24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/11

(1)

Prezenta recomandare vizează să consolideze dreptul la asistență judiciară pentru persoanele suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare în temeiul Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului (1), pentru ca în acest fel să se completeze dreptul de a avea acces la un avocat, prevăzut în Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2), și să se permită exercitarea efectivă a acestui drept.

(2)

Dreptul la asistență judiciară în cadrul procedurilor penale este prevăzut la articolul 47 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”) și la articolul 6 alineatul (3) litera (c) din Convenția europeană a drepturilor omului („convenția”). Dreptul este prevăzut, de asemenea, la articolul 14 alineatul (3) litera (d) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP). Principiile fundamentale pe care ar trebui să se bazeze un sistem de asistență judiciară sunt prezentate în Principiile și orientările Națiunilor Unite privind accesul la asistența judiciară în sistemele de justiție penală, adoptate la 20 decembrie 2012 de Adunarea Generală.

(3)

Domeniul de aplicare și conținutul dreptului de avea acces la un avocat sunt stabilite în Directiva 2013/48/UE și nicio dispoziție din prezenta recomandare nu ar trebui să fie interpretată astfel încât să limiteze drepturile prevăzute în directivă.

(4)

Persoanele suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale au drept de acces la un avocat din momentul în care sunt informate de către autoritățile competente, prin notificare oficială sau în alt mod, cu privire la faptul că sunt suspectate sau învinuite de comiterea unei infracțiuni și indiferent dacă sunt private de libertate sau nu. Directiva se aplică până în momentul finalizării procedurilor, prin aceasta înțelegându-se stabilirea în mod definitiv că persoana suspectată sau acuzată a săvârșit infracțiunea, inclusiv, dacă este cazul, pronunțarea sentinței și soluționarea oricărei căi de atac. Același domeniu de aplicare temporal ar trebui să se aplice și dreptului la asistență judiciară.

(5)

Termenul „avocat” folosit în prezenta recomandare se referă la orice persoană care, în conformitate cu dreptul intern, este calificată și îndrituită, inclusiv prin autorizarea de către un organism autorizat, să ofere consultanță și asistență juridică persoanelor suspectate sau acuzate.

(6)

„Asistență judiciară” înseamnă punerea la dispoziție a mijloacelor financiare și a asistenței de către statul membru care asigură exercitarea efectivă a dreptului de a avea acces la un avocat. Mijloacele financiare ar trebui să acopere cheltuielile de apărare și de judecată ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale și ale persoanelor căutate în cadrul procedurilor deschise în urma emiterii unui mandat european de arestare.

(7)

Persoanele suspectate, acuzate sau căutate care nu dispun de resursele financiare necesare pentru suportarea cheltuielilor de apărare și de judecată ar trebui să aibă acces la asistență judiciară, în măsura în care o astfel de asistență este necesară în interesul actului de justiție.

(8)

Ar trebui să nu fie necesar ca persoanele suspectate sau acuzate să dovedească dincolo de orice îndoială rezonabilă că nu dispun de mijloace financiare suficiente, astfel cum s-a stabilit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Pentru a se stabili dacă, „în interesul actului de justiție”, este necesar să se ofere în mod gratuit asistență juridică, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a susținut că ar trebui să fie luate în considerare criteriile necumulative reprezentate de gravitatea infracțiunii, severitatea pedepsei aferente, complexitatea cazului sau situația personală a persoanei suspectate sau acuzate.

(9)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai susținut că, atunci când este în joc privarea de libertate, ar trebui, în principiu, să se considere că sunt îndeplinite criteriile interesului actului de justiție.

(10)

Decizia de admitere sau de respingere a unei cereri de asistență judiciară în cadrul procedurilor penale ar trebui să survină în timp util pentru ca persoana suspectată sau acuzată să se poată apăra în mod concret și eficace.

(11)

Dată fiind independența profesiei judiciare, modul în care se desfășoară apărarea este, în primul rând, o chestiune care se stabilește între persoana suspectată, acuzată sau căutată și reprezentantul său. Pentru a asigura un înalt standard profesional de asistență juridică care, la rândul său, să asigure un proces echitabil, statele membre ar trebui să instituie sisteme eficace de asigurare a calității generale a avocaților însărcinați cu furnizarea de asistență judiciară. În acest scop, statele membre ar trebui să introducă sisteme de autorizare a avocaților însărcinați cu furnizarea de asistență judiciară. În orice caz, statele membre ar trebui să asigure adoptarea măsurilor necesare în cazul în care anumite lipsuri ale asistenței judiciare sunt evidente sau le sunt aduse la cunoștință într-o măsură suficientă.

(12)

Avocații apărării, precum și personalul implicat în procesul de luare a deciziilor privind dreptul la asistență judiciară, cum ar fi procurorii, judecătorii și personalul organismelor de asistență judiciară, ar trebui să beneficieze de o formare adecvată în vederea aplicării dreptului la un acces efectiv la asistență judiciară.

(13)

Dată fiind importanța raportului de încredere dintre avocați și clienți, autoritățile competente relevante ar trebui, pe cât posibil, să țină seama de preferințele și dorințele manifestate de persoana suspectată sau acuzată în ceea ce privește alegerea avocatului însărcinat cu furnizarea de asistență judiciară. Ele pot însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, să nu țină seama de dorințele respective atunci când există motive suficiente și relevante pentru a se considera că acest lucru este necesar în interesul actului de justiție.

(14)

Prezenta recomandare respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prezenta recomandare urmărește, în special, promovarea dreptului la libertate, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului de apărare. Aceasta ar trebui să fie interpretată și respectată în consecință.

(15)

Dat fiind faptul că în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sunt consacrate drepturi care corespund unor drepturi garantate prin Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, înțelesul acestor drepturi și domeniul lor de aplicare ar trebui să fie aceleași cu cele stabilite în convenție. Dispozițiile corespunzătoare ale prezentei recomandări ar trebui, prin urmare, să fie interpretate și respectate în acord cu drepturile respective, astfel cum au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

(16)

Statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la măsurile luate pentru a da curs acestei recomandări.

(17)

În termen de 48 de luni de la notificarea prezentei recomandări, Comisia ar trebui să evalueze dacă sunt necesare acțiuni suplimentare, inclusiv măsuri legislative, pentru a asigura realizarea pe deplin a obiectivelor prezentei recomandări,

1.

Prezenta recomandare privește dreptul la asistență judiciară al persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale și al persoanelor căutate în cadrul procedurilor deschise în urma emiterii unui mandat european de arestare, în vederea asigurării unui acces efectiv la un avocat, în conformitate cu Directiva 2013/48/UE.

2.

Persoanele suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale ar trebui să beneficieze de dreptul la asistență judiciară din momentul în care sunt suspectate de comiterea unei infracțiuni. Acest drept ar trebui să se aplice până la încheierea procedurilor.

3.

În vederea garantării dreptului la un proces echitabil, în conformitate cu prezenta recomandare, statele membre ar trebui să ia măsuri corespunzătoare pentru a asigura faptul că persoanele suspectate, acuzate sau căutate au dreptul să beneficieze de o asistență judiciară efectivă.

4.

Persoanele suspectate, acuzate sau căutate ar trebui să beneficieze de asistență judiciară cel puțin atunci când, pe baza situației lor financiare, acestea nu dispun de resurse financiare suficiente pentru a suporta, parțial sau integral, cheltuielile de apărare și de judecată („proba necesității”) și/sau când o astfel de asistență este necesară în interesul actului de justiție („proba temeiniciei”).

5.

Ar trebui să fie luate toate măsurile necesare pentru ca persoanele suspectate, acuzate sau căutate să poată accesa și înțelege ușor toate informațiile relevante privind asistența judiciară în cadrul procedurilor penale, cum ar fi informații cu privire la modul și la locul în care se poate depune o cerere de asistență judiciară, criterii transparente de admitere a cererilor de asistență judiciară, precum și informații referitoare la posibilitățile de a depune o plângere în cazurile în care accesul la asistență judiciară este refuzat sau în care un avocat însărcinat cu furnizarea de asistență judiciară nu asigură o asistență juridică suficientă.

6.

Dacă pentru acordarea dreptului la asistență judiciară este necesar să se stabilească faptul că solicitantul nu dispune de resurse financiare suficiente („proba necesității”), ar trebui ca situația financiară a solicitantului să fie evaluată pe baza unor factori obiectivi, cum ar fi veniturile, averea personală, situația familială, standardul de viață și onorariile unui avocat al apărării. Dacă asistența judiciară este destinată unui copil, ar trebui să fie luate în considerare activele deținute de copil, și nu cele deținute de către părinți sau de către titularii răspunderii părintești.

7.

Dacă la proba necesității se ține seama de venitul familial, însă diferiții membri ai familiei se află în conflict unii cu alții sau nu au un acces egal la venitul familiei, ar trebui să fie luat în considerare numai venitul persoanei care solicită asistență judiciară.

8.

Atunci când se stabilește dacă persoanele suspectate, acuzate sau căutate dispun sau nu de resurse financiare suficiente ar trebui să se țină seama de toate circumstanțele relevante.

9.

Statele membre ar trebui să țină seama de factorii menționați la punctul 6 atunci când stabilesc praguri dincolo de care se presupune că o persoană este capabilă, parțial sau total, să suporte cheltuielile de apărare și de judecată. În plus, existența unor astfel de praguri nu ar trebui să împiedice persoanele care se situează deasupra unui prag să obțină asistență judiciară pentru acoperirea integrală sau parțială a cheltuielilor, dacă persoanele respective nu dispun de resurse financiare suficiente în cazul respectiv.

10.

Ar trebui să nu fie necesar ca persoanele suspectate sau acuzate să dovedească dincolo de orice îndoială că nu dispun de resurse financiare suficiente pentru acoperirea cheltuielilor de apărare și de judecată.

11.

Dacă se aplică criteriul necesității în interesul actului de justiție (proba temeiniciei), ar trebui să se evalueze complexitatea cazului, situația socială și personală a persoanei suspectate, acuzate sau căutate, gravitatea infracțiunii și severitatea posibilei sancțiuni. Ar trebui să fie luate în considerare toate circumstanțele relevante.

12.

Ar trebui să se considere că acordarea de asistență judiciară este în interesul actului de justiție atunci când o persoană este suspectată sau acuzată de o infracțiune care ar putea atrage o pedeapsă cu închisoarea ca posibilă sancțiune și când asistența judiciară este obligatorie.

13.

În cazurile în care persoanelor suspectate, acuzate sau căutate li se acordă asistență judiciară pe baza unei probe a temeiniciei, costurile asistenței judiciare pot fi recuperate în eventualitatea unei condamnări definitive, cu condiția ca persoana să dispună de resurse suficiente în momentul recuperării, astfel cum se prevede la punctele 6-10.

14.

Decizia de admitere sau de respingere a unei cereri de asistență judiciară ar trebui să fie adoptată în cel mai scurt timp de către o autoritate competentă independentă, într-un interval de timp care să permită persoanelor suspectate, acuzate sau căutate să își pregătească apărarea în mod eficace și concret.

15.

Persoanele suspectate, acuzate sau căutate ar trebui să aibă dreptul de a solicita reexaminarea deciziilor de respingere integrală sau parțială a cererii de asistență judiciară.

16.

În cazul respingerii totale sau parțiale a unei cereri, motivele respingerii ar trebui să fie oferite în scris.

17.

Pentru asigurarea unor proceduri echitabile, ar trebui ca asistența juridică oferită în cadrul sistemele de asistență judiciară să fie de calitate. În acest scop, toate statele membre ar trebui să dispună de sisteme de asigurare a calității avocaților însărcinați cu furnizarea de asistență judiciară.

18.

Ar trebui să existe mecanisme care să permită autorităților competente să înlocuiască avocații însărcinați cu furnizarea de asistență judiciară sau să îi oblige la îndeplinirea obligațiilor care le revin, în cazul în care aceștia nu își respectă sarcina de a oferi o asistență juridică adecvată.

19.

Fiecare stat membru ar trebui să instituie și să mențină un sistem de autorizare a avocaților însărcinați cu furnizarea de asistență judiciară.

20.

Statele membre sunt invitate să stabilească, pe baza celor mai bune practici, criteriile de autorizare a avocaților însărcinați cu furnizarea de asistență judiciară.

21.

Personalul implicat în procesul de luare a deciziilor privind asistența judiciară în cadrul procedurilor penale ar trebui să beneficieze de o formare adecvată.

22.

Pentru asigurarea unei consultanțe și a unei asistențe juridice de calitate, ar trebui să fie promovate stagii de formare și dezvoltate programe de formare pentru avocații care oferă servicii de asistență judiciară.

23.

Autorizarea avocaților însărcinați cu furnizarea de asistență judiciară ar trebuie să fie legată, în măsura posibilului, de obligația urmării unei formări profesionale continue.

24.

La alegerea avocatului însărcinat cu furnizarea de asistență judiciară ar trebui ca sistemele naționale de asistență judiciară să țină seama, în măsura posibilului, de preferința și dorințele persoanelor suspectate, acuzate sau căutate.

25.

Ar trebui ca sistemul de asistență judiciară să asigure, în măsura posibilului, continuitatea reprezentării judiciare, prin numirea aceluiași avocat, dacă persoana suspectată, acuzată sau căutată dorește acest lucru.

26.

Ar trebui instituite mecanisme transparente și responsabile prin care să se asigure faptul că persoanele suspectate, acuzate sau căutate pot să facă o alegere în cunoștință de cauză și la adăpost de orice influență necuvenită în ceea ce privește asistența juridică oferită în cadrul sistemului de asistență judiciară.

27.

Statele membre ar trebui să colecteze date referitoare la aspectele relevante pentru urmărirea modului în care se dă curs prezentei recomandări.

28.

Statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la măsurile luate pentru a duce la îndeplinire prezenta recomandare până la (36 luni de la data notificării).

29.

Prezenta recomandare se adresează statelor membre.