Cuvânt înainte

Prin activitatea pe care o desfășoară în fiecare zi, Uniunea Europeană contribuie la îndeplinirea aspirațiilor a 500 de milioane de cetățeni. Cred că Uniunea poate reprezenta o forță în reînnoirea economiei sociale de piață foarte competitive la nivel european și internațional. Pentru aceasta, avem nevoie de un buget inovator. Un buget care să reflecte noile realități ale globalizării. Un buget care să răspundă provocărilor actuale și să creeze oportunități pentru viitor.

Acest buget este inovator. Vă invit să priviți dincolo de rubricile tradiționale și să vă concentrați asupra modului în care, cu ajutorul întregului buget, vom atinge obiectivele Strategiei Europa 2020, pe care le-am stabilit împreună. Iată de ce renunțăm la cultura drepturilor, în virtutea căreia unele autorități publice se așteaptă să cheltuiască fondurile după cum doresc. De acum înainte, fiecare cerere va trebui să fie clar legată de obiectivele și prioritățile asupra cărora am convenit împreună. În acest fel, fiecare euro cheltuit va fi un euro folosit în scopuri multiple. Un euro poate consolida coeziunea, poate îmbunătăți eficiența energetică, poate contribui la combaterea schimbărilor climatice și, în același timp, poate promova obiectivele sociale, poate spori gradul de ocupare a forței de muncă și poate reduce sărăcia, având un efect de levier în multe domenii.

În întreaga Europă, guvernele, întreprinderile și familiile aleg cu grijă modul în care își cheltuiesc banii. A sosit momentul în care trebuie să ne gândim bine ce cheltuieli trebuie să reducem și în ce domenii trebuie să investim pentru viitor. Trebuie să fim riguroși, dar, în același timp, avem nevoie de investiții pentru a stimula creșterea economică în Europa.

Uniunea Europeană trebuie să se limiteze la resursele de care dispune, făcând, în același timp, investiții pentru viitor. Dispunem de un buget relativ mic, care reprezintă doar aproximativ 1% din avuția Europei (măsurată pe baza VNB) și o cincime din bugetele statelor membre. Trebuie să folosim acest buget pentru a genera un impact puternic și trebuie să valorificăm la maximum fiecare euro.

Astăzi facem aceste alegeri pentru perioada 2014-2020.

Contribuabilii nu vor trebui să plătească mai mult pentru bugetul UE pe care îl propunem în prezent, însă vor obține mai multe beneficii. Modernizăm bugetul european pentru a face economii în anumite domenii, astfel încât să putem cheltui mai mult în domeniile prioritare, care contează cu adevărat. Prezint un buget ambițios în domeniile în care Europa poate aduce o schimbare. Este vorba despre un buget bazat pe o abordare paneuropeană, care vizează domeniile în care putem valorifica sinergiile prin punerea în comun a resurselor financiare și care finanțează acțiuni ce ar fi mai costisitoare dacă ar fi finanțate separat, la nivel național.

Noul buget va fi mai simplu, mai transparent și mai echitabil. Propunem un buget care să mobilizeze mijloace financiare private. În același timp, propunem modificarea modului de finanțare a bugetului, prin crearea unor noi surse de venit, care să înlocuiască parțial contribuțiile bazate pe venitul național brut al fiecărui stat membru. Suntem convinși că, astfel, familiile și guvernele vor avea de câștigat, iar bugetul va deveni unul cu adevărat european. Un buget pentru integrare. Un buget care evită dublarea cheltuielilor suportate de statele membre și care aduce valoare adăugată prin sinergia acțiunilor asupra cărora decidem la nivel european și care nu pot fi puse în aplicare în lipsa acestei perspective europene.

O mare parte din buget va fi alocată favorizării accesului cetățenilor la un loc de muncă și creșterii economice, în strânsă legătură cu Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. De exemplu, Facilitatea „Conectarea Europei” va finanța legăturile care lipsesc între domeniile energiei, transporturilor și tehnologiei informațiilor, consolidând astfel integritatea pieței interne, creând legături între est și vest, între nord și sud și creând o coeziune teritorială în beneficiul tuturor. Bugetul va investi în „materia cenușie” a Europei, alocând mai multe fonduri pentru educație, formare, cercetare și inovare. Aceste domenii sunt extrem de importante pentru competitivitatea Europei la nivel mondial și ne permit să creăm locurile de muncă și ideile de mâine. Într-o lume în care este în concurență cu alte blocuri, cea mai mare șansă a Europei este de a pune în comun resursele de care dispune pentru a avea o economie socială de piață foarte competitivă, care să îndeplinească obiectivele Strategiei Europa 2020. În contextul în care gradul de interdependență a economiilor noastre este mai ridicat decât niciodată, suntem cu toții datori să consolidăm relansarea economică în fiecare stat membru.

În același sens, partea din buget alocată agriculturii stă la baza unei veritabile politici europene comune de importanță strategică, în care peste 70% din finanțare nu mai este națională și în care finanțarea UE este mai puțin costisitoare decât cele 27 de politici agricole naționale. Politica agricolă comună va fi modernizată, astfel încât alimentele produse să fie sigure și sănătoase, mediul să fie protejat, iar micii agricultori să aibă mai multe beneficii. Iată un exemplu al modului în care un euro poate și trebuie să îndeplinească mai multe obiective.

Lumea devine din ce în ce mai mică. Având în vedere că alianțele se schimbă și apar noi puteri, Europa trebuie să facă mai multe eforturi pentru ca vocea sa să conteze. Se vor acorda mai multe fonduri pentru a sprijini o mai mare implicare a Europei pe scena internațională. Vor fi alocați mai mulți bani pentru țările vecine și pentru îndeplinirea angajamentelor privind ajutorarea populațiilor celor mai sărace din lume. Dacă noi trecem acum printr-o perioadă dificilă, aceste populații trec prin cea mai dificilă perioadă a tuturor timpurilor.

Solidaritatea este o temă care se regăsește în întreg cuprinsul propunerii – solidaritate cu cele mai sărace state membre și regiuni, solidaritate în ceea ce privește abordarea comună a provocărilor legate de migrație, solidaritate în ceea ce privește securitatea energetică și solidaritate cu populațiile țărilor terțe.

Percepția comună conform căreia cele mai mari cheltuieli ale Europei sunt cheltuielile cu funcționarii și clădirile este greșită. Aceste cheltuieli reprezintă doar 6 la sută din buget. Cred însă că instituțiile europene ar trebui să își demonstreze solidaritatea cu cetățenii europeni, într-o perioadă în care reducerea drastică a cheltuielilor și eficiența maximă sunt cerințe formulate la toate nivelurile. Din acest motiv, nu se va înregistra nicio creștere a cheltuielilor administrative, iar numărul funcționarilor europeni va scădea cu 5 la sută în următorii șapte ani.

Cred că propunerile noastre sunt ambițioase, dar responsabile. Reducem bugetul alocat anumitor domenii și majorăm bugetul alocat domeniilor prioritare. Am rezistat tentației de a face modificări mici, al căror rezultat ar fi fost obținerea aceluiași tip de buget. Mai presus de toate, dorim ca cetățenii europeni să aibă certitudinea că resursele financiare sunt folosite în mod optim.

Acum, Parlamentul European, statele membre și Comisia trebuie să facă împreună eforturi pentru a transforma aceste propuneri într-un acord. Prevăd că, în lunile care vor urma, vor avea loc numeroase dezbateri aprinse, însă, în condițiile în care toate părțile implicate vor da dovadă de spirit european, cred că putem ajunge la un acord în privința unui buget ambițios și inovator, care să aibă un impact real asupra vieții cetățenilor.

Jose Manuel Durão Barroso

Președintele Comisiei Europene

1. Context

În etapa de pregătire a propunerilor sale privind viitorul buget al Uniunii Europene, Comisia a trebuit să facă față provocării de a fi în măsură să finanțeze un număr din ce în ce mai mare de domenii de politică în care poate fi mai eficient să se acționeze la nivelul UE dat fiind climatul actual caracterizat prin austeritate și consolidare fiscală la nivel național. Această situație a determinat Comisia să propună un buget cu o puternică dimensiune paneuropeană, conceput să impulsioneze strategia de creștere economică Europa 2020. Prezenta propunere este inovatoare prin calitatea propunerilor sale de cheltuieli și, de asemenea, prin modalitatea de finanțare în viitor a bugetului UE, susceptibilă să atenueze impactul direct asupra bugetelor naționale și să deschidă calea spre un buget cu adevărat european.

Urmare a crizei economice și financiare, Uniunea Europeană a luat măsuri importante pentru o mai bună coordonare a guvernanței economice în vederea sprijinirii procesului de redresare. Parlamentul European și statele membre au recunoscut beneficiile gestionării interdependenței UE prin abordarea structurată prevăzută în semestrul european de coordonare a politicilor economice. Următorul cadru financiar a fost conceput în vederea sprijinirii acestui proces. Acesta oferă o viziune pe termen lung a economiei europene care să depășească actualele dificultăți fiscale din unele state membre. Bugetul UE nu este un buget pentru „ Bruxelles ” - este un buget pentru cetățenii UE. Este un buget cu dimensiuni reduse, care este investit în statele membre, în scopul de a genera beneficii pentru Uniunea Europeană și cetățenii săi. Acest buget contribuie la realizarea strategiei UE de creștere economică întrucât are un puternic efect catalitic, în special atunci când este utilizat în vederea îndeplinirii obiectivelor strategiei Europa 2020.

Tema principală a prezentei propuneri este creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Comisia propune majorarea sumelor alocate cercetării și inovării, educației, dezvoltării IMM-urilor, deblocarea în mai mare măsură a potențialului pieței unice prin dotarea acesteia cu infrastructura necesară pentru a funcționa în secolul XXI și eficientizarea politicii agricole comune din punct de vedere al utilizării resurselor, astfel încât rezultatul acestei politici să nu fie doar produse alimentare de calitate, ci să contribuie, de asemenea, la gestionarea mediului și la combaterea schimbărilor climatice. În această propunere se regăsește, de asemenea, tema solidarității – solidaritatea cu cele mai sărace state membre și regiuni prin concentrarea celei mai mari părți a cheltuielilor pentru coeziune pentru nevoile acestora, solidaritatea în abordarea împreună a provocărilor migrației și în a face față dezastrelor, solidaritatea în materie de securitate energetică și solidaritatea cu popoarele din țările terțe care au nevoie de sprijinul nostru pentru nevoile lor umanitare imediate și pentru dezvoltarea lor pe termen lung.

Comisia împărtășește îngrijorarea Parlamentului European[1], conform căreia „modul în care a evoluat sistemul resurselor proprii […] pune un accent disproporționat asupra soldurilor nete între statele membre, contrazicând, astfel, principiul solidarității UE, diluând interesul european comun și ignorând, în mare parte, valoarea adăugată europeană”. Prin aceste propuneri, Comisia dorește să dea o nouă orientare finanțelor UE – să înceapă renunțarea la un buget dominat de contribuții bazate pe venitul național brut, oferind bugetului UE o cotă de „resurse proprii” reale, în conformitate cu prevederile tratatului, care precizează că bugetul este finanțat în întregime din resursele proprii.

În elaborarea prezentei propuneri pentru următorul cadru financiar multianual (CFM), Comisia a examinat impactul instrumentelor și programelor de cheltuieli existente, a efectuat consultări ample ale părților interesate[2] și a analizat opțiunile pentru conceperea unor instrumente și programe în contextul următorului cadru financiar multianual[3].

2. Cadrul financiar multianual propus

În momentul luării deciziei privind suma totală pe care să o propună pentru următorul CFM, Comisia a luat în considerare punctul de vedere al Parlamentului European conform căruia „înghețarea următorului CFM la nivelul din 2013 […] nu este o opțiune viabilă […] (și) [...] pentru următorul CFM este necesară cel puțin o creștere cu 5% a resurselor”[4] De asemenea, Comisia a avut în vedere concluziile Consiliului European[5], conform cărora este esențial ca „viitorul cadru financiar multianual să reflecte eforturile de consolidare depuse de statele membre pentru a aduce deficitul și datoria publică pe o cale mai viabilă. Respectând rolul diferitelor instituții și necesitatea de a îndeplini obiectivele europene […] [este necesar] să se garanteze faptul că, cheltuielile la nivelul UE pot contribui în mod adecvat la acest obiectiv”.

Comisia este convinsă de valoarea adăugată a cheltuielilor efectuate la nivelul UE. Cheltuielile din CFM actual reprezintă puțin peste 1% din VNB al UE și sunt mici în raport cu necesitățile paneuropene identificate periodic în Parlamentul European și în Consiliu. Comisia propune un cadru financiar cu 1,05% din VNB în angajamente transpuse în 1% plăți din bugetul UE, un procent suplimentar de 0,02% cheltuieli potențiale în afara CFM, și 0,04% cheltuieli în afara bugetului, ceea ce face ca cifra totală să fie 1,11%, această cifră incluzând sumele contabilizate pentru a răspunde unor crize și situații de urgență (care nu pot fi prevăzute, precum intervențiile umanitare) și cheltuielile care beneficiază de contribuții ad hoc din partea statelor membre (de exemplu, FED care are un algoritm al contribuției diferit de cel al bugetului UE). Prin propunerea acestui cadru, Comisia a încercat găsească echilibrul potrivit între ambiție și realism, având în vedere contextul în care vor avea loc negocierile bugetare.

Potrivit practicii consacrate în ceea ce privește cadrul financiar multianual, Comisia își prezintă propunerea exprimată sub formă de angajamente financiare viitoare. Comisia oferă, de asemenea, detalii cu privire la ritmul preconizat al plăților, pentru a oferi mai multă predictibilitate, ceea ce este foarte important într-o perioadă de consolidare bugetară, care impune un control strict asupra nivelurilor de plăți la începutul perioadei următoare.

Comisia a decis să propună următorul cadru financiar multianual pentru perioada 2014-2020:

·

3. Finanțarea bugetului

Necesitatea de modernizare a cadrului financiar se referă nu numai la prioritățile în materie de cheltuieli și la stabilirea acestora, ci și la finanțarea bugetului UE, aspect care, în ultimii ani, a fost readus în discuție din ce în ce mai frecvent. Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene reafirmă intenția inițială ca bugetul UE să fie finanțat în întregime din resursele proprii. Cu toate acestea, realitatea este că în prezent, peste 85% din finanțarea UE se bazează pe agregatele statistice derivate din venitul național brut (VNB) și TVA, percepute în general de statele membre ca fiind contribuții naționale care trebuie reduse la minimum. Acest fapt a dat naștere unei atitudini de tip „îmi vreau banii înapoi” din partea contribuabililor neți, denaturând temeiul pentru un buget al UE și punând sub semnul întrebării principiul general de solidaritate al Uniunii. Acest fapt a condus, de asemenea, la concentrarea excesivă pe plăți și pe solduri nete și a împiedicat bugetul UE să își îndeplinească rolul substanțial în asigurarea unei valori adăugate pentru UE în ansamblul său.

A sosit momentul începerii realinierii finanțării UE la principiile autonomiei, transparenței și echității și dotării UE astfel încât să își atingă obiectivele de politică convenite. Scopul propunerii de noi resurse proprii nu este acela de a crește bugetul total al UE, ci de a renunța la atitudinea „îmi vreau banii înapoi” și de a introduce mai multă transparență în sistem. Nu este vorba de a acorda suveranitate fiscală UE ci, mai degrabă, de a ne reîntoarce la mecanisme de finanțare care sunt mai aproape de intențiile inițiale ale tratatelor. Prin urmare, propunerea Comisiei ar determina o reducere a contribuțiilor directe de la bugetele statelor membre.

La revizuirea bugetului[6], Comisia a prevăzut o listă neexhaustivă a eventualelor mijloace de finanțare care ar putea înlocui în mod treptat contribuțiile naționale și ar putea ușura povara trezoreriilor naționale. De asemenea, Comisia a enumerat mai multe criterii care trebuie aplicate în vederea analizării lor. Comisia a efectuat o analiză aprofundată a opțiunilor[7] și a decis să propună un nou sistem de resurse proprii bazat pe o taxă pe tranzacțiile financiare și o nouă resursă TVA. Aceste noi resurse proprii ar finanța parțial bugetul UE, ar putea înlocui în întregime resursa proprie existentă și complexă bazată pe TVA, a cărei eliminare este propusă de către Comisie, și ar reduce ponderea resurselor bazate pe VNB. Propunerea Comisiei de decizie a Consiliului privind noile resurse proprii este detaliată într-un text legislativ care o însoțește[8]. În acest context, Comisia susține invitația lansată de Parlamentul European cu privire la organizarea unei conferințe interparlamentare cu parlamentele naționale pentru a discuta această chestiune.

Din motivele subliniate mai sus, Comisia propune, de asemenea, o importantă simplificare a problemei rabaturilor și a corecțiilor. Încercările de a echilibra disparitățile dintre plățile efectuate de statele membre la bugetul UE și încasările provenite din diferite politici de cheltuieli ale UE cauzează denaturări ale bugetului și afectează capacitatea acestuia de a furniza valoare adăugată. Din acest motiv, Comisia propune, în conformitate cu concluziile Consiliului European de la Fontainebleau din 1984, să plafoneze contribuțiile acelor state membre care, în caz contrar, s-ar confrunta cu o sarcină bugetară excesivă în raport cu prosperitatea relativă a acestora.

4. Principiile care stau la baza bugetului UE

Bugetul UE nu este asemănător cu bugetele naționale. UE nu finanțează în mod direct asistența medicală sau sistemul de învățământ. Nu finanțează nici forțele de poliție sau de apărare, așa cum o fac bugetele naționale. Bugetul UE are o dimensiune paneuropeană și nu națională. Dimensiunea sa relativ modestă îi permite să se concentreze pe domeniile în care furnizează o valoare adăugată importantă la nivelul UE[9]. Bugetul UE nu caută să finanțeze intervenții pe care statele membre le-ar putea finanța ele însele. El există, deoarece sunt activități care trebuie finanțate pentru a permite UE să funcționeze, sau pentru că aceste activități pot fi realizate într-un mod mai rentabil și mai eficient prin finanțarea colectivă de la bugetul UE. Bugetul UE există pentru a:

(a) finanța politicile comune cu privire la care statele membre au convenit că pot fi gestionate la nivelul UE (de exemplu, politica agricolă comună);

(b) exprima solidaritatea între toate statele membre și între regiuni, în vederea sprijinirii dezvoltării celor mai defavorizate regiuni, fapt care permite, de asemenea, Uniunii Europene să funcționeze ca un spațiu economic unic (de exemplu, prin politica de coeziune);

(c) finanța intervențiile destinate finalizării pieței interne, pe care nici cele mai prospere state membre nu le pot finanța singure. Bugetul UE permite adoptarea unei perspective paneuropene față de o perspectivă pur națională (de exemplu, prin finanțarea de investiții în infrastructura paneuropeană). Acesta contribuie, de asemenea, la eliminarea duplicării costisitoare între diferitele sisteme naționale care urmăresc practic aceleași obiective.

(d) asigura sinergii și economii de scară prin facilitarea cooperării și soluționării în comun a unor probleme care nu pot fi rezolvate prin acțiuni independente ale statelor membre (de exemplu, urmărirea obiectivelor de cercetare și de inovare de talie mondială, cooperarea în materie de afaceri interne, migrația și justiția);

(e) răspunde provocărilor persistente și celor noi, care necesită o abordare paneuropeană comună (de exemplu, în materie de mediu, schimbări climatice, ajutor umanitar, schimbări demografice și cultură).

În acest context, la elaborarea următorului CFM, Comisia a pus în aplicare principiile pe care le-a subliniat la revizuirea bugetului pentru 2010, și anume:

· concentrarea asupra îndeplinirii priorităților politice cheie;

· concentrarea pe valoarea adăugată a UE;

· concentrarea asupra impacturilor și a rezultatelor;

· obținerea de avantaje reciproce în Uniunea Europeană.

Bugetul UE transpune „politica în cifre”. Ca atare, finanțarea trebuie să reflecte cadrul de reglementare existent și prioritățile politice în domeniile relevante. Finanțarea trebuie să permită obținerea rezultatelor scontate – autoritățile publice nu au un „drept” de a primi fonduri pentru le cheltui cum doresc, ci primesc finanțare din partea UE pentru a le ajuta să realizeze obiectivele UE stabilite de comun acord. Prin urmare, programele și instrumentele incluse în prezenta propunere de CFM au fost reorientate pentru a garanta că rezultatele și impactul acestora vor impulsiona principalele priorități politice ale UE. Principalele elemente definitorii ale următoarei serii de programe și instrumente financiare vor pune accent pe rezultate, pe utilizarea crescută a condiționalității și pe simplificarea punerii în aplicare:

· rezultatele vor depinde în mod clar de punerea în aplicare a strategiei Europa 2020 și de îndeplinirea obiectivelor acesteia. Aceasta înseamnă concentrarea programelor pe un număr limitat de priorități și acțiuni foarte importante care ating o masă critică. Fragmentarea și intervențiile necoordonate trebuie evitate. Acolo unde este posibil, programele existente vor fuziona (de exemplu, în domenii precum afacerile interne, educația și cultura) și/sau vor fi regândite (precum cercetarea și coeziunea) pentru a asigura o programare integrată și un set unic de mecanisme de implementare, raportare și control.

· simplificare: normele actuale privind finanțarea au evoluat nu doar ca răspuns la nevoia de responsabilitate privind modul în care sunt cheltuite fondurile publice, ci și pentru a ține cont de problemele anterioare. S-a obținut o diversitate și o complexitate dificil de pus în aplicare și de controlat. Această complexitate impune o sarcină administrativă grea asupra beneficiarilor, precum și asupra Comisiei și statelor membre, sarcină care poate avea un efect nedorit de descurajare a participării și de întârziere a punerii în aplicare. În prezent se acționează pentru simplificarea atât a normelor generale (Regulamentul financiar) cât și a normelor specifice sectorului.

· condiționalitate: în vederea concentrării eforturilor pe rezultate mai degrabă decât pe mijloace, se va introduce condiționalitatea în cadrul programelor și al instrumentelor. Acest aspect este în special relevant în cazul politicii de coeziune și al politicii agricole, care implică cheltuieli mari și unde statele membre și beneficiarii vor trebui să demonstreze că fondurile primite sunt folosite pentru a continua realizarea priorităților politicilor UE. În sens mai general, Comisia va asigura coerența dintre politica economică globală a UE și bugetul UE în special, pentru a evita situațiile în care eficacitatea finanțării UE este subminată de politici macrofiscale neviabile.

· mobilizarea investițiilor: prin colaborarea cu sectorul privat în ceea ce privește instrumentele financiare inovatoare, se poate amplifica impactul bugetului UE, ceea ce permite efectuarea unui număr mai mare de investiții strategice, consolidându-se, astfel, potențialul de creștere al UE. Experiența colaborării în special cu Grupul Băncii Europene de Investiții (BEI) și cu instituțiile financiare publice naționale și internaționale a fost pozitivă și va fi continuată în următorul CMF. Garanțiile și modalitățile de partajare a riscurilor pot permite sectorului financiar să pună la dispoziție mai mult capital și să împrumute mai mulți bani întreprinderilor inovatoare, sau proiectelor de infrastructură. În acest mod, instrumentele financiare de acest tip pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea generală a piețelor financiare post-criză.

5. Noi elemente importante

Ambiția Comisiei pentru următorul buget al UE este de a cheltui în mod diferit, cu un accent mai mare pe rezultate și performanță, cu concentrarea pe realizarea obiectivelor agendei Europa 2020 printr-o condiționalitate mai puternică în cadrul politicii de coeziune și prin ecologizarea plăților directe către fermieri. Bugetul următor ar trebui să fie modernizat prin realocarea resurselor către domenii prioritare, precum infrastructura paneuropeană, cercetarea și inovarea, educația și cultura, securizarea frontierelor externe ale UE și prioritățile politicii de relații externe, cum ar fi vecinătatea UE. Acesta abordează priorități politice noi, transversale, precum protecția mediului și lupta împotriva schimbărilor climatice, ca parte integrală a tuturor principalelor instrumente și intervenții. Detalii complete privind abordarea în fiecare domeniu de politică sunt prezentate în partea II a prezentei comunicări. Secțiunea următoare stabilește principalele schimbări care vor fi efectuate în principalele domenii de cheltuieli.

5.1. Orizont 2020: Un cadru strategic comun pentru cercetare, inovare și dezvoltare tehnologică

UE se confruntă cu un decalaj semnificativ în materie de inovare[10], care trebuie soluționat pentru ca UE să poată concura cu alte economii dezvoltate și cu economiile în curs de dezvoltare, emergente. UE în ansamblul său este în întârziere față de Japonia și Statele Unite în privința unui număr de indicatori cheie, cum ar fi numărul de brevete înregistrate, exporturile de produse de înaltă tehnologie și de tehnologie medie-înaltă și procentul cheltuielilor din PIB pentru cercetare și dezvoltare.

Cercetarea și inovarea contribuie la creșterea numărului de locuri de muncă, a prosperității și a calității vieții. Deși UE este un lider mondial în ceea ce privește numeroase tehnologii, se confruntă cu provocări din ce în ce mai mari atât din partea concurenților tradiționali cât și a economiilor emergente. Programele comune grupează eforturile din domeniul cercetării și astfel, pot conduce la rezultate pe care statele membre nu le pot realiza pe cont propriu.

Provocarea constă în a promova creșterea investițiilor în cercetare și dezvoltare în întreaga UE, astfel încât obiectivul principal al strategiei Europa 2020, de a aloca 3% din PIB pentru investiții să fie atins. UE trebuie, de asemenea, să își îmbunătățească rezultatele transformării cunoștințelor științifice în procese și produse brevetate, care să fie utilizate nu doar în industriile de înaltă tehnologie, ci, poate și mai important, în sectoarele tradiționale. Acest lucru necesită eforturi din partea autorităților publice, a sectorului privat și a comunității de cercetare. Comisia a început o revizuire majoră a structurilor de guvernanță ale UE în domeniul cercetării, prin crearea Consiliului European pentru Cercetare, care a început să obțină rezultate pozitive. Comisia propune să meargă mai departe și să reorganizeze instrumentele actuale de finanțare ale UE în domeniul cercetării și inovării (în special programele-cadru pentru cercetare și programul pentru competitivitate și inovare) pentru a crea o legătură mai strânsă cu obiectivele politice definite și pentru a simplifica procedurile de punere în aplicare. Aceasta va reduce, de asemenea, sarcina administrativă asupra beneficiarilor.

Comisia propune ca finanțarea pe viitor a cercetării și inovării să se bazeze pe trei domenii principale care sunt ferm ancorate în Strategia Europa 2020:

· excelența în ceea ce privește baza științifică;

· abordarea provocărilor societale;

· dezvoltarea unei supremații industriale și stimularea competitivității.

Un cadru strategic comun (care urmează să fie numit Orizont 2020) va elimina fragmentarea și va asigura o mai mare coerență, inclusiv cu programele naționale de cercetare. Acesta va fi strâns legat de principalele priorități ale politicilor sectoriale precum sănătatea, securitatea alimentară și bioeconomia, energia și schimbările climatice. Institutul European pentru Tehnologie va face parte din programul Orizont 2020 și va juca un rol important în reunirea celor trei laturi ale triunghiului cunoașterii – educație, inovare și cercetare – prin intermediul comunităților sale de cunoaștere și inovație. O caracteristică a noii abordări a finanțării pentru cercetare va fi utilizarea sporită a instrumentelor financiare inovatoare, ca urmare a exemplului de succes al mecanismului de finanțare cu partajarea riscurilor.

Comisia propune alocarea a 80 de miliarde EUR pentru perioada 2014-2020 pentru Cadrul strategic comun pentru cercetare și inovare. Această finanțare va fi completată de un sprijin important pentru cercetare și inovare în cadrul fondurilor structurale. De exemplu, în perioada 2007-2013, aproximativ 60 de miliarde EUR au fost cheltuite pentru cercetare și inovare în toate regiunile Europei și niveluri similare de cheltuieli pot fi preconizate în viitor.

5.2. Solidaritate și investiții pentru creștere economică durabilă și ocuparea forței de muncă

Politica de coeziune este o expresie importantă a solidarității cu regiunile cele mai sărace și mai slab dezvoltate ale UE, dar înseamnă mai mult decât atât. Unul dintre cele mai importante succese înregistrate de UE a fost capacitatea sa de a crește nivelul de trai pentru toți cetățenii săi. Acest lucru nu este realizat doar prin ajutarea statelor membre și a regiunilor mai sărace să se dezvolte și să evolueze, dar și prin rolul UE în integrarea pieței unice ale cărei dimensiuni oferă piețe și economii de scară tuturor regiunilor UE, bogate sau sărace, mari sau mici. Evaluarea de către Comisie a cheltuielilor anterioare a evidențiat numeroase exemple de investiții care au avut ca rezultat valoare adăugată, creștere economică și crearea de locuri de muncă, fapt care nu ar fi fost posibil fără sprijin de la bugetul UE. Cu toate acestea, rezultatele arată, de asemenea, o anumită dispersie și lipsă de prioritizare. Într-un moment în care fondurile publice sunt limitate și în care creșterea economică prin stimularea investițiilor este mai necesară decât oricând, Comisia a decis să propună modificări importante ale politicii de coeziune.

Politica de coeziune are, de asemenea, un rol esențial în atingerea obiectivelor și țintelor strategiei Europa 2020 în întreaga UE. Comisia propune acordarea unei atenții sporite rezultatelor și a eficienței cheltuielilor pentru coeziune prin legarea în mod mai sistematic a politicii de coeziune de obiectivele strategiei Europa 2020. În plus, Comisia propune să se introducă o nouă categorie de regiuni – „regiunile de tranziție” care să înlocuiască actualul sistem de retragere și de introducere progresivă. Această categorie va cuprinde toate regiunile cu un PIB pe cap de locuitor între 75% și 90% din media UE-27.

Șomajul și ratele constant ridicate ale sărăciei necesită luarea de măsuri atât la nivelul UE, cât și la nivel național. Pe măsură ce Uniunea se confruntă cu provocări din ce în ce mai mari în ceea ce privește scăderea nivelului de competențe, deficitul de randament în politicile active ale pieței forței de muncă și ale sistemelor de educație, excluziunea socială a grupurilor marginalizate și nivelul redus de mobilitate a lucrătorilor, sunt necesare atât inițiative concrete de politică, cât și acțiuni concrete de sprijin. Multe dintre aceste provocări au fost amplificate de criza financiară și economică, de tendințele demografice și de migrație, precum și de ritmul rapid al schimbărilor tehnologice. Dacă nu sunt soluționate în mod eficient, acestea constituie o provocare semnificativă pentru coeziunea socială și competitivitate. Prin urmare, este esențial ca investițiile în infrastructură care stimulează creșterea economică, competitivitatea regională și dezvoltarea întreprinderilor să fie însoțite de măsuri legate de politica pieței muncii, educație, formare, incluziune socială, capacitatea de adaptare a lucrătorilor, a întreprinderilor și a întreprinzătorilor și capacitatea administrativă.

În acest context, Fondul social european (FSE) joacă un rol cheie și s-a propus ca statele membre să aibă obligația de a stabili modul în care diferitele instrumente de finanțare vor contribui la realizarea obiectivelor principale ale strategiei Europa 2020, inclusiv prin stabilirea unor cote minime de sprijin prin fonduri structurale din FSE pentru fiecare categorie de regiuni (25% pentru regiunile de convergență, 40% pentru regiunile de tranziție, 52% pentru regiunile de competitivitate, pe baza fondului de coeziune care continuă să reprezinte o treime din alocarea pentru politica de coeziune în statele membre eligibile și excluzând cooperarea teritorială). Aplicarea acestor cote duce la o cotă minimă globală pentru FSE de 25% din bugetul alocat politicii de coeziune, adică 84 de miliarde EUR. FSE va fi completată de o serie de instrumente gestionate direct de către Comisie, cum ar fi PROGRESS și rețeaua EURES pentru sprijinirea creării de locuri de muncă.

Fondul european de adaptare la globalizare (FEAG) este un fond flexibil, în afara cadrului financiar, care sprijină lucrătorii care își pierd locul de muncă ca urmare a schimbărilor din structura comerțului mondial, și îi ajută să-și găsească un alt loc de muncă cât mai repede posibil. Sumele care sunt necesare variază de la an la an, din acest motiv, Comisia propune să se păstreze FEAG în afara cadrului financiar. FEAG poate fi utilizat, de asemenea, pentru a ajuta lucrătorii din sectorul agricol ale căror condiții de trai ar putea fi afectate de globalizare.

Pentru a crește eficacitatea cheltuielilor UE și în conformitate cu abordarea teritorială a Tratatului de la Lisabona, Comisia propune stabilirea un cadru strategic comun pentru toate fondurile structurale în vederea transpunerii obiectivelor strategiei Europa 2020 în priorități de investiții. Acest lucru este menit să dea un suflu nou obiectivului de coeziune teritorială din Tratatul de la Lisabona. Din punct de vedere operațional, Comisia propune încheierea unui contract de parteneriat cu fiecare stat membru. Aceste contracte vor stabili angajamentul partenerilor de la nivel național și regional de a utiliza fondurile alocate pentru punerea în aplicare a strategiei Europa 2020, un cadru de îmbunătățire a performanțelor, pe baza cărora pot fi evaluate progresele în îndeplinirea angajamentelor.

Prin urmare, ar trebui să existe o strânsă legătură cu programele naționale de reformă și cu programele de stabilitate și convergență elaborate de statele membre, precum și cu recomandările specifice pentru fiecare țară adoptate de Consiliu pe această bază. Pentru a se garanta că eficacitatea cheltuielilor în domeniul coeziunii nu este subminată de politici macrofiscale neviabile, condiționalitatea legată de noua guvernanță economică va completa condiționalitatea ex ante specifică sectorului, prevăzută în fiecare contract.

Contractele vor prevedea obiective clare și indicatori, vor stabili un număr limitat de condiționalități (ex ante și legate de realizarea rezultatelor astfel încât să poată fi monitorizate), și vor include un angajament de a prezenta anual progresele înregistrate prin rapoartele anuale privind politica de coeziune. Finanțarea va fi axată pe un număr limitat de priorități: regiunile de competitivitate și regiunile de tranziție și-ar consacra întreaga alocare bugetară, cu excepția FSE, pentru eficiența energetică, energiile regenerabile, competitivitatea IMM-urilor și inovare, în timp ce regiunile de convergență și-ar consacra alocarea lor bugetară pentru o gamă mai largă de priorități (după caz, inclusiv pe consolidarea capacității instituționale).

Pentru a consolida performanța, vor fi introduse noi dispoziții privind condiționalitatea, pentru a garanta că finanțarea UE se concentrează asupra rezultatelor și creează stimulente puternice pentru statele membre pentru ca acestea să asigure îndeplinirea eficientă a obiectivelor și țintelor strategiei Europa 2020 prin politica de coeziune. Condiționalitatea va îmbrăca atât forma condițiilor „ex ante”, care trebuie să existe înainte de plata fondurilor, cât și a condițiilor „ex post”, care vor condiționa eliberarea fondurilor suplimentare de performanță. Absența progreselor în ceea ce privește îndeplinirea acestor condiții va duce la suspendarea sau anularea finanțării.

Condiționlitatea se va baza pe rezultate și stimulente pentru a pune în aplicare reformele necesare în vederea garantării utilizării eficiente a resurselor financiare. Pentru a spori atenția asupra rezultatelor și realizării obiectivelor strategiei Europa 2020, 5% din bugetul de coeziune va fi pus deoparte și va fi alocat, în cadrul evaluării intermediare, statelor membre și regiunilor ale căror programe și-au respectat indicatorii de referință în ceea ce privește realizarea obiectivelor programului legate de obiectivele și țintele strategiei Europa 2020. Indicatorii de referință vor fi definiți în conformitate cu reglementările pentru politica de coeziune.

Experiența privind cadrul financiar actual arată că multe state membre au dificultăți în a absorbi volume mari de fonduri UE într-o perioadă limitată de timp. Întârzierile în pregătirea proiectelor, în angajamente și cheltuieli sunt cauzele care au dus la un volum important al creditelor rămase neutilizate la sfârșitul actualei perioade de finanțare. Mai mult, situația fiscală din unele state membre a îngreunat și mai mult eliberarea fondurilor pentru a asigura cofinanțarea națională. În vederea creșterii absorbții de fonduri, Comisia propune o serie de măsuri:

· stabilirea la 2,5% din VNB a plafonului ratelor pentru alocările în domeniul coeziunii;

· permiterea unei creșteri provizorii a ratei cofinanțării cu 5 până la 10 puncte procentuale în cazul în care un stat membru beneficiază de asistență financiară în conformitate cu articolul 136 sau 143 din TFUE, reducând astfel eforturile cerute din partea bugetelor naționale într-un moment de consolidare fiscală, menținând, în același timp, același nivel global al finanțării UE;

· includerea în contractele de parteneriat a anumitor condiții cu privire la îmbunătățirea capacității administrative.

Pentru următorul CMF, Comisia propune concentrarea celei mai mari părți din fondurile de coeziune în regiunile și statele membre cele mai sărace. De asemenea, Comisia propune sprijinirea regiunilor care depășesc statutul de „regiune de convergență” prin limitarea reducerii intensității ajutorului care ar putea apărea în cazul în care acestea ar trece imediat la statutul de „regiune de competitivitate”. Prin urmare, Comisia propune ca aceste regiuni să își păstreze două treimi din alocările lor anterioare pentru următoarea perioadă din CMF. Aceste regiuni, împreună cu alte regiuni cu niveluri similare ale PIB (între 75 și 90% din PIB-ul UE) vor constitui o nouă categorie de „regiuni de tranziție”.

Comisia propune să aloce 376 de miliarde EUR pentru perioada 2014-2020 pentru cheltuieli privind instrumentele politicii de coeziune. Această sumă include: · 162.6 miliarde EUR pentru regiunile de convergență; · 38,9 miliarde EUR pentru regiunile de tranziție; · 53,1 miliarde EUR pentru regiunile de competitivitate; · 11,7 miliarde EUR pentru cooperare teritorială; · 68,7 miliarde EUR pentru Fondul de coeziune și 40 de miliarde EUR pentru Facilitatea „Conectarea Europei„ (a se vedea punctul 5.3 de mai jos). Fondul social european (bazat pe formula 25/40/52 pe categorii de regiuni) va reprezenta cel puțin 25% din pachetul de coeziune, fără a se ține cont de Facilitatea „Conectarea Europei” adică 84 miliarde EUR. În afara CFM: · 3 miliarde EUR pentru Fondul european de ajustare la globalizare; · 7 miliarde EUR pentru Fondul de solidaritate al Uniunii Europene.

5.3. Conectarea Europei

O piață unică perfect funcțională depinde de infrastructura modernă și de înaltă performanță care leagă Europa în special în domeniul transporturilor, energiei și tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC).

Se estimează că pentru perioada 2014-2020 sunt necesare aproximativ 200 de miliarde EUR pentru finalizarea rețelelor transeuropene de energie, 540 de miliarde EUR trebuie să fie investite în rețeaua transeuropeană de transport și peste 250 de miliarde EUR în TIC. Deși piața poate și ar trebui să furnizeze o mare parte a investițiilor necesare, trebuie remediate disfuncționalitățile pieței - completarea lacunelor, înlăturarea blocajelor și asigurarea conexiunilor transfrontaliere adecvate. Experiența arată însă că bugetele naționale nu vor acorda niciodată o prioritate suficient de mare investițiilor transfrontaliere desfășurate în mai multe țări, în vederea dotării pieței unice cu infrastructura de care are nevoie. Acesta este încă un exemplu de valoare adăugată a bugetului UE, care poate asigura finanțarea pentru proiectele paneuropene care conectează centrul și periferia în beneficiul tuturor.

Prin urmare, Comisia a decis să propună crearea Facilității „Conectarea Europei” pentru a accelera dezvoltarea infrastructurii de care UE are nevoie. Aceste conexiuni care stimulează creșterea economică vor oferi un acces mai bun la piața internă și vor pune capăt izolării anumitor „insule” economice. De exemplu, acele regiuni ale UE care nu sunt conectate încă la principalele rețele de gaz și de energie electrică depind de investițiile realizate în alte state membre pentru alimentarea lor cu energie. Facilitatea „Conectarea Europei” va contribui în mod esențial la asigurarea securității energetice, garantând accesul paneuropean la diferite surse și la diferiți furnizori, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii. Această facilitate va contribui, de asemenea, la punerea în aplicare a noului concept de coeziune teritorială, introdus prin Tratatul de la Lisabona. Disponibilitatea la nivel european a rețelelor TIC de mare viteză și serviciile TIC paneuropene vor înlătura, de asemenea, fragmentarea pieței unice și vor oferi asistență IMM-urilor în căutarea unor oportunități de creștere în afara pieței lor de origine.

Facilitatea „Conectarea Europei” va finanța infrastructurile prioritare de interes UE identificate în prealabil în domeniul transporturilor, energiei și TIC, precum și infrastructurile fizice și de tehnologie a informației care respectă criterii de dezvoltare durabilă. O primă listă de infrastructuri propuse (verigile lipsă) însoțește prezenta propunere.

Facilitatea „Conectarea Europei” va fi gestionată la nivel central și va fi finanțată dintr-un buget special și prin intermediul unor sume alocate strict pentru transport în cadrul Fondului de coeziune. Ratele de cofinanțare din bugetul UE vor fi mai mari în cazul în care investițiile se desfășoară în regiuni de „convergență ” decât în cazul în care acestea se desfășoară în regiuni de „competitivitate”. Infrastructurile locale și regionale vor fi legate de infrastructurile prioritare ale UE, conectând toți cetățenii, pe întreg teritoriul UE, și pot fi (co)finanțate prin fondurile structurale (FEDER și/sau Fondul de coeziune, în funcție de situația fiecărui stat membru/regiune). Având în vedere deficitul de infrastructură din noile state membre, Comisia a decis să propună o alocare relativ neschimbată pentru Fondul de coeziune. Acest lucru va stimula investițiile în domeniul transporturilor și va sprijini legăturile între acestea și restul UE.

Facilitatea „Conectarea Europei” oferă posibilități de utilizare a instrumentelor inovatoare de finanțare pentru a accelera și asigura investiții mai mari decât cele care ar putea fi realizate doar prin finanțare publică. Comisia va colabora strâns cu BEI și cu alte bănci de investiții publice pentru a reuni finanțarea acestor proiecte. Comisia va promova, în special, utilizarea de obligațiuni pentru proiecte UE[11] ca o modalitate de a avansa realizarea acestor proiecte importante.

Unele dintre proiectele de infrastructură de interes UE vor trebui să treacă prin țările din vecinătate și țările candidate la aderare. Comisia va propune moduri simplificate de conectare și finanțare a acestora printr-o nouă facilitate, în scopul de a asigura coerența între instrumentele interne și externe. Acest lucru implică existența unei serii integrate de norme, astfel încât finanțarea proiectelor relevante să poată fi pusă la dispoziție din diferite rubrici din bugetul UE.

Comisia propune alocarea a 40 de miliarde EUR pentru perioada 2014-2020 pentru Facilitatea „Conectarea Europei”, care să fie suplimentate cu o sumă de 10 miliarde EUR strict alocate investițiilor în domeniul transporturilor în cadrul Fondului de coeziune. Această sumă cuprinde 9,1 miliarde EUR pentru sectorul energetic, 31,6 miliarde EUR pentru transport (inclusiv 10 miliarde EUR din Fondul de coeziune) și 9,1 miliarde EUR pentru TCI.

5.4. O politică agricolă comună eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor

Politica agricolă comună (PAC) este una dintre puținele politici comune cu adevărat europene. Ea este concepută pentru a oferi o activitate agricolă sustenabilă în Europa, prin îmbunătățirea competitivității sale, prin asigurarea unei aprovizionări corespunzătoare și sigure cu produse alimentare, prin conservarea mediului înconjurător și a spațiului rural, oferind totodată un standard de viață echitabil pentru comunitatea agricolă. Ca atare, aceasta înlocuiește cele 27 de politici agricole naționale diferite și reprezintă economii pentru bugetele naționale, datorită faptului că sprijinul direct acordat agricultorilor este furnizat prin intermediul bugetului UE fără a fi nevoie de cofinanțare națională.

Prin modificările propuse cu privire la finanțarea PAC, Comisia o integrează din ce în ce mai mult în strategia Europa 2020, asigurând, în același timp, niveluri stabile de venit pentru agricultorii europeni. Pe viitor, bugetul agricol nu va fi utilizat doar pentru creșterea productivității agricole, pentru asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru comunitatea agricolă, pentru stabilizarea piețelor, garantarea disponibilității aprovizionărilor și pentru asigurarea faptului că acestea ajung la consumatori la prețuri rezonabile, dar aceasta va sprijini, de asemenea, gestionarea durabilă a resurselor naturale, lupta împotriva schimbărilor climatice și dezvoltarea teritorială echilibrată în întreaga Europă. Cele trei componente ale strategiei Europa 2020 – o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii - vor fi integrate în următoarea fază de dezvoltare a PAC.

Modificările propuse de Comisie sunt concepute astfel încât să conducă la un sistem mai just și mai echitabil de sprijin în întreaga UE, prin corelarea agriculturii cu politica de mediu în gestionarea durabilă a mediului rural și prin asigurarea faptului că agricultura continuă să contribuie la o economie rurală dinamică. De-a lungul anilor, un număr de îndatoriri și privilegii au fost incluse în PAC, acestea aparținând în mod corespunzător altor domenii politice. Comisia va profita de ocazia oferită de noul CFM, pentru a redirecționa PAC pe activitățile sale noi și principale. Astfel, de exemplu, fondurile destinate siguranței alimentare au fost transferate la rubrica 3 a bugetului și în viitor ajutorul alimentar destinat persoanelor celor mai defavorizate va fi finanțat de la rubrica 1, unde acesta se încadrează mai bine în raport cu obiectivul strategiei Europa 2020 de reducere a sărăciei. Comisia va propune extinderea domeniului de aplicare a Fondului european de adaptare la globalizare în vederea includerii asistenței pentru fermierii ale căror condiții de trai ar putea fi afectate de globalizare.

Structura de bază pe doi piloni a PAC va fi menținută. Principalele schimbări propuse de Comisie sunt următoarele:

Ecologizarea plăților directe: pentru a garanta că PAC ajută UE să își respecte obiectivele de mediu și de luptă împotriva schimbărilor climatice, dincolo de cerințele de ecocondiționalitate din legislația actuală, 30% din ajutorul direct va fi condiționat de „ecologizare”. Aceasta înseamnă că toți agricultorii trebuie să se angajeze în practici de protejare a mediului, care vor fi definite în legislație și care vor putea face obiectul unor controale. Impactul va fi de a îndrepta sectorul agricol în mod semnificativ către o direcție mai durabilă, în care fermierii să primească ajutoare pentru a furniza bunuri publice pentru concetățenii lor.

Convergența plăților: pentru a garanta o distribuție mai echitabilă a ajutorului direct, ținând cont, în același timp, de diferențele care există încă în nivelurile de salarizare și costurile de producție, nivelurile ajutorului direct pe hectar vor fi adaptate progresiv. Acest lucru va fi realizat în modul următor: pe parcursul perioadei, toate statele membre care au un nivel al plăților directe sub 90% din medie vor acoperi o treime din diferența între nivelul lor actual și acest nivel. Această convergență va fi finanțată în mod proporțional de toate statele membre cu un nivel de plăți directe peste media UE. De asemenea, alocarea fondurilor pentru dezvoltare rurală va fi revizuită pe baza unor criterii mai obiective și mai bine orientate către îndeplinirea obiectivelor politicii. Acest lucru va asigura un tratament mai echitabil al agricultorilor care desfășoară aceleași activități. Pentru a permite PAC să facă față provocărilor legate de particularitățile economice, sociale, de mediu și geografice ale agriculturii europene în secolul XXI și pentru a contribui în mod eficace la obiectivele strategiei Europa 2020, Comisia va face propuneri pentru a asigura flexibilitate între cei doi piloni.

Plafonarea nivelului plăților directe prin limitarea nivelului de bază al ajutorului direct pentru venit pe care exploatațiile agricole de dimensiuni mari îl pot primi, ținând seama, în același timp, de economiile de scară ale unor structuri mai mari și de locurile de muncă directe pe care aceste structuri le generează. Comisia propune ca economiile să fie reutilizate în alocarea bugetară pentru dezvoltarea rurală și menținute în cadrul pachetelor naționale ale statelor membre din care acestea provin.

Comisia consideră că aceste noi elemente pot fi incluse în cadrul actualei structuri pe doi piloni a PAC. Viitoarea PAC va avea, prin urmare, un prim pilon mai ecologic și cu o distribuție mai echitabilă și un al doilea pilon concentrat mai mult asupra competitivității și inovării, asupra schimbărilor climatice și asupra mediului. O mai bună direcționare a politicilor ar trebui să conducă la o utilizare mai eficientă a resurselor financiare disponibile. Cel de-al doilea pilon al PAC, care se referă la dezvoltarea rurală, va contribui în continuare la acoperirea anumitor nevoi naționale și/sau regionale, reflectând, în același timp, prioritățile UE, și va face obiectul acelorași dispoziții prevăzute în strategia Europa 2020 axată pe condiționalitate în funcție de performanțe, ca și celelalte fonduri structurale. În perioada de după 2013, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) va fi inclus în cadrul strategic comun pentru toate fondurile structurale și în contractele prevăzute cu toate statele membre. Acordând o atenție mai mare dimensiunii teritoriale a dezvoltării socioeconomice și reunind toate fondurile UE disponibile într-un singur contract, dezvoltarea economică a zonelor rurale din întreaga UE va beneficia de mai mult sprijin în viitor.

În sfârșit, Comisia propune restructurarea măsurilor de piață care se află în prezent în primul pilon al PAC. Astăzi, agricultura europeană se confruntă cu o serie de provocări, în special cu nevoia de a reacționa la situații neprevăzute sau de a facilita adaptările impuse de acordurile comerciale internaționale. Din aceste motive, Comisia propune crearea a două instrumente în afara cadrului financiar multianual, care vor face obiectul acelorași proceduri rapide precum rezerva pentru ajutoare de urgență (RAU): un mecanism de urgență pentru a reacționa la situațiile de criză (de exemplu o problemă de siguranță alimentară) și un nou domeniu de aplicare pentru Fondul european de adaptare la globalizare.

Comisia propune alocarea a 281,8 miliarde EUR pentru pilonul I al politicii agricole comune și a 89,9 milioane EUR pentru dezvoltare rurală în perioada 2014-2020. Această finanțare va fi completată cu o sumă suplimentară de 15,2 miliarde EUR: · 4,5 miliarde EUR pentru cercetare și inovare în materie de siguranță alimentară, bioeconomie și agricultură sustenabilă (în Cadrul strategic comun pentru cercetare și inovație); · 2,2 miliarde EUR pentru siguranță alimentară în cadrul rubricii 3; · 2,5 miliarde EUR pentru ajutor alimentar în beneficiul persoanelor celor mai defavorizate în cadrul rubricii I; · 3,5 miliarde EUR într-o nouă rezervă pentru situații de criză în sectorul agricol; · până la 2,5 miliarde EUR din Fondul european de adaptare la globalizare

5.5. Investind în capitalul uman

Obiectivele principale ale strategiei Europa 2020 privind creșterea școlarizării terțiare și reducerea abandonului școlar timpuriu nu vor fi atinse fără o investiție mai mare în capitalul uman. Cele mai mari contribuții financiare din bugetul UE pentru investițiile în oameni provin din Fondul social european. Dincolo de activitățile sale, este posibilă creșterea sprijinului UE pentru toate nivelurile de educație și formare formală (școală, învățământ superior, formare profesională, formare continuă), precum și pentru activitățile de educație și de formare informală și formală. Unul dintre principalele succese ale programului de învățare de-a lungul vieții (LLP) și ale programelor Erasmus Mundus și Tineret este o mai mare mobilitate transnațională în scop educațional. În vederea îmbunătățirii competențelor și contribuirii la abordarea nivelurilor ridicate ale șomajului în rândul tinerilor din multe state membre, acțiunile sprijinite în prezent în cadrul programului Leonardo, care îi ajută pe cetățeni să beneficieze de educație și de formare într-o altă țară din UE în domenii precum învățământul profesional inițial, precum și să dezvolte și să transfere politici inovatoare de la un stat membru la altul, vor fi intensificate în cadrul următoarei perioade a CFM. În prezent, sprijinul financiar disponibil pentru cei care doresc să studieze la nivel de master într-un alt stat membru, este foarte redus. Comisia va propune elaborarea, cu implicarea BEI, a unui program inovator pentru a furniza garanții pentru studenții care își efectuează studiile de masterat în altă țară. Prin urmare, Comisia propune consolidarea programelor comunitare pentru educație și formare, precum și majorarea finanțării alocate pentru aceste activități.

Finanțarea UE pentru cultură și activități mass media susține patrimoniului cultural comun al europenilor și acționează în vederea intensificării circulației operelor creative europene atât în interiorul, cât și în afara UE. Programele actuale joacă un rol unic în stimularea cooperării transfrontaliere, promovând învățarea inter pares și profesionalizând aceste sectoare. Rolul economic tot mai preponderent al culturii și al industriilor creative corespunde obiectivelor strategiei Europa 2020.

Cu toate acestea, actuala arhitectură a instrumentelor și programelor este fragmentată. Aceasta a fost caracterizată de o creștere a numărului de proiecte de mică anvergură, unele dintre acestea neavând masă critică pentru a avea un impact de durată. De asemenea, există unele suprapuneri între acțiuni – acest lucru a dus la creșterea costurilor de gestionare și a derutat potențialii solicitanți.

Prin urmare, Comisia propune raționalizarea și simplificarea structurii actuale, propunând un singur program integrat în domeniul educației, formării profesionale și tineretului. Se va pune accentul pe dezvoltarea competențelor și pe mobilitatea capitalului uman. Pentru aceleași motive se va urmări, de asemenea, obținerea unei sinergii în programele din domeniul culturii.

Procesele de depunere a cererilor, precum și monitorizarea și evaluarea proiectelor vor fi simplificate, inclusiv prin gestionarea proiectelor de către agențiile naționale.

Comisia propune alocarea a 15,2 miliarde EUR în domeniul educației și formării profesionale și a 1,6 miliarde EUR în domeniul culturii pentru perioada 2014-2020. Această finanțare va fi completată de un sprijin important pentru educație și formare profesională din fondurile structurale. De exemplu, în perioada 2007-2013, aproximativ 72,5 miliarde EUR au fost cheltuiți în materie de educație și formare în toate regiunile Europei și niveluri similare de cheltuieli pot fi estimate în viitor.

5.6. Abordarea provocărilor migrației

Politicile din domeniul afacerilor interne, care acoperă securitatea, migrația și gestionarea frontierelor externe, au crescut în mod constant în importanță în ultimii ani. Acesta este, de asemenea, unul dintre domeniile care au cunoscut schimbări importante în temeiul Tratatului de la Lisabona. Importanța acestora a fost confirmată de Programul de la Stockholm[12] și de planul de acțiune aferent[13].

Obiectivul de a crea un spațiu fără frontiere interne, în care cetățenii UE și resortisanții țărilor terțe, cu drepturi legale de intrare și de ședere să poată intra, să se poată deplasa, să poată să trăiască și să muncească având încredere că drepturile le sunt pe deplin respectate, iar securitatea le este garantată, au o importanță capitală. În același timp, îngrijorarea publică cu privire la imigrația ilegală și integrare a crescut. O politică prospectivă în domeniul imigrației legale și al integrării sunt esențiale pentru a spori competitivitatea și coeziunea socială a UE, îmbogățind societățile noastre și creând șanse pentru toți. Realizarea unui sistem european comun de azil mai eficient și mai sigur, care să reflecte valorile noastre rămâne o prioritate. În ansamblu, acesta este un domeniu în care există o valoare adăugată evidentă în mobilizarea bugetului UE.

Pentru următorul cadru financiar multianual, Comisia propune simplificarea structurii instrumentelor de cheltuieli prin reducerea numărului de programe la o structură pe doi piloni – crearea unui Fond pentru migrație și azil și a unui Fond pentru securitate internă. Ambele fonduri vor avea o dimensiune externă care asigură continuitatea finanțării începând din UE și continuând în țările terțe, de exemplu, cu privire la reinstalarea refugiaților, readmisia și programele de protecție regională. Comisia prevede, de asemenea, trecerea de la programarea anuală la programarea multianuală, având ca rezultat reducerea volumului de muncă al Comisiei, al statelor membre și al beneficiarilor finali.

Tratatul de la Lisabona prevede cooperarea UE în lupta împotriva rețelelor criminale, traficul de persoane și traficul de droguri și de arme, precum și în ceea ce privește protecția civilă, pentru a asigura o mai bună protecție a persoanelor și a mediului în cazul catastrofelor majore naturale sau provocate de om. Creșterea numărului de catastrofe care afectează cetățenii europeni fac necesară o acțiune sistematică sporită la nivel european. Prin urmare, Comisia propune creșterea eficienței, a coerenței și a vizibilității reacției UE în caz de catastrofe.

Comisia propune alocarea a 8,2 miliarde EUR pentru perioada 2014-2020 în domeniul afacerilor interne și a 455 milioane EUR pentru protecția civilă europeană și pentru Capacitatea europeană de răspuns în situații de urgență.

5.7. UE ca actor global

Evenimentele din afara frontierelor UE pot avea și în fapt au o influență directă asupra prosperității și securității cetățenilor UE. Prin urmare, este în interesul UE să se implice în mod activ în influențarea lumii din jurul nostru, inclusiv prin utilizarea instrumentelor financiare.

Tratatul de la Lisabona marchează un nou început în relațiile UE cu restul lumii. Crearea postului de Înalt Reprezentant, care este și vicepreședinte al Comisiei, cu un puternic rol de coordonare, provine din dorința de a avea o interacțiune unitară și eficientă cu partenerii noștri internaționali, pe baza principiilor directoare ale democrației, statului de drept, drepturilor omului și libertăților fundamentale, demnității umane, egalității și solidarității, precum și a respectării principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional. UE va continua promovarea și apărarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept în străinătate. Acesta este un aspect important al acțiunii externe a UE în apărarea valorilor sale.

O altă prioritate cheie este respectarea angajamentului oficial al UE de a angaja 0,7% din produsul național brut (PNB) dezvoltării teritoriilor de peste mări prin menținerea unei cote din bugetul UE în cadrul eforturilor comune întreprinse de UE în ansamblul său până în 2015, contribuind astfel în mod hotărâtor la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului. Va fi creat un instrument panafrican în cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD), în vederea sprijinirii punerii în aplicare a strategiei comune Africa-Europa, punându-se accentul pe valoarea adăugată clară a activităților transregionale și transcontinentale. Acest instrument va fi suficient de flexibil încât să primească contribuțiile statelor membre ale UE, ale statelor africane, ale instituțiilor financiare și ale sectorul privat. În plus, Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD) va pune accentul pe eradicarea sărăciei și îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) în regiunile relevante ale lumii.

Implicarea UE trebuie să fie adaptată în funcție de circumstanțele individuale. Partenerii noștri diferă de la economiile dezvoltate la țările cel mai puțin dezvoltate care au nevoie de asistență specifică din partea UE. În conformitate cu recenta sa comunicare privind Politica europeană de vecinătate[14], UE s-a angajat pe termen lung să instituie un spațiu de stabilitate, prosperitate și democrație în propria sa de vecinătate. Evoluțiile istorice în lumea arabă necesită, de asemenea, investiții susținute pentru a sprijini procesul de transformare care este în mod clar și în interesul nostru și în interesul lor. UE își va intensifica activitatea în domeniul prevenirii crizelor pentru menținerea păcii și consolidarea securității internaționale.

Instrumentele noastre pot facilita, de asemenea, angajamentul UE față de țările terțe pe teme care sunt de interes mondial, cum ar fi schimbările climatice, protecția mediului, migrația ilegală și instabilitatea regională și pot permite UE să reacționeze rapid și eficient la catastrofele naturale și provocate de om în întreaga lume. În acest context, UE se angajează să contribuie din punct de vedere financiar la respectarea angajamentelor sale internaționale privind schimbările climatice și biodiversitatea. Un proces major de raționalizare a instrumentelor a avut loc în 2003 și a început să furnizeze rezultate mai eficiente. Comisia consideră că o nouă modificare majoră a arhitecturii legislative nu este necesară pentru următoarea perioadă a CFM, deși sunt propuse câteva îmbunătățiri iar investiția totală este intensificată.

În vederea reflectării schimbărilor în curs de desfășurare pe plan internațional, Comisia propune să reorienteze finanțarea programelor în țările industrializate și emergente și să creeze în schimb, un nou instrument de parteneriat pentru a ne sprijini interesele economice în restul lumii. Acest lucru poate oferi posibilități sporite pentru întreprinderile din UE, prin promovarea schimburilor comerciale și a convergenței reglementărilor în acele cazuri în care finanțarea poate contribui la consolidarea relațiilor economice ale Uniunii în lume. Aceasta va garanta faptul că întreprinderile europene pot beneficia de transformarea economică ce are loc în multe părți ale lumii, care creează posibilități inegalabile, dar în care concurența este, de asemenea, foarte strânsă.

Ajutorul umanitar al UE este acum recunoscut în Tratatul de la Lisabona, ca o politică de sine stătătoare în domeniul acțiunilor externe ale UE, aducând un nivel ridicat de valoare adăugată. O abordare coerentă, complementară și coordonată a UE, în ceea ce privește acordarea ajutoarelor umanitare garantează că resursele limitate sunt utilizate eficient pentru a răspunde nevoilor identificate, și sprijină dinamismul unui răspuns umanitar internațional mai eficace. Creșterea numărului de catastrofe naturale sau provocate de om și impactul lor economic solicită o acțiune sistematică la nivel european în vederea consolidării pregătirii și a capacităților de reacție, atât în interiorul, cât și în exteriorul UE. Comisia propune ca prevenirea și gestionarea, precum și reacția la situațiile de criză să fie realizate cu ajutorul instrumentului de ajutor umanitar și al mecanismului de protecție civilă prin care se reacționează în situația catastrofelor naturale sau provocate de om, care vor continua atât timp cât se fac simțite efectele schimbărilor climatice.

Comisia consideră că instrumentele de finanțare în anumite domenii de politică, cum ar fi educația și migrația, ar trebui utilizate, de asemenea, pentru a sprijini acțiuni în țări terțe datorită avantajelor evidente rezultate din raționalizarea și simplificarea abordării.

Comisia propune alocarea a 70 de miliarde EUR pentru perioada 2014-2020 pentru instrumente externe. Și în afara CFM: · Fondul european de dezvoltare (țările ACP), 30 de miliarde EUR; · Fondul european de dezvoltare (țările și teritoriile de peste mări), 321 de milioane EUR; · Fondul pentru climatul global și biodiversitate; · Rezerva pentru ajutoare de urgență, 2,5 miliarde EUR.

5.8. Elemente cu un statut specific

Există diferite modalități de finanțare a activităților desfășurate în numele UE sau ca parte a politicilor UE. Din diverse motive, unele activități sunt finanțate printr-un algoritm bugetar diferit sau doar de unele state membre. În prezenta propunere de CFM, Comisia atrage atenția, de asemenea, asupra unei serii de propuneri de cheltuieli cu un statut specific.

5.8.1. Fondul european de dezvoltare

Fondul european de dezvoltare (FED) finanțează ajutorul pentru dezvoltare acordat în favoarea țărilor partenere ale UE în curs de dezvoltare. Acesta a fost în mod tradițional finanțat în afara bugetului UE pentru a reflecta relațiile istorice speciale pe care anumite state membre le au cu diferite părți ale lumii. Comisia consideră că, în contextul actual, în care Acordul de la Cotonou (în temeiul căruia FED acordă ajutor țărilor ACP) va expira în 2020, sunt reunite condițiile pentru integrarea deplină a FED în buget. Cu toate acestea, pentru a crea perspectiva viitoarei integrări, Comisia va lua în considerare propunerea de a apropia și mai mult algoritmul de contribuție la FED de cel folosit în cazul bugetului UE. Aceasta va contribui, de asemenea, la sporirea vizibilității sumelor absolute puse la dispoziție în cadrul ajutorului pentru dezvoltare. Se propune, de asemenea, îmbunătățirea controlului democratic asupra FED prin alinierea acestuia la ICD, ținând cont, în același timp, de caracterul specific al acestui instrument.

5.8.2. Proiecte de mare anvergură

Experiența dobândită de-a lungul timpului, a arătat că proiectele de mare anvergură, de interes pentru UE, tind să fie prea costisitoare pentru bugetul de dimensiuni mici al UE. Dat fiind caracterul lor specific, acestea depășesc adesea estimările inițiale ale costurilor, nevoia ulterioară de a găsi finanțare suplimentară ducând la necesitatea de a redistribui fondurile care fuseseră deja alocate pentru alte nevoi prioritare. Aceasta nu este o soluție sustenabilă și prin urmare, Comisia a decis să formuleze propuneri alternative pentru finanțarea viitoare a proiectelor științifice de mare anvergură, făcând o distincție între Galileo și alte proiecte.

UE este unicul proprietar al proiectului Galileo și un buget suficient pentru necesitățile sale viitoare a fost propus ca parte a acestui pachet. Vor fi necesare eforturi continue pentru menținerea costurilor sub control. Acest lucru se va realiza prin Regulamentul de stabilire a CFM. La începutul următorului cadru financiar, faza de implementare completă și etapa operațională a proiectului ar trebui atinse, moment în care ar trebui să fie luate în considerare noi măsuri de guvernare pe termen lung.

Pentru proiecte precum ITER și GMES, în cazul cărora costurile și/sau depășirile de costuri sunt prea mari pentru a fi suportate doar de bugetul UE, Comisia propune să se prevadă finanțarea lor în afara CFM după 2013. Acest lucru va permite UE să continue să își îndeplinească pe deplin angajamentele internaționale.

6. Instrumente și punere în aplicare 6.1. Simplificare în vederea îmbunătățirii aplicării

Procedurile de punere în aplicare și cerințele de control ale programelor UE trebuie să fie eficace în asigurarea responsabilității, însă acestea trebuie să fie, de asemenea, eficiente din punct de vedere al costurilor. Modificările efectuate de-a lungul anilor au dat naștere unui sistem care este considerat în prezent ca fiind prea complicat, descurajând adesea participarea și/sau întârziind punerea în aplicare. În aceste condiții, Comisia a decis să propună simplificări radicale în tot cuprinsul viitorului CFM. În acest context, este important ca viitoarele temeiuri juridice ale tuturor programelor sectoriale să realizeze un echilibru potrivit între obiectivele de politică, mijloacele de realizare și costurile de administrare și control. În special, condițiile pentru atingerea obiectivelor de politică vor fi stabilite într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor, asigurându-se, în același timp, condiții clare de eligibilitate, responsabilitate și un nivel adecvat de control care să limiteze la un nivel rezonabil și la un cost rezonabil, riscul de erori și expunerea la fraudă.

Simplificarea semnificativă a utilizării finanțării UE va fi necesita eforturi reunite din partea tuturor instituțiilor, pentru revizuirea atât a normelor generale din Regulamentul financiar, cât și a reglementărilor sectoriale în curs de pregătire. Cu toate acestea, eforturile de simplificare la nivelul UE nu își vor produce efectele depline dacă nu vor fi însoțite de eforturi depuse în paralel la nivel național, de exemplu, în domeniul gestiunii partajate. Comisia va emite o comunicare specială privind simplificarea la sfârșitul anului 2011, odată ce toate propunerile sale specifice sectorului au fost depuse.

6.1.1. Reducerea numărului de programe

O primă posibilitate de a atinge acest obiectiv este aceea de a reduce numărul de programe și de instrumente distincte; obiectivele de politică multiple pot fi atinse fără a multiplica inutil numărul de instrumente necesare realizării acestora și fără diferențe mari între programe în ceea ce privește normele de gestionare. Programele complexe care nu au fost puse în aplicare cu succes, fie vor fi reconcepute într-o formă simplificată și mai eficientă, fie vor fi abandonate. Această abordare este propusă în anumite domenii – afaceri maritime și pescuit, justiție și drepturi fundamentale, afaceri interne, educație și cultură.

6.1.2. Gruparea instrumentelor diferite într-un cadru unic

Un alt mod de a simplifica gestionarea programelor este de a le grupa într-un cadru unic cu norme comune, menținând excepțiile sau particularitățile la un nivel minim. De exemplu:

· Comisia propune reunirea celor trei surse principale de finanțare pentru cercetare și inovare [Al 7-lea program-cadru în curs, partea curentă privind inovarea din Programul pentru competitivitate și inovare și Institutul European de Inovare și Tehnologie (IET)] într-un singur cadru strategic comun pentru cercetare și inovare (CSF).

· În cazul fondurilor gestionate partajat - FEDER, FSE, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și viitorul Fond pentru afaceri maritime și pescuit - un cadru strategic comun va înlocui abordarea curentă de instituire a unor seturi distincte de orientări strategice pentru diferite instrumente.

6.1.3. Externalizare

Comisia propune, de asemenea, utilizarea opțiunii unui recurs mai sistematic la agențiile executive existente. Așa cum a confirmat Curtea de Conturi, aceste agenții oferă servicii mai bune și consolidează vizibilitatea UE. Acest instrument este deosebit de relevant pentru continuarea programelor mai mici în curs, care încă nu au fost încă externalizate și care implică o masă critică de operațiuni omogene sau standardizate, realizându-se astfel economii de scară. Aceasta nu înseamnă crearea de noi agenții executive, ci revizuirea, după caz, a mandatului celor existente. Această abordare este urmată, de exemplu, în propunerile de programe în domeniul educației și culturii.

6.1.4. Integrarea priorităților în cadrul politicilor

Realizarea în mod optim a obiectivelor în anumite domenii de politică – inclusiv combaterea schimbărilor climatice, mediul, politica de protecție a consumatorilor, sănătatea și drepturile fundamentale - depinde de integrarea priorităților într-o serie de instrumente din alte domenii de politică. De exemplu, schimbările climatice și obiectivele de mediu trebuie să se reflecte în instrumente pentru a garanta că acestea contribuie la realizarea unei economii eficiente, cu emisii scăzute de carbon și rezistentă la schimbările climatice, care va spori competitivitatea Europei, va crea mai multe locuri de muncă și mai ecologice, va consolida securitatea energetică și va fi benefică pentru sănătate. În domeniul cooperării pentru dezvoltare, aspectele legate de climă și mediu, în special de biodiversitate, vor fi integrate în toate programele relevante.

Prin urmare, cota aferentă din bugetul UE va crește ca urmare a integrării eficiente în toate politicile importante ale UE (cum ar fi coeziunea, cercetarea și inovarea, agricultura și cooperarea externă). Întrucât aceeași acțiune poate și ar trebui să aibă scopul de a realiza mai multe obiective în același timp, integrarea va promova sinergiile în utilizarea finanțării pentru diverse priorități și va avea ca rezultat creșterea coerenței și a rentabilității cheltuielilor.

6.1.5. O administrație mai eficientă

Cheltuielile administrative reprezintă în prezent 5,7% din cheltuielile curente. Acest buget finanțează toate instituțiile Uniunii Europene – Parlamentul European (20%), Consiliul European și Consiliul (7%), Comisia (40%) și instituțiile și organismele mai mici (15%). În ceea ce o privește, Comisia a depus eforturi considerabile în ultimii zece ani pentru reformarea gestionării resurselor sale umane și bugetare și pentru a asigura o mai mare eficiență a utilizării acestora. Numai reforma din 2004 a adus economii de 3 miliarde EUR începând cu anul 2004 și, prin efectele ulterioare ale procesului de reformă, se vor obține economii suplimentare în valoare de 5 miliarde EUR până în 2020. Ca parte a angajamentului său de a limita costurile de administrare a politicilor UE, Comisia și-a desfășurat activitatea, începând din 2007, pe baza unei „creșteri zero” a resurselor umane.

Comisia propune simplificarea și raționalizarea suplimentară a administrării instituțiilor, agențiilor și organismelor UE pentru ca organizația să devină mai modernă, eficientă și dinamică în conformitate cu obiectivele strategiei Europa 2020. Conștientă de presiunile exercitate asupra bugetelor statelor membre și ținând cont de reducerile de cheltuieli administrative publice la nivel național, Comisia și-a revizuit cheltuielile administrative în cadrul instituțiilor, pentru a identifica surse suplimentare de eficientizare și de reducere a costurilor. Comisia a decis să propună o reducere cu 5% a efectivelor de personal din fiecare instituție/serviciu, agenție sau alt organism, ca parte integrantă a următorului CFM. Împreună cu alte creșteri ale eficienței, acesta va menține ponderea costurilor administrative în următorul CFM la un minimum.

Fără să aștepte până în 2014, atunci când va începe următorul CFM, Comisia a decis să propună o serie de modificări la Statutul funcționarilor, aplicabil funcționarilor publici din instituțiile UE. Acestea includ o nouă metodă de calcul a adaptării salariilor, o creștere a numărului de ore de lucru (de la 37,5 la 40 de ore pe săptămână) fără o ajustare compensatorie a salariilor, creșterea vârstei de pensionare și modernizarea anumitor condiții depășite în conformitate cu tendințele similare din administrațiile statelor membre. Comisia pregătește un proiect de regulament, care va fi mai întâi discutat cu reprezentanții personalului, ca parte a procesului normal de dialog social și apoi va fi prezentat oficial Parlamentului European și Consiliului în vederea adoptării cât mai curând posibil.

7. Durata, structura și flexibilitatea cadrului financiar multianual

Luând în considerare poziția Parlamentului European, Comisia a decis să propună un orizont de timp de șapte ani pentru următorul CFM. Aceasta va consolida legătura cu îndeplinirea la timp a obiectivelor strategiei Europa 2020. Comisia va prezenta în 2016 o evaluare a punerii în aplicare a cadrului financiar, însoțită, dacă este necesar, de propuneri corespunzătoare. Comisia propune ca rubricile utilizate în cadrul financiar 2007-2013 să fie redefinite pentru a reflecta obiectivele strategiei Europa 2020.

Comisia este de acord cu Parlamentul European, în privința faptului că este necesară o mai mare flexibilitate în cadrul și între rubricile bugetare pentru a permite Uniunii Europene să facă față unor noi provocări și pentru a facilita procesul decizional în cadrul instituțiilor. Prin urmare, Comisia propune cinci instrumente în afara cadrului financiar (Rezerva pentru ajutoare de urgență, Instrumentul de flexibilitate, Fondul de solidaritate și Fondul european de adaptare la globalizare, precum și un nou instrument pentru reacția la situațiile de criză în agricultură), la care se adaugă unele modificări suplimentare care sunt prezentate în propunerile care însoțesc Regulamentul CFM și noul Acord interinstituțional privind cooperarea în chestiunile bugetare și buna gestiune financiară. În afară de aceasta, viitoarele temeiuri juridice pentru diferitele instrumente vor propune utilizarea frecventă a actelor delegate pentru a permite o mai mare flexibilitate în gestionarea politicilor în cursul perioadei de finanțare, respectând, în același timp, prerogativele celor două componente ale autorității legislative.

Pe de altă parte, gestionarea programelor trebuie să țină seama într-o măsură mai mare de necesitatea unei planificări mai riguroase a cheltuielilor viitoare și trebuie să evite o creștere accentuată a întârzierilor plăților viitoare. Prin urmare, Comisia va propune măsuri pentru a asigura norme mai stricte pentru planificarea financiară și gestionarea programelor finanțate de UE, în special în cadrul fondurilor structurale, luând, de asemenea, în considerare responsabilitățile statelor membre în gestionarea acestor fonduri.

8. Concluzie

Comisia propune în textele legislative de însoțire un regulament de adoptare a noului cadru financiar multianual, un acord interinstituțional (AII) privind chestiunile bugetare și buna gestiune financiară și o decizie privind resursele proprii (cu legislația relevantă de punere în aplicare).

În următoarele luni până la sfârșitul anului 2011, abordarea evidențiată în prezenta comunicare va fi detaliată în propunerile legislative pentru programele și instrumentele de cheltuieli în domeniile individuale de politică.

Parlamentul European și Consiliul sunt invitate să aprobe orientările stabilite în prezenta comunicare și să ia măsurile necesare în cadrul procesului de negociere pentru a se asigura că actele legislative relevante, inclusiv programele și instrumentele sectoriale de cheltuieli, au fost adoptate la timp pentru a permite buna aplicare a noului cadru financiar multianual la 1 ianuarie 2014. Comisia va propune modificările necesare la prezentul cadru, în cazul în care, astfel cum se preconizează, Republica Croația devine stat membru al Uniunii Europene înaintea intrării în vigoare a următorului cadru financiar multianual.

[1]               Rezoluția Parlamentului European din 8 iunie 2011 pe tema Investiții în viitor: un nou cadru financiar multianual (CFM) pentru o Europă competitivă, durabilă și favorabilă incluziunii.

[2]               A se vedea, de exemplu, detaliile privind procesul de consultare înainte de adoptarea revizuirii bugetare a Uniunii Europene, http://ec.europa.eu/budget/reform/issues/read_en.htm

[3]               Detalii privind evaluarea de către Comisie a cheltuielilor în cadrul CFM 2007-2013 și analiza impactului propunerilor curente sunt prezentate în documentul însoțitor de lucru al serviciilor Comisiei SEC (2011) 868.

[4]               Rezoluția Parlamentului European din 8 iunie 2011 referitor la Investiții în viitor: un nou cadru financiar multianual (CFM) pentru o Europă competitivă, durabilă și favorabilă incluziunii.

[5]               Concluziile Consiliului European din 29 octombrie 2010.

[6]               COM (2010) 700.

[7]               Pentru detalii, a se vedea documentul însoțitor, document de lucru al serviciilor Comisiei SEC (2011) 876.

[8]               COM (2011) 510.

[9]               Pentru exemple ale valorii adăugate a cheltuielilor UE a se vedea documentul însoțitor, document de lucru al serviciilor Comisiei SEC (2011) 867.

[10]             A se vedea Raportul pe anul 2011 privind competitivitatea Uniunii inovării, SEC (2011) 739.

[11]             Pentru detalii suplimentare, a se vedea documentul însoțitor, document de lucru al serviciilor Comisiei SEC (2011) 868.

[12]             Documentul Consiliului 17024/09.

[13]             COM (2010) 171.

[14]             COM (2011) 303.

CUPRINS

Agricultură și dezvoltare rurală..................................................................................................... 3

Cetățeni...................................................................................................................................... 7

Protecție civilă............................................................................................................................ 9

Politici climatice.......................................................................................................................... 12

Competitivitate și IMM-uri........................................................................................................ 17

Uniune Vamală și impozitare...................................................................................................... 22

Coeziune economică, socială și teritorială................................................................................... 25

Educație și cultură.................................................................................................................... 30

Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale.............................................................................. 34

Mediu......................................................................................................................................... 39

Acțiune externă......................................................................................................................... 44

Lupta împotriva fraudei............................................................................................................... 50

Sănătate și consumatori............................................................................................................. 52

Afaceri interne............................................................................................................................ 55

Infrastructură – Mecanismul „Conectarea Europei”...................................................................... 58

Instrumente financiare inovatoare................................................................................................. 79

Justiție...................................................................................................................................... 82

Politica în domeniul maritim și al pescuitului................................................................................. 84

Cercetare și inovare................................................................................................................... 87

Administrație............................................................................................................................. 92

Agricultură și dezvoltare rurală

1. Obiective de politică

Agricultura și pădurile acoperă vasta majoritate a teritoriului UE și au un rol-cheie în ceea ce privește sănătatea economiilor rurale și peisajul rural. Agricultorii îndeplinesc numeroase funcții diferite, de la producția de produse agricole alimentare și nealimentare la gestionarea peisajului rural, conservarea mediului natural și turism.

Politica agricolă comună (PAC) vizează asigurarea unui sector agricol modern, durabil și eficient în Europa. Scopul său este de a promova competitivitatea sectorului, de a asigura o aprovizionare cu alimente adecvată și sigură și de a proteja mediul și peisajul rural, oferind totodată un standard de viață echitabil pentru comunitatea agricolă.

PAC este o politică cu adevărat europeană. În loc să gestioneze 27 de politici și bugete separate pentru agricultură, statele membre își pun în comun resursele pentru a gestiona o singură politică europeană, cu un buget unic european. Rezultă, în mod firesc, că bugetul PAC reprezintă o parte semnificativă din bugetul UE. Această abordare este însă mai eficientă și mai rentabilă decât o abordare națională necoordonată.

În prezent, agricultura europeană trebuie să facă față mai multor provocări. În ultimii ani, prețurile agricole au crescut cu 50 %, dar prețurile energiei și ale îngrășămintelor au crescut cu 200 % și, respectiv, 150 %. Rezultatul a fost o scădere dramatică și pe termen lung a veniturilor agricole. Sectorul trebuie, de asemenea, să facă față provocărilor reprezentate de schimbările climatice și de degradarea mediului, precum și preocupărilor presante legate de securitatea alimentară, echilibrul teritorial și urmărirea obiectivelor de creștere durabilă.

Confruntată cu aceste provocări, PAC a evoluat semnificativ în ultimii ani. Reforma viitoare va continua acest proces și se va concretiza în formularea unei politici mai moderne și mai ecologice, în măsură să contribuie activ la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 prin stimularea potențialului economic în zonele rurale, prin dezvoltarea de piețe și locuri de muncă locale, prin acompanierea procesului de restructurare din agricultură și prin ajutorul pentru venit acordat agricultorilor, astfel încât să se mențină un sector agricol durabil în toată Europa.

PAC reformată va promova o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii prin promovarea utilizării eficiente a resurselor pentru a menține baza de producție pentru produsele alimentare, hrana pentru animale și energiile regenerabile în întreaga UE; prin stimularea acțiunilor de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea, în vederea protejării ecosistemelor și a combaterii pierderii biodiversității; și prin susținerea diversificării activităților economice în zonele rurale pentru a promova o dezvoltare teritorială echilibrată în întreaga Europă.

2. Instrumente

Comisia propune menținerea structurii actuale a PAC, cu cei doi piloni ai săi:

· Pilonul I va continua să furnizeze un sprijin direct pentru agricultori și să sprijine măsurile de piață. Sprijinul direct și măsurile de piață sunt finanțate integral din bugetul UE, astfel încât să se asigure aplicarea unei politici comune pe întreg teritoriul pieței unice și să se permită aplicarea unui sistem integrat de administrare și control.

· Pilonul II al PAC va continua să furnizeze bunuri publice de mediu specifice, să amelioreze competitivitatea sectoarelor agricol și forestier și să promoveze diversificarea activității economice și calitatea vieții în zonele rurale. Statele membre au o anumită flexibilitate în ceea ce privește formularea măsurilor, bazându-se pe nevoile specifice naționale și regionale, reflectând însă în același timp prioritățile Uniunii. Măsurile din cadrul pilonului II sunt cofinanțate de statele membre, ceea ce contribuie la garantarea îndeplinirii obiectivelor subiacente și consolidează efectul de pârghie al politicii de dezvoltare rurală. Pilonul II contribuie, de asemenea, la obiectivele de coeziune ale UE prin rate mai ridicate de cofinanțare pentru regiunile mai sărace din UE.

În cadrul definit de această structură pe doi piloni, configurarea politicii va fi modernizată și simplificată în profunzime, pentru a asigura o politică mai echitabilă și mai ecologică, coerentă cu obiectivele Strategiei Europa 2020.

Printre elementele principale ale reformei se vor număra:

· O distribuție mai echitabilă a ajutorului direct pentru venit

Din motive istorice, nivelul ajutorului direct acordat agricultorilor din UE la hectar diferă considerabil de la un stat membru la altul. De exemplu, media plăților directe pentru hectarul de teren potențial eligibil și per beneficiar pentru anul 2013 este de 94,7 EUR în Letonia și de 457,5 EUR în Țările de Jos. Media UE-27 este de 269,1 EUR.

PAC reformată va include un sistem de „convergență” pentru a reduce aceste discrepanțe și pentru a promova o distribuție mai echitabilă a sprijinului financiar. Această reechilibrare a sprijinului este un element important al reformei, vizând o utilizare mai eficace a resurselor bugetare prin plăți directe mai echitabil și mai bine direcționate, precum și o mai bună corelare între repartizarea viitoare a sprijinului pentru dezvoltarea rurală și obiectivele de politică. Acest obiectiv va fi realizat în modul următor: în decursul acestei perioade, toate statele membre cu un nivel al plăților directe sub 90 % din media UE-27 vor reduce cu o treime decalajul dintre nivelul lor actual și nivelul de 90 % din media plăților directe din UE.

Alocarea ajutorului pentru dezvoltare rurală va fi, de asemenea, modernizată, repartizarea fiind făcută pe baza unei serii de criterii economice și teritoriale obiective, care reflectă viitoarele obiective de politică economică, socială, de mediu și teritorială.

· Ecologizarea plăților directe

Ecologizarea obligatorie a plăților directe reprezintă un element fundamental al reformei. Aceasta va îmbunătăți performanțele de mediu ale sectorului și ilustrează clar modul în care PAC reformată își va aduce contribuția la o gamă mai largă de priorități ale Uniunii.

Mai precis, în viitor, 30 % din plățile directe vor fi condiționate de respectarea unei serii de practici ecologice, mai stricte decât cerințele de ecocondiționalitate.

· Sprijin pentru agricultorii activi

Pentru a garanta utilizarea eficientă a resurselor PAC, de ajutorul direct vor beneficia exclusiv agricultorii activi.

· Limitarea nivelul plăților directe pentru agricultorii cu exploatații de dimensiuni foarte mari

În prezent, exploatațiile agricole mari beneficiază de un procent disproporționat din ajutorul direct pentru venit acordat în cadrul PAC. PAC reformată va introduce o limitare moderată și progresivă a nivelului ajutorului direct pentru venit acordat exploatațiilor foarte mari, ținând totodată seama în mod corespunzător de economiile de scară ale structurilor mai mari și de locurile de muncă directe pe care le creează aceste structuri.

· O politică de dezvoltare rurală axată pe rezultate

Pentru a maximiza sinergiile dintre politica de dezvoltare rurală și celelalte fonduri de dezvoltare teritorială ale UE, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) va fi încorporat în contractele de parteneriat încheiate între Comisie și fiecare stat membru. Aceste contracte vor fi corelate cu obiectivele Strategiei Europa 2020 și cu programele naționale de reformă. Ele vor defini o strategie integrată pentru dezvoltarea teritorială, susținută de toate fondurile structurale relevante ale UE, inclusiv de cel aferent dezvoltării rurale. Contractele vor include obiective bazate pe indicatori stabiliți de comun acord, investiții strategice și o serie de condiții.

· Un sistem simplificat pentru micii agricultori

Mulți dintre beneficiarii de ajutor direct sunt mici agricultori; crearea unui mecanism simplificat de alocare pentru sprijinul acordat acestora va reduce în mod considerabil sarcina administrativă a statelor membre și a agricultorilor, neavând totodată niciun impact asupra bugetului UE.

· Cheltuieli de piață și mecanisme de criză

În prezent, agricultura europeană se confruntă cu o varietate de provocări, în special cu faptul că trebuie să reacționeze la situații neprevăzute, care au un impact brusc asupra veniturilor agricole, sau cu faptul că trebuie să faciliteze adaptările/tranzițiile impuse de acordurile comerciale internaționale.

Din aceste motive, se propune restructurarea măsurilor de piață care sunt regrupate în prezent în cadrul pilonului 1, precum și crearea și extinderea a două instrumente din afara cadrului financiar multianual. Va fi creat un mecanism de urgență pentru a răspunde la situațiile de criză (care ar putea fi rezultatul unei probleme de siguranță alimentară sau al unei evoluții bruște a piețelor), care va oferi sprijin imediat agricultorilor printr-o procedură accelerată. Procedura de mobilizare a acestui fond va fi aceeași ca cea urmată în cazul mobilizării rezervei pentru ajutoare de urgență.

Se propune, de asemenea, extinderea domeniului de intervenție a Fondului european de ajustare la globalizare, astfel încât să se acorde sprijin tranzitoriu agricultorilor pentru a facilita adaptarea lor la o nouă situație de piață care este rezultatul efectelor indirecte ale globalizării. În plus, Comisia propune transferarea finanțării ajutorului alimentar acordat persoanelor celor mai defavorizate la Rubrica 1 pentru a se regrupa astfel acțiunile de combatere a sărăciei și a excluziunii și transferarea finanțării siguranței alimentare și a acțiunilor legate de sănătatea publică.

3. Punere în aplicare

Odată cu crearea Fondului European de Garantare Agricolă (FEGA) și a Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), a fost restructurat temeiul juridic al PAC pentru a asigura alinierea celor doi piloni ai PAC. În perioada de după 2013, se propune menținerea acestei alinieri a celor două fonduri pe cât posibil.

Propunerea de introducere a unui nou articol în Regulamentul financiar referitor la gestiunea partajată este coerentă cu sistemele de gestiune și de control care sunt aplicate în prezent pentru FEGA și FEADR.

A fost, de asemenea, întreprinsă o simplificare majoră a legislației UE privind organizarea piețelor agricole prin organizarea comună a pieței unice (OCP, Regulamentul (CE) nr. 1234/2007), reunindu-se astfel într-un singur regulament dispozițiile care erau anterior cuprinse în OCP-urile sectoriale.

Pentru perioada de după 2013, este în curs de realizare o revizuire a tuturor temeiurilor juridice ale PAC, pentru a se asigura continuarea procesului de simplificare ori de câte ori este necesar și în măsura posibilului.

4. Alocare bugetară

Toate cifrele sunt exprimate în prețurile constante din 2011

Bugetul total propus pentru perioada 2014-2020 din care · Pilonul I - plăți directe și cheltuieli de piață · Pilonul II – dezvoltare rurală · Siguranța alimentară · Persoanele cele mai defavorizate · Rezerva pentru crize în sectorul agricol · Fondul european de ajustare la globalizare · Cercetare și inovare în materie de securitate alimentară, bioeconomie și agricultură durabilă (în cadrul strategic comun pentru cercetare și inovare) || 386,9 miliarde € 281,8 miliarde € 89,9 miliarde € 2,2 miliarde € 2,5 miliarde € 3,5 miliarde € până la 2,5 miliarde € 4,5 miliarde €

Cetățeni

1. Obiective de politică

Tratatul de la Lisabona dă cetățenilor și asociațiilor cetățenești posibilitatea de a participa pe deplin la viața democratică a UE.

Programul „Europa pentru cetățeni” sprijină proiecte transnaționale în domeniul participării cetățenilor și al identității europene. Cu toate că există măsuri specifice în acest sens în diferite domenii de politică, programul „Europa pentru cetățeni” este singurul instrument care le permite cetățenilor să se implice în dezbaterile pe marginea chestiunilor europene generale, indiferent dacă sunt instituționale - de exemplu, tratatele UE sau alegerile pentru Parlamentul European – sau au un caracter transsectorial.

Activitatea de comunicare, adică de informare a publicului larg cu privire la politicile UE, este un alt mod de sporire a sensibilizării cetățenilor cu privire la afacerile europene și la drepturile lor. Prin urmare, activitățile de comunicare sporesc gradul de sensibilizare și oferă sprijin pentru prioritățile politice ale Uniunii.

2. Instrumente

Cea mai mare parte a programului „Europa pentru cetățeni” sprijină parteneriatele transnaționale de înfrățire a orașelor. Programul prevede, de asemenea, sprijin structural pentru organizațiile umbrelă ale societății civile și pentru grupurile de reflecție de la nivelul UE. Prin aceste parteneriate strategice, se garantează faptul că organizațiile europene de interes public european își pot extinde contribuția la dezbaterile europene. În acest fel, se asigură o mai mare implicare a societății civile și a cetățenilor UE privind agenda europeană și se promovează o cultură a participării civice care este în beneficiul UE și al statelor membre. Programul contribuie, de asemenea, la dezvoltarea unei înțelegeri comune a istoriei europene (în special cu privire la holocaust și la stalinism) prin sprijinirea proiectelor de comemorare.

· Din 2007 până în prezent, aproximativ 1 milion de cetățeni europeni au participat direct în fiecare an la acțiunile sprijinite de program.

· În perioada 2007-2010, au existat aproximativ 800 de proiecte ale societății civile și de comemorare și peste 4 000 de proiecte de înfrățire a orașelor.

· Programul sprijină, de asemenea, peste 50 de grupuri de reflecție, organizații umbrelă și rețele importante la nivel de UE, care sunt interlocutori-cheie ai instituțiilor UE și formatori de opinie.

Pe lângă acest program specific, sunt necesare o mai mare eficiență în comunicarea cu publicul larg și o mai puternică sinergie între activitățile de comunicare ale Comisiei, pentru a garanta faptul că prioritățile politice ale Uniunii sunt comunicate în mod eficace. Prin urmare, o dispoziție privind comunicarea, inclusiv comunicarea instituțională, va fi inclusă în fiecare temei juridic în cadrul noii generații de instrumente juridice 2014-2020.

3. Punere în aplicare

Programul „Europa pentru cetățeni” este gestionat central de către Comisie, asistată de Agenția Executivă pentru Educație și Audiovizual (EACEA). Acestea sunt sprijinite de un comitet al programului, compus din reprezentanți ai guvernelor statelor membre. Au fost stabilite puncte de contact pentru programul „Europa pentru cetățeni” în majoritatea țărilor participante pentru a oferi asistență beneficiarilor la nivel național și pentru a da feedback Comisiei Europene privind punerea în aplicare a programului. În cadrul programului se organizează un dialog periodic cu părțile interesate.

Promovarea sinergiilor și punerea în comun a resurselor din diferitele temeiuri juridice pentru comunicare vor asigura o mai mare coerență, economii de scară și o mai bună utilizare a resurselor pentru acțiunile de comunicare care se adresează publicului larg.

4. Alocarea bugetară propusă pentru perioada 2014-2020

Toate cifrele sunt exprimate în prețurile constante din 2011

Bugetul total propus pentru perioada 2014­2020 || 203 milioane €

Protecție civilă

1. Obiective de politică

Obiectivele generale ale cooperării UE în domeniul protecției civile sunt de a asigura o mai bună protecție a persoanelor, a mediului, a bunurilor și a patrimoniului cultural în eventualitatea producerii unor dezastre majore, naturale, tehnologice și provocate de om.

Creșterea numărului și a intensității dezastrelor naturale și a celor provocate de om, precum și a impactului lor economic face necesară adoptarea de măsuri sistematice la nivel european pentru a consolida pregătirea și capacitatea de reacție în caz de dezastre, atât în interiorul, cât și în afara UE. Cooperarea și solidaritatea europeană permit UE în ansamblul său să fie colectiv pregătită pentru a face față unor dezastre majore și permit statelor membre și altor state participante (Norvegia, Liechtenstein, Islanda și Croația) să își pună în comun resursele și să răspundă printr-un efort colectiv care să maximizeze impactul răspunsului în caz de dezastre și să minimizeze pierderile umane și materiale. În cazul producerii unui dezastru pe teritoriul UE sau al țărilor terțe, autoritățile naționale din țara afectată pot beneficia de asistență imediată și concretă prin intermediul mecanismului de protecție civilă al UE.

Cooperarea UE în domeniul protecției civile are ca scop:

– facilitarea unui răspuns rapid și eficient în caz de dezastre;

– asigurarea unui grad de pregătire suficient a actorilor responsabili de asigurarea protecției civile în caz de urgențe; și

– Elaborarea de măsuri pentru prevenirea dezastrelor.

UE a formulat o abordare integrată a gestionării dezastrelor, care include componentele de răspuns, pregătire și prevenire. O comunicare intitulată „Spre un răspuns mai puternic al Uniunii Europene în caz de dezastre” a fost adoptată[1] de Comisie și aprobată de Consiliu în 2010. Obiectivul principal al acesteia este acela de a îmbunătăți eficacitatea, coerența și vizibilitatea răspunsului UE. În acest sens vor fi valorificate învățămintele desprinse în urma dezastrelor naturale survenite pe teritoriul Europei și în afara UE în cursul anului 2010 (precum furtuna Xynthia, inundațiile din Europa de Est, incendiile forestiere din Europa de Sud, deversarea de nămol roșu din Ungaria, cutremurul din Haiti, inundațiile din Pakistan).

Crearea Capacității europene de răspuns în situații de urgență se va baza în primul rând pe capacitățile existente ale statelor membre, evitându-se astfel costuri suplimentare. La nivelul UE, crearea Centrului european de răspuns în situații de urgență, cu atribuții consolidate de planificare și coordonare, va însemna un câștig pentru întreaga UE prin generarea unor economii la nivelul statelor membre care ar trebui să compenseze costurile pentru bugetul UE, deși, bineînțeles, beneficiile unui răspuns rapid și eficace, sub forma numărului de vieți salvate, nu pot fi măsurate în termeni pur financiari.

Măsurile de prevenire și pregătire în caz de dezastre, descrise în comunicările Comisiei și în concluziile Consiliului[2], includ sprijin pentru formare și exerciții, schimburi de experți și proiecte de colaborare care să testeze noi abordări în vederea reducerii riscului de dezastre. Studiile independente efectuate pentru organizații precum Banca Mondială au arătat că randamentul investițiilor în prevenirea dezastrelor reprezintă între 400% și 700%.

2. Instrumente

Comisia propune reînnoirea Instrumentului financiar de protecție civilă (IPC) pentru a sprijini financiar activitățile care vizează diferitele aspecte ale ciclului de gestionare a dezastrelor - un răspuns mai coerent și mai bine integrat în situații de urgență, o mai bună pregătire în caz de dezastre și acțiuni inovatoare pentru reducerea riscului producerii de dezastre. IPC va fi, de asemenea, folosit pentru crearea Capacității europene de răspuns în situații de urgență, bazată pe punerea în comun, în mod voluntar, a mijloacelor de protecție civilă ale statelor membre în vederea asigurării unui raport costuri-beneficii îmbunătățit printr-o disponibilitate coordonată a mijloacelor de protecție civilă.

IPC revizuit va consolida și îmbunătăți și mai mult capacitatea UE de gestionare a dezastrelor prin trecerea la sisteme previzibile și planificate în prealabil. În acest sens se va recurge la o colectare mai cuprinzătoare a informațiilor în timp real cu privire la dezastre, la o cartografiere îmbunătățită a mijloacelor de protecție civilă ale statelor membre și la o abordare coordonată în facilitarea mobilizării rapide a personalului și a echipamentelor în zona afectată de dezastru. IPC va sprijini, de asemenea, activități de pregătire care se axează pe ameliorarea calității formării, pe extinderea domeniului de aplicare al acesteia pentru a include componenta de prevenire a dezastrelor și pe integrarea cursurilor de formare și a exercițiilor. Va sprijini, de asemenea, eforturile statelor membre de a consolida planificarea în materie de gestionare a riscurilor și de a dezvolta mecanisme inovatoare de finanțare (cum ar fi utilizarea în comun a asigurării la nivel regional).

3. Punere în aplicare

Reînnoirea IPC va ține cont de rezultatele evaluării și de propunerile formulate de părțile interesate din domeniul protecției civile referitoare la modalitățile de simplificare a procedurilor și a mecanismelor de finanțare, precum și de experiența dobândită în cadrul unor proiecte pilot și al acțiunilor pregătitoare în materie de răspuns rapid.

Activitățile de protecție civilă desfășurate de organismele de protecție civilă ale statelor membre vor fi sprijinite și completate de activități ale UE, inclusiv prin facilitarea acțiunilor coordonate. Acest lucru va lua forma unor activități precum punerea în comun a resurselor, pe bază de voluntariat, formarea și sprijinirea costului aferent transportului mijloacelor de protecție civilă în zonele de urgență.

În acest fel se va facilita simplificarea procedurilor utilizate în cadrul instrumentului actual și vor fi simplificate procedurile administrative, în special în domeniul granturilor, ținând seama de principiile transparenței și egalității de tratament. Opțiunile care sunt în curs de a fi evaluate se referă la tipul operațiunilor care urmează să fie sprijinite – formare, exerciții legate de situații urgență, ajutor pentru transport acordat statelor membre în timpul unei situații de urgență, proiecte de cooperare privind prevenirea și pregătirea pentru dezastre.

4. Alocarea bugetară propusă pentru perioada 2014-2020

Toate cifrele sunt exprimate în prețurile constante din 2011

Bugetul total propus pentru Instrumentul de protecție civilă pentru perioada 2014-2020 din care || 455 de milioane €

Protecție civilă - internă || 245 de milioane €

Protecție civilă – externă și Capacitatea europeană de răspuns în situații de urgență || 210 milioane €

Politici climatice

1. Obiective de politică

Combaterea schimbărilor climatice este una dintre provocările importante cu care se confruntă UE și partenerii săi internaționali. Nevoia de a acționa urgent în acest domeniu se reflectă cu claritate în Strategia Europa 2020 și în obiectivele ambițioase ale UE 20/20/20, și anume:

– reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20 % (30 % dacă există condiții favorabile în acest sens);

– reducerea consumului de energie cu 20 % prin creșterea eficienței energetice; și

– satisfacerea a 20 % din nevoile noastre energetice din surse regenerabile.

Construirea unei economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezistentă la schimbările climatice va spori competitivitatea europeană, va crea locuri de muncă noi și mai ecologice, va consolida securitatea energetică și va aduce beneficii pentru sănătate printr-un aer mai curat.

Pentru a atinge obiectivele în materie de climă și energie stabilite pentru 2020 și după această dată, va fi nevoie de un efort și de investiții susținute. UE a jucat un rol central în monitorizarea și urmărirea acestor obiective. De exemplu, trebuie intensificate eforturile în vederea atingerii obiectivului de 20 % stabilit în materie de eficiență energetică (estimările actuale indicând faptul că se va atinge un procent mai mic de 10 %), care poate conduce la o reducere cu 25 % a emisiilor de gaze cu efect de seră. Comisia a conturat acțiunile care ar putea permite UE să ajungă la reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră de 80-95% până în 2050[3].

Bugetul UE are un rol important în promovarea luptei împotriva schimbărilor climatice în toate sectoarele economiei europene și în catalizarea investițiilor specifice care vor fi necesare pentru îndeplinirea obiectivelor climatice și pentru asigurarea rezilienței climatice. Aceste investiții sunt legate de o gamă largă de tehnologii care îmbunătățesc eficiența energetică, de sursele de energie regenerabilă și de infrastructurile conexe, precum și de investițiile pentru adaptarea la schimbările climatice.

Valoarea investițiilor în acțiunile de atenuare a efectelor schimbărilor climatice, estimată la aproximativ 125 de miliarde EUR pe an[4], pentru perioada 2014-2020, ar trebui să fie suportată în primul rând de investitorii privați, însă bugetul UE poate acționa ca un stimulent pentru cheltuielile naționale și poate oferi previzibilitate pe termen lung pentru investitorii privați. Printre domeniile cele mai promițătoare în acest sens se numără renovarea clădirilor, inovațiile în domeniul transporturilor și utilizarea de noi tehnologii, cum ar fi rețelele inteligente, precum și energiile regenerabile.

Astfel de investiții au un potențial enorm de a stimula competitivitatea și creșterea economică în întreaga UE. Bugetul UE poate aduce o valoare adăugată europeană deosebit de puternică prin faptul că facilitează investiții în statele membre cu un potențial ridicat în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, dar care au o capacitate de investiție relativ scăzută. În toate statele membre, investițiile în eficiența energetică vor îmbunătăți, de asemenea, productivitatea globală și vor contribui la soluționarea problemelor legate de securitatea energetică și de sărăcia energetică. Sprijinind aceste investiții, bugetul UE poate contribui la reducerea semnificativă a costurilor globale aferente realizării obiectivelor UE privind energia și schimbările climatice.

2. Instrumente 2.1. Integrarea politicilor climatice

Astăzi, combaterea schimbărilor climatice este integrată în multe domenii de politică și este pusă în aplicare prin intermediul unei game de instrumente care sprijină mai multe obiective ale UE, de exemplu atât politica în materie de biodiversitate, cât și cea legată de atenuarea efectelor schimbărilor climatice. în prezent, o parte din bugetul UE este deja legată de integrarea politicilor climatice și contribuie, astfel, la tranziția Europei către o societate cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezistentă la schimbările climatice. Comisia intenționează să majoreze acest procent la cel puțin 20 %, cu contribuții de la diferite politici, cu condiția ca datele concrete din evaluarea impactului să sprijine această măsură.

În vederea atingerii obiectivelor Strategiei Europa 2020 și pentru a ajuta alte părți ale lumii să își intensifice eforturile de combatere a schimbărilor climatice, ponderea creditelor consacrate acțiunilor climatice în viitorul buget al UE trebuie să fie majorată considerabil, inclusiv în cazul investițiilor în proiecte care nu sunt exclusiv legate de climă, dar care au o componentă climatică importantă.

Pentru a atinge acest obiectiv, acțiunile de atenuare a efectelor schimbărilor climatice și de adaptare la acestea vor fi integrate în toate programele principale ale UE.

· Politica de coeziune, politica în domeniul energiei și al transporturilor sunt extrem de relevante din punctul de vedere al preocupărilor climatice. În ceea ce privește politica de coeziune, orientarea fermă spre rezultate și impunerea unor condiții riguroase vor constitui elementele necesare pentru a garanta faptul că proiectele finanțate din bugetul UE contribuie activ la atingerea obiectivelor UE în materie de climă. Contractele de parteneriat încheiate cu statele membre vor fi folosite pentru a stimula și monitoriza evoluția investițiilor care contribuie la realizarea obiectivelor 20/20/20. Integrarea ar trebui să aibă drept obiectiv „impermeabilizarea” investițiilor la riscurile legate de schimbările climatice (climate-proofing). Prin intermediul programelor sale operaționale din întreaga UE, politica de coeziune joacă un rol esențial în intensificarea eforturilor depuse în vederea atingerii obiectivului de 20% stabilit în materie de eficiență energetică.

· Cercetare și inovare: politicile climatice vor fi un pilon central al viitorului cadru strategic comun pentru cercetare și inovare, care va sprijini acțiunile cu un impact pozitiv, direct sau indirect, asupra climei, în domenii precum transporturile, energia, cercetarea materialelor și bioeconomia durabilă. Planul strategic european privind tehnologiile energetice estimează că vor fi necesare, în perioada 2010-2020, 50 de miliarde EUR pentru dezvoltarea de tehnologie pentru combaterea schimbărilor climatice, garantarea securității aprovizionării cu energie a Uniunii Europene și asigurarea competitivității. O parte substanțială a bugetului ar trebui investită prin intermediul instrumentelor financiare (de datorie și de capitaluri proprii) pentru a remedia problemele legate de introducerea pe piață a tehnologiilor inovatoare cu emisii reduse de carbon și de adaptare[5].

· Ecologizarea plăților directe către agricultori va fi unul dintre elementele principale ale reformei politicii agricole comune (PAC). Dincolo de cerințele existente în materie de ecocondiționalitate, 30% din plățile către agricultori vor fi condiționate de respectarea unui număr de practici corecte de mediu, care vor contribui la creșterea ponderii agriculturii ecologice. În acest mod, PAC reformată va avea o contribuție importantă la atingerea obiectivelor UE în materie de climă, atât în ceea ce privește atenuarea efectelor schimbărilor climatice (de exemplu, sporirea materiei organice din sol, reducerea emisiilor provenite din utilizarea îngrășămintelor și a gunoiului de grajd), cât și în ceea ce privește adaptarea la acestea (de exemplu, sporirea rezistenței împotriva dăunătorilor, găsirea de soluții la problema reducerii disponibilității apei).

· În plus, politica în materie de dezvoltare rurală va fi corelată din ce în ce mai mult de politicile climatice. Prin integrarea aspectelor legate de climă și de mediu, vor fi create stimulente puternice pentru agricultori să furnizeze bunuri publice ale UE și să amelioreze comercializarea de tehnologii eficiente pentru un sector agricol mai ecologic și mai rezilient la schimbările climatice.

2.2. Programul LIFE +

Pe lângă integrarea obiectivelor de mediu și de climă, Comisia propune continuarea programului LIFE + și corelarea mai strânsă a acestuia cu obiectivele Strategiei Europa 2020, inclusiv acordarea unei ponderi mai ridicate politicilor climatice. LIFE+ va continua să funcționeze ca o platformă pentru schimbul de bune practici între statele membre și ca un catalizator al unor investiții mai eficace. Acesta va contribui la dezvoltarea unor politici climatice „de la bază la vârf”, atât în ceea ce privește elaborarea de proiecte de consolidare a capacităților la nivel local/regional, cât și în ceea ce privește sprijinirea actorilor privați în testarea tehnologiilor de adaptare și cu emisii reduse de dioxid de carbon la scară mică, în special de către IMM-uri.

Este nevoie de capital de pornire atât pentru proiectele-pilot de adaptare, cât și pentru cele de atenuare, pentru a se asigura o învățare a politicilor și dezvoltarea de noi politici pentru aceste noi priorități ale UE. Subprogramul consacrat politicilor climatice se va axa pe proiecte-pilot și pe proiecte demonstrative la scară mică. Vor fi, de asemenea, utilizate proiecte integrate, de exemplu, pentru a promova strategii de adaptare transfrontaliere în zonele predispuse la inundații.

Subprogramul Politici climatice, va sprijini, în special, eforturile care contribuie la realizarea următoarelor obiective:

(1) Atenuare: sprijin pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Acțiuni în vederea demarării de proiecte-pilot, care pot fi utilizate pentru a testa abordări inovatoare, inclusiv prin acordarea de asistență IMM-urilor, pentru a îmbunătăți baza de cunoștințe și pentru a facilita punerea în aplicare a acquis-ului în domeniul climei.

(2) Adaptare: sprijin pentru eforturile care contribuie la sporirea rezilienței la schimbările climatice. Acțiuni de sprijinire a elaborării sau a punerii în aplicare a strategiilor de adaptare naționale/regionale/locale. Acțiuni care le permit factorilor de decizie să utilizeze în mod eficace cunoștințe și date cu privire la efectele schimbărilor climatice, în special în vederea planificării legate de adaptare.

(3) Guvernanță și sensibilizare: sprijin pentru eforturile care contribuie la un grad sporit de sensibilizare, comunicare, cooperare și diseminare cu privire la acțiunile de atenuare a efectelor schimbărilor climatice și de adaptare la acestea. Acțiuni de sensibilizare a cetățenilor UE și a părților interesate, inclusiv privind schimbările de comportament.

2.3. Dimensiunea globală

Tratatul de la Lisabona a făcut din combaterea schimbărilor climatice la nivel internațional un obiectiv specific al UE. Ca cel mai mare donator de ajutor din lume și ca pionier în materie de mecanisme bazate pe piață, UE poate contribui cu o expertiză unică. Contribuțiile financiare și participarea sa în organele de conducere ale instrumentelor și fondurilor internaționale vor garanta faptul că UE va continua să fie un actor important în ceea ce privește modelarea viitorului politicii internaționale privind clima. UE intenționează să își onoreze angajamentele internaționale privind finanțarea eforturilor de combatere a schimbărilor climatice.

Politica în domeniul climei va fi integrată în cadrul instrumentelor geografice de acțiune externă și ponderea acesteia va crește astfel încât procentul consacrat finanțărilor legate de climă la rubrica Acțiune externă să fie majorat semnificativ. În ceea ce privește instrumentele tematice ale ICD, obiectivul UE ar trebui să fie acela de a cheltui cel puțin 25 % din fondurile disponibile în cadrul programului „Bunuri publice globale” pentru atingerea obiectivelor în materie de schimbări climatice și de mediu. Bugetul UE va contribui la finanțarea fondurilor internaționale pentru combaterea schimbărilor climatice, prevăzute pentru țările în curs de dezvoltare până în 2020 (100 de miliarde USD anual) în cadrul negocierilor Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC).

Pe lângă integrarea politicilor climatice în bugetul consacrat acțiunii externe, Comisia are în vedere crearea unui mecanism/fond în afara bugetului, în care să fie puse în comun contribuțiile statelor membre și bugetul UE.

3. Punere în aplicare 3.1. Integrare

Integrarea potențează sinergiile între politicile climatice și alte domenii, dar aceasta trebuie să fie vizibilă și solidă. Integrarea va fi însoțită de o obligație transversală clară de a identifica domeniile în care programele promovează combaterea schimbărilor climatice sau eficiența energetică, astfel încât UE să fie în măsură să stabilească cu claritate ce pondere din cheltuielile sale este legată de acțiunile de combatere a schimbărilor climatice.

Se propune stabilirea unor obiective de referință, precum și a unor reguli de monitorizare și raportare clare pentru toate instrumentele de politică relevante ale UE. Cadrul ar trebui să fie simplu și pragmatic și să se axeze pe două componente principale: 1) proceduri comune de urmărire a cheltuielilor legate de climă; 2) stabilirea de obiective în toate politicile relevante și monitorizarea rezultatelor.

Urmărirea cheltuielilor legate de climă va fi integrată în metodologia existentă pentru măsurarea performanțelor, utilizată pentru programele UE. Toate instrumentele relevante vor include un obiectiv specific legat de schimbările climatice, însoțit de un indicator de rezultat.

Toate cheltuielile vor fi înscrise în una dintre cele trei categorii: exclusiv legate de climă (100%); legate de climă într-o proporție importantă (40%); și nelegate de climă (0%). Această procedură se bazează pe o metodologie consacrată a OCDE („markeri Rio”), dar nu exclude utilizarea unor metodologii mai precise în domeniile de politică în care acestea sunt disponibile.

Monitorizarea furnizării rezultatelor va asigura eficacitatea efortului de integrare în cursul următorului ciclu bugetar. Va contribui, de asemenea, la identificarea eficacității diferitelor programe de cheltuieli și a condițiilor atașate acestora.

3.2. LIFE +

Actualul program LIFE+ este gestionat de către Comisie în cadrul gestiunii centralizate directe. Comisia consideră că viitorul program ar trebui să fie, în continuare, gestionat la nivel central, dar că sarcinile de gestiune ar putea să fie delegate, într-o măsură importantă, unei agenții executive existente. Condițiile și termenii delegării vor trebui să țină seama de necesitatea menținerii, de către Comisie, a unor legături strânse între politici în ceea ce privește proiectele integrate.

4. Alocarea bugetară propusă pentru perioada 2014-2020

Cifrele sunt exprimate în prețuri constante din 2011. Sunt excluse fondurile pentru integrare care sunt incluse în cadrul alocărilor bugetare pentru instrumentele de finanțare sectorială.

Programul LIFE + (subprogramul Politici climatice) || 800 de milioane €

Competitivitate și IMM-uri

1. Obiective de politică

Promovarea competitivității industriei UE, în special a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), și sprijinirea adaptării proceselor de producție și privind serviciile la o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon, rezistentă la schimbările climatice și bazată pe utilizarea eficientă a resurselor sunt obiective-cheie ale Strategiei „Europa 2020”. UE depune eforturi în vederea îmbunătățirii mediului de afaceri și în vederea sprijinirii dezvoltării unei baze industriale solide și diversificate, capabile să concureze la scară mondială.

Trebuie depuse eforturi deosebite pentru a promova dezvoltarea IMM-urilor. IMM-urile sunt o sursă importantă de creștere economică și de creare de locuri de muncă în UE, reprezentând peste 67% din locurile de muncă din sectorul privat și furnizând mai mult de 58% din cifra de afaceri totală la nivelul UE. Crearea unor condiții favorabile pentru ca IMM-urile să prospere face parte din strategia EU pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, descrisă în Comunicarea privind inițiativa emblematică a Comisiei prevăzută în Strategia Europa 2020 – O politică industrială integrată pentru era globalizării[6].

UE are un rol important în stimularea potențialului de creștere al IMM-urilor, inclusiv prin intermediul utilizării direcționate a bugetului UE. Activitățile din acest domeniu se concentrează pe soluționarea principalelor deficiențe ale pieței care limitează creșterea IMM-urilor – de exemplu, în ceea ce privește accesul la finanțare - și pe asigurarea faptului că IMM-urile pot profita pe deplin de potențialul enorm al pieței unice europene.

Utilizarea bugetului UE în mod strategic și inovator va contribui în mod semnificativ la aceste eforturi. Bugetul UE va fi utilizat pentru a susține oferirea finanțării atât de necesare a capitalurilor proprii și a datoriilor, precum și prin utilizarea unor instrumente financiare inovatoare și pentru a sprijini o gamă largă de activități care vizează promovarea dezvoltării IMM-urilor la nivel european. Împreună, aceste activități vor oferi un impuls semnificativ IMM-urilor.

2. Instrumente

Strategia europeană pentru competitivitate industrială și IMM-uri se va concentra pe promovarea unor activități favorabile IMM-urilor în toate politicile și programele de cheltuieli ale UE și pe furnizarea de asistență și servicii dedicate, care să reflecte nevoile speciale ale comunității IMM-urilor la nivel european.

2.1. Promovarea competitivității industriale și a IMM-urilor

Este esențial ca interesele și circumstanțele specifice ale IMM-urilor să fie luate în considerare în elaborarea tuturor politicilor și programelor de finanțare ale UE.

În special, viitorul cadru financiar va fi conceput astfel încât să faciliteze participarea întreprinderilor mici la programele de finanțare, de exemplu prin simplificarea normelor, prin reducerea costurilor de participare, prin accelerarea procedurilor de atribuire și prin punerea la dispoziție a unui „ghișeu unic” care să faciliteze demersurile administrative ale beneficiarilor de fonduri ale UE.

2.2. Un program consacrat competitivității industriale și IMM-urilor

Pe lângă promovarea intereselor IMM-urilor și măsurile întreprinse în prezent pentru a întări coordonarea și simplificarea programelor de finanțare, bugetul UE va furniza, de asemenea, sprijin financiar orientat către IMM-uri. Comisia propune crearea unui program destinat competitivității și IMM-urilor, ca succesor al părții non-inovare a actualului „Program-cadru pentru inovație și competitivitate” (CIP). Toate măsurile de sprijin al cercetării și inovării în favoarea IMM-urilor (inclusiv partea de inovare a CIP) vor fi incluse în cadrul strategic comun pentru cercetare și inovare. „Programul pentru competitivitate și IMM-uri” se va concentra în principal asupra măsurilor de promovare a unor IMM-uri mai dinamice și mai competitive la nivel internațional. Aceste măsuri vor include:

2.2.1. Accesul la finanțare: instrumentele financiare pentru creștere

Instrumentele financiare pentru creștere vor facilita accesul IMM-urilor la finanțare prin utilizarea unor instrumente financiare inovatoare. Aceste instrumente vor beneficia pe deplin de contribuția noilor platforme pentru capitaluri proprii și datorii pentru a furniza atât facilități de capitaluri proprii, cât și de garantare a împrumuturilor. Vor fi puse la dispoziție instrumente financiare pentru investițiile din faza de pornire și de creștere, în special capital de risc, și prin cadrul strategic comun pentru cercetare și inovare pentru societățile inovatoare și IMM-uri. Instrumentele din cadrul programului Competitivitate și IMM-uri vor include:

(1) o facilitate de capitaluri proprii pentru investițiile din faza de creștere, care va oferi finanțare rambursabilă a capitalului propriu orientată spre latura comercială, în principal sub formă de capital de risc (CR) prin intermediari financiari pentru IMM-uri. Sunt avute în vedere două măsuri:

– Investițiile în fonduri de capital de risc care funcționează la nivel transnațional în UE și se concentrează asupra investițiilor în întreprinderile orientate spre creștere economică, sprijinind astfel dezvoltarea unei piețe de capital de risc la nivelul UE.

– un „fond al fondurilor” (sau „un fond european”) prin care să se realizeze investiții transnaționale în fonduri de capital de risc, care, ulterior, să investească în întreprinderi, în special în faza de expansiune internațională.

(2) O facilitate de împrumut, care oferă modalități de partajare a riscului directe sau de altă natură cu intermediarii financiari în vederea acoperirii împrumuturilor pentru IMM-uri. Facilitatea ar genera un efect de levier puternic și ar acorda împrumuturi transfrontaliere sau multinaționale care nu ar putea fi obținute ușor prin facilitățile existente la nivel național.

Pentru a se asigura complementaritatea, aceste activități vor fi coordonate îndeaproape cu tipurile de acțiuni întreprinse în cadrul politicii de coeziune, prin gestiunea partajată.

2.2.2. Îmbunătățirea competitivității și a caracterului durabil al industriei UE

Această latură a Programului pentru competitivitate și IMM-uri va sprijini acțiuni precum:

· activități de îmbunătățire a competitivității europene: acțiunea UE în acest domeniu se va concentra asupra sprijinirii coerenței și consecvenței în punerea în aplicare, precum și asupra unei elaborări în cunoștință de cauză a politicilor la nivel european. În special, acțiunea UE va determina îmbunătățirea mediului economic și de reglementare prin efectuarea de analize comparative în raport cu criterii de referință, prin schimburi de bune practici și prin inițiative sectoriale.

· Dezvoltarea unei politici în domeniul IMM-urilor și promovarea competitivității IMM-urilor, în conformitate cu obiectivele inițiativei „Small Business Act” (SBA). Acțiunile UE vor include consolidarea utilizării principiului „a gândi mai întâi la scară mică” în procesul de elaborare a politicilor la nivelul UE și al statelor membre, identificarea și schimbul de bune practici pentru a contribui la punerea în aplicare a inițiativei SBA, menținerea unui punct unic de acces la politicile UE – portalul consacrat micilor întreprinderi și sprijinul acordat IMM-urilor pentru a exploata potențialul pieței unice.

· Turismul: măsurile UE în domeniul turismului vor pune accentul, inter alia, pe furnizarea de informații fiabile privind tendințele în materie de cerere turistică la nivel european; dezvoltarea competitivității în industria turismului și promovarea adoptării TIC de către întreprinderile din domeniul turismului; combaterea turismului sezonier; promovarea produselor și destinațiilor turistice durabile; introducerea unui cadru de calificări și competențe pentru angajații și angajatorii din acest sector; facilitarea schimbului de bune practici și crearea de parteneriate. În conformitate cu dispozițiile Tratatului de la Lisabona, măsurile UE în domeniul turismului vor încuraja cooperarea între statele membre prin contribuirea la diversificarea ofertei turistice transnaționale, prin coordinarea eforturilor naționale către îmbunătățirea vizibilității Europei pe piețele terțe și prin promovarea în comun a destinațiilor europene emergente netradiționale.

· Noi concepte de afaceri pentru bunuri durabile, orientate către consumatori și bazate pe design: Această inițiativă se va concentra asupra utilizării comerciale a conceptelor și a ideilor relevante în sectoare precum cel textil, al încălțămintei, al echipamentelor sportive și al altor bunuri de consum.

2.2.3. Accesul pe piețe

Aceste activități vor include:

· furnizarea de servicii de sprijin pentru întreprinderi orientate spre creșterea economică, prin intermediul Rețelei întreprinderilor europene: Rețeaua întreprinderilor europene, care funcționează ca un ghișeu unic pentru IMM-uri și include 600 de organizații partenere din 49 de țări, va continua să ofere servicii globale și integrate IMM-urilor, inclusiv:

– servicii de informare și consiliere privind aspectele legate de UE;

– facilitarea parteneriatelor transfrontaliere prin gestionarea unei baze de date de cooperare cu 13 000 de cereri și oferte active de cooperare;

– servicii de internaționalizare în cadrul UE, care determină încheierea în fiecare an a 2 500 de acorduri de parteneriat între întreprinderi în materie de cooperare, tehnologie, cercetare și dezvoltare;

– informarea IMM-urilor cu privire la legislația UE și promovarea programelor de finanțare ale UE, inclusiv a cadrului strategic comun pentru cercetare și inovare;

– furnizarea unui canal de comunicare bidirecțională între IMM-uri și Comisie, în care au fost implicate 10 000 de IMM-uri;

– sprijin pentru îmbunătățirea cunoștințelor financiare ale IMM-urilor; și

– acces la expertiza IMM-urilor în materie de eficiență energetică, climă și mediu.

· sprijinirea IMM-urilor pe piețele din afara UE: pentru a intra cu succes pe piețele țărilor terțe, IMM-urile trebuie să aibă competențe și cunoștințe adecvate ale cadrului de reglementare din țara terță în cauză. Activitățile propuse în acest domeniu includ compararea cererii de servicii cu furnizarea de servicii la momentul actual, crearea unui portal online și, dacă este cazul, în anumite cazuri, începerea și/sau continuarea acordării de sprijin centrelor UE pentru IMM-uri, în colaborare cu organizațiile de afaceri locale europene și din statele membre. Centrele UE pentru IMM-uri vor oferi servicii globale de sprijin pentru IMM-urile care operează pe piețele din afara UE.

· Cooperarea internațională în sectorul industrial: activitățile vor avea ca obiectiv reducerea diferențelor în materie de reglementare și de medii de afaceri dintre UE și principalii săi parteneri comerciali, pe de o parte, și țările din „vecinătatea europeană”, pe de altă parte, prin dialoguri interguvernamentale pe teme de reglementare, prin dialoguri între întreprinderi și prin „acțiuni directe” cu țările terțe, cum ar fi ateliere și conferințe tematice.

2.2.4. Promovarea spiritului antreprenorial

Activitățile în acest domeniu vor cuprinde simplificarea procedurilor administrative și dezvoltarea competențelor și atitudinilor antreprenoriale, în special în rândul noilor antreprenori, al tinerilor și al femeilor. Toate activitățile vor avea o dimensiune europeană puternică.

Programul de schimb Erasmus pentru antreprenori oferă noilor sau potențialilor antreprenori posibilitatea de a lucra timp de cel mult șase luni alături de un antreprenor cu experiență dintr-o altă țară a UE. Acest program european de mobilitate urmărește să promoveze antreprenoriatul și să susțină internaționalizarea și competitivitatea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici în UE.

3. Punere în aplicare

Gestionarea noului program pentru competitivitate și IMM-uri va fi în mare parte asigurată de organisme externe, în special de grupul BEI pentru „instrumentele financiare pentru creștere” și de Agenția Executivă pentru Competitivitate și Inovare (EACI) (sau de succesorul acesteia) pentru alte activități legate de IMM-uri.

4. Alocarea bugetară propusă pentru perioada 2014-2020

Toate cifrele sunt exprimate în prețurile constante din 2011

Programul Competitivitate și IMM-uri || 2,4 miliarde €

Uniune Vamală și impozitare

1. Obiective de politică

Una dintre pietrele de temelie ale pieței interne este uniunea vamală. Aceasta permite funcționarea unei piețe interne fără frontiere prin garantarea faptului că mărfurile originare din țări terțe respectă normele convenite la intrarea sau punerea în circulație și, în consecință, pot circula liber pe piața internă. Uniunea vamală este, de asemenea, brațul operațional al politicii comerciale comune, prin faptul că pune în aplicare acordurile comerciale bilaterale și multilaterale, percepe taxe, aplică măsuri comerciale (cum ar fi regulile de origine), embargouri și alte restricții.

În plus, vama are tot mai mult o funcție de protecție, de exemplu prin contribuția la securitatea lanțului de aprovizionare, prin combaterea terorismului și a criminalității internaționale (de exemplu, a spălării banilor, a precursorilor de droguri și a comerțului ilegal cu arme) și prin aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală la frontieră. Contribuie la crearea unor condiții echitabile, garantând faptul că bunurile importate respectă aceleași standarde tehnice, de sănătate și de siguranță ca și produsele UE.

Comerțul internațional este în continuă expansiune și existența unor proceduri eficace în materie de import și export este esențială pentru competitivitatea economiei UE. În același timp, riscurile la adresa securității și siguranței sunt în creștere. Prin urmare, UE se confruntă cu o dublă provocare, care va defini prioritățile sale pentru viitor - facilitarea fluxului mărfurilor pentru operatorii legitimi și, în același timp, protejarea cetățenii împotriva riscurilor la adresa siguranței și securității lor.

Autoritățile vamale naționale răspund de buna funcționare a uniunii vamale prin activitatea lor zilnică. Acest lucru necesită stabilirea de contacte operaționale intense între administrațiile vamale, inclusiv prin infrastructuri și sisteme IT de vârf, care să le permită să acționeze ca o singură administrație vamală de nivel mondial. Finanțarea anumitor acțiuni din bugetul UE, și nu a unor programe naționale separate este un principiu valabil din punct de vedere economic. Iată de ce un program finanțat de UE, programul de cooperare vamală, sprijină această creare de contacte și cooperare printr-o diversitate de modalități practice.

Întreprinderile și cetățenii UE se confruntă cu o varietate de obstacole de ordin fiscal atunci când desfășoară activități transfrontaliere. Aceste obstacole sunt rezultatul fragmentării și al divergențelor în modul în care aceleași tranzacții sunt tratate în diferite state membre. De aceea, eliminarea acestor bariere fiscale și urmărirea unei coordonări fiscale și mai strânse între statele membre – cu respectarea deplină a competențelor statelor membre în acest domeniu – este una dintre prioritățile pentru consolidarea și aprofundarea pieței unice.

Frauda fiscală a fost și continuă să reprezinte o provocare importantă pentru UE și statele sale membre, cu atât mai mult cu cât la momentul actual disciplina fiscală este de o importanță capitală. Combaterea fraudei fiscale în cadrul pieței unice ocupă, așadar, un loc important pe ordinea de zi a politicii fiscale ale UE. Pentru a combate frauda în cadrul pieței unice, sunt necesare modalități riguroase de cooperare administrativă între administrațiile fiscale ale statelor membre și un schimb de informații eficient privind tranzacțiile, întreprinderile sau schemele de fraudă. De exemplu, combaterea fraudei în materie de TVA și accize este facilitată într-o măsură considerabilă de sisteme care permit schimbul rapid de informații între administrații.

UE joacă un rol indispensabil în sprijinirea statelor membre în instituirea sistemelor și procedurilor necesare pentru o cooperare transfrontalieră eficientă. În special, programul de cooperare Fiscalis este esențial în facilitarea acestei cooperări, adăugând în acest fel valoare eforturilor depuse de statele membre în acest domeniu.

2. Instrumente

Comisia propune o nouă generație de programe în domeniul vămii („Vamă 2020”) și fiscalității („Fiscalis 2020”).

Ambele programe vor avea un rol decisiv în sprijinirea și consolidarea pieței interne în deceniul următor. Ele vor aduce beneficii tuturor părților interesate asigurând un mediu de afaceri mai eficient și mai sigur, o mai mare siguranță și securitate pentru cetățeni și o punere în aplicare mai eficientă și eficace a politicii publice pentru guverne.

Aceste programe vor ajuta administrațiile fiscale și vamale ale statelor membre să interacționeze mai eficient, cu sprijinul unor sisteme moderne și eficiente de schimb de informații, pentru a facilita comerțul legitim și a combate activitățile frauduloase. Astfel de facilități paneuropene pot fi furnizate cu un maxim de eficiență și economie la nivelul UE. De exemplu, disponibilitatea unei rețele informatice transeuropene securizate la nivel european, care interconectează administrațiile vamale și fiscale, generează anual economii în valoare de 35 de milioane EUR pentru statele membre, cu costuri, la nivel central UE, de numai 11 milioane EUR.

Programele vor sprijini următoarele activități:

· sistemele informatice transeuropene pentru schimbul de date și proceduri între autoritățile vamale și fiscale naționale prin intermediul aplicațiilor IT interoperabile, care permit administrațiilor să coopereze și să „acționeze la unison” și care le permite întreprinderilor și cetățenilor să beneficieze mai mult de administrația electronică;

· consolidarea rețelelor umane și a competențelor pentru a stimula cooperarea concretă, schimbul de cunoștințe, precum și identificarea și diseminarea celor mai bune practici și a formării între autoritățile vamale naționale, autoritățile fiscale naționale și reprezentanții comerciali;

· consolidarea capacității de infrastructură pentru a cofinanța achiziționarea de echipamente operaționale specifice, necesare pentru efectuarea de controale vamale și pentru îndeplinirea sarcinilor de supraveghere la frontierele externe ale UE, ceea ce este în interesul tuturor statelor membre.

3. Punere în aplicare

Programele Fiscalis și Vamă sunt puse în aplicare în funcție de ordinea de prioritate. Se elaborează, împreună cu părțile interesate, programe de lucru care stabilesc prioritățile pentru o anumită perioadă. Temeiurile juridice ale acestor programe vor fi remaniate pentru a permite mutarea lor de la programele de lucru anuale la cele multianuale și pentru a simplifica procedurile actuale.

Gestionarea centralizată directă, care constituie în prezent modul de lucru obișnuit, va fi menținută și complet simplificată pentru ambele programe pentru a se obține o eficiență maximă din punctul de vedere al sprijinului pentru gestionarea zilnică la nivelul Comisiei și la nivel național și pentru a permite o mai bună înțelegere a normelor de punere în aplicare de către toate părțile interesate.

Contractele de achiziții publice, care reprezintă cea mai mare parte din bugetul programelor, vor fi, în principal, executate de Comisie, în conformitate cu normele UE și pe baza unor norme comune în materie de acceptare și de asigurare a calității.

Ambele programe sunt concepute astfel încât UE să poată reacționa în mod corespunzător și repede în situații care evoluează rapid. Faptul că programele beneficiază de un set de instrumente adaptate, precum și de un mecanism flexibil pentru transmiterea de propuneri va permite punerea în aplicare eficientă a activităților programelor.

Există argumente categorice în sprijinul aplicării unor metode alternative de finanțare pentru a acoperi costurile de participare și de organizare. Comisia va înlocui (cel puțin parțial) aplicarea actuală a costurilor reale cu plata unor sume forfetare.

4. Alocarea bugetară propusă pentru perioada 2014-2020

Toate cifrele sunt exprimate în prețurile constante din 2011

Bugetul total propus pentru perioada 2014-2020 pentru Vamă 2020 și Fiscalis 2020 || 690 de milioane €

Coeziune economică, socială și teritorială

1. Obiective de politică

Obiectivul principal al politicii de coeziune a UE este reducerea disparităților economice, sociale și teritoriale importante care persistă între regiunile Europei. Neluarea de măsuri pentru a reduce aceste disparități ar submina unele dintre valorile fundamentale ale UE, inclusiv piața unică și moneda sa, euro.

Politica de coeziune are, de asemenea, un rol-cheie în îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 în întreaga UE. Direcționarea adecvată a cheltuielilor de coeziune poate oferi o valoare adăugată reală, stimulând creșterea economică și creând locuri de muncă în regiunile Europei. În conformitate cu concluziile celui de al 5-lea raport de coeziune[7], Comisia își propune să se axeze și mai mult pe rezultate și pe valoarea adăugată a UE, corelând într-un mod mai sistematic politica de coeziune cu obiectivele Strategiei Europei 2020.

În special, Comisia propune modificări importate în ceea ce privește conceperea și implementarea politicii de coeziune. Finanțarea se va concentra pe un număr mai restrâns de priorități, progresele înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivelor convenite vor fi monitorizate mai îndeaproape și vor fi stabilite condiții stricte în contractele de parteneriat cu statele membre. Acest lucru va permite politicii de coeziune a UE să contribuie cât mai mult posibil la coeziunea economică, socială și teritorială și la crearea de creștere economică și locuri de muncă.

2. Instrumente 2.1. Un cadru strategic comun

Comisia propune reunirea Fondului european de dezvoltare regională, a Fondului social european și a Fondului de coeziune în cadrul unui cadru strategic comun, care va include, de asemenea, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime. În acest fel, se va garanta o mai mare coerență între sursele de finanțare și se va pune mai mult accentul pe Strategia Europa 2020.

2.2. O atenție sporită acordată Strategiei Europa 2020

Pentru a spori eficiența cheltuielilor de coeziune, în viitor finanțarea se va concentra asupra unui număr limitat de obiective, corelate cu prioritățile Strategiei Europa 2020.

Fondurile de coeziune vor continua să se concentreze pe regiunile și statele membre mai puțin dezvoltate. Cu toate acestea, având în vedere dificultățile întâmpinate de statele membre în absorbția fondurilor structurale și în obținerea cofinanțării necesare, fondurile alocate pentru coeziune vor fi plafonate la 2,5% din VNB.

Va fi introdusă o nouă categorie de regiune – „regiunile de tranziție” – pentru a înlocui sistemul actual de eliminare progresivă și de introducere progresivă a asistenței. În această categorie vor intra toate regiunile cu un PIB pe cap de locuitor situat între 75 % și 90 % din media UE-27, mai ales:

· regiunile care sunt, în prezent, eligibile în baza obiectivului de convergență, dar al căror PIB pe cap de locuitor a depășit 75% din media UE-27. Ca măsură de siguranță, aceste regiuni vor păstra două treimi din alocarea pe care o primesc în prezent; și

· regiunile care, deși în prezent nu sunt eligibile în baza obiectivului de convergență, au un PIB pe cap de locuitor situat între 75% și 90% din media UE-27. Nivelul de sprijin va varia în funcție de nivelul PIB, regiunile al căror PIB este de aproape 90 % din media UE beneficiind de o intensitate a ajutorului similară cu cea din regiunile mai dezvoltate.

Regiunile de competitivitate, al căror PIB este de peste 90 % din media UE, vor continua să beneficieze de sprijin prin intermediul politicii de coeziune pentru un număr limitat de priorități.

Regiunile de tranziție și regiunile de competitivitate ar trebui să concentreze întreaga alocare a fondurilor de coeziune (cu excepția FSE) în primul rând în domeniul eficienței energetice și al energiei regenerabile, precum și al competitivității și inovării IMM-urilor. În aceste regiuni, investițiile în eficiența energetică și în energiile regenerabile vor fi de cel puțin 20 %. Regiunile de convergență vor fi în măsură să consacre fondurile care le sunt alocate unei game mai largi de obiective, care reflectă gama mai largă de necesități de dezvoltare care le corespund.

În sfârșit, cooperarea teritorială va continua să își joace rolul în sprijinirea regiunilor în eforturile lor de a depăși dezavantajele legate de amplasamentul lor la frontierele interne sau externe, precum și prin contribuția sa la o politică de vecinătate ambițioasă și prin abordarea provocărilor transfrontaliere și transnaționale comune.

Instrumentele de coeziune vor fi utilizate pentru a urmări obiective distincte, dar complementare:

· Fondul european de dezvoltare regională

FEDER urmărește consolidarea coeziunii economice și sociale în cadrul Uniunii Europene prin corectarea dezechilibrelor dintre regiunile sale. FEDER sprijină dezvoltarea regională și locală prin cofinanțarea investițiilor în C&D și în inovare, în aspectele legate de schimbările climatice și de mediu, în sprijinul acordat IMM-urilor, în serviciile de interes economic general, în infrastructurile de telecomunicații, energie și transport, în infrastructurile de sănătate, educație și sociale și în dezvoltarea urbană durabilă.

Spre deosebire de perioada curentă, în viitor toate aceste tipuri de investiții vor putea fi finanțate nu doar din granturi, ci și prin instrumente financiare (fonduri de capital de risc, fonduri de dezvoltare locală etc.).

· Fondul social european

Fondul social european vizează consolidarea coeziunii economice și sociale prin sprijinirea promovării ocupării forței de muncă, a investițiilor în competențe, educație și învățarea pe tot parcursul vieții, a incluziunii sociale și a combaterii sărăciei și a consolidării capacității instituționale și eficienței administrației publice.

Vor fi stabilite cote minime pentru Fondul social european pentru fiecare categorie de regiuni (25 % pentru regiunile de convergență, 40 % pentru regiunile de tranziție și 52 % pentru regiunile de competitivitate), iar domeniul de intervenție a Fondului social european va fi extins pentru a include costul echipamentelor legate de investițiile în capitalul social și uman.

· Fondul de coeziune

Fondul de coeziune sprijină statele membre al căror VNB pe cap de locuitor este mai mic de 90 % din media UE-27 să facă investiții în rețelele de transport TEN-T și în domeniul mediului. O parte din bugetul Fondului de coeziune (10 miliarde EUR) va fi alocată pentru a finanța rețelele de transport de bază în cadrul facilității „Conectarea Europei" (a se vedea, de asemenea, fișa separată). Fondul de coeziune poate sprijini, de asemenea, proiecte în domeniul energiei, cu condiția ca acestea să prezinte în mod clar beneficii pentru mediu, de exemplu prin promovarea eficienței energetice și a utilizării energiei regenerabile.

3. Punere în aplicare 3.1. Gestiune partajată

Sprijinul acordat prin politica de coeziune va continua să facă obiectul gestiunii partajate între Comisia Europeană și statele membre (cu excepția facilității Conectarea Europei, care va fi gestionată centralizat), care vor avea obligația să furnizeze cofinanțare. Țările care beneficiază de asistență financiară în conformitate cu articolul 136 sau 143 din TFUE vor avea posibilitatea să beneficieze de o rată mai mare de cofinanțare.

3.2. Contracte de parteneriat

Contractele de parteneriat dintre Comisie și fiecare stat membru vor defini angajamentele partenerilor la nivel național și regional și ale Comisiei. Aceste contracte vor fi corelate cu obiectivele Strategiei Europa 2020 și cu programele naționale de reformă. Ele vor prezenta o strategie integrată de dezvoltare teritorială, care beneficiază de sprijinul tuturor fondurilor structurale ale UE relevante, și vor include obiective bazate pe indicatori stabiliți de comun acord, pe investiții strategice și pe o serie de condiții. Vor conține angajamente legate de evidențierea anuală a progreselor înregistrate în rapoartele anuale privind politica de coeziune și în alte rapoarte publice.

3.3. Programare integrată

În viitor, statele membre vor fi încurajate să utilizeze programele multifond, care au proceduri comune pentru pregătire, negociere, gestionare și punere în aplicare, în special în domeniile în care este cel mai mult nevoie de o mai bună coordonare a investițiilor în capital uman și în infrastructură.

După caz, va fi creat un „fond principal”, legat de domeniul (domeniile) de politică al (ale) programului. Intervențiile fondului principal ar fi completate de intervențiile celorlalte fonduri structurale, astfel încât să se asigure un sprijin coerent pentru diferitele obiective tematice din cadrul politicii de coeziune.

3.4. Condițiile aplicabile

Se vor introduce noi dispoziții privind condițiile aplicabile, pentru a garanta faptul că fondurile UE se concentrează asupra rezultatelor și creează stimulente puternice pentru statele membre pentru a asigura îndeplinirea eficientă a obiectivelor și țintelor Strategiei Europa 2020 prin intermediul politicii de coeziune. Și, pentru a garanta faptul că eficacitatea cheltuielilor privind politica de coeziune nu este subminată de politici macrofiscale neviabile, condițiile legate de noua guvernanță economică vor completa condițiile ex ante sectoriale stabilite în fiecare contract.

Vor exista atât condiții „ex ante”, care trebuie îndeplinite înainte de alocarea fondurilor, cât și a unor condiții „ex post”, care vor condiționa eliberarea de fonduri suplimentare de atingerea unor rezultate prestabilite. Pentru a facilita acest lucru, vor fi indicate etape clare și indicatori preciși, iar progresele înregistrate vor fi monitorizate cu rigurozitate prin raportări anuale. Lipsa progreselor va duce la suspendarea sau anularea finanțării.

3.5. Rezerva de performanță

Pentru a întări orientarea spre rezultate și îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020, 5 % din bugetul de coeziune va fi pus deoparte și alocat, în timpul evaluării de la jumătatea perioadei, statelor membre și regiunilor ale căror programe au atins obiectivele intermediare de referință necesare pentru îndeplinirea obiectivelor programului care sunt legate de obiectivele și țintele Strategiei Europa 2020. Obiectivele intermediare de referință vor fi definite în conformitate cu reglementările privind politica de coeziune.

3.6. Finanțare inovatoare

În afară de granturi, se propune ca sprijinul pentru coeziune pentru întreprinderile și proiectele care se așteaptă să genereze câștiguri financiare substanțiale să fie acordat în primul rând prin instrumente financiare inovatoare. (A se vedea, de asemenea, fișa separată privind instrumentele financiare inovatoare)

4. Alocarea bugetară propusă pentru perioada 2014-2020

Toate cifrele sunt exprimate în prețurile constante din 2011

Bugetul total propus pentru perioada 2014-2020 din care: || 376 miliarde €

· Regiunile de convergență · Regiunile de tranziție · Regiunile de competitivitate · Cooperare teritorială · Fondul de coeziune · Alocare suplimentară pentru regiunilor ultraperiferice și cu densitate redusă a populației || 162,6 miliarde € 39 de miliarde € 53,1 miliarde € 11,7 miliarde € 68,7 miliarde € 926 de milioane €

· Facilitatea „Conectarea Europei” în domeniul transporturilor, energiei și TIC || 40 de miliarde € plus 10 miliarde € rezervate în acest sens din Fondul de coeziune

Educație și cultură

1. Obiective de politică

Educația și formarea sunt esențiale pentru dezvoltarea și creșterea economiei europene și vor juca un rol esențial în urmărirea colectivă a obiectivelor Strategiei Europa 2020. Creșterea investițiilor în capitalul uman și modernizarea sistemelor educaționale și de formare vor ajuta UE să devină o economie inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii.

O mare parte din aceste investiții va fi efectuată la nivel național. Cu toate acestea, având în vedere numărul tot mai mare de cetățeni europeni care caută oportunități de educație și formare dincolo de frontierele naționale, UE are un rol important de jucat în garantarea faptului că oportunitățile oferite de piața unică sunt disponibile tuturor.

UE întreprinde acțiuni pentru promovarea educației și a formării într-o varietate de moduri. Programele de promovare a mobilității transnaționale în scop educațional – precum programul Erasmus – s-au dovedit a avea un succes deosebit, ajutând cetățenii să dobândească noi competențe care le vor fi necesare pentru locurile de muncă de mâine. O mai mare mobilitate poate, de asemenea, să contribuie la reformarea sistemelor de educație și formare prin facilitarea diseminării transfrontaliere a ideilor și a bunelor practici. Printr-o combinație de programe de finanțare clar direcționate și împreună cu alte surse de finanțare, cum ar fi fondurile structurale, bugetul UE poate oferi o valoare adăugată reală prin promovarea mobilității, prin facilitarea cooperării și a schimbului de bune practici și prin sprijinirea statelor membre în vederea modernizării sistemelor lor de educație și formare.

Diversitatea culturală a Europei este unul dintre atuurile noastre cele mai importante, fiind o sursă de bogăție și inspirație pentru cetățeni și generând beneficii economice reale. Rolul economic și social al industriilor culturale și creative este din ce în ce mai evident, reprezentând 4,5 % din PIB-ul total al Europei în 2008 și aproximativ 3,8 % din forța de muncă. UE acționează în strânsă colaborare cu statele membre în acest domeniu pentru a valorifica potențialul pieței unice și pentru a asigura condițiile favorabile pentru înflorirea industriilor culturale și creative.

Următoarea generație de programe finanțate din bugetul UE va corecta deficiențele care limitează potențialul de creștere al acestui sector, abordând problema fragmentării pieței, consolidând competitivitatea în sectoarele cultural și audiovizual și punând accentul pe măsurile de consolidare a capacităților și pe sprijinirea circulației operelor culturale.

2. Instrumente

Comisia propune ca bugetul UE să sprijine politica în domeniul educației și culturii prin intermediul a două instrumente principale:

2.1. Un program pentru educație, formare și tineret – „Europa educației”

Acest program va reuni subprogramele, în prezent separate, ale programului de învățare pe tot parcursul vieții, aspectele internaționale ale învățământului superior, inclusiv Erasmus Mundus, și Tineretul în acțiune. Acest lucru va permite o mai mare eficiență, o orientare strategică mai puternică și exploatarea sinergiilor dintre diferitele aspecte ale programului.

Cu toate că sunt cele mai eficiente pentru locurile de muncă inovatoare și cercetare, instrumentele actuale de mobilitate ale UE nu sunt adaptate pentru masteranzi. Modul cel mai eficient din punctul de vedere al costurilor de a te adresa acestei categorii de studenți este de a utiliza bugetul UE pentru a obține fonduri din partea sectorului privat, în principal din partea băncilor naționale, pentru a garanta transferabilitatea împrumuturilor și a burselor de studii.

În contextul eforturilor de combatere a șomajului în rândul tinerilor, se va da un impuls acțiunilor finanțate în prezent prin programul Leonardo, iar Comisia va coopera cu BEI pentru a furniza garanții la împrumuturi studenților la masterat care doresc să urmeze programul de master în alt stat membru.

Noul program se va concentra pe:

– oferirea de oportunități de învățare transnațională clar direcționate;

– corelarea competențelor cu cererea de pe piața muncii în vederea stimulării capacității de inserție profesională, spiritului antreprenorial și participării tinerilor;

– voluntariat, precum și pe învățarea non-formală și informală; și

– sprijinirea reformelor pe scară largă și modernizarea sistemelor de educație și formare în Europa și în afara granițelor sale.

Concret, programul va cuprinde trei linii principale de acțiune:

(1) mobilitatea transnațională în scop educațional – ar putea fi sprijinită mobilitatea a 800 000 de cetățeni UE, în special studenți, în fiecare an.

(2) vor fi sprijinite activitățile de cooperare între instituțiile de învățământ și piața muncii pentru a promova modernizarea educației, inovarea și spiritul antreprenorial.

(3) va fi acordat sprijin politic pentru a strânge dovezi privind eficacitatea investițiilor în educație și pentru a ajuta statele membre să pună în aplicare politici eficace.

Aplicarea unor condiții stricte de calitate pentru mobilitate, concentrarea asupra obiectivelor de politică cheie în care poate fi atinsă masa critică necesară și complementaritatea cu alte programe ale UE vor avea un rol decisiv pentru asigurarea unei valori adăugate europene foarte ridicate.

Programul Europa educației va integra în cadrul aceluiași instrument programele internaționale existente, cum ar fi Erasmus Mundus, Tempus, Alfa și Edulink, precum și programele de cooperare cu țările industrializate, și va concilia diferitele obiective (atractivitatea spațiului european al învățământului superior, excelența, solidaritatea și echitatea).

Această abordare va pune capăt actualei fragmentări a instrumentelor UE de sprijinire a cooperării internaționale în domeniul învățământului superior, care îngreunează accesul studenților și universităților la informații privind oportunitățile europene în domeniul învățământului superior și nu favorizează vizibilitatea învățământului superior din UE pe scena mondială.

2.2. Sport

În cadrul programului „Europa educației”, subprogramul „Sport” propus se va concentra pe:

· abordarea amenințărilor transnaționale care sunt o problemă specifică în sport, cum ar fi dopajul, violența, rasismul și intoleranța, sau a aspectelor legate de integritatea competițiilor și a sportivilor;

· dezvoltarea cooperării europene în domeniul sportului, de exemplu, prin orientări referitoare la carierele duble ale atleților sau prin indicatori de bună guvernanță în cadrul organizațiilor sportive; și

· sprijinirea organizațiilor sportive pentru începători, care pot juca un rol în abordarea provocărilor socioeconomice mai ample, cum ar fi incluziunea socială.

Acest program va aduce valoarea adăugată a UE în problemele determinate de natura specifică a sporturilor, mobilizând finanțarea din sectorul privat de la actorii din domeniul sportului și susținând organizațiile de la baza piramidei sportive – și nu profesioniștii de top.

2.3. Un program pentru cultură și industria audiovizuală - „Europa creativă”

Acest program va îngloba programele existente Cultură, MEDIA și MEDIA Mundus astfel încât sprijinul acordat să se concentreze asupra îndeplinirii obiectivelor Strategiei Europa 2020 și astfel încât să contribuie la descătușarea potențialului de creare de locuri de muncă din sectoarele cultural și creativ. Programul va completa alte programe ale UE, adresându-se în mod specific nevoilor sectoarelor cultural și creativ astfel încât acestea să poată opera în afara frontierelor naționale și se va stabili o legătură strânsă cu promovarea diversității culturale și lingvistice. Vor fi avute în vedere specificitățile fiecărui sector, inclusiv printr-o alocare bugetară destinată în mod specific acestor sectoare, și o a treia componentă va oferi sprijin orizontal industriei culturale și creative prin utilizarea unor instrumente financiare inovatoare.

3. Punere în aplicare

Punerea în aplicare a noilor programe va fi simplificată considerabil.

Noul program Europa educației va duce la o simplificare semnificativă a acțiunilor și normelor prin eliminarea subprogramelor, reducerea numărului total de activități și utilizarea extinsă a sumelor forfetare.

Programul Europa creativă va fi gestionat centralizat prin Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA), așa cum se întâmplă în prezent în cazul programelor Cultură și MEDIA. Un număr mic de acțiuni va fi gestionat direct de către Comisie (de exemplu, capitalele europene ale culturii, premiile culturale ale UE, acțiunile comune cu instituțiile internaționale).

Componentele Cultură și MEDIA ale programului Europa creativă vor fi completate printr-un instrument financiar inovator, gestionat de grupul BEI, în vederea finanțării datoriilor și capitalurilor proprii pentru industriile culturale și creative. Astfel va fi îndepărtat unul dintre principalele obstacole în calea dezvoltării de conținut cultural și creativ – accesul la finanțare - și vor fi sprijinite industriile culturale și creative care nu sunt susținute prin alte programe ale UE.

.

4. Alocarea bugetară propusă pentru perioada 2014-2020

Toate cifrele sunt exprimate în prețurile constante din 2011

Bugetul total propus pentru perioada 2014-2020 din care || 16,8 miliarde €

· Europa educației || 15,2 miliarde €

· Europa creativă || 1,6 miliarde €

Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

1. Obiective de politică

Uniunea Europeană se confruntă cu provocări considerabile în domeniul ocupării forței de muncă și în cel social. Aproape 23 de milioane de persoane sunt în prezent șomere și peste 113 de milioane de persoane sunt estimate a fi expuse riscului de sărăcie sau excluziune[8]. Aspectele sociale și de ocupare a forței de muncă constituie o preocupare majoră pentru cetățenii europeni și un domeniu în care se așteaptă o implicare mai mare din partea Uniunii. În ciuda unei îmbunătățiri recente a situației economice, perspectivele de ocupare a forței de muncă rămân amestecate pe termen mediu, printre altele, din cauza disparităților dintre statele membre și a presiunilor care se preconizează că vor fi exercitate de către economia globală asupra restructurării economice.

Șomajul și ratele constant ridicate ale sărăciei fac necesară o acțiune cuprinzătoare. Politicile care au fost deja instituite trebuie actualizate și consolidate în lumina provocărilor presante cu care se confruntă Uniunea: scăderea nivelului de calificare, rezultatele nesatisfăcătoare ale politicilor active pe piața forței de muncă și ale sistemelor de educație, excluziunea socială a grupurilor marginalizate și nivelul redus de mobilitate a lucrătorilor. Multe dintre aceste provocări au fost amplificate de criza financiară și economică, de tendințele demografice și de migrație, precum și de ritmul rapid al schimbărilor tehnologice. Dacă nu li se răspunde într-un mod eficace, ele vor constitui o amenințare serioasă la adresa coeziunii sociale și a competitivității.

Principala responsabilitate pentru modernizarea sistemelor pieței muncii și politicii sociale aparține statelor membre. Cu toate acestea, UE aduce un plus de valoare eforturilor depuse de statele membre, acționând ca un catalizator care promovează și facilitează reforma, oferind finanțare, în special prin Fondul social european, și conferind noi puteri de acțiune partenerilor sociali, organizațiilor societății civile și altor părți interesate care joacă un rol esențial în punerea în aplicare a reformelor.

2. Instrumente

Printr-o acțiune comună în domeniile educației și formării profesionale, ocupării forței de muncă și incluziunii, va fi instituită o inițiativă europeană de ocupare a forței de muncă și de incluziune socială. Finanțarea în acest domeniu va fi asigurată în principal prin intermediul a trei instrumente principale. Acestea vor fi pe deplin aliniate la obiectivele Strategiei Europa 2020 și acordarea lor va fi îmbunătățită printr-o mai bună complementaritate cu alte instrumente și prin simplificarea procedurilor relevante.

2.1. Fondul social european

Fondul social european (FSE) va oferi finanțare pentru acțiuni structurale în favoarea coeziunii economice, sociale și teritoriale. Finanțarea se va concentra asupra priorităților-cheie ale Strategiei Europa 2020, în special prin patru „ferestre de investiții”:

– promovarea ocupării forței de muncă;

– investiții în competențe, educație și învățarea pe tot parcursul vieții;

– incluziunea socială și combaterea sărăciei; și

– consolidarea capacității instituționale și a eficienței administrării publice.

În cadrul acestor ferestre, FSE va contribui și la alte obiective de politică, cum ar fi facilitarea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și care utilizează în mod eficient resursele, promovarea cercetării și inovării, mai ales în domeniul social, consolidarea egalității de șanse între femei și bărbați și combaterea discriminării. Se propune să se regrupeze acțiunile, în special cele în favoarea incluziunii sociale, prin transferarea către FSE a schemei de ajutor alimentar pentru persoanele cele mai defavorizate.

Pentru perioada de după 2013, FSE va fi reglementată de cadrul strategic comun (CSC) pentru fondurile structurale[9]. Programarea finanțării se va face în cadrul contractelor de parteneriat care vor fi negociate cu statele membre. Obiectivele stabilite vor fi corelate cu programele naționale de reformă și vor reflecta obiectivele convenite în deciziile privind investițiile.

Pentru a consolida orientarea către rezultate, va fi instituit un mecanism de condiționalitate, bazat pe un set amplu de cerințe definit ex-ante, în vederea maximizării impactului bugetului UE și pentru a declanșa și a sprijini reformele necesare în statele membre.

Pentru ca FSE să contribuie în mod real la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020, este necesară o masă critică de finanțare atât la nivelul UE, cât și la nivelul programelor operaționale. Cota minimă necesară de investiții în favoarea politicii de coeziune alocată FSE va fi adaptată diferitelor categorii de regiuni, reflectând intensitățile diferite ale ajutorului pe care îl primesc acestea și provocările cu care se confruntă: acest lucru se va face stabilind cote minime pentru FSE din fondurile structurale pentru fiecare categorie de regiuni (25% pentru regiunile de convergență, 40% pentru regiunile de tranziție, 52% pentru regiunile de competitivitate, pornind de la ipoteza că Fondul de coeziune va continua să reprezinte o treime din bugetul alocat politicii de coeziune în statele membre eligibile și excluzând cooperarea teritorială). Aplicarea acestor cote duce la o cotă minimă totală pentru FSE de 25% din bugetul alocat politicii de coeziune.

2.2. Un program integrat pentru ocuparea forței de muncă, politici sociale și incluziune

Programul integrat pentru ocuparea forței de muncă, politici sociale și incluziune va contribui la punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 și a obiectivelor sale principale care se susțin reciproc, prin sprijinirea acțiunilor care vizează promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă și a unei protecții sociale adecvate, combaterea excluziunii sociale și a sărăciei și îmbunătățirea condițiilor de muncă. Programul va acționa ca un catalizator al schimbării în statele membre și va cuprinde următoarele elemente:

· o platformă paneuropeană pentru procesele de învățare reciprocă pentru a consolida baza de date concrete pe care se fundamentează elaborarea și punerea în aplicare a reformelor și care să promoveze implicarea părților interesate în procesul de elaborare a politicilor, pentru a spori gradul de asumare a obiectivelor UE în materie de ocupare a forței de muncă, politici sociale și incluziune, pe baza experienței reușite avute cu programul Progress;

· promovarea inovării sociale bazate pe date concrete pentru a stimula eforturile statelor membre de a moderniza sistemele naționale de politică socială și de ocupare a forței de muncă prin utilizarea unor metode dovedite de elaborare, punere în aplicare și evaluare a inovațiilor și printr-o difuzare mai eficace a informațiilor;

· promovarea mobilității forței de muncă în interiorul UE și îmbunătățirea accesului la oportunități de angajare, în special pentru tineri, pe baza activităților rețelei EURES;

· susținerea spiritului antreprenorial și a activităților independente ca mijloc de creare de locuri de muncă și de combatere a excluziunii sociale prin creșterea disponibilității și accesibilității microfinanțării pentru categoriile vulnerabile de cetățeni, pentru microîntreprinderi și pentru economia sociala, pe baza facilității de microfinanțare Progress.

2.3. Fondul european de ajustare la globalizare

Va fi acordat un ajutor specific lucrătorilor disponibilizați ca urmare a schimbărilor structurale majore, prin intermediul Fondului european de ajustare la globalizare (FEG).

Prin FEG, UE va continua să sprijine statele membre în furnizarea de asistență adaptată lucrătorilor disponibilizați ca urmare a unor schimbări structurale majore declanșate de globalizarea tot mai mare a modelelor de producție și de comercializare. În plus, FEG va interveni în cazul disponibilizărilor masive rezultate ca urmare a unei perturbări grave a economiei locale, regionale sau naționale, cauzată de o criză bruscă și neașteptată. FEG va avea drept obiectiv atingerea unei rate a lucrătorilor care, cu ajutorul asistenței acordate, reușesc să își găsească un nou loc de muncă stabil după 12 luni de la disponibilizare[10], egală cu 50 %.

Comisia va propune extinderea domeniului de intervenție a FEG pentru a oferi, în anumite cazuri, compensații pentru consecințele globalizării asupra anumitor sectoare agricole.

2.4. Linii bugetare autonome

Pe lângă aceste instrumente și în temeiul competențelor care îi sunt conferite prin tratat, Comisia va continua să execute linii bugetare autonome[11], în vederea:

– facilitării dialogului social european, care este un element esențial al modelului social european;

– analizării și evaluării principalelor tendințe din legislația națională referitoare la libera circulație a persoanelor și în vederea promovării coordonării sistemelor naționale de securitate socială; și

– analizării situației sociale și a impactului schimbărilor demografice.

3. Punere în aplicare

Reducerea numărului de instrumente financiare și linii bugetare și simplificarea sistemelor și metodelor de gestionare și executare vor permite o mai bună integrare între instrumente și vor favoriza o simplificare considerabilă, în special pentru beneficiari.

3.1. Fondul social european

Executarea FSE se va concentra pe combinarea unei abordări mai ferme bazate pe rezultate, prin înglobarea FSE în cadrul strategic comun pentru toate instrumentele de gestiune partajată și prin contractele de parteneriat negociate cu statele membre.

Executarea va fi, de asemenea, simplificată. Se va apela într-o mai mare măsură la opțiuni simplificate de cost, în special pentru proiectele mici, reducându-se astfel sarcina administrativă asupra statelor membre și asupra regiunilor și facilitându-se accesul la fonduri pentru inițiativele locale. Corelarea mai strânsă a plăților cu realizarea obiectivelor predefinite în contractele de parteneriat va fi, de asemenea, posibilă pe baza planurilor de acțiune comună.

În sfârșit, vor fi introduse mecanisme de stimulare bazate pe rezultate pentru a recompensa programele și măsurile de succes și pentru a stimula schimbările în cazul celor care au rezultate sub așteptări.

3.2. Un program integrat (gestiune directă) pentru ocuparea forței de muncă, politica socială și incluziune

Noul program integrat pentru ocuparea forței de muncă și incluziune socială va fi gestionat direct de către Comisie. Principalele proceduri includ proceduri de ofertare, cereri de propuneri și gestiune în comun – în special pentru executarea facilității de microfinanțare în colaborare cu Fondul European de Investiții. Noul program se va concentra pe proiecte mari, cu o valoare adăugată clară a Uniunii, astfel încât să se atingă masa critică și să se reducă sarcina administrativă. Vor fi introduse norme și proceduri armonizate și simplificate pentru a facilita accesul la program, în special pentru organizațiile mici.

În plus, va fi introdusă programarea multianuală pentru a stabili obiectivele de politică pe termen lung și finanțarea anuală, garantându-se astfel faptul că programul este într-adevăr un instrument fondat pe politici. Programul va fi pus în aplicare prin adoptarea unei abordări a gestiunii bazate pe rezultate și pe monitorizarea regulată a progreselor realizate în raport cu indicatori clari.

3.3. Sprijin pentru lucrătorii disponibilizați

Pentru mobilizarea FEG va fi nevoie în continuare de o decizie a autorității bugetare. Comisia va încerca să se asigure că operarea FEG devine mai simplă și mai reactivă la circumstanțele economice în schimbare.

3.4. Linii bugetare autonome

Executarea liniilor bugetare autonome va fi complet coordonată cu ambele instrumente, pentru a se evita suprapunerile și pentru a spori sinergiile. Numărul liniilor bugetare autonome va fi redus și se va acorda prioritate proiectelor mai mari, astfel încât să se atingă masa critică necesară și să se reducă sarcina administrativă.

4. Alocarea bugetară propusă pentru perioada 2014-2020

Toate cifrele sunt exprimate în prețurile constante din 2011

Bugetul total propus pentru perioada 2014-2020 din care || 88,3 miliarde €

· Fondul social european (bazat pe formula 25/40/52 pentru categoriile de regiuni, ceea ce duce la 25% in pachetul destinat politicii de coeziunii, exceptând facilitatea „Conectarea Europei”) || 84 de miliarde €

· Politica integrată pentru ocuparea forței de muncă, politica socială și incluziune || 850 de milioane €

· Fondul european de ajustare la globalizare || 3 miliarde €

· Liniile bugetare autonome || 400 de milioane €

Mediu

1. Obiective de politică

Politica Uniunii Europene în domeniul mediului contribuie la îndeplinirea obiectivelor de creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii ale Strategiei Europa 2020. Investițiile în protecția mediului sunt investiții în modernizarea societăților noastre și vor contribui la transformarea Europei într-o economie bazată pe cunoaștere și care își utilizează în mod eficient resursele. Aceste investiții sunt indispensabile pentru protejarea și ameliorarea calității mediului.

Ecologizarea economiei implică reducerea costurilor de mediu prin utilizarea mai eficientă a resurselor, contribuind astfel la creștere, competitivitate și crearea de locuri de muncă. Protejarea biodiversității – capitalul nostru natural – și întărirea rezistenței ecosistemelor vor aduce o contribuție importantă la îndeplinirea obiectivelor noastre în materie de creștere durabilă. Ecosistemele furnizează hrană, apă proaspătă, materii prime și multe alte beneficii, contribuind astfel la îmbunătățirea productivității și a calității vieții și reducând cheltuielile de sănătate publică. Restabilirea ecosistemelor și a serviciile pe care le oferă acestea contribuie la ecologizarea economiei prin noi competențe, locuri de muncă și oportunități de afaceri, stimulând inovarea și contribuind la abordarea provocărilor pe care le reprezintă atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea.

Valoarea adăugată a cooperării la nivel european în vederea atingerii obiectivelor comune de mediu este recunoscută pe scară largă, întrucât chestiunile din domeniul mediului nu se limitează la frontierele naționale. Colaborarea strânsă cu vecinii UE și cu economiile emergente reprezintă o condiție prealabilă pentru o Europă mai ecologică. Durabilitatea mediului reprezintă, de asemenea, unul dintre Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, pe care UE s-a angajat să le realizeze.

Pe lângă beneficiile legislației europene în materie de mediu, bugetul UE poate contribui la îndeplinirea obiectivelor de mediu, atât prin programe specifice, cât și prin garantarea faptului că obiectivele de mediu sunt puternic integrate în toate activitățile finanțate din bugetul UE.

2. Instrumente 2.1. Integrare

Prioritățile politicii de mediu vor fi „integrate” în toate principalele instrumente de finanțare ale UE, inclusiv cele privind coeziunea, agricultura, afacerile maritime și pescuitul, cercetarea și inovarea, precum și în programele de asistență externă. Această abordare va maximiza sinergiile dintre politicile de mediu și alte domenii, recunoscând faptul că aceleași acțiuni pot și ar trebui să urmărească o varietate de obiective complementare. Această abordare va contribui, de asemenea, la evitarea unei proliferări a programelor și la reducerea la minimum a sarcinii administrative.

· Agricultură. Un obiectiv important al reformei politicii agricole comune (PAC) este acela de a promova obiectivele de mediu prin ecologizarea plăților directe către agricultori. 30% din plățile directe vor fi condiționate de respectarea unei serii de bune practici de mediu, care se vor adăuga cerințelor existente în materie de ecocondiționalitate. În plus, componenta de dezvoltare rurală din cadrul PAC va fi reorientată pentru a se concentra și mai mult asupra asigurării de bunuri publice, inclusiv prin măsuri de agromediu. Aceste măsuri vor contribui la garantarea faptului că sectorul agricol al UE este durabil și constituie un furnizor esențial de bunuri publice de mediu, precum apa curată, biodiversitatea, protecția solului, un aer mai curat și protecția peisajului. Acest lucru va contribui și la îndeplinirea obiectivelor în materie de climă ale UE, atât în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice, cât și adaptarea la acestea.

· Politica maritimă și de pescuit. Durabilitatea mediului se va afla în centrul viitoarei politici maritime și de pescuit. Acest lucru se va realiza inter alia prin reducerea pescuitului excesiv și a supracapacității, prin reducerea impactului direct (cum ar fi capturile accidentale sau impactul asupra fundului marin), precum și prin sprijinirea zonelor marine protejate. Politica maritimă integrată va defini mai în detaliu limitele durabilității activităților umane care au un impact asupra mediului marin în cadrul punerii în aplicare a Directivei privind strategia pentru mediul marin.

· Politica de coeziune. Politica de coeziune se va concentra mai mult pe prioritățile Strategiei Europa 2020, printre care și aceea de a transforma UE într-o economie mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologică și mai competitivă. Acest lucru se va realiza printr-o focalizare mai puternică asupra rezultatelor și condițiilor impuse, inclusiv în ceea ce privește obiectivele de mediu. Aceste obiective includ promovarea punerii în aplicare a acquis-ului în domeniul mediului (apă, deșeuri, mediul marin, nitrați, Directiva privind emisiile industriale, calitatea aerului, legislația privind inundațiile) și finanțarea infrastructurii de mediu aferente; protejarea și refacerea biodiversității și a serviciilor ecosistemice, inclusiv prin dezvoltarea de infrastructuri ecologice și prin reducerea și prevenirea deșertificării. Vor fi luate măsuri consolidate pentru „impermeabilizarea” la riscurile de mediu (environmental proofing) în cadrul politicii de coeziune.

· Cercetare și inovare. Noul cadru strategic comun pentru cercetare și inovare va contribui la catalizarea progreselor științifice și tehnologice necesare pentru trecerea la o economie mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor. Menținerea sprijinului financiar pentru ecoinovare, în general, va contribui, de asemenea, la asigurarea unei creștere inteligente și durabile. Parteneriatele pentru inovare vor avea un impact direct asupra utilizării eficiente a resurselor, de exemplu asupra apei, ecosistemelor, materiilor prime și orașelor inteligente.

· În cadrul acțiunii externe, Instrumentul de preaderare va ajuta țările candidate să finanțeze infrastructura de mediu și eforturile de consolidare a capacităților necesare pentru respectarea acquis-ului UE. Prin intermediul unui dialog politic la nivel regional și național, Comisia va continua să integreze sprijinul pentru mediu în cadrul Instrumentului european de vecinătate. Chestiunile de mediu ar trebui, de asemenea, să fie integrate și mai multe în programele de ajutor pentru țările în curs de dezvoltare. Biodiversitatea și ecosistemele reprezintă bunuri publice globale cheie și vor face parte din programul tematic prevăzut pentru bunurile publice mondiale și pentru provocările globale. Tratatul de la Lisabona încredințează UE un rol mai important în cadrul acordurilor multilaterale și al guvernanței internaționale în domeniul mediului, care se va reflecta în majorarea fondurilor alocate în acest scop.

2.2. Un instrument specific pentru mediu și politicile climatice

Pe lângă integrarea chestiunilor de mediu, Comisia propune continuarea programului LIFE + și corelarea mai strânsă a acestuia cu obiectivele Strategiei Europa 2020. Așa cum se întâmplă în cadrul perioadei de programare în curs, noul instrument va include în cadrul unui singur program o varietate de acțiuni din domeniul mediului și al combaterii schimbărilor climatice.

În cadrul subprogramului Mediu[12], instrumentul se va concentra pe două tipuri de proiecte: noi proiecte integrate, al căror număr și pondere financiară vor crește treptat de-a lungul duratei de viață a programului, și proiecte „tradiționale”. Comisia consideră că proiectele integrate pot juca un rol esențial ca un catalizator al îndeplinirii unor obiective precum protejarea și refacerea biodiversității și a ecosistemelor, gestionarea eficace a rețelei Natura 2000, promovarea guvernanței în materie de mediu, gestionarea deșeurilor și a apei, precum și pentru a mobiliza în mod eficace alte fonduri în aceste scopuri. Proiectele vor continua să fie selectate în funcție de valoarea lor adăugată pentru UE și de potențialul de transfer de know-how.

Proiectele integrate LIFE urmăresc să demonstreze implementarea durabilă a planurilor de acțiune în domeniul mediului[13] legate de principalele directive de mediu ale UE, cum ar fi Directiva privind habitatele sau Directiva-cadru privind apa. Proiectele integrate vor sprijini o serie de activități și măsuri specifice. Pentru aceste proiecte, se vor obține fonduri suplimentare de la alte programe de finanțare ale UE, precum și din fondurile naționale, regionale și ale sectorului privat și aceste fonduri vor fi orientate împreună spre îndeplinirea obiectivelor de mediu. Finanțarea LIFE va acționa astfel ca un catalizator, asigurând coerență și o concentrare strategică asupra problemelor de mediu, exploatând la maxim sinergiile astfel încât să se realizeze o cooperare mai structurată cu alte fonduri ale UE prin cadrul strategic comun.

Subprogramul Mediu va fi organizat în funcție de următoarele priorități:

(a) LIFE biodiversitate, care, concentrându-se în continuare pe programul Natura 2000 și pe dezvoltarea și schimbul de bune practici în domeniul biodiversității, va viza, de asemenea, provocările mai largi în materie de biodiversitate, în conformitate cu obiectivul Strategiei Europa 2020 legat de biodiversitate, și anume menținerea și refacerea ecosistemelor și a serviciilor acestora.

(b) LIFE mediu se va concentra pe sprijinirea punerii în aplicare a politicii de mediu a UE de către sectorul public și cel privat și, în special, pe punerea în aplicare a legislației de mediu relevante pentru obiectivele privind eficiența utilizării resurselor din Strategia Europa 2020 (cum ar fi Directiva-cadru privind apa sau Directiva-cadru privind deșeurile).

(c) LIFE guvernanță va sprijini crearea de platforme pentru schimbul de bune practici în vederea unei mai bune respectări a priorităților politicii de mediu a UE și a îmbunătățirii aplicării, a elaborării politicilor și a luării de decizii bazate pe cunoaștere (de exemplu, diseminarea la scară largă a rezultatelor proiectelor), cu accent pe buna guvernanță. Această componentă va sprijini, de asemenea, ONG-urile din domeniul mediului și va promova acțiuni de sensibilizare, promovare și diseminare de informații privind mediul, acestea fiind legate în mod indisolubil de obiectivele de bună guvernanță, de punere în aplicare și respectare deplină a legii.

2.3. Finanțarea biodiversității

Finanțarea strategiei UE în materie de biodiversitate până în 2020[14] necesită integrarea biodiversității în toate componentele bugetului UE, atât din cadrul UE, prin principalele instrumente de finanțare, cât și prin finanțarea acțiunilor externe. Pentru a spori eficiența cheltuielilor UE, este de asemenea important să se maximizeze sinergiile cu finanțarea acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice prin finanțarea proiectelor de atenuare și de adaptare bazate pe ecosisteme, care furnizează de asemenea servicii ecosistemice mai largi, atât în cadrul UE, cât și pe plan extern.

Gestionarea eficace și refacerea zonelor protejate prin programul Natura 2000 este vitală pentru atingerea obiectivului Strategiei Europa 2020 de oprire și inversare a declinului biodiversității în UE, stabilit de Consiliul European în 2010. La nivelul UE, o abordare integrată consolidată care apelează la diferitele fonduri sectoriale ale UE, asigurând coerența lor cu cadrele de acțiune prioritară Natura 2000, împreună cu o componentă LIFE „Biodiversitate” consolidată, va oferi o bază solidă pentru noua strategie de finanțare Natura 2000.

Pe scena internațională, UE s-a angajat, împreună cu alte părți participante, în cadrul celei de­a 10-a reuniuni a Conferinței părților la Convenția privind diversitatea biologică (CBD COP10) din octombrie 2010 din Nagoya, să mărească substanțial mobilizarea resurselor financiare pentru biodiversitatea globală până în 2020. Finanțarea din bugetul UE va fi asigurată prin alocările geografice și regionale ale programelor de acțiune externă ale UE, precum și prin programul tematic pentru bunurile publice globale.

Pe lângă integrarea biodiversității în bugetul consacrat acțiunii externe, Comisia propune, de asemenea, crearea unui mecanism/fond în afara bugetului, în care să fie puse în comun contribuțiile statelor membre și bugetul UE.

3. Punere în aplicare 3.1. Integrare

Integrarea va fi asigurată prin structurile și instrumentele descrise într-una din celelalte fișele de politică sectorială. Pentru a garanta obținerea de rezultate, vor exista criterii de referință stabilite în mod clar, precum și norme de monitorizare și raportare pentru toate instrumentele de politică relevante ale UE, cu indicatori adecvați.

Pentru a maximiza sinergiile între diferitele obiective de politică, este avută în vedere o procedură de urmărire a cheltuielilor legate de mediu similară cu cea propusă pentru cheltuielile legate de climă.

În ceea ce privește biodiversitatea, „markerii Rio” stabiliți de OCDE și utilizați deja de Comisie pentru instrumentele externe vor fi integrați în metodologia existentă pentru măsurarea performanțelor utilizată pentru programele UE. Aceștia vor contribui, de asemenea, la demonstrarea beneficiilor colaterale ale cheltuielilor în domeniul biodiversității și al schimbărilor climatice și la evidențierea beneficiilor pentru biodiversitate ale cheltuielilor climatice pentru acțiunile REDD + (reducerea emisiilor cauzate de despăduriri și de degradarea pădurilor).

3.2. Un instrument specific pentru mediu și politicile climatice

Actualul program LIFE+ este gestionat de către Comisie în cadrul gestiunii centralizate directe. Comisia consideră că viitorul program ar trebui să fie, în continuare, gestionat la nivel central, dar că sarcinile de gestiune ar putea să fie delegate, într-o măsură importantă, unei agenții executive existente. Amploarea, condițiile și termenii delegării vor trebui să țină seama de necesitatea menținerii, de către Comisie, a unor legături strânse între politici în ceea ce privește proiectele integrate.

4. Alocarea bugetară propusă pentru perioada 2014-2020

Toate cifrele sunt exprimate în prețurile constante din 2011. Sunt excluse fondurile pentru integrare care sunt incluse în cadrul alocărilor bugetare pentru instrumentele de finanțare sectorială.

Programul LIFE + (subprogramul Mediu) || 2,4 miliarde €

Acțiune externă

1. Obiective de politică

Prin dimensiunile populației sale și prin puterea sa economică, Uniunea Europeană este un actor mondial. Cu cei 500 de milioane de locuitori ai săi, Uniunea reprezintă peste 25 % din produsul intern brut mondial și o cincime din comerțul mondial. Uniunea este, de asemenea, un actor politic activ, cu interese și responsabilități în domeniul securității atât la nivel regional (în special în vecinătatea sa), cât și la nivel mondial. În special, UE își demonstrează solidaritatea acordând mai mult de jumătate din totalul ajutorului internațional pentru dezvoltare și fiind cel mai însemnat furnizor mondial de asistență umanitară. Uniunea este implicată activ în protejarea drepturilor omului, în promovarea unor programe privind asigurarea unor condiții decente de muncă, precum și în promovarea altor valori universale și a respectării convențiilor internaționale în domeniul social și în domeniul mediului.

UE este tot mai activă în ceea ce privește prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor și consolidarea păcii prin misiunile de gestionare a crizelor conduse de UE și prin instrumentele UE de răspuns în situații de criză și de stabilizare. UE sprijină, de asemenea, misiunile de menținere a păcii și de restabilire a păcii ale ONU și ale Uniunii Africane în țări fragile sau sfâșiate de război. În plus, UE este hotărâtă să sprijine sistemul multilateral și procesul de reformare a acestuia, negocierile multilaterale de la Doha privind comerțul, negocierile CCONUSC (Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice) privind schimbările climatice, negocierile CBD (Convenția privind diversitatea biologică) privind biodiversitatea, negocierile privind alte acorduri multilaterale, reformele G-8 și G-20, precum și agenda privind guvernanța mondială.

Politicile externe sunt, prin urmare, un domeniu de acțiune important pentru UE, care a fost consolidat în contextul noului cadru instituțional introdus prin Tratatul de la Lisabona.

UE utilizează instrumente financiare pentru relațiile externe pentru a sprijini punerea în aplicare a acestor politici externe, în special în ceea ce privește:

(1) Promovarea și apărarea valorilor UE în lume Așezând în centrul preocupărilor drepturile omului, democrația și statul de drept, evenimentele recente din diferite părți ale lumii impun necesitatea unei revizuiri a asistenței acordate de UE pentru procesele de tranziție și democratice și pentru societatea civilă.

(2) Ar trebui consolidate și mai mult acțiunile de promovare a politicilor UE care sprijină eforturile de abordare a provocărilor globale majore, cum ar fi combaterea schimbărilor climatice, inversarea tendinței de pierdere a biodiversității și protejarea bunurilor și a resurselor publice globale. Comisia propune elaborarea unei agende proactive a UE și dezvoltarea intereselor comune cu cele ale țările terțe, acordând o atenție specială partenerilor strategici.

(3) Sporirea impactului cooperării UE pentru dezvoltare, cu scopul principal de a ajuta la eradicarea sărăciei. Ajutorul UE se va concentra în acele domenii în care UE are o expertiză deosebită, prin aplicarea unei grile diferite de ajutor de la o țară sau o regiune parteneră la alta, pentru a se asigura că resursele de ajutor sunt alocate în funcție de necesități, capacități, interese și angajamente, îmbunătățirea coordonării ajutorului și a coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și asigurarea unei finanțări adecvate pentru dezvoltare. Va fi creat un instrument panafrican pentru a sprijini punerea în aplicare a Strategiei comune Africa-Europa, concentrându-se asupra valorii adăugate clare ale activităților interregionale și continentale. Acest instrument va fi suficient de flexibil încât să integreze contribuții din partea statelor membre ale UE, din partea statelor africane, a instituțiilor financiare și a sectorului privat.

(4) Investirea în prosperitatea și stabilitatea pe termen lung a țărilor din vecinătatea UE. Scopul instituirii unei zone de stabilitate, prosperitate și democrație va fi urmărit atât prin pregătirea țărilor (potențial) candidate pentru aderare, cât și printr-o politică de vecinătate reînnoită. UE va fi activă în sprijinirea valorilor și principiilor democratice în vecinătatea sa și în susținerea unei distribuții mai echitabile a beneficiilor creșterii printr-o mai mare cooperare politică și o integrare economică mai profundă la sud și la est.

(5) Consolidarea solidarității europene în urma dezastrelor naturale sau provocate de om. Respectând principiile de drept umanitar convenite la nivel internațional și modernizându-și capacitatea de intervenție în domeniul ajutorului umanitar și al protecției civile, bugetul UE va sprijini acțiunile legate de anticiparea, pregătirea, prevenirea și intervenția mai rapidă în caz de dezastre și se va implica într-un mod mai flexibil în acțiunile de dezvoltare care urmăresc reconstrucția post-criză și dezvoltarea rezilienței în viitor.

(6) Îmbunătățirea prevenirii și soluționării crizelor. Va fi sporită implicarea UE în prevenirea și soluționarea crizelor, menținerea păcii și consolidarea securității internaționale, inclusiv sporirea capacităților UE pentru pregătirea pentru intervenție în situații de criză.

O Europă deschisă, care funcționează într-un cadru internațional reglementat, reprezintă cea mai bună cale de a exploata beneficiile globalizării, care vor stimula creșterea și ocuparea forței de muncă.

2. Instrumente

Comisia propune următoarea structură pentru viitoarele instrumente de acțiune externă ale UE:

2.1. Cooperarea pentru dezvoltare

Comisia propune să se bazeze pe actualul Instrument de cooperare pentru dezvoltare (ICD) în ceea ce privește domeniul său de aplicare geografic și tematic. Comisia propune ca Fondul european de dezvoltare (FED), care include cooperarea cu țările ACP (țările din Africa, Caraibi și Pacific) și cu țările și teritoriile de peste mări (TTPM), să rămână în afara bugetului pe perioada următorului CFM.

2.2. Instrumentul pentru țările care fac obiectul politicii de extindere

Se propune crearea unui singur instrument de preaderare integrat ca pilon financiar al strategiei de extindere, care să înglobeze toate dimensiunile politicilor interne și ale chestiunilor tematice. Obiectivul va fi de a garanta faptul că țările candidate și potențial candidate sunt pe deplin pregătite pentru o eventuală aderare. Se va pune accentul pe dezvoltarea socioeconomică, pe cooperarea regională, pe adoptarea și punerea în aplicare a acquis-ului și pe pregătirea pentru gestionarea politicilor interne în momentul aderării. Instrumentul va fi executat prin programe naționale/cu beneficiari multipli convenite cu beneficiarii și se va inspira, de asemenea, din fondurile structurale, Fondul de coeziune și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), inclusiv în ceea ce privește reorientarea acestora către asigurarea de bunuri publice. În plus, instrumentele legate de criza politică și financiară (asistența macrofinanciară, Instrumentul de stabilitate) vor continua să fie disponibile pentru țările implicate în procesul de aderare, atunci când este necesar.

2.3. Instrumentul european de vecinătate (IEV)

Instrumentul european de vecinătate (IEV) va aduce beneficii țărilor din vecinătatea UE prin sprijinirea unei cooperări politice mai aprofundate, prin adâncirea integrării economice cu UE și prin sprijinirea unei tranziții efective și durabile spre democrație. Cooperarea cu vecinii UE se va baza pe principiul „mai mult pentru mai mult”, în conformitate cu concluziile comunicării Comisiei „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”. IEV va asigura cea mai mare parte a finanțării acordate de UE țărilor din vecinătatea sa și va fi completat, după caz, de alte instrumente externe[15].

2.4. Instrumentul de parteneriat

Acest nou program va oferi sprijin ad hoc pentru cooperarea cu toate țările terțe (care nu sunt în curs de dezvoltare și cele în curs de dezvoltare), acordând o atenție specială partenerilor strategici/economiilor emergente. Instrumentul va finanța activități de sprijinire a proiectării politicilor UE în lume prin cooperarea bilaterală și adoptarea unor abordări comune în fața provocărilor, prin parteneriate economice și cooperarea între întreprinderi, prin activități și rețele de diplomație publică și prin legăturile interpersonale, prin purtarea de discuții privind politicile și desfășurarea de activități comune cu țările partenere; și prin promovarea convergenței comerciale, a investițiilor și în materie de reglementare cu partenerii strategici.

2.5. Promovarea drepturilor omului la nivel mondial

Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) consolidat se va concentra pe două activități. În primul rând, va fi consolidat sprijinul acordat pentru dezvoltarea unor societăți civile înfloritoare și pentru rolul specific al acestora ca agenți ai schimbării, precum și în sprijinul drepturilor omului și al democrației. Acest lucru va include o capacitate consolidată a UE de a interveni prompt în situații de urgență privind drepturile omului, precum și un sprijin mai puternic pentru observatoarele și mecanismele internaționale și regionale din domeniul drepturilor omului. În al doilea rând, vor fi sprijinite misiunile de observare electorală și programele de îmbunătățire a proceselor electorale.

2.6. Solidaritate și ajutor pentru populațiile afectate de dezastrele naturale sau provocate de om

Asistența umanitară și protecția civilă vor fi întărite și vor continua să se ghideze după o abordare bazată pe necesități și pe principii.

– Instrumentul de ajutor umanitar va oferi răspuns în caz de dezastre naturale și provocate de om, pe baza principiilor dreptului umanitar internațional, și prin intermediul unor organizații specializate.

– Mecanismul de protecție civilă va oferi răspuns în caz de dezastre naturale și provocate de om, produse în țările terțe, prin coordonarea între agențiile de protecție civilă din statele membre ale UE.

2.7. Prevenirea și gestionarea crizelor

Există mai multe componente ale activității UE în acest domeniu:

· Intervenția în situații de criză prin intermediul Instrumentului de stabilitate (IdS), inclusiv în caz de dezastre naturale, axându-se pe prevenirea conflictelor, menținerea păcii și consolidarea statului. Dată fiind capacitatea sa pe termen lung, acesta va aborda amenințări mondiale și transregionale, cum ar fi proliferarea armelor de distrugere în masă, combaterea terorismului și a criminalității organizate, prevenirea traficului ilegal etc.

· Abordarea nevoilor de finanțare pe termen scurt ale țărilor care fac obiectul programelor de stabilizare și de ajustare prin asistența macrofinanciară (AMF).

· Promovarea securității nucleare în sprijinul reglementărilor internaționale, prin Instrumentul pentru cooperarea în materie de securitate nucleară (INSC). Obiectivul va fi acela de a sprijini promovarea unui nivel ridicat de securitate nucleară, de protecție împotriva radiațiilor, precum și a aplicării unor măsuri de protecție eficiente și eficace cu privire la materialele nucleare în țările terțe.

· În plus, bugetul politicii externe și de securitate comună va sprijini acțiunile fără implicații militare și de apărare.

3. Punere în aplicare

Punerea în aplicare a noilor programe va fi simplificată și mai mult, în special în sensul eficientizării ajutorului. Noile instrumente vor integra, după caz, răspunderea reciprocă în alocarea și plata fondurilor. Va fi urmărită stimularea sinergiilor în utilizarea fondurilor externe pentru multiplele obiective de politică ale UE, de exemplu pentru îndeplinirea angajamentelor asumate de UE pentru reducerea sărăciei și finanțarea acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice și de protejare a biodiversității.

Va fi propusă, de asemenea, o flexibilitate sporită a acțiunilor externe. Vor fi consolidate mecanismele bugetare din afara cadrului financiar, rezervate pentru evenimente neprevăzute de proporții (rezerva pentru ajutor de urgență, Instrumentul de flexibilitate).

Simplificarea va fi realizată printr-o delimitare mai clară și prin reducerea suprapunerilor între instrumente, astfel încât acestea să poată fi identificate individual cu obiective politice clar definite. Va fi propusă, de asemenea, simplificarea normelor și a procedurilor pentru furnizarea asistenței UE, în special astfel încât programarea să favorizeze acțiunea comună cu statele membre.

Se propune utilizarea în continuare a instrumentelor financiare inovatoare în cazul tuturor instrumentelor (în special prin intermediul facilităților de investiții regionale), care ar trebui să permită ca o proporție mai mare de granturi să fie acordate împreună cu împrumuturi, astfel încât să se mobilizeze fonduri suplimentare pentru a acoperi nevoile de investiții ale țărilor partenere.

Se consideră că trebuie îmbunătățit controlul democratic al ajutorului extern. Acest lucru ar putea fi realizat prin utilizarea actelor delegate în conformitate cu articolul 290 din tratat pentru anumite aspecte ale programelor, nu numai pentru a pune colegislatorii pe picior de egalitate, dar și pentru a asigura o mai mare flexibilitate în ceea ce privește programarea. Pentru FED, se propune corelarea controlului cu ICD, ținând totodată seama de specificitățile acestui instrument.

1. Alocarea bugetară propusă pentru perioada 2014-2020

Toate cifrele sunt exprimate în prețurile constante din 2011.

Bugetul total propus pentru perioada 2014-2020 din care || 70 de miliarde €

· Fondul European de Dezvoltare || 20,6 miliarde €

· Instrumentul de preaderare || 12,5 miliarde €

· Instrumentul european de vecinătate || 16,1 miliarde €

· Instrumentul de parteneriat || 1 miliard €

· Instrumentul de stabilitate || 2,5 miliarde €

· Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului || 1,4 miliarde €

· Politica externă și de securitate comună || 2,5 miliarde €

· Instrumentul de ajutor umanitar || 6,4 miliarde €

· Capacitatea de protecție civilă și de răspuns în situații de urgență || 0,2 miliarde €

· Corpul voluntar european de ajutor umanitar || 0,2 miliarde €

· Instrumentul pentru cooperarea în materie de securitate nucleară || 0,56 miliarde €

· Asistența macrofinanciară || 0,6 miliarde €

· Fondul de garantare pentru acțiuni externe || 1,26 miliarde €

Rezerva pentru ajutor de urgență || 2,45 miliarde €

Bugetul total propus în cadrul celui de al 11-lea FED || 30,3 miliarde €

Lupta împotriva fraudei

1. Obiective de politică

Obiectivul politicii UE de luptă împotriva fraudei este de a proteja interesele financiare ale Uniunii Europene, prin prevenirea, descurajarea, investigarea și asigurarea urmăririi fraudelor împotriva bugetului UE. Politica este pusă în aplicare de către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), care face parte din Comisie, dar își desfășoară investigațiile în deplină independență.

Ca serviciu al Comisiei, OLAF gestionează programele descrise mai jos în sprijinul politicilor Uniunii împotriva fraudelor. O categorie specifică a activității antifraudă este protecția împotriva contrafacerii bancnotelor și monedelor euro, care este esențială pentru funcționarea monedei unice.

2. Instrumente

Pentru a coordona acțiunea statelor membre în combaterea fraudelor împotriva bugetului, au fost instituite trei programe, în conformitate cu obligația de cooperare strânsă și constantă de la articolul 325 din TFUE.

· Programul Hercule II promovează activitățile de luptă împotriva fraudei prin consolidarea cooperării transnaționale și multidisciplinare, prin formare, studii juridice de specialitate, furnizarea de alte servicii de specialitate în lupta împotriva fraudei autorităților statelor membre cu responsabilități în acest domeniu (poliție și autorități vamale, procurori etc.), crearea de rețele ale profesioniștilor care includ țările în curs de aderare și țările candidate și finanțarea echipamentului tehnic pentru statele membre. Programul Hercule are un rol special în sprijinirea luptei împotriva contrabandei cu țigări.

· Sistemul de informații antifraudă (AFIS) oferă o infrastructură sigură pentru schimbul de informații legate de acest domeniu între statele membre și între statele membre și Comisie. Această infrastructură permite, de asemenea, operațiuni vamale comune în care sunt implicate statele membre și țările terțe, prin intermediul cărora se coordonează resursele diferitelor servicii împotriva țintelor care prezintă un risc ridicat și care sunt o preocupare comună.

· Programul Pericles este dedicat protecției monedei euro împotriva falsificării și prevede schimburi de personal, acordarea de asistență și programe de formare. Lupta împotriva falsificării monedei euro a avut rezultate pozitive ca urmare a unui ansamblu coerent de măsuri ce pun accentul pe cooperarea strânsă între toți actorii implicați la nivel național și european, precum și pe formarea și sensibilizarea publicului.

Pe lână programul specific de cheltuieli în domeniul antifraudă, o mai mare coerență în dispozițiile în această materie în întreaga gamă de programe de cheltuieli va ajuta la asigurarea faptului că angajamentul Uniunii de a lupta împotriva fraudei este pus în aplicare în mod eficient. Prin urmare, vor fi incluse dispoziții antifraudă în fiecare temei juridic al noii generații de programe din perioada 2014-2020.

3. Punere în aplicare

Evaluările programelor anterioare Hercule au indicat un impact semnificativ în ceea ce privește îmbunătățirile la nivelul echipamentului tehnic folosit de statele membre, facilitarea operațiunilor transfrontaliere și calitatea elementelor de probă. Au fost consolidate contactele între agenții specializați în asigurarea respectării legii. Studiile juridice axate pe aspecte specifice, aferente operațiunilor antifraudă transfrontaliere, au consolidat baza pentru cooperare.

Utilizarea AFIS în statele membre a crescut în mod semnificativ ca urmare a introducerii noii tehnologii în 2010. Sunt planificate îmbunătățiri ulterioare, în special facilitarea analizei riscurilor. Capacitatea de a desfășura operațiuni vamale comune va fi sporită.

Programul Pericles a contribuit la atingerea unui nivel relativ scăzut de falsificare a bancnotelor și monedelor euro și la acțiuni încununate de succes de capturare a falsurilor înainte ca acestea să intre în circulație. Cu aproximativ 110 acțiuni și aproape 6 000 de funcționari care au beneficiat de formare, Pericles este o parte importantă din ansamblul de măsuri de protejare a monedei euro împotriva contrafacerii.

Aceste programe sunt puse în aplicare prin acordarea de granturi și prin achiziții publice.

Propunerea, care vizează toate cele trei programe, este de a îmbunătăți abordarea actuală, ținându-se cont de experiența dobândită, în conformitate cu strategia antifraudă a Comisiei, și păstrând, în același timp, un nivel adecvat al cheltuielilor.

4. Alocarea bugetară propusă pentru perioada 2014-2020

Toate cifrele sunt exprimate în prețuri constante din 2011

Bugetul total propus perioada 2014-2020 pentru HERCULE, PERICLES și AFIS || 150 de milioane €

Sănătate și consumatori

1. Obiective de politică

Politica Uniunii Europene în domeniul sănătății și consumatorilor se axează pe aspectele de o importanță majoră pentru toți cetățenii europeni - sănătatea și securitatea lor și disponibilitatea unei game largi de alimente și de produse de consum pe o piață internă eficientă și sigură. Politicile UE din acest domeniu sunt menite să responsabilizeze consumatorii europeni, să protejeze și să îmbunătățească sănătatea cetățenilor europeni, să garanteze că alimentele sunt sigure și sănătoase și să protejeze sănătatea plantelor și sănătatea și bunăstarea animalelor.

Comisia are o responsabilitate deosebită privind protejarea și îmbunătățirea nivelului de sănătate și situației animalelor din Comunitate, în special pentru animalele de la care se obțin produse alimentare, facilitându-se în același timp schimburile intracomunitare și importurile de animale și produse de origine animală în conformitate cu standardele de sănătate corespunzătoare și cu obligațiile internaționale. În mod similar, UE supraveghează comercializarea și utilizarea produselor de protecție a plantelor și stabilește standarde de monitorizare și control în materie de reziduuri de pesticide. UE pune în aplicare măsuri preventive pentru a se proteja împotriva introducerii și răspândirii pe teritoriul său de organisme dăunătoare pentru plante sau produse vegetale. De asemenea, asigură condiții de calitate pentru vânzarea de semințe și material săditor în cadrul UE. Această sarcină este realizată mai eficient și cu mai puține costuri prin intermediul bugetului UE decât prin 27 de bugete naționale.

Promovarea sănătății umane este parte integrantă din obiectivele de creștere inteligentă și favorabilă incluziunii ale Strategiei Europa 2020. Menținerea unei populații sănătoase și active mai mult timp are un impact pozitiv asupra productivității și competitivității. Inovarea în domeniul sănătății contribuie la eforturile de a face față provocării reprezentate de dezvoltarea durabilă în acest sector, în contextul schimbărilor demografice.

În mod similar, politica în domeniul consumatorilor contribuie în mod semnificativ la eficiența economiei europene prin oferirea posibilității ca cetățenii să joace un rol deplin în cadrul pieței unice și prin consolidarea încrederii și capacității lor de a achiziționa bunuri și servicii transfrontaliere, în special online. Întrucât cheltuielile de consum reprezintă 56% din PIB-ul UE, o politică eficientă de protecție a consumatorilor poate să contribuie în mod activ la obiectivele Strategiei Europa 2020.

Programele finanțate în cadrul politicii UE în domeniul sănătății și consumatorilor contribuie la asigurarea bunăstării cetățenilor europeni. Valoarea adăugată a programelor UE în domeniul sănătății și consumatorilor rezidă în capacitatea acestora de a remedia probleme care nu au putut fi rezolvate în mod eficient de către statele membre, acționând singure. De exemplu, activitățile de promovare a achizițiilor transfrontaliere sau de răspuns la provocările majore, bolile sau pandemiile care afectează mai multe state membre necesită o reacție coordonată și coerentă. De asemenea, bolile animalelor și ale plantelor nu țin cont de frontierele naționale. Asigurarea unui nivel uniform și înalt de sănătate animală și de siguranță alimentară în toată UE permite libera circulație a animalelor vii și a produselor de origine animală, care este esențială pentru buna funcționare a pieței unice, aduce beneficii consumatorilor prin faptul că pune la dispoziție o gamă mai largă de oferte, asigură o concurență sporită și permite producătorilor de alimente din UE să beneficieze de economii de scară.

2. Instrumente

Comisia propune următoarele programe pentru a sprijini realizarea politicii UE în domeniul sănătății și consumatorilor.

2.1. Sănătate 2.1.1. Programul Sănătate pentru creștere

Noul program Sănătate pentru creștere va fi orientat către acțiuni cu o valoare adăugată clară la nivelul UE, în conformitate cu obiectivele și noile obligații juridice ale Strategiei Europa 2020. Scopul principal este să se colaboreze cu statele membre pentru a proteja cetățenii de amenințările transfrontaliere la adresa sănătății, a spori viabilitatea sistemului de servicii de sănătate și a îmbunătăți sănătatea populației, încurajând în același timp inovarea în domeniul sănătății. De exemplu, programul va sprijini politica din domeniul sănătății prin dezvoltarea de bune practici și orientări pentru diagnosticarea și tratarea bolilor rare, sprijinirea rețelelor europene de referință privind bolile, dezvoltarea de bune practici și orientări privind screeningul pentru cancer și elaborarea unei abordări comune a UE în materie de evaluări ale tehnologiei medicale și de e-sănătate. Acțiunile de cercetare și inovare în domeniul sănătății vor fi sprijinite prin intermediul Cadrului strategic comun pentru cercetare și inovare

2.1.2. Sănătatea animală și a plantelor și siguranța alimentară

Programul pentru sănătatea animală și a plantelor și siguranța alimentară se concentrează pe eradicarea bolilor animalelor, Fondul pentru urgențe veterinare și acțiunile conexe, precum finanțarea laboratoarelor de referință, a programelor de formare și a băncilor de vaccinuri din UE. Viitorul program va continua aceste activități cu un accent puternic orientat spre obținerea de rezultate. Programul va finanța, de asemenea, acțiuni suplimentare și foarte necesare pentru a aborda problemele legate de sănătatea plantelor, organismele dăunătoare și boli, care sunt din ce în ce mai predominante în UE.

2.2. Consumatori

Programul pentru consumatori

Programul pentru consumatori va promova responsabilizarea consumatorilor ca mijloc esențial pentru a atinge un nivel înalt de protecție pe tot cuprinsul pieței unice. Programul se va axa pe ameliorarea fluxului de informații către consumatori și pe reprezentarea intereselor consumatorilor. Acesta va sprijini aplicarea eficientă a normelor de protecție a consumatorilor prin cooperarea dintre autorități și organizațiile responsabile de punerea în aplicare a acestora, prin informare, educație și soluționarea litigiilor. Noul program se va baza pe rezultatele pozitive ale programului actual, cu o oarecare reorientare pentru a răspunde noilor priorități-cheie. În special, Comisia propune suplimentarea resurselor dedicate soluționării alternative a litigiilor și consolidării capacităților de a consilia consumatorii în cazul achizițiilor transfrontaliere.

3. Punere în aplicare

Bugetul alocat domeniului sănătății și consumatorilor este executat prin gestionare centralizată directă și indirectă. Cea mai mare parte a bugetului alocat produselor alimentare și hranei pentru animale este executat prin gestionare centralizată directă, în special prin intermediul granturilor plătite autorităților statelor membre.

În 2004, Comisia a instituit Agenția Executivă pentru Sănătate și Consumatori pentru a gestiona Programul de sănătate publică. Mandatul agenției a fost extins în 2008 pentru a acoperi implementarea Programului pentru consumatori și formarea profesională în domeniul siguranței alimentare finanțate în cadrul bugetului alocat produselor alimentare și hranei pentru animale. O serie de alte agenții de reglementare sunt active în acest domeniu: Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP), Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) și Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA). OCSP se autofinanțează în totalitate prin taxe. ECDC și EFSA sunt finanțate printr-o subvenție bugetară anuală, în timp ce EMA primește o subvenție bugetară și percepe taxe în sectorul privat. Aceste organisme vor fi utilizate pentru implementarea noilor programe în domeniile lor de competență.

4. Alocarea bugetară propusă pentru perioada 2014-2020

Toate cifrele sunt exprimate în prețurile constante din 2011

Bugetul total propus perioada 2014-2020 din care || 2,75 miliarde €

· siguranța alimentară || 2,2 miliarde €

· programul Sănătate pentru creștere || 396 milioane €

· programul pentru consumatori || 175 milioane €

Afaceri interne

1. Obiective de politică

Obiectivul politicii Uniunii Europene în domeniul afacerilor interne este de a crea un spațiu fără frontiere interne în care persoanele pot intra, se pot deplasa, trăi și lucra în mod liber, în care să aibă încredere că drepturile le sunt pe deplin respectate, iar securitatea le este garantată.

UE are un rol decisiv în abordarea amenințărilor generate de criminalitatea organizată și de infracțiunile grave, de criminalitatea informatică și de terorism, în asigurarea gestionării eficiente a frontierelor externe ale UE, precum și în răspunsul rapid la crize emergente cauzate de catastrofe naturale sau provocate de om. În epoca globalizării, când numărul amenințărilor este în creștere și acestea au tot mai mult o dimensiune transnațională, niciun stat membru nu este în măsură să răspundă eficient pe cont propriu. Pentru a se asigura faptul că autoritățile de asigurare a respectării legii pot lucra eficient la nivel transfrontalier și transjurisdicțional, este necesar un răspuns european coerent și cuprinzător.

Cooperarea și solidaritatea la nivelul UE au permis deja realizarea de progrese semnificative în construirea unei Europe mai deschise și mai sigure. UE va continua să facă față unor provocări importante, nu în ultimul rând în contextul îmbătrânirii populației și diminuării forței de muncă. O politică orientată spre viitor în materie de imigrație legală și de integrare este de o importanță crucială pentru îmbunătățirea competitivității și coeziunii sociale în UE, pentru îmbogățirea societăților noastre și pentru crearea de oportunități pentru toți. Trebuie să soluționăm problema migrației ilegale și să luptăm împotriva traficului de persoane și a altor forme moderne de sclavie. În același timp, UE trebuie să continue să își demonstreze solidaritatea cu cei care au nevoie de protecție internațională. Realizarea unui sistem european comun de azil mai sigur și mai eficient, care să reflecte valorile noastre, rămâne o prioritate.

Sprijinul alocat din bugetul UE poate oferi o valoare adăugată reală în acest domeniu. Finanțarea UE este un semn concret al solidarității și al partajării responsabilității, care sunt indispensabile pentru a răspunde provocărilor comune. De exemplu, controlul la frontierele externe ale UE reprezintă o condiție de bază pentru libera circulație și se realizează de către anumite state membre în interesul și în numele întregii UE. Mai mult, în cazul în care un stat membru se confruntă cu presiuni excepționale la frontierele sale, UE ar trebui să aibă capacitatea de a oferi sprijin adecvat. În mod similar, acele state membre care, din cauza situării lor geografice, suportă costuri disproporționate ca urmare a fluxurilor de migrație ar trebui să beneficieze de un sprijin financiar corespunzător din bugetul UE.

Finanțarea UE poate contribui, de asemenea, la promovarea eficienței prin punerea în comun a resurselor și prin consolidarea cooperării transnaționale practice dintre statele membre, precum și dintre statele membre și țările terțe. Acest lucru este deosebit de relevant în domeniul securității interne, în cadrul căruia sprijinul financiar pentru operațiuni comune cum ar fi echipele comune de investigare consolidează cooperarea dintre organele de poliție, administrațiile vamale, polițiștii de frontieră și autoritățile judiciare.

Pe lângă sprijinul pentru aspectele interne ale politicilor în domeniul afacerilor interne, ar trebui să fie disponibile și finanțări ale UE suficiente pentru a consolida dimensiunea externă a politicii în domeniul afacerilor interne, într-un mod pe deplin coerent cu acțiunea externă a UE; de exemplu, prin furnizarea de sprijin pentru punerea în aplicare a acordurilor de readmisie și a parteneriatelor pentru mobilitate, prin sprijinul acordat țărilor terțe pentru a-și dezvolta capacitățile de supraveghere la frontieră sau prin punerea la dispoziție de fonduri pentru lupta împotriva rețelelor criminale internaționale, a traficului de persoane și a traficului de arme și droguri.

2. Instrumente

Comisia propune simplificarea structurii finanțării UE în acest domeniu prin reducerea la două a numărului de programe financiare:

– Fondul pentru migrație și azil va sprijini acțiunile în ceea ce privește azilul și migrația, integrarea și returnarea resortisanților țărilor terțe;

– Fondul pentru securitate internă va asigura sprijinul financiar pentru inițiativele din domeniul frontierelor externe și al securității interne.

Ambele fonduri ar trebui să aibă o dimensiune externă importantă pentru a garanta că UE deține mijloacele de a urmări prioritățile politicii în domeniul afacerilor interne în relațiile cu țările terțe și de a susține interesele UE. Va fi pus la dispoziție sprijin financiar pentru a se asigura continuitatea teritorială a finanțării, începând în UE și continuând în țările terțe. De exemplu, în ceea ce privește reinstalarea refugiaților, acordurile de readmisie, programele regionale de protecție, lupta împotriva migrației ilegale, consolidarea gestionării frontierelor și a cooperării polițienești cu țările vecine, spre exemplu.

Instrumentele vor oferi, de asemenea, un răspuns rapid în caz de urgență, fondul (fondurile) fiind proiectat(e) astfel încât UE să poată reacționa în mod corespunzător în situații care evoluează rapid.

3. Punere în aplicare

Reducerea numărului de programe și a normelor corespunzătoare de punere în aplicare a acestora va simplifica procedurile și va permite o mai bună înțelegere a normelor de către toate părțile interesate.

Trecerea la gestionarea partajată în locul gestionării directe, acolo unde este posibil, va elimina sarcinile administrative inutile. Gestionarea directă vor fi menținută pentru anumite proiecte transnaționale sau deosebit de inovatoare și pentru a sprijini actorii nestatali, precum și pentru a promova evenimente și studii. De asemenea, va fi menținută pentru mecanismul flexibil de reacție în caz de urgență și pentru dimensiunea externă.

Pentru fondurile gestionate partajat, se propune să se adopte un sistem orientat către obținerea de rezultate și bazat pe programări multianuale în locul programelor anuale. Aceasta va contribui la o mai bună concentrare pe obiective și realizări, reducând volumul de muncă pentru toate părțile interesate și timpul necesar pentru aprobarea programelor naționale, accelerând astfel deblocarea fondurilor.

Un număr de agenții sprijină eforturile UE în acest domeniu, inclusiv Europol, Frontex, Biroul European de Sprijin pentru Azil, Colegiul European de Poliție, Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie și Agenția IT. Există posibilitatea și nevoia de a îmbunătăți coerența și sinergia dintre activitățile Comisiei și agențiile acesteia în scopul de a garanta că agențiile sunt eficiente în sprijinirea cooperării practice între statele membre.

Sistemele informatice de mari dimensiuni (precum SIS II și VIS) reprezintă o parte semnificativă din bugetul alocat acestui domeniu. Aduc o valoare adăugată mare la nivelul UE și sunt în prezent gestionate de Comisie, dar gestionarea acestora va fi transferată treptat către viitoarea Agenție IT, care își va începe activitatea în 2012. Agenția IT va fi responsabilă și cu dezvoltarea și gestionarea sistemelor informatice viitoare în acest domeniu.

4. Alocarea bugetară propusă pentru perioada 2014-2020

Toate cifrele sunt exprimate în prețurile constante din 2011

Bugetul total propus pentru perioada 2014-2020 din care || 8.23 miliarde €

· Fondul pentru migrație și azil || 3.4 miliarde €

· Fondul pentru securitate internă || 4.1 miliarde €

· sisteme informatice || 730 milioane €

Infrastructură – Mecanismul „Conectarea Europei”

1. Obiective de politică

Viitorul economic al Europei necesită rețele digitale, energetice și de transporturi inteligente, durabile și complet interconectate. Acestea sunt o condiție necesară pentru realizarea pieței unice europene. De asemenea, acestea vor contribui la realizarea obiectivelor de creștere durabilă ale UE, subliniate în cadrul Strategiei Europa 2020, și a obiectivelor ambițioase „20­20-20” în domeniul de politică al energiei și al schimbărilor climatice[16].

Deși se așteaptă ca piața să joace un rol major în realizarea infrastructurilor necesare prin investiții adecvate și prin mecanisme de stabilire a prețurilor, fără o intervenție publică corespunzătoare (inclusiv din bugetul UE), anumite investiții în infrastructură nu vor fi realizate sau vor fi întârziate mult peste termenul-limită al anului 2020.

În sectorul energetic, în 2010 Comisia a definit coridoarele prioritare pentru transportul energiei electrice (patru), al gazelor naturale (trei) și al petrolului. Se estimează că până în 2020 este necesară o investiție de aproximativ 200 de miliarde € pentru conducte de gaze naturale și pentru rețele electrice. Din această sumă totală destinată investițiilor, 100 de miliarde € ar trebui furnizate de piață fără ajutor, în timp ce pentru restul de 100 de miliarde € va fi nevoie de acțiune publică pentru a finanța și a stimula capitalul privat necesar.

În sectorul transporturilor, infrastructura trebuie să fie planificată astfel încât să maximizeze impactul pozitiv asupra creșterii economice și să reducă la minim impactul negativ asupra mediului. Infrastructura transporturilor s-a dezvoltat în mod inegal în estul și vestul UE, fiind necesar ca cele două părți ale Uniunii să fie conectate. Europa are nevoie de o „rețea primară” paneuropeană, cu coridoare de transport de mărfuri și de călători, cu o eficiență ridicată și cu emisii reduse, care să utilizeze pe scară largă infrastructura existentă și care să completeze legăturile inexistente, să diminueze blocajele și să utilizeze servicii mai eficiente în combinații multimodale. Această rețea primară/centrală va fi susținută de mecanismul „Conectarea Europei” și completată printr-o rețea extinsă de infrastructuri naționale (care pot fi susținute din fondurile structurale ale UE). Rețeaua primară va fi creată folosindu-se o metodologie de planificare paneuropeană. Pe lângă menținerea avantajelor existente, rețeaua globală ar urma să fie bazată pe actuala TEN-T și să includă infrastructurile existente și planificate în statele membre. Costul dezvoltării infrastructurii UE pentru a satisface cererea în materie de transport a fost estimat la peste 1 500 de miliarde € pentru perioada 2010-2030. Finalizarea rețelei TEN-T necesită aproximativ 500 de miliarde € până în 2020, din care 250 de miliarde € ar fi destinate eliminării principalelor blocaje.

Rețelele digitale, atât cele fizice cât și cele bazate pe servicii, sunt elemente-cheie ale creșterii inteligente. Ca parte a Agendei digitale, fiecare european ar trebui să aibă acces la servicii de bază în bandă largă până în 2013 și la servicii de bandă largă rapide și ultrarapide până în 2020. În septembrie 2010, Comisia a evidențiat măsurile pe care le poate lua împreună cu statele membre pentru a obține cele 180 până la 270 de miliarde € pentru investițiile necesare în vederea conectării tuturor gospodăriilor la rețele de bandă largă rapide până în 2020. Este necesară o intervenție publică clar orientată pentru a stimula investițiile private în cazurile în care finanțarea de pe piață este insuficientă. Odată cu modernizarea Europei, arhitecturile comune pentru servicii digitale vor sprijini cetățenii care vor fi din ce în ce mai mobili, vor permite dezvoltarea pieței unice digitale, vor stimula dezvoltarea serviciilor transfrontaliere și vor reduce costurile de tranzacționare pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri, aflate în căutarea unor oportunități de creștere în afara piețelor din țările de origine.

2. instrumente

Comisia propune crearea, în cadrul unei linii bugetare care să regrupeze toate acțiunile de sprijinire a coeziunii economice, sociale și teritoriale, a unui mecanism de conectare a Europei pentru a promova finalizarea „rețelei primare de transport”, a „coridoarelor energetice prioritare” și a infrastructurii digitale de care are nevoie UE pentru o competitivitate durabilă în viitor. Va sprijini infrastructurile care au o dimensiune europeană și legată de piața unică, îndreptând sprijinul UE către rețelele prioritare care trebuie să fie realizate până în 2020 și către zonele în care acțiunea europeană se justifică în cea mai mare măsură. Având în vedere complexitatea tot mai mare a rețelelor, coordonarea eficientă care va reduce la minimum costurile pentru toți cetățenii poate fi realizată doar la nivel european.

În plus, obiectivul este de a crea un mediu favorabil investițiilor private și dezvoltării de instrumente care să reprezinte motoare atractive pentru investitorii în infrastructura specializată. Statele membre și Uniunea Europeană trebuie să stabilească condițiile pentru stimularea investițiilor private și trebuie, de asemenea, să își accelereze eforturile, în ciuda dificultăților financiare actuale cu care se confruntă toate autoritățile publice. Pentru a fi mai cât eficace, aceste motoare trebuie să fie multisectoriale și multinaționale, astfel încât să maximizeze diversificarea și să reducă, în acest mod, riscurile. Acest lucru poate fi realizat numai la nivel european, pe baza unor coridoare bine definite și a unor domenii bine orientate de investiții. Atragerea de economii către investițiile pe termen lung, care propulsează creșterea economică va stimula economia, va crea locuri de muncă, va impulsiona consumul și va sprijini obiectivele convenite împreună ca parte a Strategiei Europa 2020.

Mecanismul „Conectarea Europei” va sprijini proiecte paneuropene cu o abordare coordonată și optimizată care vor determina reducerea costurilor colective sau vor aborda problema profitului inegal. Mai mult, prin instituirea în comun de instrumente financiare, se vor crea instrumente pentru a atrage fonduri din sectorul privat, atât în interiorul, cât și în afara UE. Astfel, finanțarea proiectelor va completa și va îmbunătăți utilizarea fondurilor UE. Mecanismul de conectare a Europei va profita de sinergiile din infrastructura fizică (de exemplu, prin realizarea în comun de mari noduri energetice și de transport transfrontaliere) și prin aplicarea unor tehnologii a informațiilor inteligente în domeniul transporturilor și al infrastructurii energetice.

3. punere în aplicare

Mecanismul din domeniul infrastructurii va avea un singur fond de 40 de miliarde € pentru perioada 2014-2020. Din această sumă, se va aloca o finanțare specifică pentru rețelele energetice, digitale și de transporturi. Mecanismul va fi gestionat la nivel central de către Comisie, cu sprijinul unei agenții executive (cum ar fi actuala Agenție executivă TEN-T) și a unor intermediari financiari. Realizarea tehnică efectivă, pe teren, a proiectelor (de exemplu, achiziții publice și organizarea de licitații) va fi efectuată de către promotorii proiectului. Mecanismul va fi completat cu suma de 10 miliarde €, destinată investițiilor pentru infrastructurile conexe transporturilor din cadrul Fondului de coeziune.

În funcție de sectoare, de localizarea geografică și de tipul de proiecte, se vor aplica diferite rate de cofinanțare, punându-se în balanță necesitatea de a maximiza efectul de pârghie și de a accelera în mod semnificativ realizarea proiectului. Ratele maxime de cofinanțare vor fi modulate pe baza unei analize a raportului cost-beneficii a fiecărui proiect, a disponibilității resurselor bugetare și a necesității de a maximiza efectul de pârghie al fondurilor UE. Pentru cele trei sectoare, impactul ratei de cofinanțare aplicabile depinde în mare măsură de statutul economic/de dezvoltare al țărilor în cauză[17]. În ceea ce privește domeniul energetic, în special, Planul european de redresare economică (PERE) a demonstrat, de asemenea, că o creștere a ratei de cofinanțare era necesară pentru a se lansa proiecte care să sporească siguranța aprovizionării[18].

Mecanismul „Conectarea Europei” va combina instrumentele bazate pe piață cu sprijinul direct al UE pentru optimizarea impactului finanțării. Efectele ridicate de pârghie ale instrumentelor financiare inovatoare (de exemplu, care ar putea fi de până la 1:25 în cazul obligațiunilor UE pentru finanțarea proiectelor) și absorbția cu succes a sprijinului direct al UE (datorată experienței acumulate în PERE sau în programul TEN-T) vor contribui semnificativ la atenuarea riscurilor și la facilitarea accesului la capital pentru nevoile uriașe de capital.

Comisia a identificat nevoile esențiale în materie de rețele care acoperă întreaga Europă în cadrul revizuirii orientărilor TEN-T (care urmează să fie adoptate în septembrie 2011), în pachetul pentru infrastructura energetică [COM (2010) 677] aprobat de Consiliul European la 4 februarie 2011 și în Agenda digitală pentru Europa [COM (2010) 245].

O listă propusă a nodurilor care trebuie finanțate este prezentată în anexă.

4. Alocarea bugetară propusă pentru perioada 2014-2020

Toate cifrele sunt exprimate în prețurile constante din 2011

Mecanismul de conectare a Europei din care || 40 miliarde €

· energie || 9,1 miliarde €

· transport || 21,7 miliarde €

· TIC/tehnologie digitală || 9,2 miliarde €

sume alocate din Fondul de coeziune pentru infrastructurile de transport || 10 miliarde €

Total || 50 miliarde €

Lista preliminară a coridoarelor europene de mobilitate și a proiectelor privind rețelele primare de transport

Priorități orizontale

Gestionare și servicii inovatoare || cerul unic european - SESAR

Gestionare și servicii inovatoare || Sisteme de gestionare a traficului rutier, feroviar și pe căile navigabile interioare (ITS, ERTMS și RIS)

Gestionare și servicii inovatoare || Porturi și aeroporturi ale rețelei primare

|| || ||

Coridoare europene

Proiecte privind coridoarele rețelei primare TEN-T || Secțiunile care urmează să fie finanțate până în 2020 || Tip || Principalele repere calendaristice

1. Coridorul baltic - adriatic - Helsinki – Tallinn – Riga – Kaunas – Varșovia – Katowice - Gdynia – Katowice - Katowice – Ostrava – Brno- Viena - Katowice – Žilina – Bratislava – Viena - Viena – Graz – Udine (inclusiv Koralm) – Veneția - Graz – Maribor – Ljubljana – Trieste / Koper – Veneția - Veneția – Bologna - Ravenna || || ||

|| Tallinn - Riga - Kaunas - Varșovia || Multimodal || Studiul de fezabilitate a fost finalizat, modernizarea liniei existente trebuie încheiată până în 2015, lucrările la noua linie sunt planificate să înceapă înainte de 2020

Conexiunea multimodală Gdynia – Katowice || Multimodal || Modernizarea a 160 km este în curs de realizare

Katowice - Ostrava - Brno & Katowice - Žilina - Bratislava || Feroviar || În curs de modernizare

Conexiunea feroviară Bratislava – aeroportul din Viena – Viena || Feroviar || Interconectarea aeroportului este în curs de desfășurare

Conexiunea feroviară Viena – Graz - Klagenfurt (Semmering, Koralm) || Feroviar || Studii detaliate în curs de desfășurare pentru Semmering, construcții la Koralm până în 2024

Conexiunea feroviară Klagenfurt - Udine (Pontebbana) || Feroviar || Urmează să fie instalate sisteme de gestionare a traficului

Conexiunea feroviară Graz – Maribor || Feroviar || Termenul de finalizare - după 2020

Conexiunea feroviară Maribor – Ljubljana – Trieste || Feroviar || Studii și modernizare parțială în curs de desfășurare

Conexiunea feroviară Koper || Feroviar || În curs de modernizare

Veneția – Bologna - Ravenna || Feroviar || Sisteme de gestionare a traficului urmează să fie lansate și interconexiunea modală - modernizată

|| || ||

2. Coridorul Varșovia – Berlin – Amsterdam Amsterdam (Rotterdam) – Hanovra – Berlin – Poznań – Warzsawa || || ||

|| Conexiune multimodală Varșovia – Poznań – frontiera germană || Multimodal || Modernizarea rutieră și feroviară în curs de desfășurare; studii pentru un sistem feroviar de mare viteză în curs de desfășurare

Conexiunea feroviară frontiera polonă - Berlin – Hanovra - Amsterdam || Feroviar || Studii în curs de desfășurare, sisteme de gestionare a traficului în curs de instalare

Ecluzele din Amsterdam || IWW || Studii în curs de desfășurare

|| || ||

3. Coridorul mediteraneean - Algeciras – Madrid – Tarragona - Valencia – Tarragona - Tarragona – Barcelona – Perpignan – Lyon – Torino – Milano - Milano – Veneția - Ljubljana – Budapesta – frontiera ucraineană || || ||

|| Conexiunea feroviară Algeciras - Madrid || Feroviar || Studii în curs de desfășurare, lucrările urmează să fie lansate înainte de 2015 și să fie terminate în 2020

Conexiunea feroviară Valencia – Taragona – Barcelona || Feroviar || Lucrări de construcție în perioada 2014 - 2020

Barcelona - Perpignan || Feroviar || Lucrări în curs de desfășurare, urmează a fi încheiate până în 2015

Legătura feroviară directă Perpignan - Montpellier || Feroviar || Breteaua Nîmes - Montpellier urmează să fie operațională în 2017; iar Montpellier - Perpignan în 2020

Conexiunea feroviară Lyon – Torino || Feroviar || Lucrările urmează să se încheie în 2025

Milano – Brescia || Feroviar || În curs de modernizare

Brescia – Veneția – Trieste || Feroviar || Lucrările urmează să înceapă înainte de 2014, pe mai multe secțiuni

Trieste – Divača || Feroviar || Studii și modernizare parțială în curs de desfășurare

Maribor – Budapesta – Záhony || Feroviar || Lucrări în curs de desfășurare

|| || ||

4. Coridorul Hamburg – Rostock – Constanța – Burgas – Pireu – Lefkosia - Hamburg – Berlin - Rostock – Berlin - Berlin – Praga – Brno – Bratislava – Budapesta – Arad - Arad – București – Constanța - Arad – Timișoara – Sofia – Burgas - Sofia – Salonic – Pireu – Lefkosia || || ||

|| Hamburg – Berlin și Rostock – Berlin - Dresda || || Urmează să fie instalate sisteme de gestionare a traficului

Dresda – Praga || || Urmează să fie instalate sisteme de gestionare a traficului, studiile pentru o linie ferată de mare viteză sunt în curs de desfășurare

Ecluzele din Děčín || IWW || Studii în curs de desfășurare

Conexiunea multimodală Bratislava - Budapesta (inclusiv centura orașului Budapesta) || Multimodal || Lucrări în curs de desfășurare

Conexiunea multimodală Budapesta – București - Constanța, Arad - Timișoara - Calafat || Multimodal || Modernizarea din HU aproape finalizată și în curs de desfășurare în RO

Conexiunea multimodală Calafat – Sofia – Burgas Sofia – Salonic || Multimodal || Studii pentru segmentul Calafat - Sofia- Salonic în curs de desfășurare; modernizarea segmentului Sofia – Burgas în curs de desfășurare

Investiții portuare & legături multimodale în CY || Multimodal || Sisteme de gestionare a traficului urmează să fie instalate și interconexiunea modală - modernizată

|| || ||

5. Coridorul Helsinki – Valletta - Helsinki – Turku – Stockholm – Malmö – Copenhaga – Hamburg (inclusiv Fehmarn) - Hamburg – Hanovra – Nurnberg – München – Verona (inclusiv tunelul Brenner Base) – Bologna – Roma – Napoli – Bari – Valletta || || ||

|| Helsinki – Turku || Multimodal || Lucrări în curs de desfășurare

Stockholm – Malmö (triunghiul nordic) || Multimodal || Lucrări în curs de desfășurare

doar Fehmarn || Multimodal || Studii în curs de desfășurare, lucrări de construcție din zona Fehmarn - între 2014 și 2020

Conexiunea multimodală Copenhaga – Hamburg via Fehmarn: căi de acces || Multimodal || Căile de acces din DK urmează să fie finalizate până în 2020, căile de acces din Germania urmează să fie finalizate în 2 etape (2020 - 2027)

Blocaje feroviare între Hamburg și München || Feroviar || Finalizarea este preconizată aproximativ în 2017

München - Wörgl: accesul la tunelul Brenner Base și la tronsonul transfrontalier || Feroviar || Studii lansate

Tunelul Brenner Base || Feroviar || Lucrări la tunelul principal: 2010 - 2024

Tunelul Brenner Base - căi de acces spre Verona || Feroviar || Studii în curs de desfășurare

Verona - Bologna - Roma - Napoli || Feroviar || Modernizarea interconexiunii modale

Napoli - Bari - Valletta || Feroviar || Studii în curs de desfășurare

Investiții portuare & legături multimodale în MT || Multimodal || Sisteme de gestionare a traficului urmează să fie instalate și interconexiunea modală - modernizată

|| || ||

6. Coridorul Genova – Rotterdam - Genova – Milano/Novara – Basel – Mannheim – Köln - Köln – Düsseldorf – Rotterdam Köln – Liège – Bruxelles/Brussel – Zeebrugge || || ||

|| Terzovalico - Milano/Novara – Genova || Feroviar || Studii și lucrări în curs de desfășurare

Conexiunea feroviară Karlsruhe - Basel || Feroviar || Lucrările urmează să fie finalizate până la sfârșitul anului 2020

Conexiunea feroviară Frankfurt – Mannheim || Feroviar || Studii în curs de desfășurare

Conexiunea feroviară Rotterdam – Oberhausen || Feroviar || Lucrările urmează să fie finalizate până în 2017

Ecluzele maritime din Zeebrugge || Maritim || Studii în curs de desfășurare

|| || ||

7. Coridorul Atlantic - Sines/Lisabona – Madrid – Valladolid - Lisabona - Aveiro – Oporto - Aveiro – Valladolid – Vitoria – Bordeaux – Paris || || ||

|| Calea ferată de mare viteză Sines/Lisabona - Madrid || Feroviar || Studii și lucrări în curs de desfășurare, modernizarea interconexiunii modale

Calea ferată de mare viteză Porto – Lisabona || Feroviar || Studii în curs de desfășurare

Conexiunea feroviară Aveiro – ES || Feroviar || Lucrări transfrontaliere în curs de desfășurare

Conexiuni feroviare Bergara - San Sebastián - Bayonne || Feroviar || Finalizarea este preconizată pentru ES - în 2016, pentru FR - în 2020

Bayonne - Bordeaux || Feroviar || Consultarea publică în curs de desfășurare

|| || ||

8. Coridorul Dublin – Londra – Paris – Brussel/Bruxelles - Belfast – Dublin - Dublin – Holyhead - Holyhead – Birmingham – Londra – Lille – Brussel/Bruxelles - Lille – Paris (inclusiv Canalul Seine – Escaut) || || ||

|| Conexiunea feroviară Dublin – Belfast || Feroviar || Lucrări în curs de desfășurare până în 2018

Conexiuni multimodale în Anglia (inclusiv linia de mare viteză 2) || Multimodal || Urmează să se finalizeze în 2025

Canalul Seine - Escaut || IWW || Proiectarea realizată, dialogul concurențial – lansat, finalizarea generală - până în 2018

Modernizarea căilor navigabile în Valonia || IWW || Studii în curs de desfășurare

|| || ||

9. Coridorul Anvers – Lyon – Basel - Rotterdam – Anvers – Brussel/Bruxelles – Luxemburg - Luxemburg – Dijon – Lyon - Luxemburg – Strasbourg – Basel || || ||

|| Modernizare Maas || IWW || Urmează să se finalizeze în 2015

Modernizarea ecluzelor din Terneuzen || IWW || Studii în curs de desfășurare

Ecluzele maritime din Anvers || Maritim || Studii în curs de desfășurare

Eurocaprail || Feroviar || Lucrări în curs de desfășurare

Conexiunile feroviare Luxemburg Dijon Lyon (TGV Rhin - Rhône) || Feroviar || Studii în curs de desfășurare

Canalul Saône - Moselle || IWW || Studii în curs de desfășurare

Strasbourg – Mulhouse – Basel || Multimodal || Studiile și modernizarea în curs de desfășurare

|| || ||

10. Coridorul Seine –Dunăre - Le Havre – Paris – Strasbourg – Stuttgart – München – Viena || || ||

|| Conexiunea de mare viteză LeHavre - Paris || Feroviar || Studii în curs de desfășurare

Conexiunea feroviară - Paris Strasbourg: a doua fază a LGV Est || Feroviar || Urmează să se finalizeze până în 2016

Conexiunile feroviare Strasbourg - Kehl Appenweier || Feroviar || Urmează să se finalizeze până în 2016

Karlsruhe – Stuttgart – München || Feroviar || Studii și lucrări în curs de desfășurare

Conexiunea feroviară München – Salzburg || Feroviar || Studii și lucrări în curs de desfășurare

Conexiunea feroviară Wels - Viena || Feroviar || Finalizarea este preconizată în 2017

Modernizarea Dunării || IWW || Studii și lucrări în curs de desfășurare

|| || ||

Alte secțiuni ale rețelei primare

|| || ||

Transfrontalier || Conexiunea feroviară Sofia - Plovdiv – Istanbul || Feroviar || În curs de modernizare

Transfrontalier || Conexiunea rutieră Sofia – București via Ruse || Rutier || Studii în curs de desfășurare

Transfrontalier || Conexiunea rutieră și feroviară Sofia - Skopje || Multimodal || Studii în curs de desfășurare

Transfrontalier || Conexiunea rutieră și feroviară Timișoara - Belgrad || Multimodal || Studii în curs de desfășurare

Transfrontalier || Conexiunea feroviară Praga – Nürnberg || Feroviar || Studii și lucrări în curs de desfășurare

Transfrontalier || Conexiunea rutieră și feroviară Wrocław – Dresda || Multimodal || În curs de modernizare

Transfrontalier || Conexiunea multimodală Nürnberg – Linz || Multimodal || Lucrări în curs de desfășurare

Blocaj || Rețeaua feroviară din nord-vestul Spaniei și Portugaliei || Feroviar || Lucrări în curs de desfășurare

Blocaj || Conexiunea feroviară Frankfurt – Fulda - Erfurt – Berlin || Feroviar || Studii în curs de desfășurare

Blocaj || Halle - Leipzig - Nürnberg || Feroviar || Lucrări în curs de desfășurare, urmează să fie finalizate până în 2017

Blocaj || HSL Provence – Coasta de Azur || Feroviar || Studii în curs de desfășurare

Blocaj || Calea ferată Egnathia (EL) || Feroviar || Studii în curs de desfășurare

Blocaj || Căile navigabile interioare Dunkerque - Lille || IWW || Studii în curs de desfășurare

Blocaj || HSR paralelă Paris- Lyon || Feroviar || Studii preliminare în curs de desfășurare

Altă rețea primară || Rețea primară - conexiuni de viteză înaltă între Zaragoza, Pamplona - Logrono, Valladolid - La Coruña || Feroviar || Lucrări parțiale în curs de desfășurare

Altă rețea primară || Conexiune feroviară Shannon - Cork - Dublin || Feroviar || Studii în curs de desfășurare

Altă rețea primară || Îmbunătățirea căii ferate și a conexiunii între marile orașe din PL (inclusiv Varșovia, Łódź, Wrocław, Poznań, Cracovia) || Feroviar || Studii în curs de desfășurare

Altă rețea primară || Conexiune feroviară către Wilhelmshaven și Bremerhaven || Feroviar || Studii în curs de desfășurare

Lista preliminară a coridoarelor de energie prioritare

Priorități orizontale

Implementarea rețelelor inteligente || Investiții în proiecte de mari dimensiuni pentru echilibrarea consumului cu producția, utilizând soluții în materie de rețele pentru rețelele electrice de tensiune medie și ridicată în regiunile transfrontaliere mari cu o producție de energie electrică care prezintă variații importante

|| || ||

Coridoarele europene de electricitate

|| Obiectiv de realizat până în 2020 || Țările vizate || Principalele blocaje pe termen scurt

1. Rețeaua de electricitate offshore din mările nordice || O rețea offshore integrată, în mările nordice, care leagă proiectul de 40 GW din surse de energie regenerabile și efectuează transportul spre centrele de consum || BE, DE, DK, FR, IE, LU, NL, SE, UK (NO) || - soluții optime în materie de rețele, utilizându-se conexiuni submarine radiale sau platforme de racordare la țărm și conexiuni de tip T cu interconectorii din Marea Nordului, Marea Irlandei și regiunea Canalului.

- consolidarea rețelelor continentale pentru a permite circulația fluxurilor de energie electrică către principalele centre de consum din țările cu ieșire la mările nordice

- un acces sporit la hidrocentrale și la alte capacități de stocare în scop de rezervă și echilibrare

|| || ||

2. Interconexiuni electrice în sud-vestul Europei || Interconexiunile din regiunea de sud-vest între statele membre UE și țările terțe mediteraneene || ES, FR, IT, MT, PT (CH, țările din Africa de Nord) || - interconexiunile între Peninsula Iberică și Franța

- conexiuni către Europa Centrală

- interconexiuni între Italia/ Spania și țările din Africa de Nord, având în vedere potențialul lor pe termen lung în materie de surse de energie regenerabile

- conexiuni corespunzătoare între Malta și Italia

|| || ||

3. Conexiuni electrice în Europa de Centrală, de Est și de Sud-Est || Consolidarea rețelei de energie electrică din fluxurile de energie electrică în direcțiile nord-sud și est-vest, în scopul de a finaliza piața internă și de a integra sursele de energie regenerabile, atât prin intermediul interconectorilor, cât și al liniilor interne || AT, BG, CZ, DE, GR, HU, IT, PL, RO, SI, SK (AL, BA, FYROM, HR, ME, SP) || - consolidarea rețelelor interne din Polonia, Republica Cehă, România, Slovacia, Croația și Bulgaria, precum și din Austria și Germania în direcția nord-sud

- noi interconexiuni între Germania și Polonia, Slovacia și Ungaria

- sporirea capacităților de transfer între România, Bulgaria și Grecia, inclusiv cu țările semnatare ale Tratatului de instituire a Comunității Energiei

- conexiuni între Italia și țări ale Comunității Energiei, (în special Muntenegru, dar și Albania și Croația)

|| || ||

4. Planului de interconectare a piețelor energetice din zona baltică (BEMIP) || Încetarea izolării celor trei state baltice și creșterea independenței sistemelor acestora față de rețeaua de electricitate a Federației Ruse. Pe termen mai lung, conectarea sincronă la sistemul continental european din cadrul ENTSO-E || DE, DK, EE, FI, LT, LV, PL, SE (NO) || - legături de energie electrică ale celor trei state baltice cu Suedia, Finlanda și Polonia

- consolidarea rețelei interne a statelor baltice în mod adecvat, în special în Letonia

- alte interconexiuni între Letonia și Estonia, pentru a se ajunge la independența sistemului

- consolidarea rețelei poloneze din nord-est, precum și capacitatea suplimentară transfrontalieră dintre Polonia și Lituania, în scopul pregătirii conectării sincrone

Coridoarele europene de gaze naturale

5. Coridorul sudic de gaze naturale || Deschiderea celui de-al patrulea coridor de furnizare a gazelor naturale către UE, care poate lega Europa de furnizorii de gaze naturale din zona Mării Caspice și din Bazinul Orientului Mijlociu (rezerve dovedite de 90 000,6 miliarde de metri cubi). || Direct: IT, EL, BG, RO, AT, HU Indirect: DE, CZ, PL, FR (AL, BA, FYROM, HR, ME, SP; Georgia, Irak, Turcia, țările din regiunea Mării Caspice) || - conducte care ar permite crearea unei legături directe între teritoriul UE și zăcămintele de gaze naturale din zona Mării Caspice și Orientul Mijlociu

- se au în vedere opțiuni și configurații ale conductelor multiple, inclusiv o conductă dedicată, care să străbată teritoriul Turciei, și conducte submarine pe fundul Mării Caspice și Mării Negre (Turkmenistan - Azerbaidjan și Georgia-UE)

|| || ||

6. Coridorul nord-sud de gaze naturale din Europa de Vest || Noi interconexiuni pe axa nord-sud a Europei de Vest pentru o mai bună interconectare a zonei mediteraneene cu regiunea de nord-vest cu gaze naturale, asigurându-se astfel o mai mare diversificare de Italia și Spania și un mediu concurențial în întreaga zonă, oferind acces la aprovizionare din Africa, Norvegia și Rusia și sporind flexibilitatea întregii rețele de gaze naturale a întregii UE || BE, CY, DE, ES, FR, IE, IT, LU, MT, NL, PT, UK (țările Africii de Nord) || - capacități suplimentare de interconectare între Peninsula Iberică și Franța și eliminarea blocajelor interne

- capacități suplimentare de interconectare în nordul Italiei cu Austria și în sud, cu regiunea Africii de Nord

- soluții adecvate de tip LNG/CNG/conducte în Cipru și Malta

- infrastructuri suplimentare pentru a spori capacitățile Regatului Unit și ale Irlandei (de exemplu, depozitare/LNG)

|| || ||

7. Conexiuni nord-sud de gaze naturale în Europa Centrală, de Est și de Sud-Est || Conexiuni de gaze naturale între regiunea Mării Baltice și Marea Egee și Marea Adriatică și mai departe, cu Marea Neagră, pentru a spori gradul de siguranță a aprovizionării cu energie și al diversificării surselor de aprovizionare în regiune. Într-o a doua etapă, acest proces de integrare va trebui extins la țările semnatare ale Tratatului de instituire a Comunității Energiei, prin măsuri adecvate legate de capacitatea de interconectare. || BG, HU, CZ, PL, RO, SK, AT, GR, SI (HR, țările membre ale Comunității Energiei) || - conexiuni nord-sud în și între aceste țări, în special modernizări ale conductelor sau noi conducte în Polonia, Bulgaria și România, interconexiuni între Polonia și Slovacia, Slovacia și Ungaria

- creșterea capacității transfrontaliere sau crearea posibilității unor fluxuri bidirecționale între Polonia și Republica Cehă, Polonia și Germania, România și Ungaria

- noi infrastructuri pentru importurile de gaze naturale din surse noi și conectarea lor la rețeaua regională de nord și de sud prin conducte noi și terminale LNG în Polonia, Croația și România, care să deservească o zonă mai mare

|| || ||

8. Planul de interconectare a piețelor de gaze naturale din zona baltică (BEMIP) || Încetarea izolării celor trei state baltice și a Finlandei, încetarea dependenței de un furnizor unic, precum și sporirea securității aprovizionării în întreaga regiune a Mării Baltice prin creșterea diversificării aprovizionărilor din Norvegia || DK, EE, FI, LT, LV, PL, SE, DE (NO) || - interconexiuni care leagă Finlanda și Estonia, Polonia și Lituania și un terminal regional LNG în estul regiunii baltice

- modernizări ale sistemului intern pentru a ajunge la o capacitate suficientă care să permită un flux liber de gaze naturale în toate direcțiile

- pentru zona baltică de vest, posibilități suplimentare de interconectare între sistemele norvegiene și daneze, o interconectare între Polonia și Danemarca și creșterea capacităților bidirecționale între Germania și Danemarca

Listă preliminară a zonelor-țintă în materie de acces în bandă largă și coridoarele de infrastructură a serviciilor digitale europene

Priorități orizontale

Gestionare și servicii inovatoare || Cartografierea infrastructurilor paneuropene de bandă largă va dezvolta o topografiere și documentare fizice detaliate aflate în curs de desfășurare a siturilor relevante, o analizare a drepturilor de trecere, evaluări ale potențialului de modernizare a instalațiilor existente etc.

Gestionare și servicii inovatoare || Măsuri de asistență tehnică, inclusiv planificarea proiectelor și investițiilor, precum și studii de fezabilitate, în sprijinul măsurilor de investiții și al instrumentelor financiare.

|| || ||

                                Zonele-țintă în materie de acces în bandă largă

Proiecte privind zonele-țintă în materie de acces în bandă largă || Descrierea zonelor-țintă care urmează să fie finanțate până în 2020 || Importanță/Principalele repere calendaristice

1. Dezvoltarea unui portofoliu de proiecte în materie de acces în bandă largă diversificat din punct de vedere geografic, care să contribuie la îndeplinirea obiectivelor stabilite prin Agenda digitală pentru Europa || Portofoliu de proiecte în materie de acces în bandă largă diversificat din punct de vedere geografic, care corespunde cu zonele-țintă în acest domeniu, identificate ca fiind cu precădere zone suburbane, pentru care societățile din portofoliu vor beneficia de acces la instrumente financiare dedicate, catalizat și/sau creditat printr-o contribuție financiară de 1 miliard € de la bugetul UE. Contribuția financiară este de natură să atragă alte fonduri provenind din sectorul public sau privat, care ar putea stimula investiții brute în valoare de 6 miliarde € - 15 miliarde € în rețelele de bandă largă, în funcție de necesitățile de finanțare și de profilul de risc al investițiilor subiacente. În primul val de proiecte din zonele-țintă în materie de acces în bandă largă, este probabil ca societățile operaționale din sectorul telecomunicațiilor (operatori tradiționali sau operatori) să investească în zonele în care presiunea din partea societăților care oferă acces prin cablu este puternică. Se preconizează ca alte societăți care furnizează servicii de utilitate publică (apă, canalizare, electricitate) să investească în rețele de bandă largă pasive, fie singure, fie în parteneriat cu operatorii. Mai mulți operatori (adesea activi pe piețele de telefonie fixă și mobilă) pot să își unească forțele pentru a construi infrastructuri de nouă generație. Parteneriatele sunt în mod inerent mai riscante decât debitorii unici. || Avantaje economice și sociale importante sunt asociate cu viteze mai mari oferite de accesul în bandă largă. Un efect imediat asupra ocupării forței de muncă legat de construcția și activarea serviciilor în bandă largă de mare viteză. Efectele directe, pe termen mediu, vor fi legate de o eficiență a costurilor consolidată și îmbunătățită pentru serviciile bazate pe TIC (de exemplu, rețele inteligente, e-guvernare, beneficii pentru consumatori în ceea ce privește furnizarea de servicii de sănătate). Un studiu al OCDE a arătat că o creștere cu 5 puncte procentuale a ratei de penetrare a serviciilor în bandă largă se traduce printr-o rată mai mare de creștere a productivității muncii cu 0,07 puncte procentuale. Pe termen lung se vor înregistra efecte durabile asupra PIB-ului.

|| || ||

                      Coridoarele de infrastructură a serviciilor digitale europene

Proiecte privind infrastructurile prioritare || Descrierea infrastructurilor serviciilor care urmează să fie finanțate până în 2020 || Importanță/Principalele repere calendaristice

1. Acordarea accesului la resursele digitale din patrimoniul cultural al Europei (Europeana) || Infrastructură a serviciilor prin care se pot explora resursele digitale ale muzeelor, bibliotecilor, arhivelor și colecțiilor audiovizuale din Europa. Această infrastructură este menită să furnizeze un acces unic, facilitat, către conținutul cultural electronic al Europei și va transforma resursele culturale ale Europei într-un avantaj durabil pentru economia digitală, care trebuie să fie dublat de o infrastructură specifică de drepturi și să servească drept platformă pentru sectoarele creative și pentru reutilizarea inovatoare a materialului cultural Aceasta se bazează pe Europeana și înglobează colecțiile nefolosite anterior din toate statele membre. || Europeana promovează accesul la cunoștințe, diversitate culturală și conținutul creativ, vizând facilitarea digitizării și diseminării operelor culturale în Europa. Consolidarea proiectului Europeana a fost aprobată în concluziile Consiliului din mai 2010. Sectorul culturale și creativ este unul dintre cele mai dinamice sectoare din Europa și reprezintă 3,3% din totalul PIB-ului UE și 3% din locurile de muncă. Patrimoniul cultural important al Europei constituie o bază solidă pentru sectorul conținutului. Toate capodoperele aflate în domeniul public urmează să fie disponibile în 2016. Extinderea pe mai departe a conținutului și a serviciilor începând cu 2016.

|| || ||

2. Identificarea și autentificarea în mod electronic, securizat, interoperabil în întreaga Europă || Infrastructură a serviciilor care să permită utilizarea transfrontalieră a identificării electronice (eID), inclusiv autentificarea în Europa, astfel încât cetățenii și întreprinderile să aibă acces la serviciile digitale în orice stat membru în care trăiesc sau călătoresc. Servicii de identitate și autentificare electronică extinse la toate statele membre care participă la această infrastructură de servicii și integrate în servicii suplimentare de înalt nivel (achiziții publice electronice, mobilitate a întreprinderilor, schimbul electronic de informații judiciare) || Un număr de alte infrastructuri de servicii ar depinde de dezvoltarea infrastructurii de servicii în ceea ce privește cărțile electronice transfrontaliere, cum ar fi biroul unic prevăzut în Directiva privind serviciile, schimbul de caziere judiciare, de dosare medicale ale pacienților etc. Acțiuni pentru a dovedi conceptul de serviciu operațional într-o zonă limitată ar trebui să aibă loc până în 2014. Operațiunile pentru întreg teritoriul ar trebui să înceapă din 2014.

|| || ||

3. Servicii interoperabile transfrontaliere de achiziții electronice || Infrastructura serviciilor care să permită oricărei societăți din UE să răspundă la cererile de oferte publice europene, din orice stat membru și care să acopere activitățile legate de achizițiile electronice din etapa anterioară și posterioară atribuirii. Cuprinderea tuturor statelor membre și integrarea activităților precum dosarele virtuale ale firmelor, e-cataloage, e-comenzi și e-facturi. || Achizițiile publice electronice extind piața pentru întreprinderi și administrații publice și consolidează concurența în privința licitațiilor, ceea ce ar putea duce la economii anuale între 1% și 2% din valoarea totală a pieței de achiziții publice de 2 000 de miliarde € prin utilizarea unor procese mai eficiente și mai competitive în materie de achiziții. Începând cu anul 2014, infrastructura serviciilor ar urma să fie extinsă la toate statele membre, pe baza Cărții albe privind modul de interconectare a capacităților electronice în materie de achiziții publice în întreaga piață unică.

|| || ||

4. Proceduri electronice pentru crearea unei întreprinderi într-o altă țară europeană (în contextul Directivei privind serviciile) || Infrastructură a serviciilor direcționată către furnizorii de servicii care doresc să ofere servicii profesionale în afara țării lor de origine. Aceasta vizează oferirea unor proceduri electronice transfrontaliere fluide pentru crearea unei întreprinderi într-o altă țară europeană prin care să se efectueze toate procedurile administrative transfrontaliere necesare pe cale electronică, prin intermediul ghișeelor unice, în contextul Directivei privind serviciile || Infrastructură interoperabilă de servicii ancorată în Directiva privind serviciile. Acțiunile care au ca obiectiv înlăturarea barierelor administrative cu care se confruntă întreprinderile europene atunci când își oferă serviciile în străinătate se desfășoară până în 2014 într-un cadru limitat. Operațiunile la scară reală ar trebui să înceapă din 2014, fiind extinse toate statele membre.

|| || ||

5. Sprijin interoperabil electronic pentru asistența medicală oriunde în UE || Infrastructură a serviciilor care vizează conectarea instituțiilor sanitare, precum și depășirea obstacolelor lingvistice, administrative și tehnice privind soluțiile legate de e-sănătate. Serviciile ar urma să includă schimbul de dosare ale pacienților și de prescripții medicale electronice în Europa, precum și sprijinirea introducerii transfrontaliere a serviciilor de telemedicină. || Infrastructura va contribui la mecanismul de punere în aplicare a articolului 14 din Directiva privind drepturile pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere în domeniul e-sănătății prin adoptarea unor norme comune privind semantica și procedurile folosite în dosarele medicale. Acțiunile pentru lansarea serviciului într-un cadru limitat ar trebui să aibă loc până în 2015. Operațiunile pentru întreg teritoriul ar trebui să înceapă din 2015.

|| || ||

6. Date.eu || Infrastructură a serviciilor menită să colecteze într-un singur punct de acces seturi de date produse de organisme publice din statele membre la nivel național, regional sau local și de instituțiile europene, pentru utilizarea și reutilizarea datelor în cadrul diferitelor aplicații. Portal de tipul date.eu oferă motoare de căutare și acces la seturi de date în orice limbă folosită de către organismele publice în statele membre, pentru căutare și vizualizare. Acesta furnizează instrumente pentru toți utilizatorii, în scopul de a interacționa cu infrastructura (căutare de date, colectare de date statistice, descărcare de date) pentru dezvoltarea de noi întreprinderi. || Informațiile din sectorul public (PSI) nu sunt doar o sursă primară de date, ci și un mijloc important de a crea servicii inovatoare (servicii bazate pe localizare, servicii financiare, comercializare, monitorizare legată de mediu). Ca sector al PSI, în 2009, piața informațiilor geografice la nivel mondial era estimată la 5,3 miliarde USD. Proiectul-pilot de portal într-un cadru limitat este în curs de desfășurare. Implementarea progresivă a unei infrastructuri paneuropene de date deschise treptat tuturor administrațiilor publice din Uniunea Europeană - începând din 2014.

|| || ||

7. Internet mai sigur pentru copii || Infrastructură a serviciilor menită să protejeze mai bine tinerii utilizatori on-line. Aceasta va oferi o platformă la nivelul UE pentru schimbul de resurse în materie de sisteme de informații și instrumente software. Conectarea „Centrelor pentru un internet mai sigur” va furniza un conținut educațional, informații privind siguranța online, instrumente pentru sensibilizarea opiniei publice și posibilitatea de a integra tehnologii pentru accesul la instrumente de control parental, de verificare a vârstei minime, pentru evaluările de conformitate cu codurile de practică din diferite sectoare (de exemplu, jocurile online), implementarea instrumentelor inovatoare de creare de conținut și pentru interoperabilitatea listelor în alb pentru a cuprinde dezvoltarea unui internet sigur pentru copiii de vârste mici și pentru a promova accesul la conținut de calitate, adaptat vârstei. || Această infrastructură contribuie la îndeplinirea obiectivelor Comisiei de protecție a copiilor în mediul electronic, stabilite în Agenda digitală pentru Europa. Punerea în aplicare și lansarea platformelor și instrumentelor pentru diferitele componente ale serviciilor - începând cu anul 2014. Integrarea și extinderea – începând din 2018.

|| || ||

8. Servicii multilingve || Infrastructură a serviciilor menită să furnizeze e-întreprinderilor (furnizorilor de e-comerț) un acces fără constrângeri la elemente componente multilingve reutilizabile, axate pe servicii de traducere online și de comandă vocală, precum și pe căutare multilingvă. Infrastructura găzduiește și oferă un acces cu valoare adăugată la resurse de date pentru limbile UE (de exemplu materiale traduse, corpus și lexic multilingv și bănci de date în materie de terminologie), metadatele, instrumentele și standardele corespunzătoare, permițând punerea în comun, împărtășirea și schimbul de resurse lingvistice (date și instrumente) originare atât din sectorul public, cât și din cel privat. || Depășirea barierelor lingvistice sprijină instituirea unei piețe unice digitale transfrontaliere, care funcționează bine și eficient. Un studiu din 2009 a estimat valoarea sectorului lingvistic al UE în 2008 la 8,4 miliarde €, reprezentând servicii de traducere și interpretare, localizarea software-ului, dezvoltarea instrumentelor de tehnologie lingvistică, consultanță și formare, iar rata de creștere anuală pentru acest domeniu a fost estimată la minimum 10% în următorii ani. Infrastructura ar urma să înceapă prin conectarea și extinderea inițiativelor existente (de exemplu, rețelele TAUS, ELRA, LDC, rețele UE cum ar fi META-NET) și să fie extinsă din 2016.

|| || ||

9. Rețea centrală transeuropeană publică („mid-mile”) || Infrastructură a serviciilor menită să interconecteze serviciile-cheie din sectorul public la o rețea centrală paneuropeană de mare viteză, unde ar putea fi oferite alte servicii de nivel superior și constituite servicii publice transeuropene în regim de tip cloud computing. În acest fel, cererea se va însuma, reducându-se costurile și atingându-se mult mai repede masa critică în materie de servicii oferite. || Părțile interesate sunt în principal autoritățile publice care operează un serviciu care ar putea beneficia de pe urma unei rețele de mare viteză (de exemplu, servicii de sănătate, repertorii de date publice, birouri de statistică, agenții de monitorizare a mediului, protecție civilă, instituții culturale). Începând din 2014, un astfel de serviciu paneuropean ar putea fi lansat cu o densitate suficientă în decurs de 2 până la 4 ani. O a doua etapă ar trebui ulterior să abordeze anumite lacune din punct de vedere geografic și/sau tematic. Un punct de plecare pentru această infrastructură transeuropeană de servicii este sTesta.

Instrumente financiare inovatoare

1. Obiective de politică

Utilizarea unor instrumente financiare inovatoare oferă o alternativă la acordarea de finanțare tradițională, prin granturi, asociată cu bugetul UE, și poate oferi un flux important de fonduri noi pentru investiții strategice. Un avantaj-cheie al instrumentelor financiare inovatoare este că se creează un efect de multiplicare pentru bugetul UE, prin facilitarea și atragerea de alte fonduri publice și private în proiecte de interes pentru UE.

Pentru proiecte cu potențial comercial, fondurile UE pot fi utilizate în parteneriat cu sectorul privat și bancar, în special prin Banca Europeană de Investiții (BEI), pentru a contribui la surmontarea imperfecțiunilor pieței legate de finanțarea de proiecte și activitățile de interes strategic pentru UE și cetățenii săi.

Există potențial pentru o utilizare mai largă a acestor instrumente în sprijinul unei game largi de politici. De mai bine de zece ani, bugetul UE utilizează instrumente financiare precum garanțiile și investițiile în acțiuni pentru IMM-uri. În cadrul financiar actual, o nouă generație de instrumente financiare a fost pusă în practică, în colaborare cu BEI, cum ar fi mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor (MFPR), în cadrul celui de Al 7-lea program-cadru de cercetare și dezvoltare, sau instrumentul de garantare a împrumuturilor pentru proiectele TEN-T (LGTT). Pentru activitățile din afara UE a fost creat Fondul mondial pentru eficiență energetică și energii regenerabile, pentru investiții în capitaluri în țările în curs de dezvoltare. În domeniul fondurilor structurale, au fost create instrumente financiare pentru a sprijini întreprinderile, dezvoltarea urbană și eficiența energetică prin fonduri de tip revolving.

Aceste instrumente au avut succes, însă au fost elaborate ad hoc și experimental. Prin urmare, ca parte a viitoarei perspective financiare, Comisia propune introducerea unei abordări mai simplificate și mai standardizate în ceea ce privește utilizarea noilor instrumente financiare, pentru a contribui la garantarea faptului că fondurile UE sunt utilizate în modul cel mai eficient posibil pentru a sprijini politicile UE.

2. Instrumente

Se propune o raționalizare a instrumentelor financiare existente pentru a se oferi norme comune pentru instrumentele de capitaluri proprii și datorii, astfel încât să existe o viziune integrată a utilizării instrumentelor financiare la nivelul UE și la nivel național/regional. Astfel, se vor simplifica relațiile cu partenerii de finanțare, în special cea cu BEI și instituțiile financiare internaționale. Acestea vor oferi piețelor transparență în ceea ce privește modul în care intervine UE cu instrumentele de capitaluri proprii și de datorii, asigurând o mai mare vizibilitate a intervențiilor UE.

Comisia propune un nou tip de instrument, respectiv inițiativa privind obligațiunile UE pentru realizarea de proiecte, care ar urma să fie utilizate ca mijloc de garantare a resurselor de investiții pentru proiectele de infrastructură ce prezintă un interes strategic vital european. O contribuție din bugetul UE va fi utilizată pentru a sprijini proiecte prin intermediul majorării ratingului lor de credit, pentru a atrage astfel finanțare din partea BEI, a altor instituții financiare și a investitorilor de pe piața de capital privat. Instrumentele financiare nu presupun un risc mai mare decât granturile, întrucât riscul pentru bugetul UE este strict limitat, în toate cazurile, la contribuția bugetară. Bugetul UE nu poate înregistra deficit.

În domeniul extern, este în curs de dezvoltare o platformă specifică a UE pentru cooperare externă și dezvoltare, care combină punctele forte ale Comisiei Europene, ale statelor membre și ale instituțiilor financiare bilaterale și multilaterale (în special BEI) active în domeniul cooperării externe și dezvoltării. Platforma va contribui la impulsionarea coerenței, eficacității, eficienței și vizibilității UE în materie de finanțare externă, ținând cont în același timp de specificitățile partenerilor externi ai UE.

3. Punere în aplicare

Instrumentele financiare vor face parte din intervențiile bugetului UE în mai multe domenii de politică, în special în cele care urmăresc următoarele obiective:

(1) promovarea capacității sectorului privat de a favoriza creșterea, crearea de locuri de muncă și/sau inovarea: sprijin pentru întreprinderile nou-înființate, pentru IMM-uri, întreprinderile de dimensiuni intermediare (mid-caps), microîntreprinderi, transfer de cunoștințe, investiții în proprietatea intelectuală;

(2) construirea de infrastructuri prin utilizarea schemelor de parteneriat între sectorul public și privat în vederea consolidării competitivității și dezvoltării durabile la nivelul UE în sectoarele transporturilor, energiei și TIC;

(3) sprijinirea mecanismelor care mobilizează investițiile private pentru a furniza bunuri publice, cum ar fi protecția climatică și a mediului, în alte domenii.

Elaborarea instrumentelor se va ghida după următoarele principii:

· acorduri solide în materie de guvernanță: platformele pentru capitaluri proprii și datorii vor avea structuri de guvernanță solide pentru a garanta că UE supraveghează în mod eficient operațiunile financiare și investițiile, precum și îndeplinirea obiectivelor de politică;

· finanțarea din diferite linii bugetare: nu va exista un pachet financiar specific în buget pentru finanțarea acestor instrumente, ci instrumentele financiare vor fi finanțate prin linii bugetare din domeniile de politică specifice combinate cu instrumente adecvate care să furnizeze capitaluri proprii sau datorii;

· principiile de elaborare a acestor instrumente sunt parte a Regulamentului financiar: principiile esențiale ale celor două platforme vor fi înglobate în Regulamentul financiar, care este în prezent în curs de reevaluare în cadrul Consiliului și al Parlamentului European. Acest lucru va contribui în mod semnificativ la raționalizare, precum și la standardizare;

· utilizarea normelor comune în materie de capitaluri proprii și datorii va fi obligatorie pentru politicile interne și acestea se vor aplica orizontal instrumentelor din aceste domenii de politică. Instrumentele financiare inovatoare existente vor fi aliniate la normele comune. În cazul politicii de coeziune, principiul gestionării partajate cu statele membre va fi respectat și, prin urmare, se vor oferi cu titlu de modele de bune practici opționale ale UE împreună cu stimulente puternice pentru statele membre de a urma abordarea de la nivelul UE. În acțiunea externă, o mai mare parte din granturile UE (dacă este cazul, prin intermediul mecanismelor de investiții regionale) va fi asociată cu obținerea de credite sau utilizată în instrumente de capitaluri proprii sau de preluare a riscului; acest lucru va contribui la mobilizarea suplimentară de fonduri – inclusiv din sectorul privat – în sprijinul priorităților UE și la acoperirea nevoilor de investiții ale țărilor partenere. Acest lucru va fi facilitat prin intrarea în vigoare a noilor dispoziții ale Regulamentului financiar privind instrumentele financiare și prin stabilirea unor principii comune pentru astfel de instrumente la un nivel care să fie adecvat mediului acțiunilor externe;

· gestionarea de către instituțiile financiare: gestionarea și punerea în aplicare a instrumentelor financiare ar urma să fie delegate, în general, către Grupul BEI și către alte instituții financiare internaționale sau instituții financiare publice în care cel puțin un stat membru este acționar. Gestionarea poate fi efectuată, de asemenea, prin intermediul unei structurii cu rol de motor pentru investiții, instituită în conformitate cu legislația națională și prin intermediul căreia să se pună în comun resursele din diferite surse din sectorul public și privat. De asemenea, ar urma să fie posibilă delegarea subsecventă către actorii financiari din mediul privat.

Justiție

1. Obiective de politică

Politicile UE în domeniul justiției, al drepturilor fundamentale, al cetățeniei și al egalității se bazează pe valorile și principiile fundamentale ale UE, cum ar fi democrația, libertatea, toleranța, nediscriminarea și statul de drept. Acest domeniu de politică sprijină crearea unui spațiu pan-european de norme legislative, drepturi și justiție, în beneficiul tuturor cetățenilor UE.

În Europa de astăzi, milioane de cetățeni sunt implicați în activități transfrontaliere – în cadrul vieții lor private, al muncii pe care o desfășoară, al studiilor ori în calitate de consumatori. Comisia încearcă să ofere soluții practice la problemele transfrontaliere atât pentru cetățeni, cât și pentru întreprinderi: pentru ca cetățenii să se simtă în securitate atunci când trăiesc, călătoresc și lucrează în alt stat membru și să aibă încredere că drepturile lor sunt protejate oriunde s-ar afla pe teritoriul UE și pentru ca întreprinderile să beneficieze pe deplin de oportunitățile oferite de piața unică.

Principalul instrument pentru constituirea unui spațiu de justiție al UE este legislația. Comisia are un program ambițios pentru stabilirea de standarde la nivelul UE astfel încât oamenii să se poată baza pe același nivel de bază în domeniul justiției (de exemplu, în cazul în care sunt victime ale infracționalității) și să se poată bucura de tratament nediscriminatoriu, oriunde în Europa. Tratatul de la Lisabona oferă noi posibilități de cooperare judiciară în materie penală și civilă și însărcinează UE să faciliteze accesul la justiție pe teritoriul său. Tratatul prevede, de asemenea, integrarea aspectelor legate de egalitatea între femei și bărbați și nediscriminarea bazată pe rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală în toate politicile și activitățile UE.

Pentru ca aceste drepturi și norme legislative să fie eficiente în practică, trebuie să fie puse în aplicare în mod corect, iar persoanele – de la cetățeni la judecători - trebuie să le înțeleagă și să știe cum să le folosească. Prin urmare, Comisia desfășoară o serie de programe financiare destinate sprijinirii legislației și politicilor sale, punând accentul pe aspectele transfrontaliere care nu pot fi soluționate în mod corespunzător decât printr-o acțiune coordonată la nivelul UE.

2. Instrumente

Comisia propune raționalizarea programelor din acest domeniu în două programe, intitulate Justiție și Drepturi și cetățenie. Această abordare va simplifica modalitățile de finanțare și va oferi o mai mare coerență și consecvență în cadrul întregii game de activități finanțate. Programele integrate se vor axa pe o serie de priorități tematice și vor finanța acțiunile care oferă o valoare adăugată clară UE, cum ar fi:

· formarea profesioniștilor din domeniul juridic (precum judecătorii și procurorii), pentru a-i dota cu instrumentele necesare pentru a aplica drepturile și a înfăptui justiția în UE și pentru a crea un cadru de încredere reciprocă, care este baza spațiului de libertate, securitate și justiție;

· consolidarea rețelelor, respectiv a organizațiilor de la nivelul UE, pentru a ajuta la pregătirea inițiativelor viitoare din acest domeniu, precum și pentru a promova punerea lor în aplicare coerentă în întreaga Europă;

· cooperarea transfrontalieră în materie de asigurare a respectării legii, de exemplu instituind sisteme de alertă privind copiii dispăruți și coordonând operațiunile antidrog operaționale și transfrontaliere și

· informarea și sensibilizarea publicului, inclusiv acordarea de sprijin pentru campaniile naționale și europene de informare a publicului cu privire la drepturile sale, astfel cum sunt garantate de legislația UE și cu privire la exercitarea acestora.

Acolo unde va fi posibil, programele vor permite participarea eventuală a țărilor candidate și, potențial, a altor țări terțe.

3. Punere în aplicare

Reducerea numărului de programe de finanțare și concentrarea tuturor priorităților de finanțare va permite aplicarea acelorași norme în toate domeniile și simplificarea procedurilor.

Acest lucru va duce la îmbunătățiri în termeni de eficacitate atât pentru Comisie, cât și pentru beneficiarii de fonduri UE. Reducerea temeiurilor juridice și a liniilor bugetare va permite o mai mare flexibilitate, fiind astfel posibil să se pună accentul mai mult asupra priorităților de politică ale UE și să se îmbunătățească execuția bugetară.

Comisia propune să continue finanțarea agențiilor existente în domeniul justiției și al drepturilor fundamentale, întrucât toate acestea aduc o valoare adăugată considerabilă la dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor din acest domeniu. Agențiile în cauză includ EUROJUST, Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați și Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene.

4. Alocarea bugetară propusă pentru perioada 2014-2020

Toate cifrele sunt exprimate în prețurile constante din 2011

Bugetul total propus pentru perioada 2014-2020 din care programul Justiție programul Drepturi și cetățenie || 802 milioane € 416 milioane € 387 milioane €

Politica în domeniul maritim și al pescuitului

1. Obiective de politică

Un mediu marin sănătos este o sursă importantă a diversității biologice care oferă o mare varietate de beneficii economice, sociale și de mediu. Este, de asemenea, sursa de pește și de fructe de mare nutritive și sigure de care se bucură europenii ca parte importantă din alimentație. Comunitățile de coastă, unde pescuitul joacă un rol important – cu stilul lor de viață, culturile, tradiția și cunoștințele acumulate în timp – depind de locurile de muncă legate de pescuit, și anume în de flotele de pescuit, în acvacultură, în sectorul prelucrării alimentelor sau în porturile de pescuit. Pescuitul și zonele de coastă sunt, de asemenea, extrem de vulnerabile la efectele schimbărilor climatice, inclusiv la inundații, la eroziuni costiere, precum și la creșterea nivelului mării.

UE este hotărâtă să realizeze o gestionare durabilă a pescuitului, bazată pe ecosisteme. În urma unei analize cuprinzătoare, Comisia va propune în curând o reformă radicală a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), care va conduce la schimbări fundamentale în modul în care este gestionat domeniul pescuitului, pentru a asigura exploatarea durabilă a resurselor piscicole și viitorul pescuitului din Europa. Această reformă va fi însoțită de o reorientare majoră a fondurilor pentru politica comună în domeniul pescuitului (PCP) și politica maritimă integrată (PMI), care va include:

· reorientarea subvențiilor ineficiente directe destinate flotelor în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020, inclusiv acordarea de stimulente pentru ca industria pescuitului să se reformeze, să inoveze și să asigure un pescuit durabil;

· recuperarea decalajului în materie de inovare dintre pescuit și alte sectoare ale economiei, permițând flotelor de pescuit ale UE să devină viabile și competitive și să contribuie la creșterea economică și crearea de locuri de muncă în comunitățile dependente de pescuit;

· facilitarea tranziției către pescuitul cu impact scăzut, fără capturi aruncate înapoi în mare și cu un impact redus asupra ecosistemelor marine;

· contribuția la gestionarea durabilă a ecosistemelor marine și a ecosistemelor dependente de acvacultură;

· consolidarea sprijinului destinat acțiunilor colective, inclusiv comercializării și producției, cu un rol important pentru organizațiile de producători;

· accent sporit asupra viabilității comunităților costiere și interioare care depind de pescuit, inclusiv printr-o valoare adăugată mai mare a activităților legate de pescuit și prin diversificarea către alte sectoare din economia maritimă;

· acvacultură competitivă și durabilă care să ofere consumatorilor din UE produse alimentare sănătoase și cu un aport nutrițional ridicat;

· consolidarea controlului și a colectării de date, asigurând astfel o mai bună conformitate și o veritabilă politică bazată pe cunoaștere;

· o politică maritimă integrată concentrată pe promovarea creșterii durabile în sectoarele și regiunile maritime.

2. Instrumente

Politica reformată în domeniul maritim și al pescuitului se va axa pe un nou fond în domeniul maritim și al pescuitului (EMFF), structurat pe 4 piloni:

· un pescuit inteligent și ecologic (gestionare partajată) menit să sprijine tranziția către un pescuit durabil care să fie mai selectiv, care să nu mai implice aruncarea înapoi în mare a capturilor, să aducă mai puține pagube ecosistemelor marine și astfel să contribuie la gestionarea durabilă a ecosistemelor marine; să ofere sprijin concentrat inovării și valorii adăugate, făcând sectorul pescuitului viabil din punct de vedere economic și rezistent la șocurile externe și la concurența din partea țărilor terțe.

· o acvacultură inteligentă și ecologică (gestionare partajată) – realizarea unei acvaculturi viabile din punct de vedere economic, competitive și ecologice, care să poată face față concurenței globale și să le ofere consumatorilor UE produse cu o valoare nutrițională ridicată.

· o dezvoltare teritorială durabilă și favorabilă incluziunii (gestionare partajată) – pentru a inversa tendința de scădere a populației din numeroase comunități costiere și interioare dependente de pescuit, printr-o valoare adăugată superioară a pescuitului și a activităților conexe și prin diversificarea către alte sectoare ale economiei maritime.

· o politică maritimă integrată (gestionarea centralizată directă) ce vizează sprijinirea acelor priorități transversale care au un potențial real de a genera economii și creștere economică, dar pe care statele membre nu le vor promova pe cont propriu – cum ar fi cunoașterea mediului marin, amenajarea spațiului maritim, gestionarea integrată a zonelor costiere, supravegherea maritimă integrată și adaptarea la efectele negative ale schimbărilor climatice asupra zonelor costiere.

Pe lângă cei patru piloni, EMFF va include măsuri de însoțire în următoarele domenii: colectarea datelor și avizele științifice, control, guvernanță, piețe ale produselor piscicole (inclusiv regiunile ultraperiferice), plăți voluntare către organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) și asistență tehnică. Fondul se va baza pe acțiunile legate de politica în domeniul maritim și al pescuitului, care vor fi sprijinite prin intermediul cadrului strategic comun pentru cercetare și inovare.

Politica va fi completată de două instrumente internaționale:

· acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului (APP), care instituie un cadru juridic, economic și de mediu pentru activitățile de pescuit desfășurate de navele de pescuit din UE în apele unor terțe țări care nu sunt în măsură să își exploateze singure pe deplin și în mod durabil stocurile de pește.

· organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP), care sunt organisme internaționale compuse din state, organizații regionale de integrare economică (UE) și entități de pescuit instituite pentru a se asigura conservarea și dezvoltarea durabilă a resurselor piscicole în marea liberă.

3. Punere în aplicare

Arhitectura actelor juridice pe care se bazează programele va fi mult simplificată. Se va crea un singur EMFF, care va integra într-un singur cadru toate instrumentele existente în domeniul maritim și al pescuitului, cu excepția acordurilor internaționale în materie de pescuit și de calității de membru al UE în ORGP. Această abordare va permite realizarea unor sinergii mai mari și reducerea sarcinii administrative în ceea ce privește programarea, gestionarea, monitorizarea și evaluarea, atât pentru statele membre, cât și pentru Comisie.

Mai mult, cadrul strategic comun care cuprinde toate fondurile structurale va permite programarea măsurilor de sprijinire a politicilor în domeniul maritim și al pescuitului în alte fonduri din cadrul strategic comun.

Numărul de domenii de cheltuieli care fac obiectul gestiunii partajate va spori, oferind statelor membre o mai mare flexibilitate și o perspectivă strategică pe termen mai lung. EMFF va fi reglementat de Cadrul strategic comun și de contractele de parteneriat care acoperă toate fondurile UE care fac obiectul gestiunii partajate.

4. Alocarea bugetară propusă pentru perioada 2014-2020

Toate cifrele sunt exprimate în prețurile constante din 2011

Fondul în domeniul maritim și al pescuitului (EMFF) și Acordurile internaționale în materie de pescuit/ORGP || 6,7 miliarde €

Cercetare și inovare

1. Obiective de politică

Europa are nevoie de cercetare și inovare de vârf, care să depășească frontierele naționale, să combine diversele discipline științifice, tehnologii și competențe de care dispun întreprinderile și să atragă talente din toată lumea. Cercetarea și inovarea sunt esențiale pentru a sprijini poziția UE pe piețele actuale globalizate și cu o evoluție rapidă și pentru a face față provocărilor viitorului. Investițiile în cercetare și inovare din Europa vor crea noi oportunități în ceea ce privește locurile de muncă și vor asigura dezvoltarea durabilă și competitivitatea pe termen lung a Europei.

Progresele științifice, noile tehnologii și inovațiile sunt necesare și pentru abordarea provocărilor societale urgente, cum ar fi schimbările climatice, îmbătrânirea populației și resursele limitate. Acestea sunt provocări enorme care necesită progrese majore în cercetare și inovare, dintre care unele pot fi realizate numai prin acțiuni coordonate la nivel european. În trecut, cercetarea finanțată de UE a reunit, de exemplu, expertiza din centrele de vârf din toată Europa, ceea ce a avut drept rezultat un mod inovator de identificare și tratare a bolii Alzheimer. Astfel de progrese tehnologice vor afecta profund viața cetățenilor europeni prin creșterea calității serviciilor de asistență medicală, noi modele de activitate profesională și de viață privată și mijloace de existență mai sigure. Inovațiile de succes care abordează aceste provocări vor oferi oportunități enorme pentru întreprinderi de a se dezvolta și de a crea noi locuri de muncă.

Cu toate acestea, în pofida importanței sale fundamentale, performanțele Europei în materie de cercetare și inovare se situează pe o poziție inferioară față de cea din SUA și Japonia, iar China, Brazilia și India recuperează repede decalajul. Pentru a inversa tendința actuală, Strategia Europa 2020 stabilește un obiectiv de creștere a cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare la 3% din PIB până în 2020. O prioritate deosebită este de a crește cercetarea și inovarea la nivelul întreprinderilor, folosind, de exemplu, finanțarea publică pentru stimularea investițiilor private.

Împreună cu finanțarea națională și din sectorul privat, bugetul UE poate avea o contribuție importantă la atingerea acestor obiective și la creșterea performanțelor Europei în materie de cercetare și inovare.

2. Instrumente

Un pas important pentru modernizarea programelor UE de cercetare și inovare este reunirea într-un singur cadru strategic comun pentru cercetare și inovare (CSF) a principalelor trei inițiative și surse de finanțare existente:

– cel de Al șaptelea program-cadru (PC7);

– latura legată de inovare a programului-cadru pentru inovare și competitivitate (PIC) și

– Institutul European de Inovare și Tehnologie (IET)

CSF va stabili obiectivele strategice pentru toate acțiunile de finanțare ale UE în materie de cercetare și inovare. Acesta va fi mai simplu decât schemele actuale de finanțare și va fi pus în aplicare prin intermediul normelor și procedurilor armonizate. Astfel, activitățile de cercetare și inovare vor fi grupate în mod coerent și impactul fondurilor UE va fi sporit. CSF va crește valoarea adăugată a intervențiilor UE prin generarea unui nivel critic de resurse, expertiză și excelență pentru cercetare și inovare, care nu poate fi realizat la nivel național.

Prin prevederea unor reguli mai simple și mai coerente în materie de finanțare la nivelul UE a cercetării, CSF va fi mai accesibil IMM-urilor și mai deschis noilor participanți. Va îmbunătăți diseminarea expertizei necesare pentru inovare și luarea deciziilor, va permite Centrului Comun de Cercetare să contribuie mai eficient la elaborarea de politici, va oferi o orientare mai strategică în ceea ce privește cooperarea internațională și va sta la baza spațiului de cercetare european.

În acest cadru general, CSF va acoperi cercetarea directă și indirectă, fiecare dintre acestea fiind structurată pe trei piloni distincți, dar care se susțin reciproc, în conformitate cu prioritățile Strategiei Europa 2020:

(1) excelență în domeniul științific. Acest pilon va consolida excelența de nivel mondial a UE în domeniul științific, prin dezvoltarea talentelor în Europa și atragerea cercetătorilor de vârf în Europa. Accentul se va pune pe: un sprijin mai puternic pentru cercetarea de avangardă (prin intermediul Consiliului European pentru Cercetare), tehnologii ale viitorului și de ultimă oră, competențe, formare profesională și dezvoltarea carierei cercetătorilor (acțiunile Marie Curie), constituirea de rețele în materie de infrastructuri de cercetare prioritare (inclusiv e-infrastructuri), precum și dezvoltarea și accesarea acestor infrastructuri.

(2) abordarea provocărilor societale. Pentru a răspunde în mod direct provocărilor identificate în Strategia Europa 2020, acest pilon va sprijini activitățile care acoperă întregul spectru, de la cercetare la lansarea pe piață. Acesta va integra acțiuni inovatoare (proiecte-pilot, demonstrații, bancuri de testare, sprijinirea achizițiilor publice, preluarea inovațiilor de către actorii de pe piață), abordări interdisciplinare și cercetarea socioeconomică și umanistă. Accentul se va pune pe: sănătate, schimbări demografice și bunăstare, siguranța alimentară și economia organică, surse de energie sigure, ecologice și eficiente, mijloace de transport inteligente, ecologice și integrate, aprovizionarea cu materii prime, eficiența resurselor și politici climatice, pe societăți favorabile incluziunii, inovatoare și sigure (inclusiv securitatea informatică și transformarea internetului într-un loc mai sigur). Prin intermediul comunităților sale de cunoaștere și inovare, IET va avea o contribuție importantă privind abordarea acestor provocări, beneficiind de o creștere bugetară semnificativă.

(3) crearea unei poziții de lider în sectorul industrial și a unor cadre de competitivitate pentru sprijinirea și promovarea cercetării și inovării în întreprinderi în domeniul tehnologiilor generice, a serviciilor și a sectoarelor emergente cu un accent puternic pe stimularea investițiilor private în cercetare și dezvoltare și pentru rezolvarea problemelor specifice IMM-urilor. Acțiunile prioritare vor viza următoarele aspecte: creșterea investițiilor strategice și asigurarea unei poziții de lider în cadrul tehnologiilor și serviciilor generice și industriale, actuale și viitoare, cu un sprijin special acordat TIC (inclusiv electronicelor de microdimensiuni/nanodimensiuni și fotonicii), nanotehnologia, materialele avansate, sistemele de prelucrare avansate, biotehnologia industrială, cercetarea și inovarea spațială, tehnologiile de adaptare și cu emisii reduse de carbon, cu o atenție deosebită acordată asigurării unei abordări integrate în privința tehnologiilor generice cheie, facilitarea accesului la finanțările riscante și la capitaluri de risc (pe baza mecanismului de finanțare cu partajarea riscurilor din cadrul PC7 și a instrumentelor financiare ale PCI) și oferirea unui sprijin la nivelul UE pentru inovarea în sectorul IMM-urilor cu un potențial de creștere ridicat.

Această abordare va include atât activități incluse în agendă, cât și domenii mai deschise pentru ca solicitanții să propună proiecte inovatoare și soluții inovatoare.

3. Punere în aplicare

În conformitate cu conceptul de CSF, punerea în aplicare va fi simplificată și standardizată. Simplificarea se va referi atât la schemele de finanțare, cât și la normele administrative de participare și diseminare a rezultatelor. Noul set unic de norme se va aplica celor trei piloni ai CSF, ținând cont de specificitățile IET (și de nevoile acestuia de flexibilitate în materie de reglementare) și ale IMM-urilor. Principalele caracteristici operaționale ale CSF vor include:

· CSF va utiliza o serie de scheme de finanțare și instrumente raționalizate, continuându-le pe cele care funcționează în cadrul programelor actuale, comasându-le pe cele cu obiective similare și întrerupându-le pe cele care nu mai sunt adaptate scopului pentru care a fost concepute. Pe lângă finanțarea prin intermediul granturilor, se vor utiliza într-o mai mare măsură și instrumentele financiare inovatoare. De asemenea, se va ține seama de achizițiile din etapa de precomercializare și de premii;

· pentru fiecare schemă se va aplica un singur set de norme care să reglementeze eligibilitatea, răspunderea, activitatea de raportare și auditul. Se va atinge un nou echilibru între încredere și control și între asumarea și evitarea riscurilor. Pentru a ușura sarcina administrativă a beneficiarilor (de granturi) se va introduce o abordare simplificată în mod radical în ceea ce privește rambursarea cheltuielilor, bazată pe acceptarea în cea mai mare măsură a practicilor obișnuite ale beneficiarilor în materie de contabilitate și gestiune și cu utilizarea mai frecventă a sumelor forfetare și a cotelor unice. Beneficiarii vor trebui să exploateze rezultatele sau le facă publice prin intermediul unor canale adecvate;

· proiectele vor putea începe mai devreme, deoarece etapele de selecție și de negociere post-evaluare vor fi mult mai scurte. Solicitanții și beneficiarii vor avea acces la servicii mai simple de orientare și de consultanță prin intermediul unui portal electronic unic. Mai mult, structurile de sprijin din cadrul statelor membre vor fi raționalizate pentru a institui un ghișeu unic pentru toate activitățile din cadrul CSF în limba națională. Vor fi introduse măsuri specifice pentru a ajuta cercetătorii și inventatorii talentați, fără experiență în ceea ce privește accesarea finanțării din partea UE. În cadrul CSF se va folosi o singură abordare în materie de auditare;

· calitatea, eficiența și coerența punerii în aplicare a CSF vor fi sporite printr-o externalizare intensivă, pe baza progreselor obținute în programele actuale. Agențiile executive instituite în cadrul programelor actuale vor fi extinse pentru a se realiza economii de scară. Se vor utiliza pe mai departe parteneriatele public-privat cu industria și parteneriatele între autoritățile publice cu programele statelor membre, inclusiv prin folosirea noilor posibilități prevăzute de Regulamentul financiar revizuit. Aceste parteneriate se vor baza pe angajamentul ferm din toate direcțiile pentru a pune în comun resursele în scopul de a stimula investițiile în domenii strategice și de a evita fragmentarea eforturilor;

· alinierea strategică a resurselor UE, naționale și regionale prin programarea în comun cu statele membre va crește valoarea adăugată și impactul investițiilor globale;

· folosirea sporită a instrumentelor financiare inovatoare va mobiliza instrumentele de cercetare si inovare din mediul privat, inclusiv investițiile în capital de risc în societăți inovatoare, de înaltă tehnologie, în special IMM-uri. Aceste instrumente vor fi gestionate din exterior de către Grupul Băncii Europene de Investiții sau de către alte instituții financiare internaționale sau instituții financiare publice în care cel puțin un stat membru este acționar, în conformitate cu normele comune în materie de capitaluri proprii și datorii.

Astfel, se estimează că aproximativ două treimi din bugetul CSF ar putea fi executate din exterior (comparativ cu nivelul actual de aproximativ o jumătate), repartizate între diferitele mecanisme de sprijin. Gradul și natura externalizării ar trebui să fie determinate prin, inter alia, impactul asupra eficienței și bugetul total de gestionat și pot atrage după sine simplificarea în continuare a normelor aplicabile gestionării externalizate. Cu toate acestea, Comisia ar putea să mențină responsabilități de gestionare directă în special în ariile legate de competențe în domenii de politică esențiale.

Complementaritatea și sinergiile cu finanțarea cercetării și inovării direcționată prin politica de coeziune vor fi asigurate prin delimitarea clară între obiective și metodele de intervenție. Cercetarea și inovarea sunt în centrul prosperității și bunăstării sociale din toate regiunile UE, și ca atare este în interesul tuturor statelor membre să construiască sisteme de cercetare și inovare excelente, temeinice și eficiente. Intervențiile din CSF vor contribui la acest lucru prin intermediul alocărilor de finanțare bazate pe excelența în domeniul cercetării și inovării, indiferent de localizarea geografică. Intervențiile din cadrul politicii de coeziune vor fi intensificate, urmând să devină cel mai important instrument pentru a aborda dezvoltarea capacităților de cercetare și inovare la nivel regional, inclusiv dezvoltarea de infrastructuri de cercetare, prin alocări ale finanțării bazate pe pachete predefinite pentru regiunile eligibile. Contractele de parteneriat cu statele membre, împreună cu CSF, vor sprijini strategiile de specializare inteligente care abordează prioritățile prevăzute în CSF, pe baza evaluării situației regionale/locale. Astfel ar trebui să se faciliteze „drumul spre excelență” și, în timp, să se ajungă un la număr mai mare de cercetători și inovatori de nivel excelent din regiuni (în special din regiunile de convergență) care să fie în măsură să creeze programe pe deplin aliniate la CSF, dar și să se consolideze capacitatea tuturor regiunilor de a profita la maximum de potențialul de inovare propriu. Se va realiza, de asemenea, o interfață corespunzătoare cu PAC pentru a sprijini cercetarea și inovarea în sectorul agricol și cu acțiunile relevante din cadrul programelor din domeniul educației și al altor programe ale UE, inclusiv din domeniul securității.

4. Alocarea bugetară propusă pentru perioada 2014-2020

Cifrele sunt exprimate în prețurile constante din 2011

Cadrul strategic comun pentru cercetare și inovare || 80 miliarde €

Administrație

Rubrica „Administrație” din bugetul UE finanțează activitățile tuturor instituțiilor UE – Parlamentul European (aproximativ 20%), Consiliul European și Consiliul (7%), Comisia (40%) și alte instituții precum Curtea de Justiție, Serviciul de Acțiune Externă sau Ombudsmanul European (15%), precum și sistemul de pensii (16%) și școlile europene (2%).

Cheltuielile legate de administrație reprezintă o parte relativ mică din bugetul UE – 5,7% din CFM actual. Acest procent nu s-a schimbat în mod semnificativ în ultimii ani, nici măcar în urma celui mai mare val de extindere a UE de până în prezent, a unui număr din ce în ce mai mare de instituții și organisme situate pe tot teritoriul UE, a sarcinilor suplimentare care au condus în mod natural la un număr din ce în ce mai mare de personal și, mai târziu, și de pensionari. Partea legată de administrație din buget este folosită pentru plata salariilor și a pensiilor, pentru acoperirea costurilor de funcționare, cum ar fi cele privind clădirile, reuniunile experților, cheltuielile legate de delegații, sisteme IT și alte cheltuieli conexe. Aceasta acoperă costurile legate de traducere și interpretare pentru funcționarea unei Uniuni cu 23 de limbi. Din această rubrică a bugetului se fac și plățile pentru sistemul școlilor europene, situate în mai multe state membre.

Întrucât cheltuielile legate de pensii și de școlile europene sunt de natură diferită și sunt influențate de tendințe pe termen lung, propunerea de CFM a Comisiei prezintă cheltuielile administrative necesare pentru funcționarea instituțiilor UE separat, ca o subrubrică în cadrul rubricii V (din care sunt excluse pensiile și școlile europene).

Comisia consideră că limitarea creșterii costurilor administrative (rubrica V din buget) în decursul următoarei perioade de programare la plafoanele pentru 2013 este o provocare, însă acest demers este posibil. Pentru perioada 2014-2020, acest lucru ar însemna să nu existe creșteri ale cheltuielilor administrative operaționale, fără a se aduce atingere costurilor suplimentare rezultate din viitoarele extinderi.

În 2004, Uniunea Europeană și-a reformat complet serviciul public și a făcut din Statutul funcționarilor una dintre reglementările cele mai moderne din prezent. O nouă structură de carieră, orientată spre performanță și bazată pe merit, un nou statut contractual pentru personalul care îndeplinește sarcini conexe, o reformă a sistemului de pensii, noi metode de lucru și condiții de lucru care țin seama de nevoile legate de viața de familie sunt doar câteva dintre numeroasele modificări introduse de primul program cuprinzător de reformă a legislației privind funcția publică europeană din 1968. Această reformă s-a aplicat nu numai instituțiilor, ci și agențiilor și organismelor UE cu sediul în aproape toate statele membre și a permis UE să economisească aproximativ 3 miliarde de euro până în prezent; reforma va continua să genereze economii pentru bugetul UE în valoare de aproximativ 5 miliarde euro până în 2020.

Evenimentele recente din economia mondială, precum și necesitatea rezultată din aceasta de a consolida finanțele publice necesită un efort deosebit din partea oricărei administrații publice și a personalului său pentru a îmbunătăți eficiența și a se adapta contextului social și economic în schimbare. Acest context se aplică, de asemenea, serviciului public european și administrațiilor instituțiilor europene. Comisia, în calitatea sa de administrație, și-a îndeplinit în ultimii ani responsabilitățile care îi revin, urmând o politică de creștere zero în materie de personal, rezolvând noile priorități politice prin redistribuirea internă a personalului, prin punerea în practică a unor instrumente și proceduri menite să îmbunătățească organizarea și eficiența sa internă și, cel mai recent, prin propunerea înghețării cheltuielilor sale administrative pentru anul 2012.

Dincolo de aceste măsuri administrative, Comisia a decis să propună modificări la actualul Statut al funcționarilor, care vor permite tuturor instituțiilor, organismelor și agențiilor să realizeze câștiguri în materie de eficiență și economii, garantându-se în același timp un serviciu public atractiv al Uniunii Europene, la cele mai înalte standarde, compus din cetățeni din toate statele membre.

Comisia consideră că este necesar și posibil să se facă economii suplimentare în toate instituțiile, organismele și agențiile. În vederea atingerii acestui obiectiv, Comisia a decis să propună o reducere de 5% din personalul tuturor instituțiilor, organismelor și agențiilor. Aceasta va fi unul dintre elementele principale în realizarea de economii și face parte dintr-un apel general lansat tuturor instituțiilor de a crește eficiența. Această reducere de personal ar trebui să fie compensată prin creșterea timpului de lucru al personalului, fără compensarea corespunzătoare a salariilor.

Cu toate acestea, provocarea privind plafonarea cheltuielilor administrative va necesita modificări suplimentare ale cadrului de reglementare privind personalul UE. Comisia intenționează, în special:

· să modifice metoda de ajustare a salariilor, prelungind totodată „prelevarea specială” plătită de toți funcționarii la nivelul maxim actual de 5,5%;

· în conformitate cu dezvoltările demografice din Europa, să majoreze vârsta de pensionare de la 63 la 65 de ani și vârsta de pensionare anticipată de la 55 la 58 de ani, făcând totodată atractivă posibilitatea de a continua activitatea până la 67 de ani;         Metodologia pentru calcularea ratei contribuției la sistemul de pensii va fi, de asemenea, aliniată la standardele de angajamente internaționale. O asemenea modificare va fi menită să ofere instituțiilor și statelor membru o rată de contribuții la sistemul de pensii mai stabilă, mai puțin sensibilă la variațiile ratei dobânzii pe termen scurt și, prin urmare, mai puțin expusă instabilităților.

· să stabilească o legătură clară între responsabilități și grad: evoluția în carieră în cadrul grupului de funcții AST va fi restructurată, astfel încât cele două grade de vârf (AST 10 și 11) să fie rezervate funcționarilor care exercită responsabilitățile de cel mai înalt nivel din această categorie, în materie de responsabilități financiare, de coordonare sau legate de personal;

· să recruteze agenți contractuali cu funcții administrative și de secretariat, pe durată nedeterminată, în locul numirilor în calitate de funcționar pe viață. Pentru a se evita orice suprapunere permanentă între agenții contractuali și funcționarii care desfășoară aceleași sarcini, funcțiile de secretariat vor fi progresiv eliminate pentru funcționari;

· să crească numărul minim de ore lucrate pe săptămână de la 37,5 la 40, menținând, în același timp, actuala durată maximă de 42 de ore pe săptămână. Această creștere a programului de lucru va contribui la compensarea reducerii de personal de 5%;

· să adapteze metoda de calculare a indemnizației de călătorie.

În ceea ce privește agențiile, Comisia ar dori, de asemenea, să prezinte unele modificări la Statutul funcționarilor pentru a se permite o punere în aplicare mai ușoară și mai coerentă a acestuia, care să țină mai bine seama de particularitățile agențiilor. În funcție de concluziile grupului de lucru interinstituțional privind agențiile, ar putea fi prezentate măsuri suplimentare în viitor, care ar putea genera economii suplimentare privind cheltuielile administrative ale agențiilor, care să fie luate în considerare în rubrica corespunzătoare din bugetul UE.

Comisia va propune ca aceste măsuri să fie puse în aplicare începând din 2013, adică înainte de perioada de programare 2014-2020.

Alocarea bugetară propusă pentru perioada 2014-2020

Cifrele sunt exprimate în prețurile constante din 2011.

Administrație din care || 62,6 miliarde €

· cheltuieli cu pensiile și școlile europene || 12,2 miliarde €

· cheltuieli administrative ale instituțiilor || 50,45 miliarde €

[1]               COM (2010) 600 final - adoptată la 26 octombrie 2010.

[2]               COM(2009) 82 final și concluziile Consiliului din 30.11.2009 privind un cadru comunitar de prevenire a dezastrelor în UE și concluziile Consiliului din 14.11.2008 privind formarea în materie de gestionare a dezastrelor.

[3]               COM(2011) 112: Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050, 8 martie 2011.

[4]               Bazată pe evaluarea impactului din Foaia de parcurs pentru 2050.

[5]               Bazându-ne pe experiența avută cu „programul NER 300”, care se estimează că va mobiliza aproximativ 10 miliarde EUR (inclusiv 4 până la 5 miliarde EUR din veniturile obținute din licitarea certificatelor de emisii) pentru perioada 2011-2015, pentru a sprijini proiecte demonstrative în domeniul captării și stocării dioxidului de carbon și al energiei regenerabile.

[6]               COM (2010) 614.

[7]               COM(2010) 642.

[8]               Raportul Eurostat privind șomajul din 10 mai 2011 și datele furnizate de Eurostat privind indicatorii Europa 2020, 20 mai 2011.

[9]               CSC va reglementa Fondul social european, Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime.

[10]             Experiența de până în prezent sugerează că rata de reinserție profesională este de aproximativ 40 % după 12 luni, iar efectele pozitive ale instrumentului se pot observa pe o perioadă mai lungă de timp.

[11]             Astfel cum se prevede în Regulamentul financiar, aceste acțiuni nu necesită un anumit act de bază pentru punerea în aplicare. Creditele financiare sunt alocate de autoritatea bugetară pe o bază anuală.

[12]             A se vedea fișa separată privind politicile climatice pentru caracteristicile propuse ale subprogramului Politici climatice.

[13]             Planurile de acțiune în domeniul mediului sunt planuri sau programe de punere în aplicare a unei politici de mediu specifice impuse de directivele UE privind mediul (de exemplu, un cadru de acțiune prioritară în cadrul directivei privind habitatele, un plan de gestionare a bazinelor hidrografice în temeiul Directivei-cadru privind apa, un plan de reducere la minimum a deșeurilor în temeiul Directivei-cadru privind deșeurile, un plan de reducere a poluării aerului pentru a răspunde cerințelor referitoare la calitatea aerului din legislația CAFÉ etc.) sau dezvoltate de către autorități în conformitate cu recomandările UE (de exemplu, un plan urban durabil, planuri de gestionare integrată a zonelor de coastă, etc.).

[14]             COM (2011) 244.

[15]             Rusia vor continua să beneficieze de sprijin pentru cooperarea transfrontalieră și regională în cadrul IEV.

[16]             Reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, o pondere de 20% a energiei regenerabile în consumul total de energie al UE și o îmbunătățire cu 20% a eficienței energetice până în 2020.

[17]             Pentru proiectele din sectorul transporturilor, ratele de cofinanțare variază de la un mod la altul în funcție de disponibilitatea finanțării pentru proiect. Rate mai mari de cofinanțare vor fi avute în vedere în cazul proiectelor transfrontaliere. În regiunile de convergență, ratele de cofinanțare se vor baza pe ratele de cofinanțare pentru investiții furnizate în temeiul noilor reglementări pentru fondurile de coeziune și fondurile structurale.

[18]             Pe baza experienței cu Planul european de redresare economică, se estimează că, de regulă, până la 30% din cofinanțare ar putea fi necesară pentru a determina luarea deciziei finale în ceea ce privește investiția și asigurarea viabilității proiectelor transfrontaliere dificile. În cazul în care un proiect nu este viabil din punct de vedere comercial, dar vizează sporirea siguranței aprovizionării sau încetarea izolării unui anumit stat membru, rata cofinanțării ar putea fi chiar mai ridicată (până la 80%).