultăți politice și sociale din ce în ce mai mari în ceea ce privește adoptarea reformelor necesare, fapt care, la rândul său, va întârzia redresarea. Trebuie să generăm consens și încredere cu privire la nevoia de schimbare și la hotărârile care urmează să fie luate. Partenerii sociali vor îndeplini un rol important în cadrul acestui dialog.

Prin urmare, UE trebuie să consolideze capitolul privind creșterea din strategia sa globală. Acest lucru trebuie să se bazeze pe combinarea măsurilor pe care statele membre le pot adopta la nivel național cu acțiunile întreprinse la nivelul UE, integrând aceste eforturi în Strategia Europa 2020 și în noile noastre structuri de guvernanță. Unele elemente esențiale ale acestei inițiative de creștere sunt deja instituite, dar trebuie să fie puse în aplicare pe deplin. Pentru altele, va fi nevoie de viziune, de curaj și de asumarea rolului de lider pentru a reuși deblocarea potențialului lor, dar provocările cu care se confruntă UE în prezent impun acțiuni curajoase și eficiente.

În prezenta comunicare, Comisia propune o serie de elemente care pot face parte dintr-o inițiativă de creștere bazată pe doi piloni care se consolidează reciproc:

· un pilon la nivelul UE, inspirat din puterea și sinergiile rezultate din colaborarea la nivelul UE;

· un pilon la nivelul statelor membre, care are la bază eliberarea potențialului de creștere al reformelor structurale identificate ca parte a semestrului european.

În urma reuniunii neoficiale a Consiliului European din data de 23 mai și în perioada premergătoare Consiliului European din luna iunie, Comisia va continua să întreprindă măsuri cu privire la toate elementele care pot contribui la obținerea unei creșteri mai intense și a unei competitivități sporite.

2. Rolul UE într-o nouă inițiativă de creștere

La nivelul UE, am convenit asupra Strategiei Europa 2020[2], care este menită să asigure o Europă inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Aceasta este platforma pentru o nouă inițiativă de creștere. Obiectivele Strategiei Europa 2020 privind ocuparea forței de muncă, energia, educația și formarea, cercetarea și atenuarea sărăciei au fost acceptate de către toate statele membre și servesc drept indicatori pentru modul în care ar trebui urmărite reformele în Europa. Punerea în aplicare a acestora va stimula competitivitatea și va contribui la asigurarea convergenței, prin înscrierea UE pe o traiectorie de creștere mai ridicată. Dacă ne-am asuma mai activ angajamentul față de obiectivul privind investirea a 3 % din PIB în domeniul cercetării și al dezvoltării, s-ar putea crea 3,7 milioane de locuri de muncă și PIB-ul UE ar crește cu 800 de miliarde EUR până în 2020. Prin îndeplinirea, până în 2020, a obiectivelor în materie de schimbări climatice și energie s-ar genera până la 5 milioane de locuri de muncă, ar spori securitatea energetică a Europei și s-ar obține progrese în direcția atingerii obiectivelor în domeniul schimbărilor climatice. Scoaterea din sărăcie a cel puțin 20 de milioane de persoane nu numai că ar îmbunătăți viața acestora, dar va aduce și beneficii economice pentru societate în ansamblul său. Aceste cifre arată că este posibilă crearea de noi locuri de muncă și de oportunități de afaceri în UE, prin reducerea semnificativă a șomajului și prin asigurarea unui viitor mai bun și mai ecologic cetățenilor noștri.

2.1. Valorificarea potențialului de creștere al uniunii economice și monetare

În ultimii ani, au fost depuse multe eforturi în vederea instituirii unor mecanisme de supraveghere economică solide, care sunt necesare pentru sprijinirea uniunii economice și monetare. Modul în care UE și statele sale membre vor pune în aplicare acest nou sistem va determina eficiența politicii, precum și încrederea piețelor. Pe termen mai lung, pentru finalizarea uniunii noastre economice și monetare este necesară o integrare mai profundă. O Uniune Europeană puternică are nevoie de o monedă stabilă. Acest lucru este în avantajul tuturor statelor membre, indiferent dacă fac parte din zona euro sau nu. Credibilitatea monedei euro pe piețele internaționale afectează capacitatea Europei de a împrumuta fonduri la rate rezonabile și de a le rambursa având o economie puternică.

· Pactul de stabilitate și de creștere consolidat oferă UE instrumente de politică eficiente, care se bazează pe norme și care sunt necesare pentru a asigura finanțe publice solide. În acest moment, prioritatea pentru majoritatea statelor membre este corectarea deficitele excesive. Pe lângă pachetul privind supravegherea și monitorizarea bugetare, care a fost propus cu puțin timp în urmă, nu există nicio necesitate imediată de a modifica normele convenite recent. Normele existente prevăd posibilitatea de a analiza marja de manevră fiscală și condițiile macroeconomice din statele membre și de a stabili diferențele dintre acestea, asigurând, în același timp, viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice. Punerea în aplicare a normelor are ca element fundamental evaluarea măsurilor bugetare adoptate de către statele membre, în special la nivel structural. Comisia va monitoriza impactul constrângerilor bugetare severe asupra cheltuielilor publice de stimulare a creșterii și asupra investițiilor publice. Dacă va fi necesar, va furniza orientări privind domeniul de aplicare al unor eventuale măsuri, în limitele cadrelor fiscale europene și naționale. În lunile următoare, Comisia va prezenta un raport privind calitatea cheltuielilor publice, în care va aborda aceste aspecte.

· Am înregistrat progrese importante în ceea ce privește consolidarea mecanismelor noastre de protecție financiară. Mecanismul european de stabilitate este programat să intre în vigoare la 1 iulie 2012, cu un an înainte de termen – ca mecanism permanent pentru finanțarea gestionării crizelor în zona euro. Dacă privim în ansamblu fondurile Mecanismului european de stabilitate, ale Mecanismului european de stabilizare financiară, precum și alte fonduri destinate gestionării crizelor, în prezent dispunem de o capacitate totală de creditare în valoare de 800 de miliarde EUR. Împreună cu majorarea convenită recent a resurselor FMI, mecanismele europene de protecție financiară contribuie semnificativ la mecanismele globale de siguranță financiară. Însă modul în care utilizăm propriile mecanisme de protecție este, de asemenea, extrem de important. Pentru cei care ratifică tratatul fiscal, Mecanismul european de stabilitate le oferă o serie de instrumente noi care vor permite Uniunii Europene să răspundă eficient la situațiile de criză. În acest sens, flexibilitatea și viteza cu care se va acționa vor fi esențiale.

· Un sector bancar al UE mai puternic: s-a evitat colapsul financiar și s-a revizuit complet supravegherea sectorului financiar. În prezent, băncile transfrontaliere sunt supravegheate de către colegii ale autorităților de supraveghere și sunt instituite trei noi autorități de supraveghere la nivelul UE. În plus, a fost înființat Comitetul european pentru risc sistemic, în calitate de autoritate de supraveghere macroprudențială la nivelul UE. Este în continuare necesar să se finalizeze recapitalizarea anumitor bănci, ca parte a strategiei coordonate în acest moment de către Autoritatea bancară europeană. Deși unele bănci rambursează deja împrumuturile publice primite în timpul crizei, pentru contribuabili costurile au fost enorme. Pentru a se asigura că în cazul unor planuri viitoare de salvare, sectorul privat suportă partea care i se cuvine, în luna iunie, Comisia va prezenta o propunere legislativă privind un cadru comun de redresare și de soluționare adresat băncilor și firmelor de investiții. Aceasta va prevedea un set de instrumente care să permită, dacă este cazul, soluționarea controlată a situațiilor de criză cu care se confruntă instituțiile de importanță sistemică.

· Aprofundarea uniunii economice și monetare: dincolo de orizontul imediat, este necesară o perspectivă pe termen mai lung privind viitorul uniunii economice și monetare din cadrul UE. Comisia va susține furnizarea unui răspuns ambițios și structurat. Perspectivele de creștere ale UE sunt puternic afectate de actuala lipsă de încredere în zona euro. Atât timp cât nu vor fi depășite unele incertitudini fundamentale, cum ar fi situația din Grecia, nu vom putea avea încrederea necesară pentru realizarea de investiții și crearea de locuri de muncă. Pornind de la rezultatele obținute până în prezent, va fi necesar un proces care să identifice principalele etape în vederea realizării unei uniuni economice și monetare depline. Printr-o voință clară de a merge mai departe, demonstrarea angajamentului politic al statelor membre față de euro va contribui la recâștigarea încrederii în zona euro și în capacitatea noastră de a depăși dificultățile actuale. Din acest motiv, va fi necesar un proces de amploare care va ține seama de aspectele juridice și care trebuie să includă un proces politic pentru a conferi legitimitate democratică și răspundere acțiunilor care vizează extinderea integrării. Identificarea principalelor elemente constitutive ar putea însemna, printre altele, avansarea către o uniune bancară, inclusiv o supraveghere financiară integrată și un sistem unic de garantare a depozitelor. În cartea sa verde[3] din noiembrie 2011, Comisia și-a făcut deja publice ideile privind modalitatea în care zona euro se poate îndrepta către o emisiune comună a titluri de creanțe. Deși va fi necesar să se stabilească ritmul și structurarea pe etape a acestor evoluții, inclusiv să se elaboreze o foaie de parcurs și un calendar, o confirmare în cel mai scurt timp a măsurilor care urmează să fie luate va sublinia caracterul ireversibil și stabilitatea monedei euro.

2.2. Valorificarea potențialului pieței interne

În general, piața internă de mărfuri funcționează, dar același lucru nu este valabil și pentru servicii sau pentru piața unică online. O mai bună valorificare a pieței interne este una dintre modalitățile cele mai eficiente de stimulare a creșterii pe întreg teritoriul UE. O decizie de adoptare, în cele din urmă, a brevetului UE ar constitui un impuls imediat pentru întreprinderile inovatoare. După atâția ani, a sosit momentul luării unei decizii.

În luna iunie, Comisia va propune măsuri care vizează îmbunătățirea punerii în aplicare a Directivei privind serviciile. Multe state membre au optat pentru menținerea barierelor și a restricțiilor care le împiedică atât pe ele, cât și alte state membre să beneficieze pe deplin de avantajele oferite de directivă, din punctul de vedere al competitivității și al creșterii. Analiza Comisiei arată că, dacă ar fi eliminate toate restricțiile, la estimarea de câștig de 0,8 % deja înregistrat din transpunerea parțială a directivei s-ar putea adăuga un câștig suplimentar de până la 1,8 % din PIB. Raportul arată, de asemenea, că reducerea sau eliminarea barierelor are un efect pozitiv asupra fluxurilor comerciale și asupra investițiilor străine directe, precum și asupra nivelurilor de productivitate din fiecare stat membru. Acest fapt ar contribui, de asemenea, la restabilirea echilibrului între țările cu excedent și cele cu deficit.

Mai târziu în cursul acestui an, Comisia va propune un Act privind piața unică II care vizează completarea pieței unice în domenii-cheie, cum ar fi industriile digitale și de rețea, în care în prezent performanțele UE sunt sub așteptări. Dotarea Uniunii Europene cu infrastructurile fizice și virtuale de care are nevoie pentru a face față provocărilor secolului XXI poate impulsiona creșterea și ocuparea forței de muncă. Noile tehnologii și rețele pot reduce aglomerarea înregistrată în traficul aerian și ambuteiajele din Europa, pot contribui la crearea unor rețele electrice inteligente care să utilizeze energii regenerabile și vehicule electrice și pot pune la dispoziția tuturor întreprinderilor, prin cloud computing, tehnologii care sporesc productivitatea. UE trebuie să investească în tehnologii de sprijin esențiale, precum biotehnologia, nano- și microtehnologiile, astfel încât să își mențină competitivitatea industrială viitoare, prin dezvoltarea de noi bunuri și servicii și prin restructurarea proceselor industriale în vederea modernizării industriei.

Comisia a subliniat în mod constant importanța înlăturării barierelor fiscale transfrontaliere în cadrul pieței interne. Înregistrarea unor progrese la nivelul UE poate sprijini și facilita acțiunile întreprinse la nivel individual de statele membre în vederea îndeplinirii obiectivelor strategiei lor de creștere și poate contribui la elaborarea unui cadru general solid care să asigure consolidarea colectării veniturilor, combaterea fraudei și condiții de concurență echitabile și sigure. În acest context, se impune luarea de măsuri în cadrul Consiliului pentru a debloca propunerile Comisiei în materie de economii și în ceea ce privește mandatele de cooperare cu țările terțe. Mai târziu, în cursul acestui an, Comisia va prezenta o comunicare care stabilește opțiuni pentru a gestiona aspectele legate de paradisurile fiscale și planificarea fiscală agresivă. Comisia consideră că planificarea fiscală agresivă trebuie abordată în paralel cu măsurile de combatere a fraudei. Deși acest lucru necesită activități tehnice detaliate și un angajament politic clar, avantajele ar putea fi substanțiale, nu doar în ceea ce privește obținerea unor venituri ridicate, ci și în materie de echitate și din perspectiva unor condiții concurențiale mai bune.

În domeniul impozitării energiei există un exemplu clar al relației pozitive dintre acțiunile întreprinse la nivel european și național. În acest context, propunerea Comisiei privind restructurarea modului în care se impozitează energia ar veni în sprijinul obiectivului tranziției către o economie cu emisii reduse de carbon și eficientă din punct de vedere energetic, reducând, în același timp, denaturările provenite din impozitarea diferențiată a unor produse similare utilizate în același scop. Consolidarea neutralității fiscale și favorizarea unor surse energetice mai ecologice ar contribui la îndeplinirea obiectivelor UE referitoare la reducerea emisiilor de CO2, la eficiența energetică și energia regenerabilă.

2.3. Valorificarea potențialului capitalului uman

În pachetul recent privind ocuparea forței de muncă, Comisia a propus un set de măsuri concrete care vizează o redresare generatoare de locuri de muncă pe teritoriul UE. Pentru a pune în aplicare acțiunile specifice propuse în vederea valorificării potențialului de creare de locuri de muncă din sectoare-cheie, precum TIC (tehnologiile informației și comunicațiilor), asistența medicală și economia ecologică, va fi necesară o cooperare între Comisie, statele membre, partenerii sociali și părțile interesate din sectorul public și privat. Îmbunătățirea monitorizării planurilor naționale privind locurile de muncă prin realizarea analizei comparative și a tabloului de bord propuse de către Comisie va impulsiona în continuare reformele privind crearea de locuri de muncă, care ar trebui să beneficieze și de consolidarea legăturii dintre recomandările specifice fiecărei țări și de utilizarea fondurilor structurale, în special a Fondului social european, conform propunerii Comisiei pentru următoarea perioadă de programare (2014-2020).

Întrucât la nivelul UE există peste trei milioane de locuri de muncă vacante, pentru a soluționa necorelarea competențelor sunt necesare investiții mai ridicate în acest domeniu. Programele europene, precum Erasmus și Leonardo, au un rol important, întrucât acestea ajută cetățenii să studieze, să se formeze și să obțină experiență profesională în alte state membre. Instrumentele noi instituite la nivelul UE, cum ar fi panorama și pașaportul competențelor, vor contribui la facilitarea recunoașterii, în toate celelalte state membre, a competențelor dobândite într-un stat membru. Comisia depune eforturi pentru a stimula mobilitatea forței de muncă și pentru a susține o corelare între forța de muncă disponibilă, competențe și locurile de muncă vacante. Se pot întreprinde mult mai multe acțiuni, prin eliminarea obstacolelor juridice și practice în calea liberei circulații a lucrătorilor, în special în ceea ce privește portabilitatea pensiilor și coordonarea dispozițiilor de securitate socială și prin îmbunătățirea corelării dintre cererea și oferta de locuri de muncă, transformând EURES într-un adevărat instrument european de plasament și de recrutare.

2.4. Valorificarea surselor externe de creștere

În timp ce comerțul exterior al UE este, în ansamblu, echilibrat, analiza pe țări a Comisiei arată că unele state membre înregistrează o pierdere îngrijorătoare a cotelor de piață ale exporturilor pe o perioadă îndelungată. Însă aceasta indică, de asemenea, că statele membre cele mai performante au recurs la creșterea exporturilor pentru stimularea propriilor economii. În plus, două treimi din importurile UE sunt reexportate cu o valoare mai ridicată, ceea ce demonstrează că UE are doar de câștigat de pe urma intensificării implicării sale în relații comerciale și de investiții cu parteneri-cheie. O mare parte a creșterii mondiale viitoare va proveni din economiile emergente care au un potențial de creștere ridicat. UE trebuie să valorifice această creștere, prin încheierea, la nivel bilateral și regional, a unor acorduri comerciale și de investiții cu principalii parteneri. Acordul de liber schimb cu Coreea, care a intrat recent în vigoare, își arată deja beneficiile, în cursul anului 2011 exporturile UE înregistrând o creștere de 20 %. UE poartă negocieri active privind mai multe acorduri de liber-schimb, iar altele sunt în curs. Pentru a putea valorifica beneficiile enorme pe care acestea le oferă, trebuie să accelerăm ritmul de negociere și de ratificare.

2.5. Valorificarea potențialului finanțării UE în favoarea creșterii necesare în Europa

Chiar și în momente de consolidare fiscală strictă, sunt necesare investiții și cheltuieli publice bine direcționate. Comisia încurajează consolidarea orientată către creștere, îndemnând statele membre să protejeze cheltuielile în domeniul cercetării, educației, gestionării durabile a resurselor naturale, energiei și al serviciilor sociale. Deși bugetul UE nu reprezintă decât 1 % din PIB-ul UE, acesta oferă o valoare adăugată considerabilă și poate fi un catalizator pentru creștere în întreaga Europă.

· Cadrul financiar multianual 2014-2020: pentru următoarea perioadă financiară, Comisia a prezentat propuneri privind un buget al UE orientat către creștere și investiții. Propunerile Comisiei stabilesc o legătură între recomandările de reformă structurală specifice fiecărei țări și sprijinul acordat din partea bugetului UE pentru a ajuta statele membre să efectueze modificările și investițiile necesare. Propunerile includ idei novatoare de finanțare pentru cercetare și inovare, de conectare a Europei prin rețele de transport, energetice și de bandă largă, precum și de modernizare a politicii agricole și de stimulare a dezvoltării rurale. Peste 600 de miliarde EUR din bugetul propus de Comisie ar fi destinate finanțării cercetării, rețelelor transeuropene, investițiilor în capitalul uman, politicii de coeziune și dezvoltării rurale. Dacă la această sumă se adaugă efectul de levier al cofinanțării naționale și utilizarea instrumentelor financiare inovatoare, se ajunge la un buget important pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

Comisia a propus utilizarea unor obligațiuni pentru finanțarea anumitor proiecte de infrastructură, precum și continuarea finanțării pe bază de granturi din bugetul UE. Obligațiunile pentru finanțarea proiectelor sunt concepute pentru a transforma piețele de capital din împrumuturi într-o sursă suplimentară de finanțare pentru proiecte de infrastructură și pentru a stimula investițiile în infrastructurile UE strategice esențiale de transport, energetice și de bandă largă. Scopul este acela de a atrage investitori instituționali în vederea finanțării prin piața de capital a unor proiecte viabile din punct de vedere comercial, cu fluxuri de numerar stabile și previzibile, prin îmbunătățirea calității de credit a obligațiunilor pentru finanțarea de proiecte emise de societățile private. În scopul testării acestei abordări, pentru perioada 2012-2013, Comisia a propus obligațiuni-pilot de finanțare a proiectelor. Colegislatorii acționează rapid pentru a permite BEI să pună în aplicare proiecte-pilot în acest an.

· Bugetul UE pentru anul 2013: Comisia a propus o creștere de 7 % a creditelor de plată, care este necesară pentru a putea răspunde cererilor de plată preconizate ale statelor membre. Această creștere rămâne sub plafonul pentru credite de plată convenit în temeiul cadrului financiar actual al UE. Toate aceste plăți vor fi destinate sprijinirii investițiilor productive, a ocupării forței de muncă și formării, precum și finanțării cercetării în statele membre. În unele state membre, din fondurile UE se cofinanțează peste 50 % din totalul investițiilor publice; prin urmare, capacitatea de a îndeplini angajamentele UE reprezintă o modalitate importantă de promovare a creșterii.

· Direcționarea fondurilor structurale către creștere și convergență în 2012-2013: în medie, în cadrul politicii de coeziune a UE sunt mobilizate anual 65 de miliarde EUR pentru investiții care stimulează creșterea și crearea de locuri de muncă. Pentru o mai bună adaptare la nevoile generate de criză, printr-un transfer substanțial de fonduri au fost reprogramate 17 miliarde EUR în favoarea cercetării și inovării, a sprijinirii IMM-urilor și măsurilor privind piața forței de muncă, destinate persoanelor vulnerabile, la care se adaugă investițiile în infrastructură și în eficiența energetică. Eforturile în această direcție vor continua. Mai recent, au fost reprogramate peste 7 miliarde EUR, ca parte a unui efort de echipă în favoarea acțiunii-pilot a Comisiei care vizează suplimentarea sprijinului acordat pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor și facilitarea accesului la finanțare pentru IMM-uri.

· Majorarea capitalului subscris și vărsat al Băncii Europene de Investiții (BEI): pentru a se conforma practicii bancare sănătoase, BEI are nevoie de o majorare a capitalului său subscris și vărsat, astfel încât să poată menține nivelul actual ridicat al activității de creditare, care este de aproximativ 65 de miliarde EUR pe an. Conform propunerii Comisiei, statele membre, în calitate de acționari ai BEI, ar trebui să aprobe o majorare a capitalului său subscris și vărsat cu 10 miliarde EUR ca parte a unei noi inițiative de creștere a UE. Astfel, valoarea totală a împrumuturilor va spori considerabil, cu până la 180 de miliarde EUR. Împrumuturile suplimentare care ar rezulta în urma unei astfel de majorări de capital ar trebui distribuite pe întreg cuprinsul UE, inclusiv în țările cele mai vulnerabile. Acestea ar trebui direcționate către sprijinirea IMM-urilor, mai ales în domenii precum eficiența energetică și reabilitarea locuințelor care pot genera locuri de muncă, atât de necesare în sectorul construcțiilor care a fost puternic afectat, și pot susține UE în vederea îndeplinirii obiectivelor din domeniul schimbărilor climatice și al energiei. În cazul în care este adoptată o astfel de majorare de capital, Comisia va colabora cu statele membre pentru a le ajuta să folosească o parte din alocările care le revin din partea fondurilor structurale, astfel încât să împărtășească riscul de creditare al BEI și să ofere IMM-urilor garanții pentru împrumuturi. Această combinație de instrumente financiare ar putea să stimuleze activitatea economică în toate sectoarele și regiunile și să contribuie la eliminarea problemei lipsei de acces la creditare care îngreunează în prezent situația IMM-urilor.

· Taxa pe tranzacțiile financiare: Comisia a propus crearea unei taxe pe tranzacțiile financiare. În concordanță cu propunerea sa[4], beneficiile unei asemenea taxe (estimate la aproximativ 57 de miliarde EUR) ar putea fi utilizate pentru a finanța investiții de stimulare a creșterii și/sau recapitalizarea băncilor. Comisia a propus ca anumite venituri destinate bugetului UE să fie folosite pentru a reduce contribuțiile statelor membre la acest buget.

3. Rolul statelor membre într-o nouă inițiativă de creștere 3.1. Valorificarea potențialului semestrului european din 2012

Pentru a ne apropia de obiectivele Strategiei Europa 2020, în cadrul semestrului european din anul 2012 și al Pactului de stabilitate și de creștere care a fost consolidat într-o măsură substanțială, Comisia a transmis Consiliului recomandări specifice fiecărui stat membru. Aceste recomandări au la bază o analiză aprofundată a situației din fiecare stat membru, punerea în aplicare a recomandărilor formulate în cadrul semestrului european din anul 2011[5] și modul în care orientările prevăzute de Analiza anuală a creșterii pe 2012[6] au fost preluate în statele membre. Fiecare stat membru are caracteristici specifice, iar recomandările Comisiei sunt adaptate pentru a ține seama de atuurile și de slăbiciunile statelor membre, precum și de capacitatea acestora de a răspunde provocărilor cu care se confruntă. Cu toate acestea, economiile tuturor statelor membre sunt conectate în mod indisolubil – nu numai datorită opțiunii politice, istoriei și geografiei, ci și ca urmare a dinamicii generate de noile tehnologii care realizează o integrare a piețelor într-un ritm mai accelerat ca oricând. Direcția generală în care se îndreaptă UE se stabilește printr-un cumul de situații naționale. Acțiunile întreprinse (sau lipsa de acțiune) la nivel național vor avea, în mod inevitabil, efecte de contagiune pozitive și negative asupra restului UE; prin urmare, este necesar ca prin intermediul semestrului european să se pună în aplicare un sistem de guvernanță economică la nivelul UE (a se vedea anexa 1).

Pentru prima dată, Comisia a efectuat și evaluări aprofundate bazate pe procedura aplicabilă dezechilibrelor macroeconomice[7], care a fost elaborată pentru a favoriza creșterea și stabilitatea macroeconomică globală și pentru a oferi o pârghie pentru creșterea competitivității. Folosind această procedură, în luna februarie a fost publicat primul raport privind mecanismul de alertă. În conformitate cu constatările din raportul respectiv, în cazul a douăsprezece țări (Belgia, Bulgaria, Danemarca, Spania, Franța, Italia, Cipru, Ungaria, Slovenia, Finlanda, Suedia și Regatul Unit), a fost efectuat primul set de evaluări aprofundate[8]. Acestea au confirmat existența unor dezechilibre care, deși nu sunt excesive, necesită atenție, precum și continuarea procesului de reechilibrare aflat în derulare în prezent între țările cu excedent și cele cu deficit. În recomandările specifice fiecărei țări sunt incluse recomandări preventive în ceea ce privește politicile de sprijinire a competitivității și adaptarea pieței forței de muncă, reducerea efectului de levier de către sectorul public și privat, precum și evoluțiile stabile ale piețelor activelor.

3.2. Evaluarea și recomandările Comisiei

Din evaluarea globală a Comisiei reiese că statele membre iau măsurile necesare pentru a corecta dezechilibrele din domeniul finanțelor publice și pentru a asigura viabilitatea fiscală, dar nu întotdeauna în direcția cea mai favorabilă creșterii economice. Șomajul, în special cel în rândul tinerilor, reprezintă o problemă gravă care nu poate fi rezolvată decât în timp, însă este necesară luarea de măsuri imediate pentru a crește ocuparea forței de muncă și productivitatea și pentru a asigura o mai mare concordanță între locurile de muncă și competențe, precum și pentru a stimula formarea profesională, sprijinind astfel revenirea la activitatea profesională în cadrul unor piețe ale muncii care funcționează bine. La un nivel mai general, trebuie să fie abordată problema impactului social negativ al crizei, inclusiv asupra nivelurilor de sărăcie.

O serie de state membre, în special țările încadrate într-un program de ajustare structurală și cele a căror piață este atent supravegheată, întreprind, în momentul de față, reforme structurale majore, inclusiv ale propriilor piețe ale muncii. Aceste eforturi sunt esențiale pentru a sprijini redresarea și creșterea economică durabilă și pentru a contribui la reducerea globală a dezechilibrelor macroeconomice din Europa. Cu toate acestea, sunt necesare mult mai multe eforturi în întreaga UE, în vederea deblocării potențialului nostru de creștere, creării de oportunități pentru dezvoltarea întreprinderilor și valorificării potențialului de noi surse de locuri de muncă, de exemplu în sectorul economiei ecologice, al serviciilor, al energiei, în turism, în domeniul economiei digitale, precum și în vederea atingerii unor niveluri mai ridicate de competență și de inovare. Este necesar să se acționeze de urgență în vederea susținerii redresării economice și a nivelului de trai și pentru a contribui la găsirea de soluții la problemele ridicate de îmbătrânirea populației.

Comisia își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că nivelul angajamentelor luate de către statele membre nu ar permite UE să-și îndeplinească obiectivele principale pentru anul 2020 în domenii esențiale cum ar fi ratele de ocupare a forței de muncă, cercetarea și dezvoltarea, educația și lupta împotriva sărăciei. Cu toate acestea, îndeplinirea acestor obiective este esențială pentru viitorul Europei.

Ce posibilități au statele membre pentru a-și deblocha propriul potențial de creștere economică?

Comisia a indicat, în analiza sa anuală a creșterii, publicată în 2012, faptul că eforturile întreprinse atât la nivel național, cât și la nivelul UE în 2012 ar trebui să se concentreze pe cinci priorități:

· Continuarea consolidării fiscale diferențiate favorabile creșterii economice.

· Reluarea activității normale de creditare.

· Promovarea creșterii economice și a competitivității în prezent și în viitor.

· Abordarea aspectelor legate de șomaj și de consecințele sociale ale crizei

· Modernizarea administrației publice.

Prezenta secțiune prezintă pe scurt principalele concluzii ale analizei întreprinse de Comisie pentru fiecare țară, pe baza programelor de stabilitate sau de convergență ale statelor membre, a programelor naționale de reformă și, după caz, a angajamentelor din cadrul Pactului euro plus. În caseta de text de la începutul fiecărei secțiuni, este prezentată o sinteză a principalelor recomandări specifice fiecărei țări și este indicat modul în care punerea în aplicare a acestora poate contribui la perspectivele naționale de creștere economică.

Continuarea consolidării fiscale diferențiate favorabile creșterii economice

Recomandările specifice fiecărei țări privind consolidarea fiscală favorabilă creșterii economice sunt menite să asigurare că, în timp, toate statele membre vor pune în aplicare politici fiscale solide. Recomandările sunt în conformitate cu strategiile fiscale diferențiate, care țin cont de specificitățile statelor membre, în special de riscurile fiscale și macrofinanciare existente. Se recomandă statelor membre ca atunci când întreprind reduceri ale nivelurilor deficitului public și datoriei, să mențină investițiile publice în domeniile cercetării și inovării, educației, energiei și să sporească viabilitatea și eficiența sistemelor de protecție socială, inclusiv a sistemului de pensii. Au fost făcute o serie de recomandări cu privire la impozitare, vizând transferarea sarcinii fiscale aplicate muncii către sectorul mediului și al consumului, sporirea eficienței prin eliminarea scutirilor multiple (inclusiv a cotelor reduse), precum și combaterea evaziunii fiscale și a economiei subterane. Se recomandă, de asemenea, statelor membre să asigure disciplina bugetară la nivelurile subnaționale.

În conformitate cu Pactul de stabilitate și de creștere, 23 de state membre fac în prezent obiectul procedurii aplicabile deficitelor excesive. În cazul acestora, recomandările specifice fiecărei țări din acest pachet reflectă necesitatea de a adera la recomandările corective emise anterior de către Consiliu. În cazul Germaniei și Bulgariei, Comisia a luat decizia separată, la 30 mai, de a propune abrogarea situației de deficit excesiv a celor două țări. În plus, în urma evaluării măsurilor luate de către Ungaria, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului privind Fondul de coeziune a UE, Comisia a adoptat, de asemenea, o propunere de decizie a Consiliului de anulare a suspendării din martie 2012 a angajamentelor din cadrul Fondului de coeziune. În cazul statelor membre care nu fac obiectul procedurii aplicabile deficitelor excesive, recomandările specifice fiecărei țări încurajează autoritățile în sensul punerii în aplicare a unor planuri fiscale care să fie favorabile creșterii economice și, în același timp, să vizeze realizarea și menținerea unor poziții bugetare care să asigure sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice, inclusiv a costurilor legate de îmbătrânirea populației.

Analiza realizată de Comisie arată că statele membre sunt, în general, pe calea cea bună în ceea privește eforturile de consolidare fiscală pe care le întreprind prin reducerea deficitelor publice. Se preconizează ca aceste deficite să scadă de la 4,5 % în 2011 la 3,5 % în 2012. Cu toate acestea, ponderea datoriei publice va continua să crească, ajungând la 86 % din PIB în 2012, situație care se explică și printr-o creștere economică mai redusă. Comisia consideră că este esențial să se respecte termenele-limită stabilite pentru corectarea deficitelor excesive și să se avanseze rapid în direcția îndeplinirii obiectivelor bugetare pe termen mediu stabilite de Consiliu. Astfel de ajustări fiscale ar trebui să fie efectuate în așa fel încât să sprijine o creștere economică mai durabilă, după cum este descris mai jos. Acest lucru este în conformitate cu Pactul de stabilitate și de creștere, care permite funcționarea unor stabilizatori automați în paralel cu strategia de ajustare structurală, ceea ce conduce la corectarea deficitelor excesive și la realizarea în cele din urmă a obiectivelor pe termen mediu. În același timp, Comisia evidențiază necesitatea ca statele membre a căror piață face obiectul supravegherilor celor mai atente să continue consolidarea ambițioasă chiar și într-un context macroeconomic mai nefavorabil decât era prevăzut. În cazul țărilor care nu mai fac obiectul acestei proceduri, se recomandă, de asemenea, utilizarea marjei de manevră fiscală pentru investiții care stimulează creșterea economică. Cadrele bugetare naționale consolidate sunt în curs de a fi introduse, în conformitate cu legislația UE. Cu toate acestea, sunt necesare eforturi deosebite pentru a garanta că disciplina fiscală la nivelul administrației publice centrale este însoțită de măsuri la fel de eficiente de menținere sub control a finanțelor publice la nivelurile subnaționale. Aceasta reprezintă o provocare deosebită într-o serie de țări federale sau organizate pe regiuni.

Un aspect important va fi îmbunătățirea calității finanțelor publice, prin acordarea priorității cheltuielilor legate de obiectivele Strategiei Europa 2020 și prin asigurarea că aceste cheltuieli sunt cât se poate de eficiente. Controlul UE asupra ajutoarelor de stat contribuie la promovarea unor cheltuieli de calitate și la reducerea la minim a distorsiunilor. Comisia a lansat de curând o propunere ambițioasă privind modernizarea ajutoarelor de stat, iar statele membre vor trebui să asigure o mai bună respectare a normelor și o mai bună coordonare internă a intervențiilor sub formă de ajutoare de stat la nivel național.

Sistemele de pensii sunt în curs de adaptare pentru a face față provocărilor rezultate din îmbătrânirea populației; o serie de reforme majore sunt puse în aplicare, acestea având o trăsătură comună, și anume prelungirea vieții profesionale. Aceste reforme sunt esențiale pentru a stopa creșterea costurilor financiare și pentru a asigura viabilitatea financiară pe termen lung a unor sisteme adecvate de protecție socială. În paralel, este necesară atragerea și menținerea pe piața forței de muncă a lucrătorilor în vârstă, depășind actualele tipare de pensionare, în concordanță cu creșterea speranței de viață, precum și examinarea nivelului de adecvare a pensiilor, în vederea prevenirii sărăciei persoanelor de vârstă înaintată. Mai puține progrese s-au înregistrat în domeniul sistemelor de asistență medicală, în cazul cărora trebuie să fie găsit un echilibru între necesitatea accesului la asistență medicală și la îngrijire pe termen lung, pe de o parte, și presiunea financiară din ce în ce mai mare, care rezultă din evoluția demografică, pe de altă parte.

O serie de state membre optează pentru creșterea impozitelor în scopul susținerii consolidării fiscale. Comisia a solicitat transferarea impozitării de la cea aplicată muncii către cea aplicată practicilor dăunătoare pentru mediu, consumului și bunurilor imobiliare, garantându-se, în același timp, că sarcina nu este suportată în mod disproporționat de cele mai sărace segmente ale societății. În vreme ce o serie de state membre au majorat în mod semnificativ impozitele pe consum și au început să inverseze scăderea taxelor de mediu, nu există dovezi conform cărora ar exista o reducere globală a impozitării muncii. Se fac o serie de eforturi, care ar trebui continuate, în vederea eliminării scutirii de impozite și a subvențiilor, precum și a cotelor reduse, cum ar fi cele de TVA. Se iau măsuri pentru încurajarea respectării normelor fiscale, însă este nevoie de acțiuni mult mai determinate de luptă împotriva economiei subterane.

Reluarea activității normale de creditare a economiei

În vederea sprijinirii reluării activității normale de creditare a economiei, recomandările specifice fiecărei țări se concentrează pe finalizarea restructurării sectorului bancar, evitându-se în același timp reducerea excesivă a efectului de levier.

Se fac eforturi pentru continuarea restructurării sectorului financiar și consolidarea cadrului de supraveghere a acestuia, în conformitate cu legislația și recomandările UE. Situația băncilor care au fost expuse la criză în cea mai mare măsură și care încă mai prezintă puncte vulnerabile rămâne o sursă de îngrijorare. Astfel se explică prezența, în cadrul recomandărilor pentru unele țări, a unor solicitări care vizează un grad mai ridicat de restructurare și adoptarea mai multor măsuri de precauție.

Restabilirea nivelului normal al fluxului de credite către economia reală rămâne o provocare în numeroase țări, în special în cazul IMM-urilor. Deși această situație se explică în parte prin slăbiciunile bilanțului și a perspectivelor întreprinderilor, absența unor căi adecvate de susținere a IMM-urilor a jucat, de asemenea, un rol important. Ar trebui încurajată promovarea unor noi fonduri de investiții pentru întreprinderi, inclusiv accesul la creditare peer-to-peer, la capital privat și la capital de risc. Fondurile structurale ale UE pot juca un rol important în acest context, în unele state membre, prin finanțarea de împrumuturi și garanții prin intermediul unor instrumente specifice.

Numeroase IMM-uri sunt afectate de întârzierea efectuării plăților de către autoritățile publice. Această problemă este abordată în noua Directivă privind întârzierea efectuării plăților, care va intra în vigoare în martie 2013. Eforturi suplimentare din partea autorităților publice ar putea fi necesare pentru soluționarea întârzierilor de plată acumulate înainte de intrarea în vigoare a directivei.

Promovarea creșterii economice și a competitivității în prezent și în viitor

Pentru a contribui la promovarea creșterii economice și a competitivității, recomandările specifice fiecărei țări se concentrează pe îmbunătățirea mediului de afaceri, inclusiv prin reducerea sarcinii administrative, precum și pe deschiderea la concurență a industriilor de rețea, cum ar fi energia, transportul feroviar și telecomunicațiile, în vederea oferirii unor servicii de calitate mai bună, la prețuri mai convenabile, atât pentru întreprinderi, cât și pentru cetățeni. În unele cazuri se recomandă un grad mai mare de independență a autorităților de reglementare. Recomandările abordează punerea în aplicare a Directivei privind serviciile, prin înlăturarea restricțiilor nejustificate sau disproporționate privind furnizarea de servicii, inclusiv discriminarea pe criterii de naționalitate sau de rezidență. Acestea se referă, de asemenea, la restricțiile existente în sectorul comerțului cu amănuntul. Alte recomandări se referă la consolidarea cercetării și inovării, la utilizarea mai eficientă a resurselor, precum și la crearea unei legături mai strânse între educație și cerințele pieței forței de muncă.

În multe state membre accesul la o serie de servicii este insuficient. O punere în aplicare mai ambițioasă a Directivei privind serviciile ar putea contribui la îmbunătățirea acestei situații, fiind de folos totodată luarea de măsuri de intensificare a concurenței și a competitivității în sectorul comerțului cu amănuntul, reducerea barierelor la intrare și la ieșire pentru societăți și eliminarea restricțiilor nejustificate impuse în cazul serviciilor comerciale sau profesionale, în cazul profesiilor juridice, al consultanței în domeniul contabil sau tehnic, al sectorului sănătății și al celui social. Deschiderea piețelor de achiziții publice, prin căutarea activă de proceduri de ofertare transfrontaliere, ar stimula, de asemenea, noi oportunități și procese, precum și inovarea.

Este necesară îmbunătățirea substanțială a performanțelor principalelor industrii de rețea - transportul, energia și comunicațiile în bandă largă. În mai multe țări sunt necesare investiții în infrastructuri, pentru a îmbunătăți interconectările, pentru a extinde aprovizionarea și pentru a permite concurența la nivelul prețurilor. Având în vedere marja de manevră fiscală limitată, se încurajează folosirea unor forme inovatoare de finanțare, care să combine surse publice și private, cum ar obligațiunile UE pentru finanțarea proiectelor. Nivelurile concurenței rămân scăzute în cadrul mai multor piețe, iar cadrul de reglementare la nivelul întregii Uniuni Europene nu este încă pe deplin în vigoare: jumătate dintre statele membre nu au transpus încă sau nu au transpus corect directivele privind piața internă a energiei. În mai multe state membre este necesară intensificarea concurenței între furnizorii de energie, eliminarea prețurilor reglementate și o independență sporită a autorității de reglementare. În sectorul transportului, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a reduce sarcina de reglementare și barierele la intrarea în rețeaua de cale ferată în statele membre mari sau de tranzit. Nivelul mediu de pătrundere în sectorul comunicațiilor în bandă largă este în continuare redus și există posibilități considerabile de îmbunătățire a serviciilor, de utilizare în siguranță a comerțului electronic.

Sporirea eficienței resurselor și evoluția către o economie bazată pe emisii reduse de carbon reprezintă elemente esențiale pentru dezvoltarea competitivității Europei, ținând seama de faptul că resursele sunt din ce în ce mai rare iar prețurile din ce în ce mai volatile, precum și de faptul că suntem confruntați cu schimbările climatice. Folosirea mai eficientă a resurselor și o mai bună gestionare a resurselor naturale vor genera oportunități economice considerabile pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă pe viitor, ceea ce va conduce la creșterea productivității, la reducerea costurilor și la sporirea inovării.

Niveluri ridicate de cercetare, dezvoltare, precum și de inovare sunt esențiale pentru a menține competitivitatea Europei. Chiar dacă unele dintre statele membre se numără astăzi printre liderii mondiali în numeroase domenii, la nivel global Europa pierde teren cu timpul. Cheltuielile publice destinate cercetării au fost afectate de consolidarea fiscală în multe state membre, în loc să fie menținute sau mărite. Necesitatea unor investiții private suplimentare în domeniul cercetării și dezvoltării este evidentă și acestea ar trebui să fie încurajate prin măsuri de stimulare publice, dacă este necesar. Ar fi necesar ca rezultatele cercetării se apropie mai mult de nevoile pieței prin achiziții înainte de comercializare. Mai general, se face simțită nevoia evidentă de mai multe parteneriate între instituțiile de învățământ și cele destinate învățării pe tot parcursul vieții, între organismele de cercetare și întreprinderi, prin utilizarea pe deplin a instrumentelor comunitare disponibile.

Abordarea aspectelor legate de șomaj și de consecințele sociale ale crizei

Multe dintre recomandări se referă la crearea condițiilor pentru atingerea unui nivel mai ridicat de ocupare a forței de muncă, la creșterea participării și menținerea persoanelor pe piața forței de muncă. Se pune un accent deosebit pe combaterea șomajului în rândul tinerilor, pe reducerea abandonului școlar timpuriu și pe îmbunătățirea formării, inclusiv a formării profesionale, precum și pe dezvoltarea uceniciei. Aspecte precum reducerea sărăciei și sprijinirea grupurilor vulnerabile sunt abordate în mai multe recomandări. Există, de asemenea, recomandări privind consolidarea și oferirea unui sprijin mai individualizat pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, precum și privind promovarea participării cu normă întreagă a femeilor pe piața forței de muncă. Se recomandă, de asemenea, ca statele membre să se asigure că mecanismele de stabilire a salariilor de care dispun reflectă în mod adecvat evoluțiile în materie de productivitate și stimulează crearea de locuri de muncă.

Criza a dus la o creștere semnificativă a șomajului și a redus considerabil șansele obținerii unui loc de muncă pentru mulți oameni, care riscă să iasă de pe piața forței de muncă. Nivelurile ridicate ale șomajului se vor menține probabil pentru o anumită perioadă de timp, având în vedere decalajul dintre redresarea economică și îmbunătățirile înregistrate pe piața forței de muncă. Sunt inițiate politici active în domeniul pieței muncii, de exemplu cursuri de formare pentru șomeri și orientare din partea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă, însă acestea sunt deseori afectate de identificarea insuficientă a persoanelor vizate și eficiența scăzută.

Consecințele sociale ale crizei se simt din ce în ce mai mult. Sărăcia și riscul de sărăcie sunt în creștere, iar presiunile exercitate asupra cheltuielilor publice duc la crearea de efecte negative în ceea ce privește furnizarea de servicii și prestații sociale.

Șomajul în rândul tinerilor a crescut în mod dramatic, aceștia fiind de două ori mai expuși șomajului decât populația adultă. În întreaga UE, șomajul în rândul tinerilor atinge o valoare de 22 %, iar în unele state membre este de până la 50 %. Unele experiențe promițătoare, cu garanții pentru tineret, ar putea fi puse în aplicare la scară mai largă în întreaga UE, inclusiv cu sprijinul Fondului social european.

Progresele făcute în ceea ce privește extinderea structurilor la prețuri accesibile destinate îngrijirii copiilor și a persoanelor dependente, reducerea diferențelor de remunerare și îmbunătățirea tratamentului fiscal aplicat celei de a doua persoane care contribuie la venitul familiei au fost insuficiente pentru a duce la o creștere semnificativă a participării femeilor pe piața forței de muncă. Încă nu se pune suficient accentul pe strategiile privind îmbătrânirea activă, care includ modernizarea organizării muncii și extinderea accesului la învățarea pe tot parcursul vieții, elemente esențiale în vederea sporirii participării pe piața forței de muncă, în special în cazul lucrătorilor mai în vârstă.

Unele state membre au întreprins reforme ambițioase privind sistemele de stabilire și de indexare a salariilor pentru a se asigura că evoluțiile salariilor reflectă mai bine evoluția în timp a productivității. Progrese limitate au fost realizate în alte țări, în care funcționarea anumitor sisteme de indexare a salariilor a fost identificată ca fiind o posibilă amenințare pentru competitivitate. Aceste țări vor trebui să găsească modalități, în consultare cu partenerii sociali, pentru a reduce acest obstacol în viitor. În țările în care se înregistrează excedente de cont curent, se observă o relativă reechilibrare în favoarea cererii interne, inclusiv prin creșteri salariale și acest proces ar trebui să continue. Ar trebui găsit un echilibru între garantarea unui nivel de salarizare care să nu fie nici prea ridicat, încât să descurajeze în special recrutarea tinerilor și a persoanelor slab calificate, dar nici prea scăzut încât persoanele astfel încadrate în muncă să fie expuse sărăciei.

În vreme ce anumite state membre au inițiat reforme de amploare ale legislației muncii pentru a permite existența unor forme mai flexibile de contracte și de organizare a muncii, în alte cazuri procesul de reformare este lent în comparație cu caracterul urgent al situației și cu riscurile de segmentare a pieței muncii, o mare parte a populației fiind încadrată în continuare în locuri de muncă precare sau aflată în afara pieței muncii. Formulele de lucru pe perioadă scurtă și alte forme de flexibilitate internă s-au dovedit a fi eficiente în mai multe țări pentru menținerea ocupării forței de muncă în momentul de vârf al crizei, în special în sectorul de producție. În vederea sprijinirii creării de locuri de muncă, Comisia a făcut propuneri prin care încurajează statele membre să consolideze politicile de ocupare a forței de muncă[9], să profite de oportunitățile de angajare în economia ecologică, în sectorul sănătății și în domeniul TIC, domenii în care, conform estimărilor Comisiei, ar putea fi create peste 20 de milioane de locuri de muncă. În plus, încurajarea mobilității între statele membre, corelarea competențelor cu posturile vacante, fără a se ține seama de frontiere, pot fi susținute prin sistemul de oferte de locuri de muncă „EURES”.

Este necesară accelerarea eforturilor întreprinse în momentul de față în vederea găsirii de soluții pentru a combate abandonul școlar timpuriu, inclusiv prin adoptarea de măsuri preventive, prin reformarea sistemelor de educație și de formare profesională, inclusiv în scopul de a stimula uceniciile. Acest lucru este esențial atât pentru capacitatea de inserție profesională a noilor generații, cât și pentru competitivitatea globală a economiei, întrucât UE se află în urma principalilor săi parteneri comerciali. În plus, schimbările demografice creează riscuri noi de incompatibilități și lipsuri în ceea ce privește calificările, generând presiuni suplimentare de a lucra mai mult timp și în mod mai productiv. Mai multe țări trebuie să depună eforturi deosebite pentru a reduce numărul ridicat de persoane care renunță timpuriu la școală, pentru a spori șansele tinerilor pe piața forței de muncă și pentru a reduce șomajul în rândul tinerilor. Pe un plan mai general, este necesară îmbunătățirea performanțelor școlare, inclusiv la nivelul formării profesionale și la nivel universitar. În multe state membre există posibilități de dezvoltare a programelor de ucenicie. În general, mai rămân încă multe de făcut pentru a stabili legături, precum și un grad de anticipare, între educație și formare, pe de o parte, și nevoile viitoare ale pieței muncii, pe de altă parte, pentru a facilita tranziția de la școală la un loc de muncă.

Modernizarea administrației publice

Recomandările specifice fiecărei țări în domeniul administrației publice se referă la serviciile pentru întreprinderi, combaterea întârzierilor în sistemul juridic și utilizarea guvernării electronice pentru a facilita contactul cu cetățenii și cu întreprinderile. Consolidarea capacității administrative pentru gestionarea fondurilor UE este, de asemenea, abordată în mai multe recomandări.

În prezent, administrațiile publice se află sub presiune în întreaga UE: pe de o parte, acestea se confruntă cu reduceri ale bugetului și ale numărului de angajați și, pe de altă parte, trebuie să se adapteze așteptărilor din ce în mai ridicate ale societății și ale mediului de afaceri. Având în vedere că integrarea politică și economică avansează, administrațiile trebuie, de asemenea, să pună în aplicare norme UE din ce în ce mai sofisticate și mai stricte. Deficiențele administrațiilor din diferite state membre ridică o serie de probleme, de la dificultăți în desfășurarea activității până la punerea în aplicare nesatisfăcătoare a fondurilor UE și transpunerea necorespunzătoare a legislației UE. Asigurarea unor servicii publice de înaltă calitate necesită inovare tehnologică și organizațională, cum ar fi de exemplu trecerea la guvernarea electronică. O serie de administrații ar putea beneficia de un schimb mai intens de bune practici. Este necesară sporirea eficienței sistemelor justiției civile în multe țări, în special prin reducerea întârzierilor, accelerarea procedurilor judiciare și introducerea unor forme alternative de soluționare a litigiilor.

Având în vedere presiunea exercitată asupra finanțelor publice, fondurile UE reprezintă un instrument esențial atât pentru a stimula economia, cât și pentru a finanța proiecte pe teren, care favorizează creșterea economică în multe țări. Este necesară consolidarea guvernanței instituțiilor publice, prin continuarea profesionalizării funcției publice, prin îmbunătățirea gestionării resurselor umane, prin consolidarea capacităților analitice și prin asigurarea continuității și stabilității în cazul personalului competent. La nivelul UE au fost simplificate regulile, iar Comisia sprijină statele membre în eforturile de reprogramare pe care acestea le depun în vederea unei mai bune adaptări a finanțărilor la nevoile de creștere economică.

Multe state membre trebuie să își intensifice eforturile de combatere a fraudei și a evaziunii fiscale. Toate statele membre au „economii subterane”, unele dintre acestea fiind foarte dezvoltate. Problemele ridicate de fraudă și de evaziunea fiscală trebuie abordate la diferite niveluri, prin: eforturile statelor membre de a asigura un sistem mai eficace de colectare a impozitelor; cooperarea strânsă și eficientă între statele membre; prin politici clare și coerente ale UE față de țările terțe pentru a garanta că se pot lua măsurile adecvate pentru combaterea fraudei și evaziunii fiscale, pe baza utilizării unor jurisdicții din afara UE, care nu aplică standarde echivalente și politici coordonate și eficiente față de țările terțe.

4. Concluzii

Criza a scos la iveală dezechilibre adânc înrădăcinate și incapacitatea de a întreprinde reformele necesare în întreaga UE. La fel cum a trecut multă vreme înainte ca aceste probleme să se facă simțite, va fi nevoie de timp pentru a repune economia UE pe fundamente solide. Analiza întreprinsă în cadrul semestrului european 2012 arată că noua guvernanță economică a UE începe să funcționeze, ajutând statele membre să se concentreze asupra reformelor esențiale care vor asigura creștere economică și locuri de muncă durabile. Este, de asemenea, evident că statele membre nu aleg întotdeauna căile cele mai favorabile creșterii economice în cadrul deciziilor de consolidare fiscală pe care le adoptă.

În ansamblu, este necesar ca în următoarele douăsprezece luni să se acorde o mai mare importanță și o prioritate deosebită măsurilor de creștere economică și, în același timp, să se continue consolidarea fiscală și stabilizarea sectorului financiar. Acest lucru trebuie făcut în mod coordonat, la nivel național și la nivelul UE, pentru a fructifica la maximum măsurile de politică și reformele.

Prin propunerile incluse în prezenta comunicare și în recomandările mai detaliate specifice fiecărei țări, Comisia propune măsuri concrete care pot contribui la restabilirea creșterii economice a UE și la crearea de locuri de muncă, ceea ce va duce la creșterea nivelului de trai, la reducerea sărăciei și la asigurarea unei creșteri mai durabile în viitor. Aceste recomandări trebuie puse în aplicare în mod prioritar. Comisia va utiliza toate instrumentele disponibile în noul cadru de guvernanță pentru a monitoriza și a evalua progresele înregistrate în anul următor.

În același timp, Comisia va continua să se concentreze intens asupra punerii integrale în aplicare a foii de parcurs din octombrie 2011, pentru a asigura o abordare echilibrată în vederea sprijinirii ieșirii UE din criză.

Comisia va depune eforturi intense, împreună cu statele membre și instituțiile europene, în vederea punerii în aplicare a inițiativei pentru creștere economică și a stabilirii elementelor-cheie și a termenului pentru finalizarea uniunii economice și monetare.

Anexa 1:           Semestrul european

Anexa 2: Rezultatele analizelor aprofundate și ale procedurilor aplicabile deficitelor excesive

Anexa 1: semestrul european de coordonare a politicilor

În martie 2010, Comisia a propus și Consiliul European a aprobat Strategia Europa 2020. Este vorba despre strategia de creștere economică a UE pentru următorii zece ani. Aceasta are cinci obiective principale în domeniile ocupării forței de muncă, cercetării și dezvoltării, climei și energiei, educației și combaterii sărăciei. Douăzeci și trei de state membre au convenit, de asemenea, în martie 2011, asupra Pactului euro plus în vederea intensificării coordonării reformelor din domeniile care nu sunt acoperite integral la nivelul UE (a se vedea textul încadrat).

Comisia a propus, de asemenea, și colegislatorii UE au aprobat, un pachet de șase propuneri legislative privind guvernanța economică, care a intrat în vigoare la 13 decembrie 2011. Aceste noi texte legislative pun la dispoziția UE instrumente noi și eficiente pentru a se intensifica monitorizarea politicilor economice și fiscale ale statelor membre și a se pune în aplicare normele. Prin intermediul acestui pachet de legislație, s-a modificat Pactul de stabilitate și de creștere, în vederea consolidării supravegherii colective a finanțelor publice. Se pune accentul într-o mai mare măsură pe criteriul ponderii datoriei care este inclus în tratat și au fost introduse noi mecanisme de punere în aplicare (inclusiv sancțiuni), atât la nivelul componentei preventive a acestuia, cât și al celei corective.

Ținându-se cont de importanța unei abordări ferme a dezechilibrelor macroeconomice de natură nefiscală, cadrul de supraveghere a fost, de asemenea, extins prin intermediul unei noi proceduri privind dezechilibrele macroeconomice. Aceasta are scopul de a preveni apariția unor dezechilibre care reprezintă un risc pentru stabilitatea economică. În cazurile în care persistă o serie de dezechilibre, procedura va garanta întreprinderea de acțiuni corective. Noua procedură include un regim de sancțiuni pentru cazurile repetate de nerespectare a acțiunilor convenite. Această nouă procedură a fost utilizată în cadrul primului raport al Comisiei privind mecanismul de alertă, publicat în februarie 2012. În conformitate cu rezultatele prezentate în raportul respectiv, au fost întreprinse primele analize aprofundate în douăsprezece țări (Belgia, Bulgaria, Danemarca, Spania, Franța, Italia, Cipru, Ungaria, Slovenia, Finlanda, Suedia și Regatul Unit)[10].

În vederea îndeplinirii acestor obiective în mod colectiv și a reunirii tuturor acestor angajamente, în vederea asigurării unei mai bune coordonări ex ante și monitorizări a deciziilor, statele membre au convenit asupra unei noi modalități de coordonare a politicilor naționale, și anume semestrul european de coordonare a politicilor, pe care l-au pus în aplicare pentru prima dată în 2011.

Ciclul începe cu publicarea unei analize anuale a creșterii de către Comisia Europeană, în care se examinează provocările economice și se stabilesc prioritățile pentru UE în ansamblul ei. Analiza anuală a creșterii este prezentată Parlamentului European și reprezintă baza pentru discuțiile dintre șefii de stat și de guvern în cadrul summitului european de primăvară. Pe baza orientărilor stabilite de aceștia, statele membre prezintă, în aprilie, programe de stabilitate sau de convergență (privind situația finanțelor publice), precum și programe naționale de reformă (privind măsurile de stimulare a creșterii economice și a ocupării forței de muncă), astfel încât Comisia să le poată evalua simultan. Evaluarea Comisiei se prezintă sub forma unor propuneri de recomandări anuale specifice fiecărei țări, care sunt apoi discutate în cadrul formațiunilor Consiliului și aprobate de Consiliul European până la începutul verii, înainte de adoptarea finală de către Consiliu. În a doua parte a anului, statele membre finalizează bugetele naționale și strategiile de reformă, iar Comisia, împreună cu organismele competente ale UE, supun dezbaterii și monitorizează progresele și performanțele înregistrate.

Prezentul pachet pregătește terenul pentru încheierea celui de al doilea semestru european de coordonare a politicilor, în cadrul Consiliului European din iunie 2012. În comparație cu anul trecut, eficacitatea procesului și impactul orientărilor prezentate sunt consolidate de lecțiile învățate în urma punerii în aplicare a recomandărilor pe 2011, de concluziile analizelor aprofundate efectuate pentru 12 state membre, precum și de un grad mai mare de automatism în ceea ce privește adoptarea recomandărilor propuse privind acțiunile de întreprins.

Tabelul 1: Prezentare generală a recomandărilor specifice fiecărei țări pentru perioada 2012-2013*

* Pentru Irlanda, Grecia, Portugalia și România, singura recomandare este de a pune în aplicare angajamentele în curs, asumate în cadrul unor programe de asistență financiară ale UE/FMI.

Tabelul 2: Prezentare generală a obiectivelor Strategiei Europa 2020[11]

Simbolul „*” se adaugă în cazul în care un obiectiv național este exprimat cu un alt indicator decât obiectivul principal al UE.

Obiectivele statelor membre || Rata ocupării forței de muncă (în %) || Cercetare și dezvoltare în % din PIB || Obiectivele de reducere a emisiilor (comparate cu nivelurile din 2005)[12] || Energie din surse regenerabile || Eficiența energetică – reducerea consumului de energie în Mteț[13] || Abandonul școlar timpuriu în % || Învățământul terțiar în % || Reducerea populației expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială în număr de persoane

Obiectivul principal al UE || 75% || 3% || -20% (în comparație cu nivelurile din 1990) || 20% || creștere de 20 % în materie de eficiență energetică reprezentând 368 Mteț || 10% || 40% || 20 000 000

Estimare UE || 73,70-74% || 2,65-2,72% || -20% (în comparație cu nivelurile din 1990) || 20% || 206,5 || 10,3-10,5% || 37,6-38,0%[14] ||

AT || 77-78% || 3,76% || -16% || 34% || 7,16 || 9,5% || 38% (inclusiv ISCED 4a, care în 2010 a fost de aproximativ 12 %) || 235 000

BE || 73,2% || 3,0% || -15% || 13% || 9,80 || 9,5% || 47% || 380 000

BG || 76% || 1,5% || 20% || 16% || 3,20 || 11% || 36% ||    260 000*

CY || 75-77% || 0,5% || -5% || 13% || 0,46 || 10% || 46% ||   27 000

CZ || 75% || 1% (doar sectorul public) || 9% || 13% || neaplicabil || 5,5% || 32% || Menținerea numărului de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială la nivelul din 2008 (15,3 % din populația totală) cu eforturi pentru reducerea acesteia cu 30 000.

DE || 77% || 3% || -14% || 18% || 38,30 || <10% || 42% (inclusiv ISCED4 care în 2010 era de 11,4 %) || 320 000 (șomeri de lungă durată)*

DK || 80% || 3% || -20% || 30% || 0,83 || <10% || Cel puțin 40 % || 22 000 (persoane care trăiesc în gospodării cu intensitatea de lucru foarte scăzută))*

EE || 76% || 3% || 11% || 25% || 0,71 || 9,5% || 40% || 61 860 de persoane care nu mai sunt expuse riscului sărăciei*

EL || 70% || Niciun obiectiv disponibil || -4% || 18% || 2,70 ||  sub 10% || 32% || 450 000

ES || 74% || 3% || -10% || 20% || 25,20 || 15% || 44% || 1 400 000 - 1 500 000

FI || 78% || 4% || -16% || 38% || 4,21 || 8% || 42% (definiție națională restrânsă) || 150 000

FR || 75% || 3% || -14% || 23% || 34,00 || 9,5% || 50% || Reducerea ratei persistente a riscului de sărăcie cu o treime pentru perioada 2007-2012 sau cu 1 600 000 persoane*

HU || 75% || 1,8% || 10% || 14,65% || 2,96 || 10% || 30,3% || 450 000

IE || 69-71% || aprox. 2% 2,5% din PIB) || -20% || 16% || 2,75 || 8% || 60% ||    200 000*

IT || 67-69% || 1,53% || -13% || 17% || 27,90 || 15-16% || 26-27% || 2 200 000

LT || 72,8% || 1,9% || 15% || 23% || 1,14 || <9% || 40% || 170 000

LU || 73% || 2,3-2,6% || -20% || 11% || 0,19 || <10% || 66% || 6 000

LV || 73% || 1,5% || 17% || 40% || 0,67 || 13,4% || 34-36% ||    121 000*

MT || 62,9% || 0,67% || 5% || 10% || 0,24 || 29% || 33% || 6 560

NL || 80 % || 2,5 % || -16% || 14% || neaplicabil || <8 % || >40% 45 % estimat în 2020 ||    93 000*

PL || 71% || 1,7% || 14% || 15,48% ||  13,6 || 4,5% || 45% || 1 500 000

PT || 75% || 3% || 1% || 31% || 6,00 || 10% || 40% || 200 000

RO || 70% || 2% || 19% || 24% || 10,00 || 11,3% || 26,7% || 580 000

SE || Mult peste 80% || Aprox. 4% || -17% || 49% || 12,80 || <10% || 40-45% || Reducerea % de femei și bărbați care nu fac parte din populația activă (cu excepția studenților cu normă întreagă), de șomeri de lungă durată sau de lucrători aflați în concedii medicale de lungă durată la un procent cu mult mai mic de 14 % *

SI || 75% || 3% || 4% || 25% || neaplicabil || 5% || 40% || 40 000

SK || 72% || 1% || 13% || 14% || 1,65 || 6% || 40% || 170 000

UK || Niciun obiectiv în PNR || Niciun obiectiv în PNR || -16% || 15% || neaplicabil || Niciun obiectiv în PNR || Niciun obiectiv în PNR || Obiective numerice existente în Actul legislativ din 2010 privind sărăcia copiilor*

Anexa 2: Rezultatele evaluării aprofundate

La 14 februarie 2012, Comisia Europeană a prezentat primul raport privind mecanismul de alertă, elaborat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice. Raportul privind mecanismul de alertă a examinat situația din toate statele membre, cu excepția celor patru țări care fac obiectul unui program de asistență (Grecia, Irlanda, Portugalia și România). Pe baza unei interpretări din punct de vedere economic a tabloului de bord pentru alertă timpurie, Comisia a concluzionat că este justificată o analiză aprofundată suplimentară a evoluției macroeconomice în următoarele douăsprezece state membre: Belgia, Bulgaria, Danemarca, Spania, Franța, Italia, Cipru, Ungaria[15], Slovenia, Finlanda, Suedia și Regatul Unit.

Pentru fiecare dintre aceste țări serviciile Comisiei au realizat analize aprofundate specifice țării respective. Acestea sunt publicate sub formă de documente de lucru ale serviciilor Comisiei, ca parte din prezentul pachet. În vederea pregătirii acestei analize, au avut loc misiuni de informare, astfel cum se prevede în legislație[16]. Prezenta comunicare răspunde cerințelor prevăzute la articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 conform căruia Comisia trebuie să informeze Consiliul și Parlamentul European în legătură cu rezultatele acestor analize aprofundate și să le dea publicității.

Pe baza analizelor aprofundate întreprinse în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, Comisia a concluzionat că aceste dezechilibre trebuie soluționate, unele dintre acestea de urgență:

· Belgia se confruntă cu dezechilibre. În special, evoluțiile macroeconomice, în domenii precum competitivitatea externă a mărfurilor și îndatorarea, mai ales nivelul ridicat al datoriei publice, necesită mai multă atenție în vederea reducerii riscului apariției de efecte negative importante privind funcționarea economiei.

· Bulgaria se confruntă cu dezechilibre. În special, nivelul de îndatorare externă, precum și anumite evoluții macroeconomice legate de reducerea efectului de levier în sectorul întreprinderilor și de procesul de adaptare a pieței muncii merită o atenție sporită, în vederea reducerii riscului apariției de efecte negative importante privind funcționarea economiei.

· Danemarca se confruntă cu dezechilibre. În special, anumite evoluții macroeconomice, care stau mai ales la baza competitivității externe, precum și riscurile potențiale legate de îndatorarea gospodăriilor, merită o atenție sporită, în vederea reducerii riscului apariției de efecte negative importante privind funcționarea economiei.

Spania se confruntă cu dezechilibre grave. În special, evoluțiile macroeconomice, mai ales cele privind nivelul considerabil al datoriei sectorului privat, nivelul ridicat al poziției externe negative a datoriei și sectorul financiar, care au fost influențate de evoluțiile de pe piața locuințelor, necesită o monitorizare strictă și o atenție urgentă în cadrul politicilor economice, în vederea evitării apariției efectelor adverse privind funcționarea economiei și a uniunii economice și monetare. Franța se confruntă cu dezechilibre grave. În special, anumite evoluții macroeconomice, privind rezultatele și competitivitatea la export merită o atenție sporită, în vederea reducerii riscului apariției de efecte negative importante privind funcționarea economiei. Italia se confruntă cu dezechilibre grave. În special, nivelul ridicat al datoriilor publice și evoluțiile macroeconomice în ceea ce privește rezultatele la export merită o atenție sporită, având în vedere că Italia este într-un proces de pierdere a competitivității externe de la adoptarea monedei euro. Având în vedere nivelul ridicat al datoriei publice, sporirea potențialului de creștere ar trebui să fie o prioritate esențială pentru a se reduce riscul apariției efectelor adverse privind funcționarea economiei. Ciprul se confruntă cu dezechilibre grave. În special, evoluțiile macroeconomice reflectate în contul curent, finanțele publice și sectorul financiar necesita o monitorizare strictă și o atenție urgentă în cadrul politicilor economice, în vederea evitării apariției efectelor adverse privind funcționarea economiei și a uniunii economice și monetare. Ungaria se confruntă cu dezechilibre grave. În special, anumite evoluții macroeconomice, cum ar fi dimensiunea negativă extrem de ridicată a poziției investiționale internaționale nete și datoria publică merită o atenție deosebită, în vederea reducerii riscului apariției de efecte negative importante privind funcționarea economiei. În urma evaluării acțiunilor efective întreprinse de către Ungaria și în conformitate cu dispozițiile Regulamentului privind Fondul de coeziune a UE, Comisia a adoptat, de asemenea, o propunere de decizie a Consiliului de anulare a suspendării din martie 2012 a angajamentelor din cadrul Fondului de coeziune. Slovenia se confruntă cu dezechilibre. În special, evoluțiile macroeconomice legate de reducerea efectului de levier în sectorul întreprinderilor și de stabilitatea sectorului bancar, precum și evoluțiile nefavorabile dar mai puțin stringente în ceea ce privește competitivitatea externă merită să fie monitorizate îndeaproape, în vederea reducerii riscului apariției de efecte negative importante privind funcționarea economiei. Finlanda se confruntă cu dezechilibre. În special, evoluțiile macroeconomice referitoare la competitivitate merită o atenție deosebită, în vederea reducerii riscului apariției de efecte negative importante privind funcționarea economiei. Suedia se confruntă cu dezechilibre. În special, anumite evoluții macroeconomice în ceea ce privește datoria din sectorul privat și piața locuințelor merită o atenție deosebită, în vederea reducerii riscului apariției de efecte negative importante privind funcționarea economiei. Regatul Unit se confruntă cu dezechilibre. În special, evoluțiile macroeconomice, în domenii precum datoriile gospodăriilor și piața imobiliară merită o atenție deosebită, la fel ca și evoluțiile nefavorabile dar mai puțin stringente în ceea ce privește competitivitatea externă, în vederea reducerii riscului apariției de efecte negative importante privind funcționarea economiei.

Aceste dezechilibre vor fi monitorizate în cadrul componentei preventive a procedurii aplicabile dezechilibrelor macroeconomice și sunt integrate în recomandările specifice fiecărei țări din cadrul semestrului european.

[1]               COM(2011) 669.

[2]               COM(2010) 2020.

[3]               COM(2011) 818.

[4]               COM(2011) 594 și COM(2011) 510.

[5]               COM(2011) 400.

[6]               COM(2011) 815.

[7]               Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice.

[8]               În acest exercițiu nu au fost incluse „țările care beneficiază de programe de asistență” (Grecia, Irlanda, Portugalia și România).

[9] COM(2012) 173

[10]             Țările care fac obiectului unui program de asistență, și anume Grecia, Irlanda, Portugalia și România nu au fost incluse în acest exercițiu.

[11]             Obiectivele naționale, astfel cum sunt stabilite în programele naționale de reformă din aprilie 2012.

[12]             Obiectivele naționale de reducere a emisiilor, astfel cum sunt definite în Decizia 2009/406/CE (sau „Decizia privind partajarea eforturilor”), se referă la emisiilor care nu intră sub incidența sistemului de comercializare a cotelor de emisii. Emisiile reglementate în cadrul sistemului de comercializare a cotelor de emisii vor fi reduse cu 21 % față de nivelurile din 2005. Reducerea globală corespunzătoare a emisiilor va fi de -20 % în comparație cu nivelurile din 1990.

[13]             Trebuie remarcat faptul că previziunile naționale variază, de asemenea, în ceea ce privește anul (anii) de referință în raport cu care sunt estimate economiile.

[14]             Calculul nu include ISCED 4 (Germania, Austria), nici Regatul Unit; rezultat cu ISCED 4: 40,0-40,4 %.

[15]             Guvernul maghiar a solicitat în mod oficial asistență financiară preventivă din partea UE și a FMI în noiembrie 2011.

[16]             În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) și articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, analizele aprofundate sunt coroborate cu misiuni de supraveghere. Misiunile au avut loc la nivelul serviciilor între martie și aprilie.