52008DC0884

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 22.12.2008

COM(2008) 884 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

privind aplicarea directivei poștale (Directiva 97/67/CE astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/39/CE) {SEC(2008) 3076}

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

privind aplicarea directivei po ștale (Directiva 97/67/CE astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/39/CE)

1. Contextul și scopul acestui raport

Cadrul comunitar pentru serviciile poștale în UE este stabilit de Directiva 97/67/CE astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/39/CE (denumită în continuare „directiva poștală”)[1]. Articolul 23 din directiva poștală impune Comisiei să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport „o dată la doi ani” cu privire la aplicarea directivei poștale. El prevede, de asemenea, că acest raport trebuie să cuprindă „informațiile necesare” referitoare la evoluțiile din sector, inclusiv aspectele tehnice, sociale, cele privind ocuparea forței de muncă și cele privind calitatea serviciilor.

Monitorizarea pieței și întocmirea de rapoarte în mod regulat constituie un element important pentru realizarea pe deplin a unei piețe interne a serviciilor poștale, pentru a identifica la timp orice neajunsuri și probleme, pentru a putea recurge la acțiunile (în justiție) corespunzătoare atunci când este necesar și pentru a aplica măsuri corective. Monitorizarea pieței a fost, de asemenea, esențială pentru a putea concretiza reforma poștală a UE într-un mod transparent și pentru a stabili dacă ea a produs efectele și beneficiile dorite. Ar trebui reamintit faptul că rapoartele de aplicare anterioare au jucat un rol important în procesul legislativ al Directivei 2008/6/CE.

Comisia a trimis primul său raport de aplicare în noiembrie 2002[2], al doilea în martie 2005[3], iar al treilea în octombrie 2006[4]. Ca și în cazul rapoartelor de aplicare anterioare, prezentul raport oferă o evaluare completă a transpunerii globale a directivei poștale în statele membre, inclusiv aplicarea elementelor cheie ale directivei poștale și progresele la nivelul reglementării, precum și tendințele pieței în detaliu (inclusiv aspectele economice, tehnice, sociale, cele privind ocuparea forței de muncă și cele privind calitatea serviciilor). Raportul descrie principalele evoluții de la ultimul raport de aplicare adoptat în octombrie 2006 și acoperă perioada de raportare 2006-2008.

Raportul este însoțit de un document de lucru al serviciilor Comisiei care cuprinde informații mai detaliate cu privire la evoluțiile privind reglementarea și piața. Raportul Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind aplicarea directivei poștale prezintă pe scurt concluziile documentului de lucru al serviciilor Comisiei. Raportul și analiza detaliată cuprinse în acest document de lucru al serviciilor Comisiei se bazează pe recentul studiu întocmit de ECORYS cu privire la evoluțiile principale ale sectorului poștal (2006-2008)[5].

Perioada de raportare este extrem de importantă pentru sectorul poștal din UE, deoarece o serie de evoluții decisive au avut loc în scurta perioadă vizată de respectivul raport: în primul rând, Germania, de departe cea mai mare piață unică (națională) din UE, liberalizase în întregime piața serviciilor poștale la 1 ianuarie 2008. În al doilea rând, o evaluare a deschiderii complete a pieței în Regatul Unit, deschidere care a avut loc la 1 ianuarie 2006, pare posibilă în prezent și este întreprinsă de experți independenți din Regatul Unit. În al treilea rând, efectele scăderii la 50 de grame a pragului pentru sectorul rezervat până la 1 ianuarie 2006 pe întreg teritoriul UE, care constituie ultima etapă intermediară înainte de deschiderea completă a pieței, pot fi în prezent evaluate.

În sfârșit, trebuie reamintit faptul că în februarie 2008, Consiliul și Parlamentul European au adoptat Directiva 2008/6/CE care modifica din nou directiva poștală (și care este denumită în continuare „a treia directivă poștală”)[6]. A treia directivă poștală stabilește un termen limită pentru deschiderea completă a pieței până la 31 decembrie 2010 pentru majoritatea statelor membre (este vorba, ca volum, de 95% din piețele serviciilor poștale ale UE) și până la 31 decembrie 2012 pentru celelalte state membre. Cea de-a treia directivă poștală stabilește astfel baza legală pentru realizarea pieței interne a serviciilor poștale. Această decizie importantă adoptată cu un larg consens de către Parlamentul European și Consiliu nu numai că încheie perioada de referință a acestui raport, ci îi și adaugă, în plus, o perspectivă esențială. Dintr-o perspectivă mai modestă, scopul și domeniul de aplicare al acestui raport nu constă în a oferi o prognoză asupra aplicării celei de-a treia directive poștale, ceea ce ar necesita un efort substanțial din partea tuturor părților implicate, ci în a oferi un raport cu privire la aplicarea actualei directive poștale pe durata perioadei de referință. Dacă este însă cazul, vor fi prezentate o prognoză și unele tendințe.

2. Importanța serviciilor poștale și evoluția rolului acestora

Serviciile poștale reprezintă un sector important al economiei UE. În 2004, serviciile poștale din UE au adus aproximativ 90 de miliarde EUR, reprezentând 1% din PIB al UE[7]. Sectorul serviciilor poștale oferă, de asemenea, un număr important de locuri de muncă, 1,6 milioane de persoane fiind angajate direct de către operatori în 2006[8].

Aflate la confluența dintre comunicații, publicitate și transporturi, serviciile poștale reprezintă, împreună cu celelalte servicii de transport, logistică și comunicații, un sector cheie al economiei UE. În plus, serviciile poștale oferă beneficii sociale care nu pot fi cuantificate economic. Ele constituie un mijloc important prin care indivizii pot comunica între ei și primi informații. Serviciile poștale sunt considerate a fi un serviciu de interes economic general.

Sectorul poștal evoluează considerabil. La sfârșitul primului deceniu al noului mileniu, operatorii poștali se confruntă cu o concurență acerbă din partea sectorului mijloacelor de comunicare electronice. Acesta îi obligă să își adapteze întreprinderile pentru a răspunde mai bine la nevoile consumatorilor și pentru a-și spori eficiența. În plus, odată cu procesul continuu de deschidere a piețelor serviciilor poștale, operatorii poștali tradiționali se confruntă cu o concurență tot mai mare din partea nou-veniților. Ca răspuns la aceste evoluții, operatorii poștali și-au îmbunătățit considerabil eficiența prin restructurarea operațiunilor, ceea ce a dus la controlarea costurilor și la o mai bună calitate a serviciilor. Restructurarea proceselor de gestionare a corespondenței a dus la dezvoltarea de noi produse și concepte sau a rezultat din aceasta.

Corespondența pe suport fizic este însoțită din ce în ce mai mult de mijloace de distribuție prin canale multiple și de soluții adaptate în funcție de client. Un exemplu în acest sens este evoluția serviciilor de poștă hibridă care sunt oferite în prezent de cei mai mulți dintre operatorii poștali. Unii operatori poștali merg chiar mai departe și intră pe piețe adiacente dezvoltând servicii informatice pentru clienții lor. Elaborarea de servicii noi, cu valoare adăugată, este o reacție la amenințarea reprezentată de corespondența electronică și de oportunitățile care rezultă din dezvoltarea tehnologiei.

Serviciile poștale reprezintă un element crucial al politicii europene privind piața unică și au fost, de asemenea, incluse în Strategia de la Lisabona pentru creștere și locuri de muncă, relansată în 2005[9]. Comunicarea Comisiei privind o piață unică pentru Europa secolului XXI[10] subliniază faptul că inițiativele cu privire la industriile de rețea, cum sunt și serviciile poștale, dau rezultate pe teren odată ce sunt pe deplin implementate. Cu toate acestea, se poate face mai mult. Există un larg consens în privința faptului că furnizarea viabilă de servicii de interes economic general, mai ales în ceea ce privește sectorul poștal și celelalte industrii de rețea liberalizate poate fi garantată cel mai bine pe o piață competitivă și prin dezvoltarea pieței unice europene.

3. Aplicarea directivei po ștale și evoluții privind reglementarea

Toate statele membre au transpus Directiva 97/67/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/39/CE, printr-o serie de acte de legislație primară și secundară în domeniul poștal. În comparație cu situația descrisă în raportul de aplicare din 2006, Estonia, țară în care transpunerea era în curs, a transpus până în prezent ambele directive.

Totuși, transpunerea formală este doar prima etapă a implementării complete a cadrului comunitar. Aplicarea practică a dispozițiilor directivei poștale și impactul acesteia asupra operatorilor poștali și asupra sectorului sunt la fel de importante.

Pot fi observate următoarele evoluții în ceea ce privește reglementarea în timpul perioadei de raportare.

- Germania a deschis în întregime piața serviciilor poștale începând din 1 ianuarie 2008. Până în prezent, patru state membre au eliminat astfel sectorul rezervat înainte de termenul prevăzut de directiva poștală (Germania, Finlanda, Suedia și Regatul Unit). Liberalizarea pieței germane a serviciilor poștale a coincis cu introducerea unui salariu minim legal în sectorul poștal din Germania. Conform ECORYS, salariul minim este cu mult mai mare decât salariile plătite în prezent de către operatorul (operatorii) poștal(i) alternativ(i), iar introducerea lui ar putea să aibă un efect negativ asupra dezvoltării concurenței.

- Cu toate acestea, se pare că există o oarecare încetinire în ceea ce privește deschiderile viitoare ale pieței. Țările de Jos, unde s-a avut în vedere o deschidere completă a pieței, a amânat în prezent liberalizarea fără a stabili o dată precisă pentru deschiderea completă a pieței. O serie de argumente au fost înaintate de către guvernul Țărilor de Jos pentru această amânare pe perioadă nedeterminată. Printre acestea se numără condițiile de muncă oferite de principalii competitori ai operatorului poștal olandez tradițional, absența unor reguli de concurență echitabile pentru operatorii poștali din cauza scutirilor de TVA[11] acordate operatorilor poștali tradiționali în Germania și în Regatul Unit și introducerea unui salariu minim în sectorul poștal din Germania, ceea ce mărește costurile pentru noii operatori de pe piața serviciilor poștale. În timp ce aceste argumente pot fi convingătoare din punct de vedere politic, orice evaluare juridică trebuie să analizeze compatibilitatea lor cu acquis-ul existent și în special cu articolul 7 din directiva poștală. Respectivul articol prevede că statele membre pot continua să rezerve servicii pentru furnizorul de servicii universale doar în măsura necesară pentru a asigura menținerea serviciului universal. Această dispoziție nu se referă deci la situațiile de reciprocitate sau la alte elemente prezente în contextul legislativ sau cel al faptelor.

- În ceea ce privește evoluția concurenței în sectorul poștal, există în prezent o tendință spre accesul (obligatoriu sau negociat) al competitorilor la rețeaua de distribuție. În majoritatea statelor membre, operatorul poștal tradițional are obligația de a oferi acces la rețeaua de distribuție în termenii și condițiile corespunzătoare, care sunt definite cu prioritate în cadrul negocierilor, iar în cazul eșecului negocierilor, acestea pot fi (sau trebuie să fie) stabilite de autoritatea națională de reglementare.

- Progresele realizate în procesul de reducere a barierelor legale din calea accesului la piață și de instituire a unor condiții de concurență echitabile au fost amestecate. Efectul denaturării concurenței produs de scutirile de TVA în sectorul poștal este încă prezent, deși Comisia a propus o modificare la cea de-a șasea directivă TVA[12] din 2003[13]. Lipsa accesului la cutiile poștale al operatorilor poștali aflați în concurență rămâne o problemă majoră în unele state membre. Definiția obligației privind serviciul universal și finanțarea sa viitoare ar putea duce, de asemenea, la incertitudini pentru operatorii poștali, mai ales dacă implementarea legislației naționale nu oferă o bază legală clară (de exemplu, în ceea ce privește sfera obligației privind serviciul universal). Procedurile de autorizare și de acordare de licențe și condițiile aferente acestora nu sunt întotdeauna favorabile dezvoltării concurenței. În unele cazuri, condițiile necesare pentru acordarea unei autorizații sau licențe ar putea chiar fi considerate prohibitive, cum este cazul în Finlanda, unde un operator poștal care dorește să obțină o licență este obligat să furnizeze un serviciu universal complet sau să plătească o „taxă” specială, care poate atinge între 5 și 20% din cifra sa anuală de afaceri. De fapt, regimul de acordare a licențelor a blocat efectiv concurența în Finlanda în ceea ce privește distribuția de scrisori.

Alte observații și concluzii din raportul de aplicare din 2006 rămân valabile.

Nivelul de transparență al informațiilor privind costurile furnizorilor de servicii universale și al contabilității acestora este încă extrem de variat și prin urmare foarte neomogen în diferitele state membre. Principalele cerințe ale articolului 14 din directiva poștală (conturi separate pentru fiecare dintre serviciile din sectorul rezervat, pe de o parte, și pentru serviciile nerezervate, pe de altă parte) par a fi îndeplinite. Nu este însă cazul cerințelor articolului 12, în special în ceea ce privește garantarea faptului că tarifele pentru fiecare dintre serviciile care fac parte din obligația privind serviciul universal reflectă costurile.

Legislatorul comunitar a confirmat că buna funcționare a autorităților naționale de reglementare (ANR) este esențială pentru realizarea unei piețe interne a serviciilor poștale. Chiar dacă toate statele membre au instituit ANR oficial independente, se poate observa că mandatul acestora, resursele și puterea lor variază semnificativ de la un stat membru la altul și există îndoieli justificate în privința echipării adecvate a acestora în vederea îndeplinirii (eficiente a) sarcinilor lor.

4. Tendin țe ale pieței

Volumul de scrisori a continuat să crească pe piața serviciilor poștale între 2004 și 2006[14]. Creșterea volumului a fost mai pronunțată în noile state membre care au aderat la UE în 2004 și în 2007 decât în celelalte state membre. În perioada cuprinsă între 2004 și 2006, volumul scrisorilor a crescut în medie cu 6,5% în noile state membre, față de 1,5% în celelalte cincisprezece state membre. Piața serviciilor poștale continuă să evolueze spre o piață de distribuție în sens unic, întreprinderile producând în medie 85% din volumul total al scrisorilor.

Se preconizează că în statele membre cu o piață a serviciilor poștale mai puțin dezvoltată, aceasta va continua să crească considerabil, creșterea pieței fiind mai evidentă în special în ceea ce privește publicitatea directă prin corespondență, pe măsură ce calitatea serviciilor crește. În statele membre cu piețe mature ale serviciilor poștale, situația este diferită. Unele dintre aceste state membre mai pot realiza rate de creștere moderate, în timp ce alte state membre, cum este cazul Regatului Unit și Țărilor de Jos, s-au confruntat deja cu volume scăzute de scrisori în ultimii ani.

Concurența de pe piața corespondenței scrise începe să apară, dar se dezvoltă încă lent, iar o adevărată concurență nu a apărut încă. Cotele de piață ale competitorilor, deși în creștere, rămân la un nivel scăzut chiar și în țările care au liberalizat complet piețele serviciilor poștale. Concurența la nivelul întregului lanț de servicii („end-to-end”) este mai dezvoltată decât în medie în Spania, Suedia, Germania și Țările de Jos. Cotele de piață estimate ale competitorilor din aceste state membre se ridicau la aproximativ 8% în Spania, 9% în Suedia, 10% în Germania și 14% în Țările de Jos în 2007. În noile state membre poate fi observată o concurență la nivelul întregului lanț de servicii pe cale să se dezvolte în Bulgaria, Republica Cehă, Estonia și România. În majoritatea celorlalte state membre, cotele de piață ale concurenților rămân, cu câteva excepții, sub 2%.

În Regatul Unit, care a liberalizat complet piața poștală în 2006, concurența la nivelul întregului lanț de servicii rămâne aproape nesemnificativă, însă concurența s-a dezvoltat în amonte, competitorii având o cotă de piață de aproximativ 20% din volumul total de scrisori. Postcomm, autoritatea britanică de reglementare, a fost extrem de activă în ceea ce privește modalitățile de acces și instituirea unui sistem de acordare de licențe pentru noii operatori. O serie de aspecte ale sistemului și ale reglementării privind accesul au fost mai degrabă favorabile concurenței privind accesul decât concurenței la nivelul întregului lanț de servicii în Regatul Unit.

Diminuarea sectorului rezervat de la 100 de grame la 50 de grame începând de la 1 ianuarie 2006, care a determinat deschiderea a încă 7% din piața scrisorilor, pare să fi avut un impact nesemnificativ asupra dezvoltării concurenței, dat fiind că nu a deschis decât o mică parte din volumul pieței serviciilor poștale. Deschiderea unor segmente diferite ale pieței scrisorilor în anumite state membre pare să fi fost mai importantă pentru dezvoltarea concurenței, dat fiind că a deschis cote mai mari din piața poștală pentru competitori, de pildă, liberalizarea publicității directe prin corespondență în Țările de Jos, așa-numita „licență D” în Germania (care le permitea competitorilor să ofere servicii cu valoare adăugată de livrare a doua zi până la deschiderea completă a pieței) și liberalizarea poștei hibride în Bulgaria.

Dezvoltarea în general lentă a concurenței poate fi explicată prin existența barierelor legale, adică prin faptul că în majoritatea statelor membre sectoarele rezervate reprezintă în continuare cea mai mare parte a volumului corespondenței. Deoarece economiile de scară joacă un rol important în activitățile sectorului poștal, rezervarea serviciilor pentru operatorii poștali tradiționali reduce șansa noilor operatori de a realiza un volum suficient pentru a putea, de asemenea, beneficia de economiile de scară și pentru a concura eficient pe piața serviciilor poștale.

Pe lângă sectorul rezervat și celelalte bariere legale menționate deja mai sus, cum ar fi scutirea de TVA în sectorul poștal, accesul la cutiile poștale sau la alte elemente din infrastructura poștală în unele state membre și procedurile de autorizare și de acordare de licențe, pot exista și bariere strategice care împiedică dezvoltarea concurenței. Barierele strategice pot fi reprezentate în special de comportamentul (presupus) abuziv al furnizorului de servicii poștale care domină piața, cum ar fi contractele de exclusivitate, discriminarea la nivelul prețului, bonusurile de fidelitate și pachetele de servicii (vânzare grupată sau legată).

5. Impactul directivei po ștale asupra pieței

Reforma poștală care a început în 1992 odată cu publicarea Cărții verzi privind dezvoltarea pieței unice a serviciilor poștale a avut un impact semnificativ asupra furnizării de servicii poștale și a sectorului poștal. Directiva poștală și aplicarea acesteia de către statele membre au dus la o mai bună calitate a serviciilor și au garantat furnizarea unui serviciu universal accesibil tuturor clienților. Un serviciu poștal universal de foarte bună calitate și la un preț accesibil este garantat pe teritoriul Uniunii Europene cel puțin de cinci ori pe săptămână, cu foarte puține excepții datorate condițiilor geografice.

Datorită impactului comercial și de reglementare al dispozițiilor directivei poștale și al deschiderii progresive a pieței, concurența se dezvoltă pe piața corespondenței scrise. Cotele de piață ale competitorilor din segmentul scrisorilor au crescut considerabil în mai multe state membre între 2004 și 2007. Deschiderea pieței și introducerea concurenței reprezintă instrumentele cheie pentru crearea de locuri de muncă și realizarea de servicii mai bune pentru consumatori. Totuși, o concurență serioasă trebuie încă să apară, iar barierele identificate (sau pe cale de apariție) în calea accesului la piață trebuie abordate eficient.

Stimulați de deschiderea progresivă a pieței, pe care o prevede directiva poștală, și de provocarea lansată de concurență, operatorii poștali tradiționali au continuat, în timpul perioadei de raportare, să își modernizeze operațiunile și au întreprins eforturi pentru a crește eficiența. Operatorii poștali se îndreaptă din ce în ce mai mult spre o ofertă de servicii poștale care răspunde nevoilor pieței și ține seama de clienți.

În medie, calitatea serviciilor, măsurată în funcție de timpul necesar livrării, s-a menținut ridicată în timpul perioadei de raportare și a depășit cu mult obiectivele de performanță stabilite de directiva poștală, și anume livrarea unui procentaj de 85% din corespondența transfrontalieră în interiorul UE în termen de trei zile și de 97% în cinci zile. În 2007, 94% din corespondența transfrontalieră în interiorul UE a fost livrată în trei zile, cifră care a rămas practic neschimbată din 2006.

6. Concluzii

În timpul perioadei de raportare, deschiderea progresivă a pieței în sectorul poștal a continuat, Germania liberalizând complet piața poștală. Concurența a continuat să evolueze. Totuși, dezvoltarea concurenței, cu toate beneficiile pentru întreprinderi și consumatori pe care le presupune, deși începe să-și facă apariția, rămâne mai lentă decât se preconizase. Acest lucru se datorează, în primul rând faptului că o parte importantă a pieței poștale este încă rezervată operatorilor poștali tradiționali. Adoptarea celei de-a treia directive poștale trebuie văzută ca o etapă decisivă în acest sens deoarece presupune abolirea ultimelor monopoluri legale și reprezintă o ocazie unică pentru sectorul poștal și pentru întreaga economie. După cum s-a văzut în statele membre care și-au deschis complet piața, apariția concurenței duce la servicii de mai bună calitate și orientate mai mult spre clienți.

Însă pe lângă sectorul rezervat, și celelalte bariere (legale și strategice) de pe piață încă persistă. Dacă viziunea unei piețe interne cu servicii poștale durabile și eficiente va fi să devină o realitate, aceste bariere de pe piață trebuie să fie abordate eficient și îndepărtate. Aceasta este responsabilitatea comună a Comisiei și a statelor membre, precum și a tuturor părților interesate. Este esențial ca un sistem de reglementare eficace să fie instituit în toate statele membre și ca legislația națională în domeniul poștei să nu prevadă obstacole în calea dezvoltării concurenței și a influenței pozitive a acesteia asupra nevoilor clienților.

În acest context ar trebui reamintit faptul că în 2003, Comisia a prezentat Consiliului o propunere de eliminare a scutirii de TVA în sectorul poștal și de prevedere a unei taxe pentru toți furnizorii de servicii poștale. Însă Consiliul nu a reușit încă să convină asupra acestei propuneri și ea nu a mai fost discutată din 2004. Adoptarea acestei propuneri este acum și mai urgentă, dat fiind că cea de-a treia directivă poștală stabilește o dată definitivă pentru liberalizarea completă a piețelor poștale naționale. Ar putea fi interesant de adăugat că o sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare cu privire la domeniul de aplicare al scutirii de TVA pentru serviciile poștale se află în prezent pe rol la CEJ (cauza C-357/07).

Este cunoscut faptul că ANR joacă un rol esențial în atingerea obiectivului de realizare a pieței interne și a unui mediu de afaceri cu mai mulți operatori. Provocările principale cu care se vor confrunta ANR vor consta, printre altele, în a organiza interoperabilitatea pe o piață cu mai mulți operatori, în a lua măsuri împotriva barierelor strategice din calea accesului la piață și în a asigura că tarifele reflectă mai bine costurile. Pentru a permite ANR să își îndeplinească cu succes sarcinile, competențele și personalul acestora trebuie să crească în majoritatea statelor membre. Acesta este un alt element care a fost subliniat în Directiva 2008/6/CE.

Calea de urmat de către sectorul poștal în anii următori este foarte clară. Aceasta nu se poate limita doar la procesul de transpunere a celei de-a treia directive poștale. Monitorizarea pieței și evaluarea critică a aplicării actualei directive poștale sunt esențiale. Statele membre, în special ANR, trebuie să se concentreze pe deplin asupra unei transpuneri eficiente a celei de-a treia directive poștale, asigurând în același timp o reglementare eficientă în cadrul directivei poștale în vigoare. Etapa următoare are o importanță crucială, dat fiind că se referă la tranziția de la mai multe regimuri legale la unul singur.

Pe baza angajamentelor luate de legislatorul comunitar și a obligațiilor acestuia, Comisia va participa activ la aceste procese, oferind statelor membre ocazia de a institui cele mai bune practici de reglementare și de a continua, în același timp, o monitorizare activă și transparentă a pieței în vederea protejării obiectivelor reformei poștale a UE.

[1] Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului, JO L 15, 21.1.1998, p. 14; Directiva 2002/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 de modificare a Directivei 97/67/CE privind continuarea deschiderii spre concurență a serviciilor poștale ale Comunității, JO L 176, 5.7.2002, p. 21.

[2] Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind aplicarea directivei poștale, (97/67/CE), COM(2002) 632 final.

[3] Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind aplicarea directivei poștale, (97/67/CE modificată prin Directiva 2002/39/CE), COM(2005) 102 final și SEC(2005) 388.

[4] Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind aplicarea directivei poștale, (97/67/CE modificată prin Directiva 2002/39/CE), COM(2006) 595 final și SEC(2006) 1293.

[5] Studiul va fi disponibil pe următorul site internet:http://ec.europa.eu/internal_market/post/studies_en.htm.

[6] Directiva 2008/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 februarie 2008 de modificare a Directivei 97/67/CE cu privire la realizarea integrală a pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității, JO L 52, 27.2.2008, p. 3.

[7] „Principalele evoluții în sectorul poștal european (2004-2006)”, WIK-Consult, mai 2006.

[8] „Principalele evoluții în sectorul poștal european (2006-2008)”, ECORYS, 2008.

[9] Concluziile președinției, Consiliul European de la Bruxelles, 22-23 martie 2005.

[10] Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „O piață unică pentru Europa secolului XXI”, COM (2007) 724 final:http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/site/en/com/2007/com2007_0724en01.pdf

[11] Mai multe detalii cu privire la chestiunea scutirii de TVA vor fi disponibile mai jos și la punctul 3.5.3 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei.

[12] A Șasea Directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, JO 1977 L 145, p. 1, care a fost înlocuită începând cu 1 ianuarie 2007 de Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, JO L 347, 11.12.2006, p. 1. Aceasta din urmă este de fapt o reformare a celei de-a șasea directive din 1977 și a modificărilor succesive ale acesteia în timp.

[13] Propunere de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 77/388/CEE în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată pentru serviciile furnizate în sectorul poștal, COM(2003) 234 final, modificată prin COM(2004) 468 final.

[14] Ultimele date disponibile: ECORYS, 2008.