52010DC0683

[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 23.11.2010

COM(2010) 683 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Modalități de exprimare a solidarității cetățenilor Uniunii Europene prin intermediul voluntariatului: primele reflecții privind un Corp voluntar european de ajutor umanitar

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Modalități de exprimare a solidarității cetățenilor Uniunii Europene prin intermediul voluntariatului: primele reflecții privind un Corp voluntar european de ajutor umanitar

1. INTRODUCERE

Odată cu Tratatul de la Lisabona, ajutorul umanitar devine pentru prima dată o politică distinctă a UE în cadrul relațiilor externe (articolul 214 din TFUE). Acest articol face trimitere, în mod expres la un „Corp voluntar european de ajutor umanitar” (CVEAU), al cărui obiectiv este „de a stabili un cadru al contribuțiilor comune ale tinerilor europeni la acțiunile de ajutor umanitar ale Uniunii” [articolul 214 alineatul (5) din TFUE].

Punerea în aplicare a acestei prevederi va oferi europenilor o oportunitate să își exprime solidaritatea cu persoanele care au nevoie de sprijin. Aceasta se înscrie în cadrul unei tendințe evidente la nivelul UE, și anume că interesul pentru voluntariat este în creștere. În decursul ultimilor 20 de ani, numărul voluntarilor activi a crescut în mod semnificativ. În prezent, în UE, aproximativ 100 de milioane de adulți participă la activități de voluntariat. Aceasta înseamnă că între 22% și 23% dintre europenii peste 15 ani sunt implicați în activități de voluntariat[1]. Ideea de voluntariat în sine este o valoare importantă, care are potențialul de a aduce Europa mai aproape de cetățeni.

Activitățile de voluntariat s-au diversificat în ultimii ani, iar numărul organizațiilor care fac apel la voluntari a crescut foarte mult. Având în vedere diversitatea programelor, abordărilor și actorilor implicați în activitățile de voluntariat în contexte umanitare, coordonarea și coerența devin extrem de importante.

Comisia Europeană, care a fost însărcinată să prezinte o propunere legislativă privind crearea CVEAU, va folosi această oportunitate pentru a include sugestii care să răspundă noilor provocări și noilor necesități care apar privind aspecte precum selectarea și recrutarea voluntarilor, formarea și mobilizarea acestora. Acest lucru va fi posibil doar în baza unei consultări aprofundate a părților interesate și a unei analize coerente a oportunităților și costurilor, ceea ce va permite elaborarea unei viitoare propuneri legislative.

Înainte de aceste etape, prezenta comunicare urmărește expunerea situației actuale a voluntariatului în sectoarele de activitate relevante, acordând o atenție deosebită principiilor directoare, lipsurilor existente, nevoilor și condițiilor necesare pentru ca CVEAU să contribuie într-un mod pozitiv la răspunsul global în caz de dezastre umanitare. De asemenea, pune accentul pe aspectele care trebuie luate în considerare cel mai rapid pentru crearea CVEAU, precum și pe etapele viitoare.

2. SITUAțIA ACTUALă A VOLUNTARIATULUI ÎN UE

Sectorul voluntariatului, în general, și cel al ajutorului extern, în particular, a evoluat rapid în cursul ultimilor zece ani. Un număr mare de organizații și rețele oferă diferite programe de voluntariat, în funcție de structura și filozofia proprie. Serviciul european de voluntariat (SEV), coordonat de Comisie, a sprijinit financiar inițiative pozitive pentru tinerii între 18 ­ 30 de ani. De asemenea, majoritatea organizațiilor fac apel la voluntari în cadrul activităților lor umanitare. Aceste experiențe sunt izvoare de informații, în special în ceea ce privește procesele de recrutare, formare și mobilizare a voluntarilor.

În paralel cu această tendință generală, se constată o participare crescândă a actorilor din sectorul privat. Există, în special, mai multe modele de voluntariat elaborate de companii private care pot prezenta interes pentru crearea CVEAU, de exemplu cele care oferă posibilitatea personalului să aloce timp și cunoștințe în mod gratuit în contextul programelor de voluntariat ale întreprinderilor sau cele care susțin financiar alte persoane care participă la asemenea activități. ONU a instituit un serviciu online[2] pentru a face legătura între propunerile din sectorul privat și necesitățile din domeniul dezvoltării sau în contextul operațiunilor de răspuns în caz de dezastre. Comisia va analiza potențialul acestor abordări, totodată respectând mandatul și rolurile specifice ale organizațiilor responsabile de punerea în aplicare în caz de dezastre umanitare.

În general, participarea voluntarilor în cadrul unor operațiuni reale în situații de urgență este limitată la voluntarii mai experimentați, mai ales când există probleme legate de asigurarea securității. Chiar dacă, uneori, se are în vedere o abordare mai largă în domeniul ajutorului pentru dezvoltare, voluntarii trebuie, cu toate acestea, să fi acumulat experiență în țara de origine înainte de a fi trimiși în străinătate, fapt ce reprezintă un alt aspect care trebuie avut în vedere.

Principalul actor în domeniul voluntariatului este programul „Voluntarii Națiunilor Unite” (VNU), care are angajate 150 de persoane la sediu și peste 7 500 de voluntari (în 2009), precum și 9 500 de voluntari online. În 2009, VNU proveneau din 163 de țări diferite (dintre care 75 % sunt țări în curs de dezvoltare) și își desfășurau activitatea, în mai mare măsură, în situațiile de crize prelungite și în activitățile de legătură între reabilitare și dezvoltare (LRRD), decât în domeniul ajutorului acordat în situații de urgență. Cu toate că accentul este pus pe voluntarii locali, în ultimii ani a crescut procentajul voluntarilor expatriați în scopul unor misiuni dificile (prevenirea crizelor, ajutorul umanitar, operațiunile de menținere sau consolidare a păcii). VNU contribuie la dezvoltarea și consolidarea capacităților locale, dar acționează și în calitate de consilieri ai lucrătorilor umanitari care își desfășoară activitatea la nivel local sau național.

Tabelul de mai jos descrie principalele organizații de voluntari din domeniul dezvoltării și ajutorului umanitar de urgență în caz de dezastre.

Organizație | Numărul anual de voluntari | Domeniul în care se acordă ajutorul[3] | Profilul tipic al voluntarului |

Serviciul de voluntariat european (DG EAC) | 6 300 în 2009 în UE și țările vecine (10% mobilizați în țări terțe) | Servicii de voluntariat de care beneficiază comunitatea locală (gazdă) (de exemplu, în domeniile artei, culturii, sportului, asistenței sociale, etc.) | Între 18 – 30 de ani, fără cerințe speciale în ceea ce privește educația, experiența profesională, etc. |

Programul Weltwärts, Ministerul german al cooperării și dezvoltării (BMZ) | 3 500 în 2009/Lista țărilor în curs de dezvoltare a OCDE | Cooperare pentru dezvoltare prin intermediul organizațiilor locale gazdă din țările în curs de dezvoltare | Între 18 - 28 de ani, au absolvit un curs de formare profesională/ a absolvit liceul |

Programul administratorilor stagiari ai PNUD | Aproximativ 360 anual/diferite țări în care se desfășoară misiuni ale ONU/proiecte (finanțate de 25 de țări donatoare) | Diverse domenii, inclusiv cooperarea pentru dezvoltare și asistența umanitară (în principal, în birourile locale) | Sub 32 de ani, absolvenți de master și cu 1-2 ani de experiență profesională |

VSO/Regatul Unit și alți membri | Aproximativ 1 500 de voluntari activi anual (misiuni pe termen lung și scurt)/la nivel mondial | Accent pe cooperarea pentru dezvoltare (șase obiective pentru dezvoltare) | Între 18 – 75 ani, minim 2 ani de experiență profesională |

Malteser International Programe de integrare profesională a tinerilor) | 80 000 de voluntari care au beneficiat de formare și 20 000 de membri ai personalului (plus 13 000 de membri)/ în proiecte gestionate de Malteser la nivel mondial | Protecție civilă, asistență umanitară, reabilitare și cooperare pentru dezvoltare | Diplomă universitară, experiență profesională în străinătate, permis de conducere (și apartenența la cultul catolic) |

Johanniter International (JOIN Brussels) | În Germania: 29 000 de voluntari și 13 000 de membri ai personalului | Protecție civilă, asistență umanitară, reabilitare și cooperare pentru dezvoltare | Diverse profile profesionale, inclusiv servicii sociale, asistența medicală, ajutor umanitar și activități de protecție civilă în țări terțe |

IFRC | Mișcarea Crucii Roșii are aproximativ 97 de milioane de membri în lume, dintre care 20 de milioane sunt voluntari activi (la nivel național) Folosirea voluntarilor societăților naționale – doar profesioniștii sunt mobilizați în misiuni din țările în curs de dezvoltare | Protecție civilă/ Pregătirea și prevenirea dezastrelor/Asistența umanitară/Ajutorul pentru dezvoltare | Diverse profile (inclusiv secțiunile pentru tineret la nivel național) Voluntariatul internațional pentru tineret (între 18-30 de ani) în cooperare cu SEV (în UE, țările vecine și țările terțe) |

3. PRINCIPII DIRECTOARE

Următoarele aspecte ar trebui să ghideze reflecțiile privind înființarea CVEAU:

- Solidaritatea. Acțiunea umanitară este expresia fundamentală a valorii europene legate de solidaritatea cu persoanele afectate de dezastre. Crearea CVEAU ar trebui să fie manifestarea concretă a acestei valori a solidarității. De asemenea, ar putea contribui la dezvoltarea unei societăți europene mai unite, prin crearea unor noi posibilități de participare a cetățenilor europeni, în special cei tineri.

- Principiile umanitare. UE și-a exprimat angajamentul ferm pentru promovarea principiilor umanitare precum umanismul, neutralitatea, imparțialitatea și independența, astfel cum a fost declarat în cadrul consensului european privind ajutorul umanitar din 2007[4]. Percepția și credibilitatea actorilor umanitari este direct legata de modul în care aceste principii sunt aplicate în contextul acordării de ajutor umanitar. Toți actorii europeni implicați într-o criză, inclusiv voluntarii, trebuie să acționeze cu respectarea acestor principii.

- Profesionalism și siguranță. Una dintre tendințele importante în domeniul ajutorului umanitar urmărește profesionalizarea actorilor implicați, pentru a răspunde mai eficient la provocările din ce în ce mai numeroase de pe teren. Condițiile de securitate și siguranță devin preocupări din ce în ce mai importante pentru organizațiile umanitare și lucrătorii acestora, în special în zonele de conflict, astfel că aceste aspecte trebuie abordate în mod corespunzător. Diversitatea profilelor, motivațiilor și aspirațiilor voluntarilor, precum și, în special, profesionalizarea în creștere a personalului implicat în sectorul voluntariatului pune deschide calea unor noi provocări în ceea ce privește gestionarea resurselor umane în cadrul organizațiilor care folosesc voluntari. Aceștia se confruntă, de asemenea, cu sarcini din ce în ce mai dificile, care necesită competențe și abilități specifice. Această situație poate crea tensiuni între așteptările față de voluntari, pe de o parte, și capacitatea de a răspunde acestor așteptări și de a deveni rapid operaționali, pe de altă parte.

- Valoarea adăugată O atenție deosebită va fi acordată coordonării și cooperării cu organizațiile de voluntari existente. Pentru a evita duplicarea și pentru a asigura o folosire eficientă a resurselor din punct de vedere al costurilor, CVEAU ar trebui să se bazeze, în măsura posibilului, pe structurile existente.

4. NECESITățI șI CONDIțII

Necesități

În pofida numărului mare de programe actuale, există o serie de provocări comune organizațiilor care trimit voluntari și anumite lacune evidente din cadrul programelor existente care necesită o analiză mai aprofundată.

1. Sunt necesare criterii clare, testate, care să fie folosite la selecția voluntarilor capabili să dobândească în mod rapid capacitatea de a contribui la eforturile umanitare ale UE. Deși numeroși europeni sunt foarte interesați de ajutorul umanitar și doresc să participe la operațiunile Uniunii, nu toți sunt conștienți de condițiile și competențele necesare.

2. Sunt necesare, de asemenea, programe de formare mai bine structurate, standarde comune și bune practici. Formarea minimă a voluntarilor trebuie să cuprindă diferite elemente de bază privind sistemele și principiile ajutorului umanitar, securitatea și prudența, precum și particularitățile țării în care vor fi mobilizați voluntarii, precum limba, anumite aspecte culturale esențiale etc. Există deja o serie de cursuri de formare, institute și platforme educaționale relevante, atât în domeniul umanitar, cât și în sectorul privat[5]. În același timp, numeroase organizații consultate de Comisia Europeană apreciază că anumite module de formare și obiective de referință convenite în comun ar fi utile pentru a evita ca organizațiile mai puțin experimentate care trimit voluntari să mobilizeze personal fără competențe minime. În orice caz, orice activitate de formare care ar putea fi desfășurată în cadrul CVEAU, trebuie să fie complementară și în acord cu programele de formare existente.

3. Există necesitatea îmbunătățirii listelor de rezervă ale voluntarilor experimentați care ar putea fi mobilizați rapid în situații de criză (capacitate de intervenție rapidă, inclusiv în domenii-cheie, precum sănătatea), element esențial pentru a dispune de personalul adecvat în locul și la momentul potrivit. În 2010, experiența acumulată în Haiti și Pakistan (a se vedea tabelul de mai jos privind cazul Haiti) au pus în lumină această lipsă într-o manieră impresionantă: în pofida numărului important de personal internațional mobilizat în regim de urgență, s-a făcut simțită lipsa personalului experimentat, cu abilități de gestionare și de conducere.

4. Există necesitatea consolidării funcțiilor de sprijin administrativ în organizațiile însărcinate cu punerea în aplicare a ajutorului, pentru a fi capabile, inclusiv în momentul de vârf al crizei, să crească, temporar, capacitățile organizaționale și să mobilizeze personalul experimentat cât mai aproape de câmpul de operațiuni de acordare a ajutorului. Activitățile de sprijin la nivel european, inclusiv sensibilizarea, informarea și comunicarea au fost, de asemenea, identificate ca posibile domenii de participare mai activă a voluntarilor.

Experiența acumulată în contextul crizei din Haiti

Experiența voluntarilor trimiși în Haiti după seism a confirmat, pe de o parte, necesitatea de a avea la dispoziție voluntari competenți și care pot fi mobilizați pentru un răspuns prompt în situațiile de urgență și, pe de altă parte, posibilitatea de a recurge la voluntari mai puțin calificați pentru funcțiile auxiliare.

Majoritatea voluntarilor folosiți de agențiile din Haiti au fost remunerați fie de companii, fie de guvernul acestora. Voluntarii bine intenționați, însă neexperimentați, care au sosit în masă în primele zile, s-au dovedit mai puțin eficace și chiar inoportuni în anumite situații, confirmând punctul de vedere conform căruia, indiferent de definiția „voluntarului”, sunt necesare un minim de formare și pregătire înainte de mobilizare.

În Haiti, vulnerabilitatea preexistentă a structurilor locale și impactul important al seismului asupra acestora au accentuat necesitățile de personal expatriat competent și experimentat, însă a pus în evidență și posibilitățile de consiliere și susținere a omologilor locali, ceea ce reprezintă un alt posibil aspect interesant pentru crearea CVEAU.

Au fost identificate sarcinile care pot fi îndeplinite de voluntarii mai puțin experimentați, respectiv activitățile de sprijin pe teren, (de susținere a personalului agențiilor în îndeplinirea unor atribuții importante care nu necesită un grad ridicat de competențe tehnice), servicii furnizate ONG-urilor și sprijin pentru cazarea/birourile lucrătorilor umanitari, asistență acordată ONG-urilor locale, precum și sarcini privind raportarea.

Condiții

O dată cu aceste necesități, au fost deja definite condiții clare în ceea ce privește CVEAU.

- Folosirea voluntarilor în cadrul CVEAU trebuie să se bazeze pe cerere și pe necesitățile reale, pentru a evita trimiterea unui număr prea mare de voluntari care nu au competențe adecvate. Raportul costuri-beneficii la selectarea, recrutarea, formarea și monitorizarea voluntarilor este o preocupare comună a organizațiilor de voluntari, în special datorită mobilității crescute a personalului care nu efectuează decât misiuni pe termen scurt. Astfel, avantajele create de formarea unui voluntar și mobilizarea sa pe teren trebuie analizate prin prisma costurilor. Organizațiile de voluntari sunt mai dispuse să investească în voluntarii tineri, dacă această investiție poate fi considerată ca un început de carieră și există garanția că acest personal va continua să fie la dispoziția acestora.

- Fondurile acordate CVEAU nu trebuie să afecteze bugetul operațional principal destinat să răspundă necesităților victimelor dezastrelor . Dimpotrivă, acestea ar trebui considerate ca o investiție suplimentară în consolidarea capacității actorilor umanitari, atât la nivel european, cât și local. Prin urmare, costurile și avantajele sistemului propus vor trebui analizate cu atenție, iar ambițiile adaptate în consecință.

- Aspectele privind securitatea au o importanță esențială. Având în vedere contextul politic și de securitate complex în care lucrează adesea personalul umanitar, este esențială acordarea unei atenții sporite aspectelor privind securitatea voluntarilor. 80 % din ajutorul umanitar este destinat zonelor afectate de conflicte, astfel că atacurile îndreptate împotriva personalului umanitar au crescut în mod considerabil în ultimii ani[6]. Iată de ce există un consens clar între organizațiile de voluntari în ceea ce privește evitarea trimiterii în locații dificile a persoanelor tinere și mai puțin experimentate și, în orice caz, de a asigura pregătirea maximă înainte de mobilizare. În general, majoritatea organizațiilor umanitare fac apel la voluntari, în principal, în situații care preced sau urmează crizei, atunci când personalul calificat lipsește, fiind deja mobilizat în altă zona unde a avut loc un dezastru.

- Sprijinul acordat dezvoltării capacităților locale este de o importanță esențială pentru pregătirea, răspunsul umanitar în caz de dezastre și ulterior acestora. Numeroase lucrări și activități de sprijin pot fi efectuate de personal local, fapt ce permite crearea unor programe de tipul „bani pentru muncă” și relansarea economiei. În aceste activități, nu ar trebui puse în aplicare de programele de voluntari expatriați. În schimb, CVEAU ar putea avea un rol în cea ce privește consolidarea voluntariatului local și a capacităților, prin programele de îndrumare și parteneriat, reunind expatriați și voluntari locali etc.

- Având în vedere numărul ridicat de organizații de voluntari existente, Comisia trebuie să adopte o abordare bazată pe cooperare în procesul de creare a CVEAU și să acorde o atenție deosebită complementarităților, pentru a evita duplicarea și perturbarea programelor de voluntariat care deja funcționează bine, precum programele generale de voluntariat existente la nivelul UE (serviciul european de voluntariat, inițiativa „Tineretul în mișcare”, portalul EURES privind mobilitatea forței de muncă etc.). De asemenea, va fi stabilită o cooperare cu toți actorii umanitari care lucrează cu voluntari, inclusiv ONU, Crucea Roșie/Mișcarea Semilunii Roșii și ONG-urile, precum și programe relevante puse în aplicare de statele membre ale UE.

5. CONSIDERENTE GENERALE șI OPțIUNI PRINCIPALE

Definiția exactă a termenului „voluntar” este tema a numeroase discuții între practicieni întrucât presupune, în funcție de interlocutor, combinații variabile ale noțiunilor de „tinerețe”, „lipsă de experiență”, „lipsă de competențe” și „absența unei remunerări” sau „remunerare slabă”. În vederea creării CVEAU, vor fi definite unul sau mai multe „tipuri” de voluntari, pentru a putea determina criteriile de eligibilitate și activitățile, și pentru a putea fi efectuată o evaluare a costurilor. Având în vedere constrângerile bugetare actuale, Comisia va căuta un echilibru între necesitatea folosirii la maxim a structurilor existente, bazându-se pe acestea, și necesitatea formulării unei propuneri care oferă soluții la o parte din provocările cu care se confruntă părțile interesate în munca acestora cu voluntarii.

Indiferent de definiția competențelor unui voluntar în contextul CVEAU, având în vedere climatul economic actual din UE și provocările demografice din deceniile următoare, este esențial ca aceste competențe să poată fi utilizate cât mai mult posibil, pentru a permite evoluția profesională a persoanelor implicate în activitatea CVEAU.

Profilul precis al voluntarilor în cadrul propunerii CVEAU va trebui analizat într-un mod mai aprofundat. Cu toate că tratatul prevede „un cadru care va permite contribuțiile comune ale tinerilor europeni…”, există atât necesitatea unui personal mai experimentat și, în consecință, mai puțin tânăr, cât și o creștere clară a numărului cetățenilor mai în vârstă, uneori aflați la vârsta pensionării, care dispun de competențele necesare și doresc să contribuie. În același timp, în vederea desfășurării activităților de voluntariat, CVEAU ar trebui să fie în favoarea includerii persoanelor din diferite medii sociale, întrucât anumite programe existente nu sunt viabile în absența unui aport financiar considerabil chiar din partea voluntarului. În general, Comisia va face eforturi să adopte o abordare cât mai incluzivă posibil, asigurându-se că sistemul rămâne unul profesional și bazat pe solicitări concrete.

A ctivitățile cu care vor fi însărcinați voluntarii în cadrul CVEAU ar trebui să fie variate și sa nu se limiteze doar la cele privind reacția clasică în situații de criză umanitară. Activitățile de diminuare a riscului de producere a dezastrelor care vizează reducerea vulnerabilității țărilor și regiunilor expuse, precum și intervențiile în situațiile de tranziție, menite să asigure o evoluție fără probleme de la faza de ajutor la cea de dezvoltare, fac parte integrantă din continuitatea ajutorului și pot oferi un cadru relevant și durabil pentru mobilizarea voluntarilor.

În ceea ce privește opțiunile concrete privind crearea CVEAU, eforturile depuse până în prezent indică trei abordări principale.

Prima opțiune ar consta, în principal, în soluționarea problemelor indicate de organizațiile de voluntari legate de standardele convenite, în general, privind selectarea și formarea voluntarilor, inclusiv în anumite domenii specializate, precum gestionarea voluntarilor, anumite funcții de sprijin administrativ sau activitățile de prevenire și de pregătire. În acest context, ar putea fi prevăzută crearea unui „mecanism de certificare european” pentru organizațiile care respectă aceste standarde.

O altă opțiune ar putea combina abordarea descrisă mai sus, care se concentrează pe formare, cu activitățile din domeniul recrutării și elaborării listelor privind capacitățile de intervenție rapidă, în interesul organizațiilor participante la acțiunile de ajutor umanitar de urgență în caz de dezastre (ONG-uri, Crucea Roșie, și ONU), vizând, în special, personalul experimentat însărcinat cu funcții-cheie.

Ultima opțiune, respectiv crearea unui program de voluntari structurat, care să includă selectarea, formarea, alocarea și mobilizarea voluntarilor (similar unor programe descrise anterior) ar necesita o analiză atentă, în special în ceea ce privește gestionarea corespunzătoare (în cadrul sau în afara Comisiei), deși punerea acesteia în aplicare nu ar crea obstacole insurmontabile.

Toate aceste opțiuni vor trebui analizate avându-se în vedere respectarea plafoanelor actuale ale rubricilor corespunzătoare din cadrul financiar multianual. Pentru perioada ulterioară anului 2013, acestea vor fi analizate în contextul dezbaterii largi a Comisiei cu privire la toate propunerile care trebuie prezentate pentru acea perioadă.

Indiferent de abordarea aleasă, rezultatele concrete și valoarea adăugată a CVEAU ar trebui să fie vizibile pentru cetățenii europeni, pentru a demonstra în mod clar solidaritatea Europei cu persoanele aflate în dificultate.

6. CONCLUZII șI PERSPECTIVE

Prima fază a bilanțului care a condus la prezenta comunicare a permis Comisiei Europene să obțină o imagine globală a situației actuale a voluntariatului, în special în ceea ce privește identificarea provocărilor, vulnerabilităților și a nevoilor emergente.

Cu toate acestea, o serie de întrebări rămân în suspans fiind necesară aprofundarea procesului de reflecție și testarea opțiunilor disponibile înainte de prezentarea unei propuneri legislative.

Astfel, sub rezerva disponibilității creditelor corespunzătoare în bugetul pentru anul 2011, Comisia va lansa o acțiune pregătitoare anul viitor, care va permite dezvoltarea în continuare a programului în contextul Anului european al voluntariatului. Dialogul continuu cu părțile interesate va permite Comisiei să pregătească o propunere privind crearea CVEAU, care răspunde necesităților reale și contribuie în mod eficace la răspunsul umanitar în caz de dezastre.

Comisia:

- va continua consultarea cu părțile interesate prin diferite mijloace, inclusiv prin intermediul unei consultări deschise, online;

- sub rezerva adoptării bugetului pentru anul 2011, va pune în aplicare o acțiune pregătitoare anul viitor, Anul european al voluntariatului;

- va analiza mai aprofundat vulnerabilitățile și oportunitățile, precum și posibilele forme de cooperare cu actorii relevanți;

- va analiza diferitele opțiuni în ceea ce privește sfera intervențiilor și o structură de gestionare solidă și neexpusă fraudelor;

- va evalua raportul cost/eficacitate în ceea ce privește diversele opțiuni, precum și impactul social în cadrul unei evaluări a impactului, luând în considerare condițiile menționate mai sus privind finanțarea acestei inițiative a UE;

- va prezenta o propunere legislativă în 2012.

-

[1] Studiul privind „Voluntariatul în Uniunea Europeană” comandat de Uniunea Europeană - DG Educație și cultură către GHK, februarie 2010

[2] http://business.un.org/en

[3] Protecție civilă, asistență umanitară, cooperarea pentru dezvoltare și altele

[4] http://ec.europa.eu/echo/policies/consensus_en.htm

[5] Printre instituțiile care oferă formare se numără NOHA (care propune un program de masterat european în domeniul acțiunii umanitare internaționale ), organizații non-profit precum Acción Contra el Hambre, RedR (Regatul Unit), Bioforce (Franța), DTalk (Irlanda), AgeH (Germania), ATHA (Suedia) sau e-centrul ICNUR. De asemenea, există organizații specializate cu scop lucrativ care ar putea oferi module specifice, precum CSD (Țările de Jos: securitate), CHP (Franța: psihosociologie), Mango (Regatul Unit: finanțe), BOND (Regatul Unit) și alte rețele naționale.

[6] În 2009, 278 de lucrători în domeniul umanitar au fost victime ale unor incidente grave privind securitatea (205 membri ai personalului național și 73 de membri ai personalului internațional), dintre care 102 și-au pierdut viața (88 de membri ai personalului național și 14 membri ai personalului internațional).