22.11.2012

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 324/1

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 1081/2012 AL COMISIEI

din 9 noiembrie 2012

pentru Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului privind exportul bunurilor culturale

(text codificat)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind exportul bunurilor culturale (1), în special articolul 7,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 752/93 al Comisiei din 30 martie 1993 privind dispozițiile de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 3911/92 al Consiliului privind exportul bunurilor culturale (2) a fost modificat de mai multe ori și în mod substanțial (3). Este necesar, pentru motive de claritate și de raționalizare, să se codifice regulamentul menționat.

(2)	Sunt necesare dispoziții de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 116/2009 care prevede, inter alia, instituirea unui sistem de autorizare a exportului ce se aplică anumitor categorii de bunuri culturale enumerate în anexa I la regulamentul menționat.

(3)

Pentru a asigura uniformitatea formularului pe baza căruia se întocmește licența de export prevăzută de respectivul regulament, este necesar să se stabilească condițiile de întocmire, de eliberare și de folosire pe care acesta trebuie să le îndeplinească. În acest scop, ar trebui să se pună la dispoziție modelul căruia trebuie să îi corespundă respectiva licență.

(4)	Pentru a elimina formalitățile administrative inutile, este necesară o formulă de licențe deschise care să se aplice exportului temporar, de către persoane sau organizații responsabile, al bunurilor culturale care urmează a fi folosite și/sau prezentate în expoziții din țări terțe.

(5)

Statele membre care doresc să beneficieze de această posibilitate ar trebui să o poată face pentru bunurile culturale, persoanele și organizațiile ce țin de competența lor. Condițiile care trebuie îndeplinite pot varia de la un stat membru la altul. Statele membre ar trebui să poată alege dacă vor folosi sau nu această formulă a licențelor deschise și să stabilească condițiile eliberării lor.

(6)	Licența de export trebuie să se întocmească într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii.

(7)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului menționat la articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 116/2009,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

SECȚIUNEA I

FORMULAR

Articolul 1

(1)   Exportul de bunuri culturale face obiectul a trei tipuri de licențe, care se eliberează și se utilizează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 116/2009 și cu prezentul regulament:

(a)	licență normală;

(b)	licență deschisă specifică;

(c)	licență deschisă generală.

(2)   Utilizarea acestor licențe de export nu afectează în niciun fel obligațiile privind formalitățile de export, nici pe cele privind documentele referitoare la aceasta.

(3)   Formularul licenței de export este furnizat, la cerere, de către autoritatea competentă menționată la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 116/2009.

Articolul 2

(1)   Se folosește, de obicei, o licență normală pentru orice export reglementat de Regulamentul (CE) nr. 116/2009.

Cu toate acestea, fiecare stat membru hotărăște dacă dorește sau nu să elibereze licențe deschise specifice sau generale, acestea putând fi folosite în locul acesteia în cazul în care sunt îndeplinite condițiile speciale referitoare la ele, astfel cum sunt definite la articolele 10 și 13.

(2)   O licență deschisă specifică reglementează exportul temporar repetat al unui bun cultural specific de către o persoană sau o organizație, în conformitate cu dispozițiile articolului 10.

(3)   O licență deschisă generală reglementează orice export temporar de bunuri culturale ce aparțin colecției permanente a unui muzeu sau a unei alte instituții, în conformitate cu dispozițiile articolului 13.

(4)   Un stat membru poate revoca în orice moment o licență deschisă specifică sau generală în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile eliberării acesteia. Comisia este informată de îndată de către respectivul stat membru în cazul în care acesta nu a recuperat licența și atunci când această licență ar putea fi folosită în mod abuziv. Comisia informează imediat celelalte state membre cu privire la aceasta.

(5)   Statele membre pot introduce măsurile raționale pe care le consideră necesare pentru a supraveghea folosirea, pe teritoriul lor național, a licențelor deschise pe care le eliberează.

SECȚIUNEA II

LICENȚA NORMALĂ

Articolul 3

(1)   Formularul de licență de export este conform cu modelul stabilit în anexa I. Hârtia care trebuie folosită pentru formular este de culoare albă, fără celuloză mecanică, dimensionată pentru scris și cântărește cel puțin 55 g/m2.

(2)   Formatul formularului este de 210 milimetri pe 297 milimetri.

(3)   Formularele sunt tipărite sau întocmite prin mijloace electronice și completate într-una din limbile oficiale ale Uniunii desemnate de autoritățile competente ale statului membru emitent.

Autoritățile competente ale statului membru în care este prezentat formularul pot cere traducerea acestuia în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în cauză. În acest caz, eventualele cheltuieli de traducere sunt suportate de titularul licenței.

(4)   Statelor membre le revin următoarele obligații:

(a)	de a tipări sau de a dispune tipărirea formularului, care trebuie să conțină o mențiune care să indice numele și adresa imprimeriei sau un simbol care să permită identificarea sa;

(b)	de a lua toate măsurile necesare în vederea evitării falsificării formularului. Mijloacele de identificare aplicate în acest scop de către statele membre se transmit serviciilor Comisiei, pentru a fi comunicate autorităților competente ale altor state membre.

(5)   Formularul se completează de preferință printr-un procedeu mecanic sau electronic, dar se poate totuși completa citeț, de mână; în ultimul caz, trebuie să fie completat cu cerneală și cu litere de tipar.

Indiferent de procedeul de completare folosit, nu se admit nici ștersături, nici adăugiri, nici alte modificări.

Articolul 4

(1)   Fără a aduce atingere alineatului (3), pentru fiecare transport de bunuri culturale se eliberează o licență de export distinctă.

(2)   În sensul alineatului (1), transportul poate conține fie un bun cultural izolat, fie mai multe bunuri culturale.

(3)   Atunci când un transport este format din mai multe bunuri culturale, autoritățile competente stabilesc dacă este necesară eliberarea uneia sau mai multor licențe de export pentru transportul respectiv.

Articolul 5

Formularul cuprinde trei exemplare:

(a)	un exemplar ce constituie cererea și care poartă numărul 1;

(b)	un exemplar destinat titularului și care poartă numărul 2;

(c)	un exemplar care trebuie înapoiat autorității emitente și care poartă numărul 3.

Articolul 6

(1)   Solicitantul completează casetele 1, 3, 6-21, 24 și, după caz, 25 ale cererii și ale celorlalte exemplare, cu excepția casetei sau a casetelor a căror tipărire în prealabil a fost autorizată.

Statele membre pot totuși dispune să se completeze numai cererea.

(2)   La cerere trebuie să se anexeze:

(a)	o documentație care să ofere toate informațiile utile privind bunul (bunurile) cultural (culturale) și situația juridică a acestuia (acestora) la momentul cererii prin intermediul oricăror documente justificative (facturi, expertize etc.), atunci când este cazul;

(b)

o fotografie, sau după caz, la cererea autorităților competente, mai multe fotografii, autentificate în mod corespunzător, alb-negru sau color, ale bunului cultural sau ale bunurilor culturale în cauză (format minim: 8 centimetri pe 12 centimetri). Această cerință se poate înlocui, după caz, la aprecierea autorităților competente, cu o listă detaliată a bunurilor culturale.

(3)   Autoritățile competente pot cere prezentarea efectivă a bunului cultural care urmează să fie exportat, în vederea eliberării licenței de export.

(4)   Cheltuielile aferente aplicării alineatelor (2) și (3) revin celui care solicită licența de export.

(5)   Formularul corect completat se prezintă, în vederea acordării licenței de export, autorității competente desemnate în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 116/2009. Atunci când o autoritate autorizează exportul, aceasta păstrează exemplarul nr. 1 al formularului și înapoiază celelalte exemplare titularului licenței sau reprezentantului său abilitat.

Articolul 7

Exemplarele licenței de export care sunt prezentate în sprijinul declarației de export sunt:

(a)	exemplarul destinat titularului;

(b)	exemplarul care urmează să fie returnat autorității emitente.

Articolul 8

(1)   Biroul vamal competent pentru acceptarea declarației de export se asigură că datele din declarația de export sau, după caz, din carnetul ATA, corespund celor din licența de export și că se face trimitere la aceasta din urmă în caseta 44 a declarației de export sau pe cotorul carnetului ATA.

Biroul ia măsurile de identificare corespunzătoare. Acestea pot consta în aplicarea unei ștampile sau a unui sigiliu al biroului vamal. Exemplarul licenței de export se returnează autorității emitente, iar o copie a acestui exemplar se anexează la exemplarul nr. 3 al documentului administrativ unic.

(2)   După completarea casetei 23 din exemplarele nr. 2 și 3, biroul vamal competent pentru acceptarea declarației de export înmânează declarantului sau reprezentantului acestuia exemplarul destinat titularului.

(3)   Exemplarul licenței care trebuie returnat autorității emitente trebuie să însoțească transportul până la biroul vamal de ieșire din teritoriul vamal al Uniunii.

Acest birou își pune ștampila în caseta 26 a acestui exemplar și îl returnează autorității emitente.

Articolul 9

(1)   Durata valabilității unei licențe de export nu poate depăși douăsprezece luni de la data eliberării.

(2)   În cazul cererii de export temporar, autoritatea competentă poate specifica termenul în care bunurile culturale trebuie să fie reimportate în statul membru care emite autorizația.

(3)   Atunci când o licență de export este perimată sau nu este utilizată, exemplarele aflate în posesia titularului se trimit de îndată de către acesta autorității emitente.

SECȚIUNEA III

LICENȚELE DESCHISE SPECIFICE

Articolul 10

(1)   Licențele deschise specifice pot fi eliberate pentru un bun cultural specific care ar putea fi exportat temporar din Uniune, în mod regulat, pentru a fi folosit sau prezentat în expoziții dintr-o țară terță. Acest bun cultural trebuie să aparțină sau să fie deținut în mod legal de persoana sau organizația care îl folosește sau îl expune.

(2)   O licență poate fi eliberată numai în cazul în care autoritățile au certitudinea că persoana sau organizația în cauză oferă toate garanțiile considerate necesare pentru a asigura reîntoarcerea în bună stare a bunului respectiv în Uniune, și numai în cazul în care acest bun poate fi descris sau marcat în așa fel încât, în momentul exportului temporar, să nu existe nicio îndoială că bunul exportat este cel menționat în licența deschisă specifică.

(3)   Durata valabilității licenței nu poate depăși cinci ani.

Articolul 11

Licența se prezintă în sprijinul unei declarații de export scrise sau, dacă nu, trebuie să poată fi prezentată, la cerere, pentru examinare, în momentul exportului bunurilor culturale la care se referă.

Autoritățile competente ale statului membru în care se prezintă licența pot solicita traducerea acesteia în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru respectiv. În acest caz, costurile traducerii sunt suportate de titularul licenței.

Articolul 12

(1)   Biroul vamal autorizat să accepte declarația de export se asigură că bunurile prezentate sunt descrise în licența de export și că se face trimitere la această licență în caseta 44 a declarației de export atunci când se solicită o declarație scrisă.

(2)   În cazul în care se solicită o declarație scrisă, licența trebuie anexată exemplarului 3 al documentului administrativ unic și trebuie să însoțească bunul exportat până la biroul vamal situat la punctul de ieșire de pe teritoriul vamal al Uniunii. Atunci când exemplarul 3 al documentului administrativ unic este pus la dispoziția exportatorului sau a reprezentantului său, acestuia i se restituie și licența, pentru a putea fi folosită cu o ocazie ulterioară.

SECȚIUNEA IV

LICENȚELE DESCHISE GENERALE

Articolul 13

(1)   Se pot elibera licențe deschise generale muzeelor sau altor instituții pentru a reglementa exportul temporar al oricărui bun aparținând colecției lor permanente și care poate fi exportat temporar, în mod regulat, din Uniune, pentru a fi expus într-o țară terță.

(2)   O licență poate fi eliberată numai în cazul în care autoritățile competente au certitudinea că instituția în cauză oferă toate garanțiile considerate necesare pentru a asigura reîntoarcerea în bună stare a bunurilor respective în Uniune. Aceasta poate reglementa orice gamă de bunuri dintr-o colecție permanentă, în cazul unei operațiuni de export temporar. Poate fi folosită pentru a reglementa o serie de diferite game de bunuri, fie consecutiv, fie simultan.

(3)   Durata valabilității licenței nu poate depăși cinci ani.

Articolul 14

Licența se prezintă în sprijinul unei declarații de export.

Autoritățile competente ale statului membru în care se prezintă licența pot solicita traducerea acesteia în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale acelui stat membru. În acest caz, costurile traducerii sunt suportate de titularul licenței.

Articolul 15

(1)   Biroul vamal autorizat să accepte declarația de export se asigură că licența este prezentată împreună cu o listă a bunurilor exportate și care sunt descrise și în declarația de export. Această listă se întocmește pe hârtie cu antetul instituției respective și fiecare pagină a sa se semnează de către o persoană aparținând acestei instituții și care este desemnată în licență. De asemenea, fiecare pagină trebuie să poarte ștampila instituției, identică cu cea care figurează pe licență. Trimiterea la licență se face în caseta 44 din declarația de export.

(2)   Licența se anexează exemplarului 3 al documentului administrativ unic și trebuie să însoțească bunul exportat până la biroul vamal situat la punctul de ieșire de pe teritoriul vamal al Uniunii. Atunci când exemplarul 3 al documentului administrativ unic este pus la dispoziția exportatorului sau a reprezentantului său, acestuia i se restituie și licența, pentru a putea fi folosită cu o ocazie ulterioară.

SECȚIUNEA V

FORMULARELE DE LICENȚĂ DESCHISĂ

Articolul 16

(1)   Formularul licențelor deschise specifice este conform cu modelul stabilit în anexa II.

(2)   Formularul licențelor deschise generale este conform cu modelul stabilit în anexa III.

(3)   Formularul de licență se tipărește sau se întocmește prin mijloace electronice într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii.

(4)   Dimensiunile licenței sunt 210 × 297 mm. Se admite o toleranță maximă de 5 mm în minus sau 8 mm în plus în ceea ce privește lungimea.

Hârtia folosită trebuie să fie de culoare albă, fără celuloză mecanică, dimensionată pentru scris și să cântărească cel puțin 55 g/m2. Fondul este ghioșat, de culoare bleu, pentru a face vizibilă orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.

(5)   Al doilea exemplar al licenței, care nu are un fond ghioșat, este rezervat uzului propriu și înregistrării în evidențele proprii ale exportatorului.

Formularul de cerere care trebuie folosit este indicat de către statele membre în cauză.

(6)   Statele membre își pot rezerva dreptul de a tipări formularele de licență sau pot încredința această sarcină tipografiilor aprobate. În acest ultim caz, pe fiecare formular se face referire la această aprobare.

Fiecare dintre formulare poartă numele și adresa tipografiei sau un simbol prin care aceasta poate fi identificată. De asemenea, fiecare dintre formulare poartă un număr de serie, tipărit sau ștampilat, menit să îl individualizeze.

(7)   Statele membre sunt obligate să ia toate măsurile necesare pentru a evita falsificarea licențelor.

Mijloacele de identificare aplicate în acest scop de către statele membre sunt transmise serviciilor Comisiei, în vederea comunicării lor autorităților competente ale celorlalte state membre.

(8)   Licențele se întocmesc prin mijloace mecanice sau electronice. În cazuri excepționale, ele pot fi scrise cu pix negru și cu litere de tipar.

Acestea nu trebuie să prezinte ștersături, adăugiri sau alte modificări.

SECȚIUNEA VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 17

Regulamentul (CEE) nr. 752/93 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa V.

Articolul 18

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 39, 10.2.2009, p. 1.

(2)  JO L 77, 31.3.1993, p. 24.

(3)  A se vedea anexa IV.

---

---

---

---

---

---