EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32010L0022

Directiva 2010/22/UE a Comisiei din 15 martie 2010 de modificare, în sensul adaptării la progresul tehnic, a Directivelor 80/720/CEE, 86/298/CEE, 86/415/CEE și 87/402/CEE ale Consiliului și a Directivelor 2000/25/CE și 2003/37/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere (Text cu relevanță pentru SEE)

OJ L 91, 10.4.2010, p. 1–68 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
Special edition in Croatian: Chapter 13 Volume 040 P. 206 - 273

Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 31/12/2015; abrogat prin 32013R0167

ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2010/22/oj

10.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 91/1


DIRECTIVA 2010/22/UE A COMISIEI

din 15 martie 2010

de modificare, în sensul adaptării la progresul tehnic, a Directivelor 80/720/CEE, 86/298/CEE, 86/415/CEE și 87/402/CEE ale Consiliului și a Directivelor 2000/25/CE și 2003/37/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 80/720/CEE a Consiliului din 24 iunie 1980 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la spațiul de manevră, la mijloacele de acces la postul de conducere, precum și la ușile și ferestrele tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (1), în special articolul 3,

având în vedere Directiva 86/298/CEE a Consiliului din 26 mai 1986 privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, montate în partea din spate a tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust (2), în special articolul 12,

având în vedere Directiva 86/415/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 cu privire la instalarea, amplasarea, funcționarea și identificarea comenzilor tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (3), în special articolul 4,

având în vedere Directiva 87/402/CEE a Consiliului din 25 iunie 1987 privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, montate în partea din față a tractoarelor agricole sau forestiere pe roți, cu ecartament îngust (4), în special articolul 11,

având în vedere Directiva 2000/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2000 privind măsurile care trebuie luate împotriva emisiei de poluanți gazoși și de pulberi provenind de la motoarele pentru tractoare agricole și forestiere și de modificare a Directivei 74/150/CEE a Consiliului (5), în special articolul 7,

având în vedere Directiva 2003/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere, a remorcilor acestora și a echipamentului remorcat interschimbabil, împreună cu sistemele, componentele și unitățile lor tehnice separate și de abrogare a Directivei 74/150/CEE (6), în special articolul 19 alineatul (1) literele (a) și (b),

întrucât:

(1)

În ceea ce privește Directiva 80/720/CEE, este necesar să se clarifice care dintre ferestre pot fi considerate ca ieșiri de urgență.

(2)

În ceea ce privește Directiva 86/415/CEE, pentru a crește gradul de siguranță al tractoarelor, este adecvat a se preciza cerințele de siguranță pentru comenzile exterioare ale prizei de forță.

(3)

În ceea ce privește Directiva 86/415/CEE, folosirea pictogramelor în conformitate cu standardele ISO 3767-1:1996 și ISO 3767-2:1996 ca simboluri pentru comenzi ar trebui permisă în vederea adaptării standardelor comunitare la standardele aplicate la nivel mondial pentru comenzile de tractoare agricole și forestiere pe roți.

(4)

În ceea ce privește Directiva 2000/25/CE, anumite indicații suplimentare trebuie specificate pentru a se conforma introducerii limitelor de emisii pentru noile etape (IIIA, IIIB și IV) introduse prin Directiva 2005/13/CE a Comisiei (7).

(5)

În ceea ce privește Directiva 2003/37/CE, ar trebui să se prevadă, din motive de claritate, o formulare mai precisă pentru unele puncte din documentele informative.

(6)

În ceea ce privește Directivele 2003/37/CE, 86/298/CEE și 87/402/CEE, având în vedere că Decizia OCDE C(2005) 1 a Consiliului OCDE a fost modificată ultima dată prin Decizia C(2008) 128 din octombrie 2008, este necesară actualizarea referințelor la codurile OCDE. Din motive de claritate juridică, este necesar să se includă textele relevante ale acestor documente OCDE în directive.

(7)

Directivele 80/720/CEE, 86/298/CEE, 86/415/CEE, 87/402/CEE, 2000/25/CE și 2003/37/CE ar trebui modificate în consecință.

(8)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul comitetului instituit prin articolul 20 alineatul (1) din Directiva 2003/37/CE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări ale Directivei 80/720/CEE

Directiva 80/720/CEE se modifică în conformitate cu anexa I la prezenta directivă.

Articolul 2

Modificare a Directivei 86/298/CEE

Directiva 86/298/CEE se modifică în conformitate cu anexa II la prezenta directivă.

Articolul 3

Modificare a Directivei 86/415/CEE

Directiva 86/415/CEE se modifică în conformitate cu anexa III la prezenta directivă.

Articolul 4

Modificare a Directivei 87/402/CEE

Directiva 87/402/CEE se modifică în conformitate cu anexa IV la prezenta directivă.

Articolul 5

Modificare a Directivei 2000/25/CE

Directiva 2000/25/CE se modifică în conformitate cu anexa V la prezenta directivă.

Articolul 6

Modificarea Directivei 2003/37/CE

Directiva 2003/37/CE se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 12 alineatul (4), expresia „test bulletin” („buletin de încercare”) este înlocuită cu „test report” („raport de încercare”).

(Se referă doar la versiunea în limba engleză.)

2.

Anexele I și II se modifică în conformitate cu anexa VI la prezenta directivă.

Articolul 7

Transpunere

(1)   Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 aprilie 2011. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte.

Statele membre aplică dispozițiile respective începând cu 1 mai 2011, cu excepția articolului 5, pe care statele membre îl aplică de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 8

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 9

Destinatarii

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 15 martie 2010.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO


(1)  JO L 194, 28.7.1980, p. 1.

(2)  JO L 186, 8.7.1986, p. 26.

(3)  JO L 240, 26.8.1986, p. 1.

(4)  JO L 220, 8.8.1987, p. 1.

(5)  JO L 173, 12.7.2000, p. 1.

(6)  JO L 171, 9.7.2003, p. 1.

(7)  JO L 55, 1.3.2005, p. 35.


ANEXA I

Modificări ale Directivei 80/720/CEE

Anexa I la Directiva 80/720/CEE se modifică după cum urmează:

1.

Punctul III.4 se elimină.

2.

La punctul III.5 se adaugă următorul paragraf:

„Orice fereastră cu dimensiune suficient de mare poate fi considerată ca ieșire de urgență în cazul în care este realizată din geam casabil și poate fi spartă cu ajutorul unui instrument prevăzut în acest scop în cabină. Geamul menționat în apendicele 3, 4, 5, 6 și 7 din anexa III B la Directiva 89/173/CEE a Consiliului (1) nu este considerat a fi geam casabil în sensul prezentei directive.


(1)  JO L 67, 10.3.1989, p. 1.”


ANEXA II

Modificări ale Directivei 86/298/CEE

Directiva 86/298/CEE se modifică după cum urmează:

1.

La anexa I, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„1.

Se aplică definițiile și cerințele care figurează la punctul 1 din Codul 7 (1) al Deciziei C(2008) 128 a OCDE din octombrie 2008, cu excepția punctului 1.1 (Tractoare agricole și forestiere), redactate după cum urmează:

«1.   Definiții

1.1.   [nu se aplică]

1.2.   Structură de protecție împotriva răsturnării

Se înțelege prin structură de protecție împotriva răsturnării (cabină sau cadru de securitate), denumită în continuare „structură de protecție”, structura prevăzută pe un tractor cu scopul esențial de a evita sau de a limita riscurile la care se expune conducătorul în cazul răsturnării tractorului în timpul utilizării normale a acestuia.

Structura de protecție împotriva răsturnării se caracterizează prin furnizarea de spațiu pentru un spațiu liber destul de mare astfel încât să protejeze conducătorul atunci când este așezat fie în spațiul interior al structurii, fie într-un spațiu delimitat de către o serie de linii drepte din marginile exterioare ale structurii către orice parte a tractorului care ar putea veni în contact cu solul și care este capabil să sprijine tractorul în poziția respectivă dacă acesta se răstoarnă.

1.3.   Ecartament

1.3.1.   Definiție preliminară: planul median al roții

Planul median al roții este echidistant față de cele două planuri care conțin periferia jantelor la marginile lor exterioare.

1.3.2.   Definiția ecartamentului

Planul vertical care trece prin axa roții intersectează planul său median de-a lungul unei linii drepte care întâlnește, la un moment dat, suprafața de susținere. Dacă A și B sunt cele două puncte astfel definite pentru roțile de pe aceeași osie a tractorului, atunci lățimea ecartamentului este distanța dintre punctele A și B. Astfel, ecartamentul poate fi definit atât pentru roțile anterioare, cât și pentru cele posterioare. Acolo unde există roți duble, ecartamentul este distanța dintre două planuri, fiecare fiind planul median al perechilor de roți.

1.3.3.   Definiție suplimentară: planul median al tractorului

Se iau pozițiile extreme ale punctelor A și B pentru osia posterioară a tractorului, ceea ce dă valoarea maximă posibilă pentru ecartament. Planul vertical în unghiuri drepte față de linia AB la punctul său central este planul median al tractorului.

1.4.   Ampatament

Distanța dintre planurile verticale care trec prin cele două linii AB astfel cum au fost definite anterior, una pentru roțile anterioare și una pentru roțile posterioare.

1.5.   Stabilirea punctului index al scaunului; ajustarea pentru încercare

1.5.1.   Punct index al scaunului (PIS)  (2)

Punctul index al scaunului se stabilește în conformitate cu standardul ISO 5353:1995

1.5.2.   Poziția scaunului și ajustarea pentru încercare

1.5.2.1.

În cazul în care înclinarea spătarului și a șezutului scaunului este reglabilă, acestea trebuie reglate astfel încât punctul index al scaunului să se afle în poziția cea mai înaltă și cea mai în spate;

1.5.2.2.

În cazul în care scaunul are un sistem de suspensie, acesta trebuie blocat la jumătate, cu excepția cazului în care există instrucțiuni contrare indicate explicit de către fabricantul scaunului;

1.5.2.3.

În cazul în care poziția scaunului este reglabilă numai în lungime și pe verticală, axa longitudinală care trece prin punctul index al scaunului trebuie să fie paralelă cu planul vertical longitudinal al tractorului care trece prin centrul volanului, cu o toleranță admisă de cel mult 100 mm față de acel plan.

1.6.   Spațiu liber

1.6.1.   Plan de referință

Spațiul liber este reprezentat în figurile 7.1 și 7.2. Spațiul este definit în raport cu planul de referință și cu punctul index al scaunului (PIS). Planul de referință este un plan vertical, în general longitudinal cu tractorul și trecând prin punctul index al scaunului și prin centrul volanului. În mod normal, planul de referință coincide cu planul longitudinal median al tractorului. Se consideră că acest plan de referință se deplasează orizontal cu scaunul și volanul în timpul aplicării sarcinii, dar rămâne perpendicular pe tractor sau pe podeaua structurii de protecție împotriva răsturnării. Spațiul liber se definește pe baza punctelor 1.6.2 și 1.6.3.

1.6.2.   Stabilirea spațiului liber pentru tractoare cu scaune care nu sunt reversibile

Spațiul liber pentru tractoare cu scaune care nu sunt reversibile este definit la punctele 1.6.2.1-1.6.2.13 de mai jos și este limitat de următoarele planuri, tractorul fiind pe o suprafață orizontală, scaunul, când este reglabil, ajustat în poziția cea mai înaltă și cea mai în spate (3), iar volanul, când este reglabil, ajustat în poziție medie pentru un conducător așezat pe scaun:

1.6.2.1.

un plan orizontal A1 B1 B2 A2, (810 + av) mm deasupra punctului index al scaunului (PIS), linia B1B2 fiind localizată la (ah – 10) mm în spatele PIS;

1.6.2.2.

un plan înclinat H1 H2 G2 G1, perpendicular pe planul de referință, incluzând atât un punct situat la 150 mm în spatele liniei B1B2, precum și punctul cel mai din spate al spătarului scaunului;

1.6.2.3.

o suprafață cilindrică A1 A2 H2 H1, perpendiculară pe planul de referință, având o rază de 120 mm și fiind tangențială planurilor definite la punctele 1.6.2.1 și 1.6.2.2 de mai sus;

1.6.2.4.

o suprafață cilindrică B1 C1 C2 B2, perpendiculară pe planul de referință, având o rază de 900 mm și prelungindu-se cu 400 mm în față și fiind tangențială planului definit la punctul 1.6.2.1 de mai sus, de-a lungul liniei B1B2;

1.6.2.5.

un plan înclinat C1 D1 D2 C2, perpendicular pe planul de referință, care unește suprafața definită la punctul 1.6.2.4 de mai sus și care trece la 40 mm de marginea exterioară din față a volanului. În cazul unui volan în poziție ridicată, acest plan se prelungește în față plecând de la linia B1B2, tangențial cu suprafața definită la punctul 1.6.2.4 de mai sus;

1.6.2.6.

un plan vertical D1 K1 E1 E2 K2 D2 perpendicular pe planul de referință și situat la 40 mm în fața marginii exterioare a volanului;

1.6.2.7.

un plan orizontal E1 F1 P1 N1 N2 P2 F2 E2 care trece printr-un punct situat la (90 – av) mm sub punctul index al scaunului (PIS);

1.6.2.8.

o suprafață G1 L1 M1 N1 N2 M2 L2 G2, dacă este necesar, curbă plecând de la limita inferioară a planului definit la punctul 1.6.2.2 de mai sus, către planul orizontal definit la punctul 1.6.2.7 de mai sus, perpendiculară pe planul de referință și în contact cu spătarul scaunului pe toată lungimea ei;

1.6.2.9.

două planuri verticale K1 I1 F1 E1 și K2 I2 F2 E2 paralele cu planul de referință, la 250 mm de o parte și de alta a planului de referință și limitate în partea superioară la 300 mm deasupra planului definit la punctul 1.6.2.7 de mai sus;

1.6.2.10.

două planuri înclinate și paralele A1 B1 C1 D1 K1 I1 L1 G1 H1 și A2 B2 C2 D2 K2 I2 L2 G2 H2 plecând de la marginea superioară a planurilor definite la punctul 1.6.2.9 de mai sus și care întâlnesc planul orizontal definit la punctul 1.6.2.1 de mai sus, la cel puțin 100 mm de la planul de referință, pe partea pe care se aplică sarcina;

1.6.2.11.

două porțiuni de planuri verticale Q1 P1 N1 M1 și Q2 P2 N2 M2 paralele cu planul de referință, la 200 mm de o parte și de alta a planului de referință și limitate în partea superioară la 300 mm deasupra planului orizontal definit la punctul 1.6.2.7 de mai sus;

1.6.2.12.

două porțiuni I1 Q1 P1 F1 și I2 Q2 P2 F2 dintr-un plan vertical, perpendiculare pe planul de referință și trecând la (210 – ah) mm prin fața PIS;

1.6.2.13.

două porțiuni I1 Q1 M1 L1 și I2 Q2 M2 L2 ale planului orizontal care trece la 300 mm deasupra planului definit la punctul 1.6.2.7 de mai sus.

1.6.3.   Stabilirea spațiului liber pentru tractoare cu post de conducere reversibil

Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), spațiul liber este spațiul care cuprinde cele două spații libere definite de cele două poziții diferite ale volanului și scaunului.

1.6.4.   Scaune opționale

1.6.4.1.

În cazul tractoarelor care ar putea fi echipate cu scaune opționale, trebuie utilizat în timpul încercărilor spațiul care cuprinde punctele de poziționare a scaunului pentru toate opțiunile oferite. Structura de protecție nu trebuie să intre în spațiul liber mai mare care ține seama de aceste diverse puncte de poziționare a scaunului.

1.6.4.2.

În cazul în care, după efectuarea încercării, se oferă o nouă opțiune pentru scaun, trebuie să se facă o verificare pentru a stabili dacă spațiul liber din jurul noului PIS se găsește în interiorul spațiului determinat anterior. Dacă acest lucru nu se întâmplă, trebuie efectuată o nouă încercare.

1.7.   Toleranța admisă la măsurare

Dimensiuni liniare

:

± 3 mm

cu următoarele excepții:

:

deformarea pneurilor

:

± 1 mm

:

deformarea structurii în timpul aplicării sarcinilor orizontale

:

± 1 mm

:

înălțimea de cădere a ciocanului pendul

:

± 1 mm

Mase

:

± 1 %

Forțe

:

± 2 %

Unghiuri

:

± 2°

1.8.   Simboluri

ah

(mm)

Jumătate din reglajul orizontal al scaunului

av

(mm)

Jumătate din reglajul vertical al scaunului

B

(mm)

Lățimea minimă totală a tractorului

B6

(mm)

Lățimea maximă exterioară a structurii de protecție

D

(mm)

Deformarea structurii în punctul de impact (încercări dinamice) sau în punctul și în axul de aplicare a sarcinii (încercări statice)

D'

(mm)

Deformarea structurii pentru energia calculată cerută

Ea

(J)

Energia de deformare absorbită în locul în care este suprimată sarcina. Zonă înscrisă în interiorul curbei F-D

Ei

(J)

Energia de deformare absorbită. Zonă situată sub curba F-D

E'i

(J)

Energia de deformare absorbită după aplicarea sarcinii suplimentare în urma unei rupturi sau fisuri

E''i

(J)

Energia de deformare absorbită în timpul încercării de suprasarcină în cazul în care sarcina a fost suprimată înainte de începerea acestei încercări de suprasarcină. Zonă situată sub curba F-D

Eil

(J)

Energia care trebuie absorbită în timpul aplicării sarcinii longitudinale

Eis

(J)

Energia care trebuie absorbită în timpul aplicării sarcinii laterale

F

(N)

Forța de sarcină statică

F'

(N)

Forța de sarcină pentru energia calculată cerută, corespunzătoare E'i

F-D

 

Diagrama forță/deformare

Fmax

(N)

Forța de sarcină statică maximă care apare în cursul aplicării sarcinii, cu excepția suprasarcinii

Fv

(N)

Forța de strivire verticală

H

(mm)

Înălțimea de cădere a ciocanului pendul (încercări dinamice)

H’

(mm)

Înălțimea de cădere a ciocanului pendul pentru încercarea suplimentară (încercări dinamice)

I

(kgm2)

Momentul de inerție de referință al tractorului în raport cu linia centrală a roților posterioare, oricare ar fi masa acestor roți posterioare

L

(mm)

Ampatamentul de referință al tractorului

M

(kg)

Masa de referință a tractorului în timpul încercărilor de rezistență, astfel cum este definită la punctul 3.1.1.4 din anexa II.

2.

Anexa II se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA II

Cerințe tehnice

Cerințele tehnice necesare omologării CE de tip a structurilor de protecție în caz de răsturnare, montate în partea posterioară a tractoarelor agricole sau forestiere pe roți cu ecartament îngust, sunt cele stabilite la punctul 3 din Codul 7 al Deciziei C(2008) 128 a OCDE din octombrie 2008, cu excepția punctelor 3.1.4 (Buletin de încercări), 3.3.1 (Extensii administrative), 3.4 (Marcare) și 3.6 (Performanțele ancorărilor centurii de siguranță), redactate după cum urmează:

«3.   REGLEMENTĂRI ȘI DIRECȚII

3.1.   Condiții de încercare a rezistenței structurilor de protecție, precum și a montării acestora pe tractoare

3.1.1.   Cerințe generale

3.1.1.1.   Scopul încercărilor

Încercările efectuate cu dispozitive speciale sunt destinate simulării sarcinilor suportate de structura de protecție în caz de răsturnare a tractorului. Prin aceste încercări se poate observa rezistența structurii de protecție și a elementelor de fixare a acesteia pe tractor, precum și orice părți ale tractorului care transmit sarcina de încercare.

3.1.1.2.   Metode de încercare

Încercările se pot realiza conform procedurii dinamice sau procedurii statice. Cele două metode sunt considerate echivalente.

3.1.1.3.   Reglementări generale aplicabile pregătirii încercărilor

3.1.1.3.1.

Structura de protecție trebuie să fie conformă cu indicațiile fabricației în serie. Aceasta trebuie fixată conform metodei recomandate de către fabricant, la unul dintre tractoarele pentru care este concepută.

Notă: Pentru încercarea conform metodei statice nu este necesar să existe un tractor complet; cu toate acestea, structura de protecție și părțile tractorului pe care este fixată structura constituie o instalație funcțională, denumită în continuare „ansamblu“.

3.1.1.3.2.

Atât pentru încercarea statică, cât și pentru cea dinamică, tractorul, astfel cum a fost asamblat (sau ansamblul) trebuie să fie echipat cu toate elementele producției de serie care pot avea o influență asupra rezistenței structurii de protecție sau care pot fi necesare pentru încercarea de rezistență.

Componentele care pot genera riscuri în spațiul liber trebuie, de asemenea, să fie prezente pe tractor (sau pe ansamblu), pentru a putea fi examinate în scopul de a vedea dacă sunt întrunite cerințele condițiilor de acceptare de la punctul 3.1.3. Toate componentele tractorului sau ale structurii de protecție, inclusiv structurile de protecție împotriva intemperiilor trebuie să fie furnizate sau descrise în desene.

3.1.1.3.3.

Pentru încercările de rezistență, trebuie retrase toate panourile și componentele detașabile nestructurale, astfel încât acestea să nu poată contribui la întărirea structurii de protecție.

3.1.1.3.4.

Ecartamentul trebuie reglat astfel încât, în măsura posibilului, structura de protecție să nu fie suportată de pneuri în timpul încercărilor de rezistență. Dacă aceste încercări sunt realizate conform procedurii statice, roțile pot fi demontate.

3.1.1.4.   Masa de referință a tractorului în timpul încercărilor de rezistență

Masa de referință M, utilizată în formulele pentru a calcula înălțimea de cădere a ciocanului pendul, energiile din timpul aplicării sarcinii și forțele de strivire, trebuie să fie cel puțin egală cu masa tractorului, fără accesoriile opționale, însă cu lichidul de răcire, lubrifianții, carburantul și utilajele, plus structura de protecție. Nu se iau în considerare greutățile opționale anterioare sau posterioare, lestul pneurilor, instrumentele și echipamentele montate sau orice componente speciale.

3.1.2.   Încercări

3.1.2.1.   Succesiunea încercărilor

Fără a aduce atingere încercărilor suplimentare menționate la punctele 3.2.1.1.6, 3.2.1.1.7, 3.2.2.1.6 și 3.2.2.1.7, succesiunea încercărilor este următoarea:

1.

șoc (încercare dinamică) sau sarcină (încercare statică) în partea din spate a structurii (a se vedea 3.2.1.1.1 și 3.2.2.1.1);

2.

încercare la strivire în partea din spate (încercare dinamică sau statică) (a se vedea 3.2.1.1.4 și 3.2.2.1.4);

3.

șoc (încercare dinamică) sau sarcină (încercare statică) în partea din față a structurii (a se vedea 3.2.1.1.2 și 3.2.2.1.2);

4.

șoc (încercare dinamică) sau sarcină (încercare statică) în partea laterală a structurii (a se vedea 3.2.1.1.3 și 3.2.2.1.3);

5.

strivire în partea din față a structurii (încercare dinamică sau statică) (a se vedea 3.2.1.1.5 și 3.2.2.1.5).

3.1.2.2.   Cerințe generale

3.1.2.2.1.

În cazul în care, pe parcursul încercării, vreun element al echipamentului de fixare a tractorului se strică sau se deplasează, testul trebuie reluat.

3.1.2.2.2.

Nu se admit reparații sau reglaje ale tractorului sau ale structurii de protecție în cursul încercărilor.

3.1.2.2.3.

În timpul încercărilor, cutia de viteze a tractorului trebuie să fie în poziție neutră și frânele să nu fie utilizate.

3.1.2.2.4.

Dacă tractorul este echipat cu un sistem de suspensie între șasiu și roți, acesta trebuie blocat în cursul testelor.

3.1.2.2.5.

Latura aleasă pentru aplicarea primului șoc (încercare dinamică) sau pentru prima aplicare a sarcinii (încercare statică) pe partea din spate a structurii trebuie să fie cea care, după părerea autorităților responsabile de verificări, va avea drept rezultat aplicarea seriilor de șoc sau de sarcini în cele mai defavorabile condiții pentru structură. Șocul sau sarcina laterală și șocul sau sarcina pe partea din spate trebuie să se aplice de o parte și de alta a planului median longitudinal al structurii de protecție. Șocul sau sarcina pe partea din față trebuie să se aplice pe aceeași parte a planului median longitudinal al structurii de protecție ca și șocul sau sarcina laterală.

3.1.3.   Condiții de acceptare

3.1.3.1.

O structură de protecție este considerată satisfăcătoare din punct de vedere al cerințelor privind rezistența, dacă îndeplinește următoarele condiții:

3.1.3.1.1.

după fiecare încercare din cadrul procedurii de încercare dinamică, nu va prezenta rupturi sau fisuri, astfel cum sunt definite la punctul 3.2.1.2.1. În cazul în care, pe durata unei încercări dinamice, apar rupturi sau fisuri importante, trebuie să se efectueze o încercare suplimentară la șoc sau la strivire, astfel cum sunt definite la punctul 3.2.1.1.6 sau 3.2.1.1.7, imediat după încercarea care a determinat apariția acestor rupturi sau fisuri;

3.1.3.1.2.

pe parcursul încercării statice, în momentul în care se atinge nivelul de energie necesar în fiecare încercare prescrisă de sarcină orizontală sau în încercarea de suprasarcină, forța trebuie să fie superioară valorii de 0,8 F;

3.1.3.1.3.

în cazul în care, pe durata unei încercări statice, apar fisuri sau rupturi în urma aplicării forței de strivire, trebuie să se efectueze o încercare suplimentară la strivire, astfel cum este definită la punctul 3.2.2.1.7 imediat după încercarea la strivire care a determinat apariția fisurilor sau rupturilor;

3.1.3.1.4.

în timpul încercărilor, altele decât încercarea de suprasarcină, nicio parte a structurii de protecție nu trebuie să intre în spațiul liber astfel cum este definit la punctul 1.6 din anexa I;

3.1.3.1.5.

în timpul încercărilor, altele decât încercarea de suprasarcină, toate părțile spațiului liber trebuie protejate de structură, în conformitate cu punctele 3.2.1.2.2 și 3.2.2.2.2;

3.1.3.1.6.

în timpul încercărilor, structura de protecție nu trebuie să exercite niciun fel de tensiune asupra structurii scaunului;

3.1.3.1.7.

deformarea elastică, măsurată în conformitate cu punctele 3.2.1.2.3 și 3.2.2.2.3, trebuie să fie mai mică de 250 mm.

3.1.3.2.

Nu trebuie să existe accesorii care prezintă un pericol pentru conducător. Nu trebuie să existe elemente proeminente sau accesorii care pot răni conducătorul în caz de răsturnare a tractorului, nici accesorii sau elemente care îl pot bloca, de exemplu, prinzându-i piciorul sau laba piciorului, ca urmare a deformării structurii.

3.1.4   [nu se aplică]

3.1.5.   Aparatura și echipamentul pentru încercările dinamice

3.1.5.1.   Ciocanul pendul

3.1.5.1.1.

Un ciocan care acționează ca un pendul trebuie suspendat cu ajutorul a două lanțuri sau cabluri de pivoți situați la cel puțin 6 m deasupra solului. Trebuie să existe un mijloc de a regla separat înălțimea suspensiei ciocanului, pe de o parte, și unghiul format de ciocan și lanțurile sau cablurile susținătoare, pe de altă parte.

3.1.5.1.2.

Masa ciocanului pendul trebuie să fie de 2 000 ± 20 kg, excluzând masa lanțurilor sau a cablurilor, care nu trebuie să depășească 100 kg. Lungimea laturilor suprafeței de impact trebuie să fie de 680 ± 20 mm (a se vedea figura 7.3). Ciocanul trebuie să fie astfel construit, încât poziția centrului său de greutate să fie constantă și să coincidă cu centrul geometric al paralelipipedului.

3.1.5.1.3.

Paralelipipedul trebuie să fie legat la sistemul care îl trage în spate printr-un mecanism de eliberare instantanee conceput și situat astfel încât să lanseze ciocanul pendul fără să provoace oscilații ale paralelipipedului față de axul său orizontal perpendicular pe planul de oscilație al pendulului.

3.1.5.2.   Dispozitive de susținere a pendulului

Pivoții pendulului trebuie să fie fixați rigid, astfel încât deplasarea lor în orice direcție să nu depășească 1 % din înălțimea de cădere.

3.1.5.3.   Cabluri de fixare

3.1.5.3.1.

Șinele de fixare, care au ecartamentul cerut și care acoperă suprafața necesară pentru a permite fixarea tractorului în toate cazurile ilustrate (a se vedea figurile 7.4, 7.5 și 7.6), trebuie să fie fixate rigid de o bază rezistentă situată sub pendul.

3.1.5.3.2.

Tractorul trebuie fixat de șine cu ajutorul unui cablu de 6 x 19 cu toroane rotunde și cu miez de fibră, în conformitate cu standardul ISO 2408:2004 și cu un diametru nominal de 13 mm. Toroanele metalice trebuie să aibă o rezistență la rupere de 1 770 MPa.

3.1.5.3.3.

Pivotul central al unui tractor articulat trebuie să fie susținut și fixat la sol în mod adecvat pentru toate încercările. Pentru încercarea prin șoc lateral, pivotul trebuie să fie susținut și de partea opusă impactului. Roțile anterioare și posterioare nu trebuie să fie neapărat aliniate dacă acest lucru facilitează fixarea adecvată a cablurilor.

3.1.5.4.   Cala de roți și bârna

3.1.5.4.1.

O bârnă de lemn de esență moale cu o secțiune de 150 mm trebuie să caleze roțile în timpul încercărilor prin șoc (a se vedea figurile 7.4, 7.5 și 7.6).

3.1.5.4.2.

În timpul încercărilor prin șoc lateral, la sol trebuie să fie fixată o bârnă de lemn de esență moale pentru a bloca janta roții pe partea opusă șocului (a se vedea figura 7.6).

3.1.5.5.   Cale și cabluri de fixare pentru tractoarele articulate

3.1.5.5.1.

Trebuie utilizate cale și cabluri de fixare suplimentare pentru tractoarele articulate. Acestea au drept scop să asigure pentru secțiunea tractorului care poartă structura de protecție o rigiditate echivalentă cu aceea a unui tractor nearticulat.

3.1.5.5.2.

Pentru încercările prin șoc și la strivire, detalii specifice suplimentare sunt incluse la punctul 3.2.1.1.

3.1.5.6.   Presiunea și deformarea pneurilor

3.1.5.6.1.

Pneurile tractorului nu trebuie să conțină lest lichid și trebuie umflate la presiunea indicată pentru muncile agricole de către fabricantul tractorului.

3.1.5.6.2.

Cablurile de fixare trebuie să fie întinse în fiecare caz în parte astfel încât pneurile să suporte o deformare egală cu 12 % din înălțimea peretelui lor (distanța dintre sol și cel mai de jos punct al jantei) înaintea tensionării cablurilor.

3.1.5.7.   Dispozitiv de strivire

Un dispozitiv, ilustrat în figura 7.7, trebuie să poată exercita o forță descendentă pe structura de protecție, prin intermediul unei bârne rigide cu o lățime de aproximativ 250 mm, atașată la mecanismul de aplicare a sarcinii prin îmbinări universale. Trebuie prevăzute suporturi corespunzătoare sub osii, astfel încât pneurile tractorului să nu suporte forța de strivire.

3.1.5.8.   Aparatură de măsură

Sunt necesare următoarele instrumente de măsură:

3.1.5.8.1.

dispozitiv de măsură a deformării elastice (diferența dintre deformarea instantanee maximă și deformarea permanentă) (a se vedea figura 7.8);

3.1.5.8.2.

dispozitiv care să controleze dacă structura de protecție nu a intrat în spațiul liber și dacă spațiul liber a rămas în interiorul structurii de protecție în timpul încercării (a se vedea punctul 3.2.2.2.2).

3.1.6.   Aparatură și echipament pentru încercările statice

3.1.6.1.   Dispozitivul de încercare statică

3.1.6.1.1.

Dispozitivul de încercare statică trebuie să fie conceput astfel încât să permită aplicarea unor lovituri sau a unor sarcini asupra structurii de protecție.

3.1.6.1.2.

Trebuie să se procedeze în așa fel încât sarcina să fie distribuită uniform și perpendicular pe direcția sarcinii, de-a lungul unei bârne cu o lungime egală cu unul dintre multiplii exacți ai lui 50, cuprinși între 250 și 700 mm. Bârna rigidă va avea o față verticală cu o dimensiune de 150 mm. Marginile bârnei care vin în contact cu structura de protecție vor fi curbate cu o rază maximă de 50 mm.

3.1.6.1.3.

Suportul trebuie să poată fi adaptat la orice unghi în raport cu direcția sarcinii, pentru a putea urmări variațiile unghiulare ale suprafeței structurii care suportă sarcina pe măsură ce se deformează structura.

3.1.6.1.4.

Direcția forței (abatere față de orizontală și verticală):

la începutul încercării, cu sarcină zero: ± 2°;

în timpul încercării, sub sarcină: 10° deasupra și 20° sub orizontală. Aceste variații trebuie să fie reduse la minimum.

3.1.6.1.5.

Viteza de deformare trebuie să fie suficient de lentă, sub 5 mm/s, pentru ca sarcina să poată fi considerată în orice moment statică.

3.1.6.2.   Aparatură de măsură a energiei absorbite de structură

3.1.6.2.1.

Trebuie trasată curba forță/deformare pentru a determina energia absorbită de structură. Nu este necesară măsurarea forței și a deformării în punctul de aplicare al sarcinii pe structură; cu toate acestea, forța și deformarea trebuie să fie măsurate simultan și coliniar.

3.1.6.2.2.

Punctul de origine al măsurărilor deformării trebuie să fie ales astfel încât să se ia în considerare numai energia absorbită de structură și/sau deformarea anumitor părți ale tractorului. Energia absorbită prin deformarea și/sau derapajul dispozitivului de fixare trebuie să nu fie luată în considerare.

3.1.6.3.   Mijloace de fixare a tractorului la sol

3.1.6.3.1.

Șinele de fixare, care au ecartamentul cerut și care acoperă suprafața necesară pentru a permite fixarea tractorului în toate cazurile ilustrate, trebuie să fie fixate rigid de o bază rezistentă situată în apropierea dispozitivului de încercare.

3.1.6.3.2.

Tractorul trebuie să fie ancorat de șine prin orice mijloc adecvat (plăci, cale, cabluri, suporturi etc.), astfel încât să nu se poată mișca în timpul încercărilor. Imobilitatea tractorului trebuie verificată pe perioada desfășurării încercării, cu ajutorul dispozitivelor obișnuite de măsurare a lungimii.

Dacă tractorul se deplasează, trebuie reluată încercarea în totalitate, excepție făcând cazul în care sistemul de măsurare a deformării utilizat pentru trasarea curbei forță/deformare este cuplat la tractor.

3.1.6.4.   Dispozitiv de strivire

Un dispozitiv, ilustrat în figura 7.7, trebuie să poată exercita o forță descendentă pe structura de protecție, prin intermediul unei bârne rigide cu o lățime de aproximativ 250 mm, atașată la mecanismul de aplicare a sarcinii prin îmbinări universale. Trebuie prevăzute suporturi corespunzătoare sub osii, astfel încât pneurile tractorului să nu suporte forța de strivire.

3.1.6.5.   Alte aparate de măsură

Sunt necesare, de asemenea, următoarele instrumente de măsură:

3.1.6.5.1.

dispozitiv de măsură a deformării elastice (diferența dintre deformarea instantanee maximă și deformarea permanentă, a se vedea figura 7.8);

3.1.6.5.2.

dispozitiv care să controleze dacă structura de protecție nu a intrat în spațiul liber și dacă spațiul liber a rămas în interiorul structurii de protecție în timpul încercării (a se vedea punctul 3.2.2.2.2).

3.2.   Proceduri de încercare

3.2.1.   Încercări dinamice

3.2.1.1.   Încercări prin șoc și prin strivire

3.2.1.1.1.    Șoc în partea din spate

3.2.1.1.1.1.

Poziția tractorului în raport cu ciocanul pendul trebuie să fie astfel încât acesta din urmă să lovească structura de protecție în momentul în care suprafața de impact, precum și lanțurile sau cablurile de suspensie formează cu planul vertical un unghi A egal cu M/100 cu un maxim de 20°, cu excepția cazului în care, în punctul de contact, structura de protecție formează, în timpul deformării, un unghi mai mare față de verticală. În acest caz, trebuie ca suprafața de impact a ciocanului să fie ajustată cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, astfel încât să fie paralelă cu structura de protecție în punctul de impact, în momentul de deformare maximă, lanțurile sau cablurile de suspensie formând același unghi indicat mai sus.

Trebuie reglată înălțimea de suspensie a ciocanului și trebuie luate măsurile necesare pentru a împiedica ciocanul să se rotească în jurul punctului de impact.

Punctul de impact este acea parte a structurii de protecție care este probabil să atingă prima solul în cazul unei răsturnări a tractorului în spate, adică, în mod normal, latura superioară. Poziția centrului de greutate a pendulului este situată la 1/6 din lățimea vârfului structurii de protecție în interiorul unui plan vertical paralel cu planul median al tractorului care atinge extremitatea superioară a vârfului structurii de protecție.

Dacă structura este curbă sau proeminentă în acest punct, trebuie adăugate cale pentru ca șocul să fie aplicat în acest punct, fără ca acest lucru să implice consolidarea structurii.

3.2.1.1.1.2.

Tractorul trebuie să fie fixat la sol cu ajutorul a patru cabluri, dispuse la fiecare dintre extremitățile celor două osii, în conformitate cu indicațiile din figura 7.4. Punctele de fixare anterioare și posterioare trebuie să fie situate la o distanță care să permită cablurilor să formeze cu solul un unghi mai mic de 30°. În plus, punctele de fixare posterioare trebuie să fie plasate astfel încât punctul de convergență al celor două cabluri să fie situat în planul vertical în care se deplasează centrul de greutate al ciocanului pendulul.

Cablurile trebuie să fie tensionate astfel încât să supună pneurile deformărilor indicate la punctul 3.1.5.6.2. Atunci când cablurile sunt tensionate, bârna de calaj trebuie sprijinită în fața roților posterioare, apoi fixată pe sol.

3.2.1.1.1.3.

Dacă tractorul este articulat, punctul de articulare trebuie, în plus, să fie susținut printr-o bucată de lemn de cel puțin 100 mm în secțiune, care este ferm fixată la sol.

3.2.1.1.1.4.

Ciocanul pendul trebuie tras în spate, astfel încât înălțimea centrului său de greutate să depășească înălțimea pe care o va avea în punctul de impact, având o valoare dată de una dintre următoarele două formule:

H = 2,165 × 10–8 M L2

sau

H = 5,73 × 10–2 I

Se lansează apoi ciocanul pendul, iar acesta lovește structura de protecție.

3.2.1.1.1.5.

Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), înălțimea trebuie să fie cea mai mare valoare dintre valorile calculate cu ajutorul formulei alese de mai sus sau cu ajutorul formulei următoare:

H = 25 + 0,07 M

pentru tractoarele cu o masă de referință mai mică de 2 000 kg;

H = 125 + 0,02 M

pentru tractoarele cu o masă de referință mai mare de 2 000 kg.

3.2.1.1.2.    Șoc în partea din față

3.2.1.1.2.1.

Poziția tractorului în raport cu ciocanul pendul trebuie să fie astfel încât acesta din urmă să lovească structura de protecție în momentul în care suprafața de impact, precum și lanțurile sau cablurile de suspensie formează cu planul vertical un unghi A egal cu M/100 cu un maxim de 20°, cu excepția cazului în care, în punctul de contact, structura de protecție formează, în timpul deformării, un unghi mai mare față de verticală. În acest caz, trebuie ca suprafața de impact a ciocanului să fie ajustată cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, astfel încât să fie paralelă cu structura de protecție în punctul de impact, în momentul de deformare maximă, lanțurile sau cablurile de suspensie formând același unghi indicat mai sus.

Trebuie reglată înălțimea de suspensie a ciocanului pendul și trebuie luate măsurile necesare pentru a împiedica răsucirea pendulului în jurul punctului de impact.

Punctul de impact este acea parte a structurii de protecție care este probabil să atingă prima solul în cazul unei răsturnări laterale a tractorului în timp ce se mișcă în față, adică în mod normal latura superioară. Poziția centrului de greutate a ciocanului este situată la 1/6 din lățimea vârfului structurii de protecție în interiorul unui plan vertical paralel cu planul median al tractorului care atinge extremitatea superioară a vârfului structurii de protecție.

Dacă structura este curbă sau proeminentă în acest punct, trebuie adăugate cale pentru ca șocul să aibă loc în acest punct, fără ca acest lucru să implice consolidarea structurii.

3.2.1.1.2.2.

Tractorul trebuie să fie fixat la sol cu ajutorul a patru cabluri, dispuse la fiecare dintre extremitățile celor două osii, în conformitate cu indicațiile din figura 7.5. Punctele de fixare anterioare și posterioare trebuie să fie situate la o distanță care să permită cablurilor să formeze cu solul un unghi mai mic de 30°. În plus, punctele de fixare posterioare trebuie să fie plasate astfel încât punctul de convergență al celor două cabluri să fie situat în planul vertical în care se deplasează centrul de greutate al ciocanului pendulul.

Cablurile trebuie să fie tensionate astfel încât să supună pneurile deformărilor indicate la punctul 3.1.5.6.2. Atunci când cablurile sunt tensionate, bârna de calaj trebuie sprijinită în spatele roților posterioare, apoi fixată pe sol.

3.2.1.1.2.3.

Dacă tractorul este articulat, punctul de articulare trebuie, în plus, să fie susținut printr-o bucată de lemn cu secțiunea de cel puțin 100 mm, care este ferm fixată la sol.

3.2.1.1.2.4.

Ciocanul pendul trebuie tras în spate astfel încât înălțimea centrului său de greutate să o depășească pe cea pe care o va avea în punctul de impact cu o valoare dată de una dintre următoarele două formule, care se alege în funcție de masa de referință a ansamblului supus testelor:

H = 25 + 0,07 M

pentru tractoarele cu o masă de referință mai mică de 2 000 kg;

H = 125 + 0,02 M

pentru tractoarele cu o masă de referință mai mare de 2 000 kg.

Se lansează apoi ciocanul pendul, iar acesta lovește structura de protecție.

3.2.1.1.2.5.

În cazul tractoarelor cu post de conducere reversibil (scaun și volan reversibile):

în cazul în care structura de protecție este o structură cu două lonjeroane posterioare, se aplică formula de mai jos;

pentru celelalte tipuri de structuri de protecție, înălțimea trebuie să fie cea mai mare dintre valorile obținute aplicând formula de mai sus și cea aleasă mai jos:

H = 2,165 × 10-8 ML2

sau

H = 5,73 × 10-2 I

Se lansează apoi ciocanul pendul, iar acesta lovește structura de protecție.

3.2.1.1.3.    Șoc în partea laterală

3.2.1.1.3.1.

Poziția tractorului în raport cu ciocanul pendul trebuie să fie astfel încât acesta din urmă să lovească structura de protecție în momentul în care suprafața de impact, precum și lanțurile sau cablurile de suspensie sunt verticale, cu excepția cazului în care, în punctul de contact, structura de protecție formează, în timpul deformării, un unghi mai mic de 20° față de verticală. În acest caz, trebuie ca suprafața de impact a ciocanului pendul să fie ajustată cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, astfel încât să fie paralelă cu structura de protecție în punctul de impact, în momentul de deformare maximă, lanțurile sau cablurile de suspensie rămânând verticale în punctul de impact.

3.2.1.1.3.2.

Trebuie reglată înălțimea de suspensie a ciocanului pendul și trebuie luate măsurile necesare pentru a-l împiedica să se rotească în jurul punctului de impact.

3.2.1.1.3.3.

Punctul de impact este situat pe acea parte a structurii de protecție care este probabil să atingă prima solul în cazul unei răsturnări laterale a tractorului, adică în mod normal pe latura superioară. În afara cazului în care este sigur că un alt element situat pe această latură va lovi primul solul, punctul de impact trebuie situat în planul perpendicular pe planul median al tractorului situat cu 60 mm în fața punctului index al scaunului reglat în poziție medie pe axul longitudinal.

3.2.1.1.3.4.

În cazul tractoarelor cu post de conducere reversibil (scaun și volan reversibile), punctul de impact se situează în planul perpendicular pe planul median care trece prin jumătatea segmentului care unește cele două puncte index ale scaunelor, definite prin unirea celor două poziții diferite ale scaunului. În cazul structurilor de protecție cu două lonjeroane, punctul de impact se situează pe unul dintre cele două lonjeroane.

3.2.1.1.3.5.

Roțile tractorului situate pe partea impactului trebuie să fie fixate la sol cu ajutorul unor cabluri care trec pe deasupra extremităților corespunzătoare ale osiilor anterioare și posterioare. Cablurile trebuie să fie tensionate astfel încât să supună pneurile deformărilor indicate la punctul 3.1.5.6.2.

Atunci când cablurile sunt tensionate, bârna de calaj trebuie pusă pe sol, împinsă în pneurile situate pe latura opusă impactului, apoi fixată pe sol. Utilizarea a două bârne sau cale poate fi necesară în cazul în care marginile exterioare ale pneurilor anterioare și posterioare nu sunt situate în același plan vertical. În acest caz, cala trebuie plasată, în conformitate cu indicațiile din figura 7.6, contra jantei roții care suportă cea mai mare sarcină situată în punctul opus celui de impact, sprijinită ferm de jantă, apoi fixată la baza acesteia. Cala trebuie să aibă o lungime care să-i permită să formeze un unghi de 30 ± 3° cu solul atunci când este sprijinită de jantă. În plus, dacă este posibil, grosimea acesteia trebuie să fie de 20 până la 25 de ori mai mică decât lungimea și de două până la trei ori mai mică decât lățimea. Forma extremității bârnelor trebuie să fie în conformitate cu planul de detaliu din figura 7.6.

3.2.1.1.3.6.

Dacă tractorul este articulat, punctul de articulare trebuie, în plus, sprijinit cu o bucată de lemn de cel puțin 100 mm în secțiune și susținut lateral de un dispozitiv asemănător calei sprijinite pe roata din spate, ca la punctul 3.2.1.1.3.2. Punctul de articulare trebuie apoi fixat ferm la sol.

3.2.1.1.3.7.

Ciocanul pendul trebuie tras în spate astfel încât înălțimea centrului său de greutate să o depășească pe cea pe care o va avea în punctul de impact cu o valoare dată de una dintre următoarele două formule, care se alege în funcție de masa de referință a ansamblului supus testelor:

H = 25 + 0,20 M

pentru tractoarele cu o masă de referință mai mică de 2 000 kg;

H = 125 + 0,15 M

pentru tractoarele cu o masă de referință mai mare de 2 000 kg.

3.2.1.1.3.8.

În cazul tractoarelor cu post de conducere reversibil (scaun și volan reversibile):

în cazul în care structura de protecție este o structură cu două lonjeroane posterioare, înălțimea aleasă trebuie să fie cea mai mare dintre valorile obținute aplicând formulele de mai sus și cele de mai jos:

H = (25 + 0,20 M) (B6 + B) / 2B

pentru tractoarele cu o masă de referință mai mică de 2 000 kg;

H = (125 + 0,15 M) (B6 + B) / 2B

pentru tractoarele cu o masă de referință mai mare de 2 000 kg;

pentru celelalte tipuri de structuri de protecție, înălțimea aleasă trebuie să fie cea mai mare dintre valorile obținute aplicând formulele de mai sus și de mai jos:

H = 25 + 0,20 M

pentru tractoarele cu o masă de referință mai mică de 2 000 kg;

H = 125 + 0,15 M

pentru tractoarele cu o masă de referință mai mare de 2 000 kg.

Se lansează apoi ciocanul pendul, iar acesta lovește structura de protecție.

3.2.1.1.4.    Strivire în partea din spate

Bârna trebuie plasată pe traversa (traversele) cea (cele) mai înaltă (înalte) situată (situate) în partea din spate a structurii de protecție, iar rezultanta forțelor de strivire trebuie să se situeze în planul median al tractorului. Se aplică o forță Fv după următoarea formulă:

Fv = 20 M

Forța Fv trebuie menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări care poate fi percepută vizual a structurii de protecție.

Atunci când partea din spate a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire, trebuie aplicată această forță până când acoperișul va fi atât de deformat încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din spate a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare.

Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Forța de strivire Fv trebuie atunci aplicată din nou.

3.2.1.1.5.    Strivire în partea din față

Bârna trebuie plasată de-a lungul traversei (traverselor) celei (celor) mai înalte situate în partea din față a structurii de protecție, iar rezultanta forțelor de strivire trebuie să se situeze în planul median al tractorului. Se aplică o forță Fv, după următoarea formulă:

Fv = 20 M

Forța Fv trebuie menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări care poate fi percepută vizual a structurii de protecție.

Atunci când partea din față a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire, trebuie aplicată această forță până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din față a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare.

Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Forța de strivire Fv trebuie atunci aplicată din nou.

3.2.1.1.6.    Încercări suplimentare prin șoc

În cazul apariției unor fisuri sau rupturi care nu pot fi considerate neglijabile în timpul unei încercări prin șoc, trebuie să se efectueze o a doua încercare similară, însă cu o înălțime de cădere de:

H’ = (H × 10–1) (12 + 4a) (1 + 2a)–1

imediat după încercările prin șoc care au produs apariția acestor rupturi sau fisuri, „a” fiind raportul dintre deformarea permanentă (Dp) și deformarea elastică (De):

a = Dp / De

astfel cum au fost măsurate la punctul de impact. Deformarea permanentă suplimentară cauzată de cel de-al doilea șoc nu trebuie să depășească 30 % din deformarea permanentă cauzată de primul șoc.

Pentru a putea efectua încercarea suplimentară, este necesară măsurarea deformării elastice pe durata tuturor încercărilor prin șoc.

3.2.1.1.7.    Încercări suplimentare prin strivire

În cazul în care, pe durata unei încercări prin strivire, apar fisuri sau rupturi importante, trebuie să se efectueze o a doua încercare similară prin strivire, însă cu o forță egală cu 1,2 Fv, imediat după încercările prin strivire care au condus la apariția acestor fisuri sau rupturi.

3.2.1.2.   Măsurătorile care trebuie realizate

3.2.1.2.1.    Rupturi și fisuri

După fiecare încercare, toate elementele structurale, îmbinările și dispozitivele de fixare trebuie să fie examinate vizual pentru a descoperi rupturile și fisurile; nu se iau în considerare eventualele fisuri mici la elementele fără importanță.

Nu se iau în considerare eventualele rupturi provocate de muchiile ciocanului.

3.2.1.2.2.    Pătrunderea în spațiul liber

În timpul fiecărei încercări, trebuie să se verifice dacă vreo parte oarecare a structurii de protecție a pătruns în spațiul liber din jurul scaunului conducătorului, în conformitate cu definiția de la punctul 1.6.

În plus, spațiul liber trebuie să fie protejat de structura de protecție. În acest scop, trebuie să se considere ca fiind neprotejată de structură orice parte a acesteia care ar veni în contact cu solul dacă tractorul s-ar răsturna pe partea din care este aplicată sarcina de încercare. Pentru a estima aceasta, pneurile anterioare și posterioare, precum și ecartamentul trebuie să prezinte dimensiunile minime specificate de către constructor.

3.2.1.2.3.    Deformarea elastică (la șoc în partea laterală)

Deformarea elastică trebuie să fie măsurată la (810 + av) mm deasupra punctului index al scaunului, în planul vertical pe care este aplicată sarcina. Această măsurătoare poate fi efectuată cu ajutorul oricărui aparat similar celui ilustrat în figura 7.8.

3.2.1.2.4.    Deformarea permanentă

Deformarea permanentă a structurii de protecție trebuie să se înregistreze după ultima încercare prin strivire. În acest scop, trebuie să se utilizeze, înaintea începerii încercării, poziția principalelor elemente ale structurii de protecție împotriva răsturnării în raport cu punctul index al scaunului.

3.2.2.   Încercări statice

3.2.2.1.   Încercări de sarcină și prin strivire

3.2.2.1.1.    Sarcina în partea din spate

3.2.2.1.1.1.

Sarcina trebuie să se aplice orizontal, într-un plan vertical paralel cu planul median al tractorului.

Punctul de aplicare a sarcinii trebuie să fie acea parte a structurii de protecție împotriva răsturnării care este probabil să atingă prima solul în cazul unei răsturnări în spate a tractorului, adică în mod normal latura superioară. Planul vertical în care este aplicată forța este situat la o distanță egală cu o treime din lățimea exterioară a părții superioare a structurii, măsurată de la planul median.

În cazul în care structura este curbă sau proeminentă în acest punct, trebuie adăugate cale pentru a se putea aplica sarcina, fără ca acest lucru să implice o consolidare a structurii.

3.2.2.1.1.2.

Ansamblul trebuie să fie fixat la sol, în conformitate cu descrierea de la punctul 3.1.6.3.

3.2.2.1.1.3.

Energia absorbită de structura de protecție în cursul încercării trebuie să fie cel puțin egală cu:

Eil = 2,165 × 10–7 M L2

sau

Eil = 0,574 × I

3.2.2.1.1.4.

Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), energia trebuie să fie cea mai mare dintre valorile calculate cu formula selectată de mai sus sau cu următoarea:

Eil = 500 + 0,5 M

3.2.2.1.2.    Sarcină în partea din față

3.2.2.1.2.1.

Sarcina trebuie să se aplice orizontal, într-un plan vertical paralel cu planul median al tractorului. Punctul de aplicare al sarcinii este situat pe partea structurii de protecție care este probabil să atingă prima solul în caz de răsturnare laterală a tractorului care înaintează, adică în mod normal pe marginea superioară. Punctul de aplicare al sarcinii este situat la o distanță de 1/6 din lățimea vârfului structurii de protecție, în interiorul unui plan vertical paralel cu planul median al tractorului care atinge extremitatea exterioară a vârfului dispozitivului de protecție.

Dacă structura este curbă sau proeminentă în acest punct, trebuie adăugate cale pentru a se putea aplica sarcina, fără ca acest lucru să implice o consolidare a structurii.

3.2.2.1.2.2.

Ansamblul trebuie să fie fixat la sol, în conformitate cu descrierea de la punctul 3.1.6.3.

3.2.2.1.2.3.

Energia absorbită de structura de protecție în cursul încercării trebuie să fie cel puțin egală cu:

Eil = 500 + 0,5 M

3.2.2.1.2.4.

În cazul tractoarelor cu post de conducere reversibil (scaun și volan reversibile):

în cazul în care structura de protecție este o structură cu două lonjeroane posterioare, se aplică, de asemenea, formula precedentă;

pentru celelalte tipuri de structuri de protecție, energia trebuie să fie cea mai mare dintre valorile calculate cu formula de mai sus sau cu formula aleasă de mai jos:

Eil = 2,165 × 10–7 ML2

sau

Eil = 0,574 I

3.2.2.1.3.    Sarcina laterală

3.2.2.1.3.1.

Forța se aplică orizontal, într-un plan vertical perpendicular pe planul median al tractorului și care trece la 60 mm prin fața punctului index al scaunului reglat în poziție medie pe axul longitudinal. Punctul de aplicare a sarcinii trebuie să fie acea parte a structurii de protecție împotriva răsturnării care este probabil să atingă prima solul în cazul unei răsturnări laterale a tractorului, adică în mod normal latura superioară.

3.2.2.1.3.2.

Ansamblul trebuie să fie fixat la sol, în conformitate cu descrierea de la punctul 3.1.6.3.

3.2.2.1.3.3.

Energia absorbită de structura de protecție în cursul încercării trebuie să fie cel puțin egală cu:

Eis = 1,75 M

3.2.2.1.3.4.

În cazul tractoarelor cu post de conducere reversibil (scaun și volan reversibile), punctul de aplicare a sarcinii se situează în planul perpendicular pe planul median, care trece prin jumătatea segmentului care unește cele două puncte index ale scaunelor, definite prin unirea celor două poziții diferite ale scaunului. În cazul structurilor de protecție cu două lonjeroane, sarcina se situează pe unul dintre cele două lonjeroane.

3.2.2.1.3.5.

În cazul tractoarelor cu post de conducere reversibil (scaun și volan reversibile), atunci când structura de protecție este compusă din două lonjeroane, energia are valoarea cea mai mare dintre valorile calculate cu ajutorul formulelor următoare:

Eis = 1,75 M

sau

Eis = 1,75 M (B6 + B)/2B

3.2.2.1.4.    Strivire în partea din spate

Toate dispozițiile sunt identice cu cele de la punctul 3.2.1.1.4.

3.2.2.1.5.    Strivire în partea din față

Toate dispozițiile sunt identice cu cele de la punctul 3.2.1.1.5.

3.2.2.1.6.    Încercare suplimentară de suprasarcină (figurile 7.9-7.11)

Trebuie să se efectueze o încercare de suprasarcină în toate cazurile în care forța descrește cu mai mult de 3 % în timpul ultimului procent de 5 % din deformarea constatată atunci când energia cerută este absorbită de structură (a se vedea figura 7.10).

Încercarea de suprasarcină presupune creșterea treptată a sarcinii orizontale cu valori succesive de câte 5 % din energia inițială cerută până la un prag maxim de 20 % din energia adăugată (a se vedea figura 7.11).

Încercarea de suprasarcină este satisfăcătoare dacă, după fiecare creștere cu 5, 10 sau 15 % a energiei cerute, forța descrește cu mai puțin de 3 % pentru o creștere de 5 % și rămâne mai mare de 0,8 Fmax.

Încercarea de suprasarcină este satisfăcătoare dacă, după ce structura a absorbit 20 % din energia adăugată, forța este mai mare de 0,8 Fmax.

Fisurile sau rupturile suplimentare și/sau pătrunderea în spațiul liber sau absența protecției în acest spațiu ca urmare a unei deformări elastice sunt permise în timpul încercării de suprasarcină. Cu toate acestea, după ce sarcina a fost îndepărtată, structura nu trebuie să pătrundă în spațiul liber, iar spațiul liber trebuie să fie protejat în întregime.

3.2.2.1.7.    Încercare suplimentare prin strivire

Dacă în cursul unei încercări prin strivire apar fisuri sau rupturi care nu pot fi neglijate, trebuie efectuată o a doua încercare similară prin strivire, dar cu o forță de 1,2 Fv, imediat după încercarea de strivire care a stat la originea fisurilor sau rupturilor respective.

3.2.2.2.   Măsurătorile care trebuie efectuate

3.2.2.2.1.    Rupturi și fisuri

După fiecare încercare, toate elementele structurale, îmbinările și dispozitivele de fixare trebuie să fie examinate vizual pentru a descoperi rupturile și fisurile; nu se iau în considerare eventualele fisuri mici prezente la elementele fără importanță.

3.2.2.2.2.    Pătrunderea în spațiul liber

În timpul fiecărei încercări, trebuie să se verifice dacă vreo parte oarecare a structurii de protecție a pătruns în spațiul liber, în conformitate cu definiția de la punctul 1.6 din anexa I.

În plus, este examinată structura de protecție pentru a verifica dacă vreo parte a spațiului liber nu mai este protejată de structură. În acest scop, se consideră în afara protecției structurii de protecție împotriva răsturnării orice parte din acest spațiu care ar veni în contact cu solul în cazul în care tractorul s-ar răsturna pe partea unde s-a aplicat șocul. În acest scop, se presupune că pneurile anterioare și posterioare, precum și ecartamentul prezintă dimensiunile minime specificate de către constructor.

3.2.2.2.3.    Deformarea elastică sub sarcină laterală

Deformarea elastică trebuie să fie măsurată la (810 + av) mm deasupra punctului index al scaunului, în planul vertical pe care este aplicată sarcina. Această măsurătoare poate fi efectuată cu ajutorul oricărui aparat similar celui ilustrat în figura 7.8.

3.2.2.2.4.    Deformarea permanentă

Deformarea permanentă a structurii de protecție trebuie să se înregistreze după ultima încercare prin strivire. În acest scop, trebuie să se utilizeze, înainte de debutul încercării, poziția principalelor elemente ale structurii de protecție împotriva răsturnării în raport cu punctul index al scaunului.

Extinderea la alte modele de tractoare

3.3.1   [nu se aplică]

3.3.2.   Extinderea tehnică

Când au loc modificări tehnice la tractor, structura de protecție sau metoda de fixare a structurii de protecție la tractor, stația de încercare care a efectuat încercarea inițială poate elibera un „raport de extindere tehnică” în următoarele cazuri:

3.3.2.1.   Extinderea rezultatelor încercării structurii la alte modele de tractoare

Încercările prin șoc sau de sarcină și prin strivire nu trebuie neapărat efectuate asupra fiecărui model de tractor, cu condiția ca structura de protecție și tractorul să îndeplinească condițiile menționate la punctele 3.3.2.1.1-3.3.2.1.5 de mai jos.

3.3.2.1.1.

Structura este identică celei care a fost supusă încercării.

3.3.2.1.2.

Energia necesară nu trebuie să depășească energia calculată pentru încercarea inițială cu mai mult de 5 %.

3.3.2.1.3.

Metoda de fixare și componentele tractorului pe care se realizează fixarea trebuie să fie identice.

3.3.2.1.4.

Toate componentele care pot servi drept suport pentru structura de protecție, cum ar fi aripile și capota, trebuie să fie identice.

3.3.2.1.5.

Poziția și dimensiunile critice ale scaunului din structura de protecție și poziția acesteia în funcție de tractor trebuie să fie astfel încât spațiul liber să rămână protejat de structura deformată pe durata tuturor încercărilor [verificarea trebuie efectuată utilizând aceeași referință a spațiului liber ca și în raportul privind încercarea inițială, și anume punctul de referință al scaunului (PRS) sau punctul index scaunului (PIS)].

3.3.2.2.   Extinderea rezultatelor încercării structurii la modele modificate ale structurii de protecție

Această procedură trebuie urmată atunci când dispozițiile punctului 3.3.2.1 nu sunt îndeplinite. Ea nu se poate utiliza atunci când principiul metodei de fixare a structurii de protecție la tractor se modifică (de exemplu, suporturi de cauciuc înlocuite cu un dispozitiv de suspensie):

3.3.2.2.1.

Modificările care nu afectează rezultatele încercării inițiale (de exemplu, fixarea prin sudare a plăcii de montare a unui accesoriu într-un loc al structurii care nu este critic), adăugarea de scaune care au o poziție diferită a PIS în structura de protecție [sub rezerva verificării că noul (noile) spațiu (spații) liber(e) rămâne (rămân) protejat(e) de structura deformată pe durata tuturor încercărilor].

3.3.2.2.2.

Modificările care pot eventual afecta rezultatele încercării inițiale, fără a pune sub semnul întrebării acceptabilitatea structurii de protecție (de exemplu, modificarea unei componente structurale, modificarea metodei de fixare a structurii de protecție la tractor). Se poate efectua o încercare de validare, ale cărei rezultate vor fi consemnate în cadrul raportului de extindere.

Se fixează următoarele limite pentru această extindere de tip:

3.3.2.2.2.1.

nu se pot accepta mai mult de cinci extinderi fără o încercare de validare;

3.3.2.2.2.2.

rezultatele încercării de validare vor fi acceptate pentru extindere dacă toate condițiile de acceptare ale codului sunt îndeplinite și:

 

în cazul în care deformarea măsurată după fiecare încercare prin șoc nu prezintă, față de deformarea măsurată după fiecare încercare prin șoc și consemnată în cadrul raportului privind încercarea inițială, o diferență mai mare de ± 7 % (în cazul încercărilor dinamice);

 

în cazul în care forța măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul diverselor încercări de sarcină orizontală nu prezintă față de forța măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul încercării inițiale o diferență mai mare de ± 7 % și deformarea măsurată (4) atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul diverselor încercări de sarcină orizontală nu prezintă față de deformarea măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul raportului testului inițial o diferență mai mare de ± 7 % (în cazul încercărilor statice);

3.3.2.2.2.3.

același raport de extindere poate include mai multe modificări ale unei structuri de protecție dacă acestea reprezintă opțiuni diferite ale aceleiași structuri de protecție, însă nu se poate accepta decât o încercare de validare pentru fiecare raport de extindere. Opțiunile care nu au fost testate trebuie descrise într-o secțiune specifică a raportului de extindere.

3.3.2.2.3.

Creșterea masei de referință declarată de constructor pentru o structură de protecție deja testată. Dacă constructorul intenționează să păstreze același număr de omologare, este posibil să se elibereze un raport de extindere, după efectuarea unei încercări de validare (limitările la ± 7 % specificate la punctul 3.3.2.2.2.2 nu se aplică în acest caz).

3.4   [nu se aplică]

3.5.   Funcționarea pe vreme rece a structurilor de protecție

3.5.1.

Dacă se afirmă că structura de protecție rezistă la friabilitatea cauzată de temperaturile scăzute, constructorul trebuie să furnizeze informații care trebuie incluse în raport.

3.5.2.

Cerințele și procedurile descrise mai jos au ca scop să consolideze și să ofere rezistență împotriva fracturilor cauzate de friabilitatea la temperaturi scăzute. Se sugerează că trebuie îndeplinite următoarele cerințe minime, referitoare la materialele utilizate, pentru a evalua adaptarea structurii de protecție la temperaturi de funcționare reduse, în acele țări care necesită această protecție suplimentară.

3.5.2.1.

Buloanele și piulițele utilizate pentru a fixa structura de protecție la tractor și pentru a conecta părțile structurale ale structurii de protecție trebuie să prezinte proprietăți corespunzătoare de rezistență la temperaturi reduse, iar aceste proprietăți trebuie controlate.

3.5.2.2.

Toți electrozii de sudură utilizați la fabricarea elementelor structurale și la fixarea tractorului trebuie să fie compatibili cu materialele utilizate pentru structura de protecție, astfel cum se indică la punctul 3.5.2.3 de mai jos.

3.5.2.3.

Materialele din oțel utilizate pentru elementele structurale ale structurii de protecție trebuie să fie supuse unui control de duritate sub forma unui nivel minim prescris de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V, în conformitate cu indicațiile din tabelul 7.1. Calitatea și clasa oțelului trebuie specificate în conformitate cu standardul ISO 630:1995.

Se consideră că oțelul cu o grosime brută de laminaj mai mică de 2,5 mm și cu un conținut de carbon mai mic de 0,2 % îndeplinește această cerință.

Elementele structurale ale structurii de protecție realizate din alte materiale decât oțelul trebuie să aibă o rezistență echivalentă la șocul la temperatură scăzută.

3.5.2.4.

Atunci când se testează cerințele de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V, dimensiunea eprubetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare din dimensiunile enumerate în tabelul 7.1 pe care o permite materialul.

3.5.2.5.

Testul Charpy cu crestătură în V se realizează în conformitate cu procedura descrisă în ASTM A 370-1979, cu excepția dimensiunilor eprubetelor care trebuie să fie în conformitate cu dimensiunile indicate în tabelul 7.1.

Tabelul 7.1

Nivel minim prescris de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V

Dimensiunea eprubetei

Energia la

Energia la

 

–30 °C

–20 °C

mm

J

J (6)

10 × 10 (5)

11

27,5

10 × 9

10

25

10 × 8

9,5

24

10 × 7,5 (5)

9,5

24

10 × 7

9

22,5

10 × 6,7

8,5

21

10 × 6

8

20

10 × 5 (5)

7,5

19

10 × 4

7

17,5

10 × 3,5

6

15

10 × 3

6

15

10 × 2,5 (5)

5,5

14

3.5.2.6.

Utilizarea tipurilor de oțel calmat sau necalmat pentru care trebuie să se furnizeze o specificare corespunzătoare reprezintă o alternativă la această procedură. Calitatea și clasa oțelului trebuie specificate în conformitate cu standardul ISO 630:1995, Amd 1:2003.

3.5.2.7.

Eprubetele trebuie să fie prelevate longitudinal, din laminate plate, secțiuni tubulare sau structurale, înainte de formare sau de sudare, pentru a fi utilizate în structura de protecție. Eprubetele din secțiuni tubulare sau structurale trebuie prelevate din mijlocul părții cu dimensiunea cea mai mare și nu trebuie să includă suduri.

3.6   [nu se aplică]

Figura 7.1

Spațiul liber

Figura 7.1.a

Vedere laterală

Secțiune în planul de referință

Image

Figura 7.1.b

Vedere din spate

Image

Figura 7.1.c

Văzută de sus

Image

Figura 7.2.a

Spațiul liber pentru tractoare cu post de conducere reversibil: structură cu două lonjeroane

Image

Figura 7.2.b

Spațiul liber pentru tractoare cu post de conducere reversibil: celelalte tipuri de structuri de protecție împotriva răsturnării

Image

Figura 7.3

Ciocanul pendul și lanțurile sau cablurile sale de suspensie

Image

Figura 7.4

Exemplu de fixare a tractorului (impact în partea din spate)

Image

Figura 7.5

Exemplu de fixare a tractorului (impact în partea din față)

Image

Figura 7.6

Exemplu de fixare a tractorului (impact lateral)

Image

Figura 7.7

Exemplu de dispozitiv de strivire al tractorului

Image

Figura 7.8

Exemplu de aparatură de măsură a deformării elastice

Image

Figura 7.9

Curba forță/deformare

Testarea de suprasarcină nu este necesară

Image

Figura 7.10

Curba forță/deformare

Testarea de suprasarcină este necesară

Image

Figura 7.11

Curba forță/deformare

Testarea de suprasarcină urmează să fie continuată

Image


(1)  Codul standard OCDE pentru testarea oficială a structurilor de protecție împotriva răsturnării, montate în partea din spate a tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust.

(2)  Pentru extinderea rapoartelor de testare care au utilizat inițial punctul de referință al scaunului (PRS), măsurătorile necesare trebuie să se facă cu referință la PRS, în loc de PIS, iar utilizarea PRS trebuie să fie indicată în mod clar (a se vedea anexa 1).

(3)  Se reamintește utilizatorilor că punctul index al scaunului se stabilește în conformitate cu standardul ISO 5353 și este un punct fixat în raport cu tractorul care nu se mișcă atunci când scaunul este ajustat în altă poziție decât poziția medie. În scopul stabilirii spațiului liber, scaunul trebuie să fie reglat în poziția cea mai înaltă și cea mai în spate.» ”

(4)  Deformare permanentă + deformare elastică măsurate în punctul în care se obține nivelul de energie necesar.»”

(5)  Indică dimensiunea preferată. Dimensiunea eprubetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dimensiune preferată pe care o permite materialul.

(6)  Energia necesară la – 20 °C este egală cu 2,5 înmulțit cu valoarea specificată pentru – 30 °C. Alți factori afectează rezistența la energia de impact, și anume direcția laminajului, limita elasticității, orientarea granulozității și sudura. Acești factori trebuie luați în considerare atunci când se selecționează și se utilizează un tip de oțel.


ANEXA III

Modificări ale Directivei 86/415/CEE

Directiva 86/415/CEE se modifică după cum urmează:

1.

Anexa II se modifică după cum urmează:

(a)

Punctul 2.4.2.2.3 se înlocuiește cu următorul text:

„2.4.2.2.3.

mecanismul de ridicare hidraulic în trei puncte este acționat prin intermediul comenzilor care operează în conformitate cu «principiul acțiunii susținute»;”.

(b)

Se adaugă următorul punct 2.5:

„2.5.   Comanda (comenzile) prizei de forță

2.5.1.   Nu trebuie să fie posibilă demararea motorului în timp ce priza de forță este cuplată.

2.5.2.   Comenzi exterioare

2.5.2.1.

Comenzile trebuie să fie dispuse în așa fel încât operatorul să poată să le acționeze dintr-un loc sigur.

2.5.2.2.

Comanda (comenzile) trebuie să fie concepută (concepute) într-un mod care să evite acționarea accidentală.

2.5.2.3.

Comanda de demaraj trebuie să funcționeze conform «principiului acțiunii susținute» cel puțin pe perioada primelor trei secunde de la acționare.

2.5.2.4.

După activarea comenzii (comenzilor), limita de timp pentru operația prevăzută nu trebuie să fie superioară timpului necesar pentru ca sistemul tehnic de demaraj/antidemaraj să funcționeze. În cazul în care această limită este depășită, trebuie să intervină dezactivarea automată a sistemului de transmisie a prizei de forță.

2.5.2.5.

Întotdeauna trebuie să fie posibilă întreruperea prizei de forță de la scaunul operatorului, precum și de la comanda (comenzile) externe asociate. Întreruperea sistemului este întotdeauna o comandă prioritară.

2.5.2.6.

Interacționarea între comanda externă a prizei de forță și comanda prizei de forță situată în apropierea scaunului operatorului nu trebuie să fie autorizată.”

2.

Anexa III se modifică după cum urmează:

sub simbolul 1 se inserează „Simbolul 8.18 al standardului ISO 3767-1:1998 poate fi folosit ca alternativă.”;

sub simbolul 3 se inserează „Simbolul 8.19 al standardului ISO 3767-1:1998 poate fi folosit ca alternativă.”;

sub simbolul 6 se inserează „Simbolul 7.11 al standardului ISO 3767-2:1991, combinat cu simbolurile 7.1 până la 7.5 ale standardului ISO 3767-1:1998, poate fi folosit ca alternativă.”;

sub simbolul 7 se inserează „Simbolul 7.12 al standardului ISO 3767-2:1991 pentru prezentarea prizei de forță, combinat cu simbolurile 7.1 până la 7.5 ale standardului ISO 3767-1:1991, poate fi folosit ca alternativă.”


ANEXA IV

Modificări ale Directivei 87/402/CEE

Directiva 87/402/CEE se modifică după cum urmează:

1.

La anexa I, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„1.

Se aplică definițiile și cerințele care figurează la punctul 1 din Codul 6 (1) al Deciziei C(2008) 128 a OCDE din octombrie 2008, cu excepția punctului 1.1 (Tractoare agricole și forestiere), redactate după cum urmează:

«1.   Definiții

1.1.   [nu se aplică]

1.2.   Structură de protecție împotriva răsturnării

Se înțelege prin structură de protecție împotriva răsturnării (cabină sau cadru de securitate), denumită în continuare „structură de protecție”, structura prevăzută pe un tractor cu scopul esențial de a evita sau de a limita riscurile la care se expune conducătorul în cazul răsturnării tractorului în timpul utilizării normale a acestuia.

Structura de protecție împotriva răsturnării se caracterizează prin furnizarea de spațiu pentru un spațiu liber destul de mare astfel încât să protejeze conducătorul atunci când este așezat fie în interiorul spațiului structurii, fie într-un spațiu delimitat de către o serie de linii drepte din marginile exterioare ale structurii către orice parte a tractorului care ar putea veni în contact cu solul și care este capabil să sprijine tractorul în poziția respectivă dacă acesta se răstoarnă.

1.3.   Ecartament

1.3.1.   Definiție preliminară: planul median al roții

Planul median al roții este echidistant față de cele două planuri care conțin periferia jantelor la marginile lor exterioare.

1.3.2.   Definiția ecartamentului

Planul vertical care trece prin axa roții intersectează planul său median de-a lungul unei linii drepte care întâlnește, la un moment dat, suprafața de susținere. Dacă A și B sunt cele două puncte astfel definite pentru roțile de pe aceeași osie a tractorului, lățimea ecartamentului este distanța dintre punctele A și B. Astfel, ecartamentul poate fi definit atât pentru roțile anterioare, cât și pentru cele posterioare. Acolo unde există roți duble, ecartamentul este distanța dintre două planuri, fiecare fiind planul median al perechilor de roți.

1.3.3.   Definiție suplimentară: planul median al tractorului

Se iau pozițiile extreme ale punctelor A și B pentru osia posterioară a tractorului, ceea ce dă valoarea maximă posibilă pentru ecartament. Planul vertical în unghiuri drepte față de linia AB la punctul său central este planul median al tractorului.

1.4.   Ampatament

Distanța dintre planurile verticale care trec prin cele două linii AB astfel cum au fost definite anterior, una pentru roțile anterioare și una pentru roțile posterioare.

1.5.   Stabilirea punctului index al scaunului; poziția scaunului și ajustarea pentru încercare

1.5.1.   Punctul index al scaunului (PIS)  (2)

Punctul index al scaunului se stabilește în conformitate cu standardul ISO 5353:1995

1.5.2.   Poziția scaunului și ajustarea pentru încercare

1.5.2.1.

În cazul în care înclinarea spătarului și a șezutului scaunului este reglabilă, acestea trebuie reglate astfel încât punctul index al scaunului să se afle în poziția cea mai înaltă și cea mai în spate;

1.5.2.2.

în cazul în care scaunul are un sistem de suspensie, acesta trebuie blocat la jumătate, cu excepția cazului în care există instrucțiuni contrare specificate explicit de către fabricantul scaunului;

1.5.2.3.

în cazul în care poziția scaunului este reglabilă numai în lungime și pe verticală, axa longitudinală care trece prin punctul index al scaunului trebuie să fie paralelă cu planul vertical longitudinal al tractorului care trece prin centrul volanului, cu o toleranță admisă de cel mult 100 mm față de acel plan.

1.6.   Spațiu liber

1.6.1.   Planul vertical și linia de referință

Spațiul liber (figura 6.1 din anexa II) se definește pe baza unui plan vertical de referință și a unei linii de referință:

1.6.1.1.

Planul de referință este un plan vertical, în general longitudinal cu tractorul și trecând prin punctul index al scaunului și prin centrul volanului. În mod normal, planul de referință coincide cu planul longitudinal median al tractorului. Se consideră că acest plan de referință se deplasează orizontal cu scaunul și volanul în timpul încărcării, dar rămâne perpendicular pe tractor sau pe podeaua structurii de protecție împotriva răsturnării.

1.6.1.2.

Linia de referință este linia cuprinsă în planul de referință care trece printr-un punct localizat la 140 + ah în spate și la 90 – av sub punctul index al scaunului și primul punct din coroana volanului pe care o secționează atunci când este adusă la orizontală.

1.6.2.   Stabilirea spațiului liber pentru tractoare cu scaune care nu sunt reversibile

Spațiul liber pentru tractoare cu scaune care nu sunt reversibile este definit la punctele 1.6.2.1-1.6.2.11 de mai jos și este limitat de următoarele planuri, tractorul fiind pe o suprafață orizontală, scaunul, când este reglabil, ajustat în poziția cea mai înaltă și cea mai în spate (3), iar volanul, când este reglabil, ajustat în poziție medie pentru un conducător așezat pe scaun:

1.6.2.1.

două planuri verticale situate la 250 mm de ambele părți ale planului de referință, limitate deasupra la 300 mm de planul definit la punctul 1.6.2.8 de mai jos și longitudinal la 550 mm cel puțin în fața planului vertical perpendicular pe planul de referință ce trece la (210 – ah) mm în fața punctului index al scaunului;

1.6.2.2.

două planuri verticale situate la 200 mm de ambele părți ale planului de referință, limitate deasupra la 300 mm de planul definit la punctul 1.6.2.8 de mai jos și longitudinal față de suprafața definită la punctul 1.6.2.11 de mai jos la planul vertical perpendicular pe planul de referință ce trece la (210 – ah) mm în fața punctului index al scaunului;

1.6.2.3.

un plan înclinat perpendicular pe planul de referință, situat la 400 mm deasupra liniei de referință și paralel cu aceasta, prelungindu-se în spate spre punctul în care intersectează planul vertical perpendicular pe planul de referință și trecând printr-un punct (140 + ah) mm în spatele punctului index al scaunului;

1.6.2.4.

un plan înclinat, perpendicular pe planul de referință care secționează planul definit la punctul 1.6.2.3 de mai sus în extremitatea sa situată cel mai în spate și se sprijină pe capătul de sus al spătarului scaunului;

1.6.2.5.

un plan vertical perpendicular pe planul de referință, trecând la cel puțin 40 mm în fața volanului și la cel puțin 760 – ah în fața punctului index al scaunului;

1.6.2.6.

o suprafață cilindrică, a cărei axă este perpendiculară pe planul de referință, având o rază de 150 mm și fiind tangențială planurilor definite la punctele 1.6.2.3 și 1.6.2.5;

1.6.2.7.

două planuri înclinate paralele care trec prin extremitățile superioare ale planurilor definite la punctul 1.6.2.1 de mai sus, planul înclinat situat pe partea supusă șocului fiind la nu mai puțin de 100 mm de planul de referință deasupra zonei de degajare;

1.6.2.8.

un plan orizontal care trece printr-un punct situat la 90 – av sub punctul index al scaunului;

1.6.2.9.

două porțiuni ale planului vertical perpendicular pe planul de referință care trece la 210 – ah în fața punctului index al scaunului, aceste două planuri parțiale unind extremitățile din spate ale planurilor definite la punctul 1.6.2.1 de mai sus și, respectiv, extremitățile anterioare ale planurilor definite la punctul 1.6.2.2 de mai sus;

1.6.2.10.

două porțiuni ale planului orizontal care trece la 300 mm deasupra planului definit la punctul 1.6.2.8 de mai sus, aceste două planuri parțiale unind extremitățile superioare ale planurilor verticale definite la punctul 1.6.2.2 de mai sus și, respectiv, extremitățile inferioare ale planurilor înclinate definite la punctul 1.6.2.7 de mai sus;

1.6.2.11.

o suprafață, curbă în cazul în care este necesar, a cărei linie generatoare este perpendiculară pe planul de referință și se sprijină pe partea din spate a spătarului scaunului.

1.6.3.   Stabilirea spațiului liber pentru tractoare cu post de conducere reversibil

Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), spațiul liber este spațiul celor două spații libere definite de cele două poziții diferite ale volanului și scaunului.

1.6.4.   Scaune opționale

1.6.4.1.

În cazul tractoarelor care ar putea fi echipate cu scaune opționale, trebuie utilizat în timpul încercărilor spațiul care conține punctele index ale scaunului pentru toate opțiunile oferite. Structura de protecție nu trebuie să intre în spațiul liber mai mare care ține seama de aceste diverse puncte index ale scaunului.

1.6.4.2.

În cazul în care, după efectuarea încercării, se oferă o nouă opțiune pentru scaun, trebuie să se facă o verificare pentru a stabili dacă spațiul liber din jurul noului PIS se găsește în interiorul spațiului determinat anterior. Dacă acest lucru nu se întâmplă, trebuie efectuată o nouă încercare.

1.7.   Toleranța admisă la măsurare

Dimensiuni liniare

:

± 3 mm

cu următoarele excepții

:

:

deformarea pneurilor

:

± 1 mm

:

deformarea structurii în timpul sarcinilor orizontale

:

± 1 mm

:

înălțimea de cădere a ciocanului pendul

:

± 1 mm

Mase

:

± 1 %

Forțe

:

± 2 %

Unghiuri

:

± 2°

1.8.   Simboluri

ah

(mm)

Jumătate din reglajul orizontal al scaunului

av

(mm)

Jumătate din reglajul vertical al scaunului

B

(mm)

Lățimea minimă totală a tractorului

Bb

(mm)

Lățimea maximă exterioară a structurii de protecție

D

(mm)

Deformarea structurii în punctul de impact (încercări dinamice) sau în punctul și în axul de aplicare a sarcinii (încercări statice)

D′

(mm)

Deformarea structurii pentru energia calculată cerută

Ea

(J)

Energia de deformare absorbită în locul în care este suprimată sarcina. Zonă înscrisă în interiorul curbei F-D

Ei

(J)

Energia de deformare absorbită. Zonă situată sub curba F-D

E′i

(J)

Energia de deformare absorbită după aplicarea sarcinii suplimentare în urma unei fisuri sau rupturi

E′′i

(J)

Energia de deformare absorbită în timpul încercării de suprasarcină în cazul în care sarcina a fost suprimată înainte de începerea acestei încercări de suprasarcină. Zonă situată sub curba F-D

Eil

(J)

Energia care trebuie absorbită în timpul aplicării sarcinii longitudinale

Eis

(J)

Energia care trebuie absorbită în timpul aplicării sarcinii laterale

F

(N)

Forța de sarcină statică

F′

(N)

Forța de sarcină pentru energia calculată cerută, corespunzătoare E'i

F-D

 

Diagrama forță/deformare

Fi

(N)

Forță aplicată elementului rigid din spate

Fmax

(N)

Forța de încărcare statică maximă care apare în cursul aplicării sarcinii, cu excepția suprasarcinii

Fv

(N)

Forța de strivire verticală

H

(mm)

Înălțimea de cădere a ciocanului pendul (încercări dinamice)

H’

(mm)

Înălțimea de cădere a ciocanului pendul pentru încercarea suplimentară (încercări dinamice)

I

(kg.m2)

Momentul de inerție de referință al tractorului referitor la linia centrală a roților posterioare, oricare ar fi masa acestor roți posterioare

L

(mm)

Ampatamentul de referință al tractorului

M

(kg)

Masa de referință a tractorului în timpul încercărilor de rezistență, astfel cum este aceasta definită la punctul 3.2.1.4 din anexa II.

2.

Anexa II se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA II

Cerințe tehnice

Cerințele tehnice necesare omologării CE de tip a structurilor de protecție împotriva răsturnării, montate în partea din față a scaunului conducătorului pe tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust, sunt cele stabilite la punctul 3 din Codul 6 (4) al Deciziei C(2008) 128 a OCDE din octombrie 2008, cu excepția punctelor 3.2.4 (Raport de încercare), 3.4.1 (Extindere administrativă), 3.5 (Identificare) și 3.7 (Performanțele ancorărilor centurii de siguranță), redactate după cum urmează:

«3.   REGLEMENTĂRI ȘI DIRECȚII

3.1.   Condiții prealabile pentru încercările de rezistență

3.1.1.   Finalizarea a două încercări preliminare

Structura de protecție poate fi supusă încercărilor de rezistență doar dacă atât încercarea de stabilitate laterală, cât și cea de rostogolire discontinuă au fost finalizate în mod satisfăcător (a se vedea diagrama răsturnării, ca în figura 6.3).

3.1.2.   Pregătirea pentru încercările preliminare

3.1.2.1.

Tractorul trebuie să fie echipat cu structura de protecție în poziție de securitate.

3.1.2.2.

Tractorul trebuie să fie echipat cu pneuri care au diametrul maxim indicat de către constructor și cea mai mică secțiune transversală pentru pneuri de diametrul respectiv. Pneurile trebuie să nu conțină niciun lest lichid și să fie umflate la presiunea recomandată pentru muncile agricole.

3.1.2.3.

Roțile posterioare trebuie să fie reglate la cel mai îngust ecartament; roțile anterioare trebuie să fie reglate cât mai precis posibil față de același ecartament. Dacă există două posibilități de reglaj al ecartamentului anterior care se îndepărtează la fel de mult față de reglajul cel mai îngust al ecartamentului posterior, trebuie ales ecartamentul anterior cel mai larg.

3.1.2.4.

Toate rezervoarele tractorului trebuie umplute sau trebuie înlocuite lichidele printr-o masă echivalentă dispusă în poziția corespunzătoare.

3.1.2.5.

Toate anexele utilizate în cadrul producției în serie trebuie fixate pe tractor în poziția normală.

3.1.3.   Încercarea de stabilitate laterală

3.1.3.1.

Tractorul, pregătit după indicațiile de mai sus, se plasează pe un plan orizontal astfel încât pivotul osiei anterioare sau, în cazul unui tractor articulat, pivotul orizontal aflat între cele două osii să se poată mișca liber.

3.1.3.2.

Se înclină cu ajutorul unui cric sau troliu partea tractorului legată rigid de osia care suportă peste 50 % din masa tractorului, măsurând constant unghiul de înclinație. Acest unghi trebuie să atingă o valoare minimă de 38° în momentul în care tractorul este în echilibru instabil pe roțile care ating solul. Încercarea se execută odată cu volanul rotit total dreapta și odată cu volanul rotit total stânga.

3.1.4.   Încercarea de rostogolire discontinuă

3.1.4.1.   Generalități

Încercarea de rostogolire discontinuă are scopul de a verifica dacă un dispozitiv, fixat la tractor și destinat protecției conducătorului, este în măsură să împiedice în mod eficient tractorul să se rostogolească în cazul unei răsturnări laterale pe o pantă cu înclinare de 1/1,5 (figura 6.4).

Rostogolirea discontinuă poate fi demonstrată prin una dintre cele două metode descrise la punctele 3.1.4.2 și 3.1.4.3.

3.1.4.2.   Demonstrarea caracteristicilor rostogolirii discontinue prin intermediul încercării de răsturnare

3.1.4.2.1.

Încercarea de răsturnare trebuie să se realizeze pe un plan înclinat experimental de cel puțin 4 m lungime (a se vedea figura 6.4). Suprafața trebuie să fie acoperită cu un strat de 18 cm de materie care, măsurată în conformitate cu standardele ASAE S313.3 FEB1999 și ASAE EP542 FEB1999 privind penetrometrul conului în raport cu solul, are un indice de penetrare cu conul de:

A = 235 ± 20

sau

B = 335 ± 20

3.1.4.2.2.

Tractorul (pregătit după descrierea de la punctul 3.1.2) este înclinat lateral cu o viteză inițială nulă. În acest scop, el este plasat în vârful planului înclinat experimental, astfel încât roțile situate pe partea înclinării să stea pe pantă, iar planul median al tractorului să fie paralel cu curbele de nivel. Atunci când a atins suprafața planului înclinat experimental, tractorul se poate ridica pivotând în jurul muchiei superioare a structurii de protecție, dar nu trebuie să se răstoarne. El trebuie să revină pe partea care a atins prima dată panta.

3.1.4.3.   Demonstrația matematică a caracteristicilor rostogolirii discontinue

3.1.4.3.1.

Pentru verificarea matematică a caracteristicilor rostogolirii discontinue, trebuie să se determine următoarele date caracteristice privind tractorul (a se vedea figura 6.5):

B0

(m)

Lățimea pneurilor de la roțile posterioare

B6

(m)

Lățimea structurii de protecție dintre punctele de impact din dreapta și din stânga

B7

(m)

Lățimea capotei

D0

(rad)

Unghiul de oscilație al osiei anterioare, de la poziția zero la maximum

D2

(m)

Înălțimea pneurilor anterioare sub sarcina osiei complete

D3

(m)

Înălțimea pneurilor posterioare sub sarcina osiei complete

H0

(m)

Înălțimea pivotului osiei anterioare

H1

(m)

Înălțimea centrului de greutate

H6

(m)

Înălțimea la punctul de impact

H7

(m)

Înălțimea capotei

L2

(m)

Distanța orizontală dintre centrul de greutate și osia anterioară

L3

(m)

Distanța orizontală dintre centrul de greutate și osia posterioară

L6

(m)

Distanța orizontală dintre centrul de greutate și punctul de intersecție frontal al structurii de protecție (a se indica negativ dacă punctul frontal este situat în fața planului centrului de greutate)

L7

(m)

Distanța orizontală dintre centrul de greutate și muchia frontală a capotei

Mc

(kg)

Masa tractorului utilizată pentru calcul

Q

(kgm2)

Momentul de inerție la nivelul axului longitudinal care trece prin centrul de greutate

S

(m)

Ecartamentul axei posterioare

Suma dintre ecartamentul (S) și lățimea pneurilor (B0) trebuie să fie superioară lățimii B6 a structurii de protecție.

3.1.4.3.2.

În scopul efectuării calculelor, se pot lua în considerare următoarele ipoteze simplificatoare:

3.1.4.3.2.1.

tractorul oprit se răstoarnă pe planul înclinat de 1/1,5 cu osia anterioară oscilând din momentul în care centrul de greutate se situează vertical deasupra axei de rotație;

3.1.4.3.2.2.

axa de rotație este paralelă cu axul longitudinal al tractorului și trece prin centrul suprafețelor de contact ale roților anterioare și posterioare situate pe înclinare;

3.1.4.3.2.3.

tractorul nu alunecă pe pantă;

3.1.4.3.2.4.

șocul pe planul înclinat este parțial elastic, cu un coeficient de elasticitate de:

U = 0,2

3.1.4.3.2.5.

adâncimea penetrării pe planul înclinat și deformarea structurii de protecție dau un total de:

T = 0,2 m

3.1.4.3.2.6.

în planul înclinat nu pătrund alte componente ale tractorului.

3.1.4.3.3.

Programul informatic [BASIC (5)] pentru stabilirea caracteristicilor rostogolirii continue sau întrerupte a unui tractor cu ecartament îngust care se răstoarnă lateral cu o structură de protecție împotriva răsturnării, montată în partea din față, face parte din prezentul cod, cu exemplele 6.1-6.11.

3.1.5.   Metode de măsurare

3.1.5.1.   Distanțele orizontale dintre centrul de greutate și osia posterioară (L3) sau anterioară (L2)

Distanța dintre osiile posterioare și anterioare de pe ambele părți ale tractorului trebuie măsurată în scopul de a verifica dacă nu există unghi de virare.

Distanțele dintre centrul de greutate și osia posterioară (L3) sau din față (L2) trebuie să se calculeze pornind de la distribuirea masei tractorului între roțile posterioare și anterioare.

3.1.5.2.   Înălțimile roților posterioare (D3) și anterioare (D2)

Se măsoară distanța de la cel mai înalt punct al pneului până la planul solului (figura 6.5) și se utilizează aceeași metodă pentru pneurile anterioare și posterioare.

3.1.5.3.   Distanța orizontală dintre centrul de greutate și punctul de intersecție frontal al structurii de protecție (L6)

Se măsoară distanța dintre centrul de greutate și punctul de intersecție frontal al structurii de protecție (figurile 6.6.a, 6.6.b și 6.6.c). Dacă structura de protecție este situată în fața planului centrului de greutate, măsura înregistrată va fi indicată negativ (– L6).

3.1.5.4.   Lățimea structurii de protecție (B6)

Se măsoară distanța dintre punctele de impact din dreapta și din stânga ale celor două posturi verticale ale structurii.

Punctul de impact se definește prin planul tangent la structura de protecție care trece prin linia realizată de punctele exterioare superioare ale pneurilor anterioare și posterioare (figura 6.7).

3.1.5.5.   Înălțimea structurii de protecție (H6)

Se măsoară distanța verticală de la punctul de impact al structurii la planul solului.

3.1.5.6.   Înălțimea capotei (H7)

Se măsoară distanța verticală de la punctul de impact al capotei la planul solului.

Punctul de impact se definește prin planul tangent la capotă și la structura de protecție care trece prin punctele exterioare superioare ale pneului anterior (figura 6.7). Măsurarea se efectuează pe ambele părți ale capotei.

3.1.5.7.   Lățimea capotei (B7)

Se măsoară distanța dintre cele două puncte de impact al capotei, astfel cum s-a definit anterior.

3.1.5.8.   Distanța orizontală dintre centrul de greutate și muchia frontală a capotei (L7)

Se măsoară distanța de la punctul de impact al capotei, astfel cum s-a definit anterior, la centrul de greutate.

3.1.5.9.   Înălțimea pivotului osiei anterioare (H0)

Distanța verticală dintre centrul pivotului osiei anterioare și centrul osiei pneurilor anterioare (H01) trebuie inclusă în raportul tehnic al constructorului și verificată.

Se măsoară distanța verticală de la centrul osiei pneurilor anterioare la planul solului (H02) (figura 6.8).

Înălțimea pivotului osiei anterioare (H0) este suma celor două valori anterioare.

3.1.5.10.   Ecartamentul axei posterioare (S)

Se măsoară ecartamentul minim al axei posterioare prevăzute cu pneuri de cea mai mare mărime, astfel cum a fost specificat de către constructor (figura 6.9).

3.1.5.11.   Lățimea pneurilor de la roțile posterioare (B0)

Se măsoară distanța dintre planurile verticale exterioare și interioare ale unui pneu posterior în partea sa superioară (figura 6.9).

3.1.5.12.   Unghiul de oscilație al osiei anterioare (D0)

Unghiul cel mai mare definit de oscilația osiei anterioare de la poziția orizontală la deformarea maximă trebuie măsurat de ambele părți ale osiei, ținând cont de orice element care neutralizează șocurile care se găsește la capătul cursei. Trebuie utilizat unghiul maxim măsurat.

3.1.5.13.   Masa tractorului (M)

Masa tractorului trebuie stabilită în conformitate cu condițiile specificate la punctul 3.2.1.4.

3.2.   Condiții de testare a rezistenței structurilor de protecție, precum și a montării acestora pe tractoare

3.2.1.   Cerințe generale

3.2.1.1.   Scopul încercărilor

Încercările efectuate cu dispozitive speciale sunt destinate simulării sarcinilor preluate de către structura de protecție în caz de răsturnare a tractorului. Prin aceste încercări se poate observa rezistența structurii de protecție și a elementelor de fixare a acesteia pe tractor, precum și orice parte a tractorului care transmite sarcina de încercare.

3.2.1.2.   Metode de încercare

Încercările se pot realiza conform procedurii dinamice sau statice. Cele două metode sunt considerate echivalente.

3.2.1.3.   Dispoziții generale aplicabile pregătirii încercărilor

3.2.1.3.1.

Structura de protecție trebuie să fie conformă cu indicațiile producției în serie. Aceasta trebuie fixată, conform metodei recomandate de către constructor, la unul dintre tractoarele pentru care este concepută.

Notă: Nu este necesar un tractor complet pentru încercarea statică de rezistență; cu toate acestea, structura de protecție și părțile tractorului pe care este fixată această structură reprezintă o instalație funcțională, denumită în continuare „ansamblul”.

3.2.1.3.2.

Atât pentru încercarea statică, cât și pentru cea dinamică, tractorul, astfel cum a fost asamblat, (sau ansamblul) trebuie să fie echipat cu toate elementele producției de serie care pot avea o influență asupra rezistenței structurii de protecție sau care pot fi necesare pentru încercarea de rezistență.

Componentele care pot genera riscuri în spațiul liber trebuie, de asemenea, să fie prezente pe tractor (sau pe ansamblu) pentru a putea fi examinate, în scopul de a vedea dacă sunt întrunite cerințele condițiilor de acceptare de la punctul 3.2.3.

Toate componentele tractorului sau ale structurii de protecție, inclusiv structurile de protecție împotriva intemperiilor, trebuie să fie furnizate sau descrise în desene.

3.2.1.3.3.

Pentru încercările de rezistență, trebuie retrase toate panourile și componentele mobile nestructurale, astfel încât acestea să nu poată contribui la întărirea structurii de protecție.

3.2.1.3.4.

Ecartamentul trebuie reglat astfel încât, în măsura posibilului, structura de protecție să nu fie sprijinită de pneuri în timpul încercărilor de rezistență. Dacă aceste încercări sunt realizate conform procedurii statice, roțile pot fi demontate.

3.2.1.4.   Masa de referință a tractorului în timpul încercărilor de rezistență

Masa de referință M, utilizată în formulele pentru a calcula înălțimea de cădere a ciocanului pendul, energiile din timpul aplicării sarcinii și forțele de strivire, trebuie să fie cel puțin egală cu masa tractorului, fără accesoriile opționale, însă cu apa de răcire, lubrifianții, carburantul și utilajele plus structura de protecție. Nu se iau în considerare greutățile opționale din față sau din spate, lestul pneurilor, instrumentele și echipamentele montate sau orice component special.

3.2.2.   Încercări

3.2.2.1.   Succesiunea încercărilor

Fără a aduce atingere încercărilor suplimentare menționate la punctele 3.3.1.1.6, 3.3.1.1.7, 3.3.2.1.6 și 3.3.2.1.7, succesiunea încercărilor este următoarea:

1.

șoc (încercare dinamică) sau sarcină (încercare statică) în partea din spate a structurii

(a se vedea 3.3.1.1.1 și 3.3.2.1.1);

2.

încercare prin strivire în partea din spate (încercare dinamică sau statică)

(a se vedea 3.3.1.1.4 și 3.3.2.1.4);

3.

șoc (încercare dinamică) sau sarcină (încercare statică) în partea din față a structurii

(a se vedea 3.3.1.1.2 și 3.3.2.1.2);

4.

șoc (încercare dinamică) sau sarcină (încercare statică) în partea laterală a structurii

(a se vedea 3.3.1.1.3 și 3.3.2.1.3);

5.

strivire în partea din față a structurii (încercare dinamică sau statică)

(a se vedea 3.3.1.1.5 și 3.3.2.1.5).

3.2.2.2.   Cerințe generale

3.2.2.2.1.

În cazul în care unul sau mai multe elemente ale echipamentului de fixare a tractorului se strică sau se deplasează pe parcursul încercării, aceasta trebuie reluată.

3.2.2.2.2.

Nu se admit reparații sau reglaje ale tractorului sau ale structurii de protecție în cursul încercărilor.

3.2.2.2.3.

În timpul încercărilor, cutia de viteze a tractorului trebuie să fie în poziție neutră și frânele să nu fie utilizate.

3.2.2.2.4.

Dacă tractorul este echipat cu un sistem de suspensie între șasiu și roți, acesta trebuie blocat în cursul încercărilor.

3.2.2.2.5.

Latura aleasă pentru aplicarea primului șoc (încercare dinamică) sau pentru prima aplicare a sarcinii (încercare statică) pe partea din spate a structurii trebuie să fie cea care, după părerea autorităților responsabile de verificări, va avea drept rezultat aplicarea seriilor de șocuri sau de sarcini în cele mai defavorabile condiții pentru structură. Șocul sau sarcina în partea laterală și șocul sau sarcina în partea din spate trebuie să se aplice de o parte și de alta a planului longitudinal median al structurii de protecție. Șocul sau sarcina în partea din față trebuie să se aplice pe aceeași parte a planului median longitudinal al structurii de protecție ca și șocul sau sarcina în partea laterală.

3.2.3.   Condiții de acceptare

3.2.3.1.

O structură de protecție este considerată satisfăcătoare din punct de vedere al cerințelor privind rezistența, dacă îndeplinește următoarele condiții:

3.2.3.1.1.

după fiecare încercare parțială, trebuie să nu prezinte fisuri sau rupturi în sensul punctelor 3.3.1.2.1 sau 3.2.3.1.2. În cazul în care, pe durata uneia dintre încercări, apar fisuri sau rupturi importante, trebuie să se aplice o încercare suplimentară, în conformitate cu încercările dinamice sau statice, imediat după șocul sau strivirea care a determinat apariția acestor fisuri sau rupturi;

3.2.3.1.2.

în timpul încercărilor, altele decât încercarea de suprasarcină, nicio parte a structurii de protecție nu are voie să intre în spațiul liber, astfel cum a fost definit la punctul 1.6 din anexa I;

3.2.3.1.3.

în cursul încercărilor, altele decât încercarea de suprasarcină, toate părțile spațiului liber trebuie protejate de către structură, în conformitate cu punctele 3.3.1.2.2 și 3.3.2.2.2;

3.2.3.1.4.

în cursul încercărilor, structura de protecție nu trebuie să exercite niciun fel de tensiune asupra structurii scaunului;

3.2.3.1.5.

deformarea elastică, măsurată în conformitate cu punctele 3.3.1.2.3 și 3.3.2.2.3, trebuie să fie mai mică de 250 mm.

3.2.3.2.

Nu trebuie să existe accesorii care prezintă un pericol pentru conducător. Nu trebuie să existe accesorii sau elemente proeminente care pot răni conducătorul în caz de răsturnare a tractorului, nici accesorii sau elemente care îl pot bloca, prinzându-i gamba sau laba piciorului, de exemplu, ca urmare a deformării structurii.

3.2.4.   [nu se aplică]

3.2.5.   Aparatura și echipamentul pentru încercările dinamice

3.2.5.1.   Ciocanul pendul

3.2.5.1.1.

Un ciocan care acționează ca un pendul trebuie suspendat de două lanțuri sau cabluri cu pivoți situați la cel puțin 6 m deasupra solului. Trebuie să existe un mijloc de a regla separat înălțimea suspensiei ciocanului și unghiul dintre ciocan și lanțuri sau cabluri.

3.2.5.1.2.

Masa ciocanului pendul trebuie să fie de 2 000 ± 20 kg, excluzând masa lanțurilor sau cablurilor care nu trebuie să depășească 100 kg. Lungimea laturilor suprafeței de șoc trebuie să fie de 680 ± 20 mm (a se vedea figura 6.10). Ciocanul trebuie să fie construit astfel încât poziția centrului său de greutate să fie constantă și să coincidă cu centrul geometric al paralelipipedului.

3.2.5.1.3.

Paralelipipedul trebuie să fie legat la sistemul care îl trage în spate printr-un mecanism de eliberare instantanee conceput și situat astfel încât să lanseze ciocanul pendul fără să provoace oscilații ale paralelipipedului față de axul său orizontal perpendicular pe planul de oscilație al pendulului.

3.2.5.2.   Dispozitive de susținere a pendulului

Pivoții pendulului trebuie să fie fixați rigid astfel încât deplasarea lor în orice direcție să nu depășească 1 % din înălțimea de cădere.

3.2.5.3.   Cabluri de fixare

3.2.5.3.1.

Șinele de fixare, prezentând ecartamentul cerut și acoperind suprafața necesară pentru a permite fixarea tractorului în toate cazurile reprezentate (a se vedea figurile 6.11, 6.12 și 6.13), trebuie să fie fixate rigid de o bază rezistentă situată sub pendul.

3.2.5.3.2.

Tractorul trebuie fixat pe șine cu ajutorul unui cablu de oțel 6 × 19 cu toroane rotunde și miez de fibră, în conformitate cu standardul ISO 2408:2004 și cu un diametru nominal de 13 mm. Toroanele metalice trebuie să aibă o rezistență la rupere de 1 770 MPa.

3.2.5.3.3.

Pivotul central al unui tractor articulat trebuie să fie susținut și fixat la sol într-un mod adecvat pentru toate încercările. Pentru încercarea prin șoc în partea laterală, pivotul trebuie să fie susținut și de partea opusă șocului. Roțile anterioare și posterioare nu trebuie să fie neapărat aliniate, dacă acest lucru facilitează fixarea adecvată a cablurilor.

3.2.5.4.   Cala de roți și bârna

3.2.5.4.1.

O bârnă de lemn de esență moale cu secțiunea de 150 mm trebuie să caleze roțile în timpul încercărilor prin șoc (a se vedea figurile 6.11, 6.12 și 6.13).

3.2.5.4.2.

În timpul încercărilor prin șoc în partea laterală, la sol trebuie să fie fixată o bârnă de lemn de esență moale pentru a bloca janta roții pe partea opusă șocului (a se vedea figura 6.13).

3.2.5.5.   Cale și cabluri de fixare pentru tractoarele articulate

3.2.5.5.1.

Trebuie utilizate cale și cabluri de fixare suplimentare pentru tractoarele articulate. Acestea au drept scop să asigure, pentru secțiunea tractorului care poartă structura de protecție, o rigiditate echivalentă cu aceea a unui tractor nearticulat.

3.2.5.5.2.

Pentru încercările prin șoc și strivire, se furnizează detalii specifice suplimentare la punctul 3.3.1.1.

3.2.5.6.   Presiunea și deformarea pneurilor

3.2.5.6.1.

Pneurile tractorului nu trebuie să conțină lest lichid și trebuie umflate la presiunea indicată pentru muncile agricole de către fabricantul tractorului.

3.2.5.6.2.

Cablurile de fixare trebuie să fie întinse în fiecare caz în parte astfel încât pneurile să suporte o deformare egală cu 12 % din înălțimea peretelui lor (distanța dintre sol și cel mai inferior punct al jantei) înaintea tensionării cablurilor.

3.2.5.7.   Dispozitiv de strivire

Pe structura de protecție trebuie să poată fi exercitată o forță descendentă de către un dispozitiv, ilustrat în figura 6.14, prin intermediul unei bârne rigide cu o lățime de aproximativ 250 mm, legată de mecanismul de aplicare a sarcinii prin îmbinări universale. Sub osii trebuie prevăzute suporturi corespunzătoare, astfel încât pneurile tractorului să nu suporte forța de strivire.

3.2.5.8.   Aparatură de măsură

Sunt necesare următoarele instrumente de măsură:

3.2.5.8.1.

dispozitiv de măsură a deformării elastice (diferența dintre deformarea instantanee maximă și deformarea permanentă) (a se vedea figura 6.15);

3.2.5.8.2.

dispozitiv care să controleze dacă structura de protecție nu a intrat în spațiul liber și dacă aceasta a rămas în zona de protecție a structurii în timpul încercării (a se vedea punctul 3.3.2.2.2).

3.2.6.   Aparatură și echipament pentru încercările statice

3.2.6.1.   Dispozitivul de testare statică

3.2.6.1.1.

Dispozitivul de testare statică trebuie să fie conceput astfel încât să permită aplicarea unor lovituri sau a unor sarcini asupra structurii de protecție.

3.2.6.1.2.

Trebuie să se procedeze în așa fel încât sarcina să fie distribuită uniform și perpendicular pe direcția sarcinii, de-a lungul unei bârne cu o lungime egală cu unul dintre multiplii exacți ai lui 50, cuprinși între 250 și 700 mm. Dimensiunea verticală a extremității bârnei rigide trebuie să fie de 150 de milimetri. Marginile bârnei în contact cu structura de protecție trebuie să fie curbe, cu o rază maximă de 50 de milimetri.

3.2.6.1.3.

Suportul trebuie să poată fi adaptat la orice unghi în raport cu direcția sarcinii, pentru a putea urmări variațiile unghiulare ale suprafeței structurii care suportă sarcina pe măsură ce se deformează structura.

3.2.6.1.4.

Direcția forței (abatere față de orizontală și verticală):

la începutul încercării, cu sarcină zero: ± 2°;

în timpul încercării, sub sarcină: 10° deasupra și 20° sub orizontală. Aceste variații trebuie să fie reduse la minimum.

3.2.6.1.5.

Viteza de deformare trebuie să fie suficient de lentă, sub 5 mm/s, pentru ca sarcina să poată fi considerată în orice moment statică.

3.2.6.2.   Aparatură de măsură a energiei absorbite de structură

3.2.6.2.1.

Trebuie trasată curba forță/deformare pentru a determina energia absorbită de structură. Nu este necesară măsurarea forței și a deformării în punctul de aplicare al sarcinii pe structură; cu toate acestea, forța și deformarea trebuie să fie măsurate simultan și coliniar.

3.2.6.2.2.

Punctul de origine al măsurărilor deformării trebuie să fie ales astfel încât să se ia în considerare numai energia absorbită de către structură și/sau deformarea anumitor părți ale tractorului. Energia absorbită prin deformarea și/sau derapajul dispozitivului de fixare trebuie să nu fie luată în considerare.

3.2.6.3.   Mijloace de fixare a tractorului la sol

3.2.6.3.1.

Șinele de fixare, prezentând ecartamentul cerut și acoperind suprafața necesară pentru fixarea tractorului în toate cazurile ilustrate, trebuie să fie fixate rigid pe un soclu rezistent aflat în apropierea dispozitivului de testare.

3.2.6.3.2.

Tractorul trebuie să fie ancorat de șine prin orice mijloc adecvat (plăci, cale, cabluri, suporturi etc.), astfel încât să nu se poată mișca în timpul încercărilor. Imobilitatea tractorului trebuie verificată pe perioada desfășurării încercării, cu ajutorul dispozitivelor obișnuite de măsurare a lungimii.

Dacă tractorul se deplasează, trebuie reluată încercarea în totalitate, excepție făcând cazul în care sistemul de măsurare a deformării utilizat pentru trasarea curbei forță/deformare este cuplat la tractor.

3.2.6.4.   Dispozitiv de strivire

Pe structura de protecție trebuie să poată fi exercitată o forță descendentă de către un dispozitiv, ilustrat în figura 6.14, prin intermediul unei bârne rigide cu o lățime de aproximativ 250 mm, legată de mecanismul de aplicare a sarcinii prin îmbinări universale. Sub osii trebuie prevăzute suporturi corespunzătoare, astfel încât pneurile tractorului să nu suporte forța de strivire.

3.2.6.5.   Alte aparate de măsură

Sunt necesare, de asemenea, următoarele dispozitive de măsură:

3.2.6.5.1.

dispozitiv de măsură a deformării elastice (diferența dintre deformarea instantanee maximă și deformarea permanentă) (a se vedea figura 6.15);

3.2.6.5.2.

dispozitiv care să controleze dacă structura de protecție nu a intrat în spațiul liber și dacă aceasta a rămas în zona de protecție a structurii în timpul încercării (punctul 3.3.2.2.2).

3.3.   Proceduri de încercare

3.3.1.   Încercări dinamice

3.3.1.1.   Încercări prin șoc și strivire

3.3.1.1.1.    Șoc în partea din spate

3.3.1.1.1.1.

Poziția tractorului în raport cu ciocanul pendul trebuie să fie astfel încât acesta din urmă să lovească structura de protecție în momentul în care suprafața de impact precum și lanțurile sau cablurile de suspensie formează cu planul vertical un unghi A egal cu M/100 cu un maxim de 20°, cu excepția cazului în care, în punctul de contact, structura de protecție formează, în timpul deformării, un unghi mai mare față de verticală. În acest caz, trebuie ca suprafața de impact a ciocanului să fie ajustată cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, astfel încât să fie paralelă cu structura de protecție în punctul de impact, în momentul de deformare maximă, lanțurile sau cablurile de suspensie formând același unghi indicat mai sus.

Trebuie reglată înălțimea de suspensie a ciocanului și trebuie luate măsurile necesare pentru a împiedica ciocanul să se rotească în jurul punctului de impact.

Punctul de impact este acea parte a structurii de protecție care este probabil să atingă prima solul în cazul unei răsturnări a tractorului în spate, adică în mod normal pe latura superioară. Poziția centrului de greutate a pendulului este situată la 1/6 din lățimea vârfului structurii de protecție în interiorul unui plan vertical paralel cu planul median al tractorului care atinge extremitatea superioară a vârfului structurii de protecție.

Dacă structura este curbă sau proeminentă în acest punct, trebuie adăugate cale pentru ca șocul să aibă loc în acest punct, fără ca acest lucru să implice consolidarea structurii.

3.3.1.1.1.2.

Tractorul trebuie să fie fixat la sol cu ajutorul a patru cabluri, dispuse la fiecare dintre extremitățile celor două osii, în conformitate cu indicațiile din figura 6.11. Punctele de fixare față și spate trebuie să fie situate la o distanță care să permită cablurilor să formeze cu solul un unghi de sub 30°. În plus, punctele de fixare spate trebuie să fie plasate astfel încât punctul de convergență al celor două cabluri să fie situat în planul vertical în care se deplasează centrul de greutate al ciocanului pendulul.

Cablurile trebuie să fie tensionate astfel încât să supună pneurile deformărilor indicate la punctul 3.2.5.6.2. Atunci când cablurile sunt tensionate, bârna de calaj trebuie sprijinită în fața roților posterioare, apoi fixată pe sol.

3.3.1.1.1.3.

Dacă tractorul este articulat, punctul de articulare trebuie, în plus, să fie susținut printr-o bucată de lemn cu secțiunea de cel puțin 100 mm, care este ferm fixată la sol.

3.3.1.1.1.4.

Ciocanul pendul trebuie tras în spate astfel încât înălțimea centrului său de greutate să o depășească pe cea pe care o va avea în punctul de impact cu o valoare dată de una dintre următoarele două formule, care se alege în funcție de masa de referință a ansamblului supus încercărilor:

H = 25 + 0,07 M

pentru tractoarele cu o masă de referință mai mică de 2 000 kg;

H = 125 + 0,02 M

pentru tractoarele cu o masă de referință mai mare de 2 000 kg.

Se lasă apoi liber ciocanul pendul, iar acesta lovește structura de protecție.

3.3.1.1.1.5.

Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), trebuie aplicate aceleași formule.

3.3.1.1.2.    Șoc în partea din față

3.3.1.1.2.1.

Poziția tractorului în raport cu ciocanul pendul trebuie să fie astfel încât acesta din urmă să lovească structura de protecție în momentul în care suprafața de impact, precum și lanțurile sau cablurile de suspensie formează cu planul vertical un unghi A egal cu M/100 cu un maxim de 20°, cu excepția cazului în care, în punctul de contact, structura de protecție formează, în timpul deformării, un unghi mai mare față de verticală. În acest caz, trebuie ca suprafața de impact a ciocanului să fie ajustată cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, astfel încât să fie paralelă cu structura de protecție în punctul de impact, în momentul de deformare maximă, lanțurile sau cablurile de suspensie formând același unghi indicat mai sus.

Trebuie reglată înălțimea de suspensie a ciocanului pendul și trebuie luate măsurile necesare pentru a împiedica răsucirea pendulului în jurul punctului de impact.

Punctul de impact este acea parte a structurii de protecție care este probabil să atingă prima solul în cazul unei răsturnări laterale a tractorului în timp ce se mișcă în față, adică în mod normal latura superioară. Poziția centrului de greutate a ciocanului este situată la 1/6 din lățimea vârfului structurii de protecție în interiorul unui plan vertical paralel cu planul median al tractorului care atinge extremitatea superioară a vârfului structurii de protecție.

Dacă structura este curbă sau proeminentă în acest punct, trebuie adăugate cale pentru ca șocul să aibă loc în acest punct, fără ca acest lucru să implice consolidarea structurii.

3.3.1.1.2.2.

Tractorul trebuie să fie fixat la sol cu ajutorul a patru cabluri, dispuse fiecare la o extremitate a celor două osii, în conformitate cu indicațiile din figura 6.12. Punctele de fixare din față și din spate trebuie să fie situate la o distanță care să permită cablurilor să formeze cu solul un unghi de sub 30°. În plus, punctele de fixare din spate trebuie plasate astfel încât punctul de convergență al celor două cabluri să fie situat în planul vertical în care se deplasează centrul de greutate al ciocanului pendul.

Cablurile trebuie să fie tensionate astfel încât să supună pneurile deformărilor indicate la punctul 3.2.5.6.2. Atunci când cablurile sunt tensionate, bârna de calaj trebuie sprijinită în spatele roților posterioare, apoi fixată pe sol.

3.3.1.1.2.3.

Dacă tractorul este articulat, punctul de articulare trebuie, în plus, să fie susținut printr-o bucată de lemn cu secțiunea de cel puțin 100 mm, care este ferm fixată la sol.

3.3.1.1.2.4.

Ciocanul pendul trebuie tras în spate, astfel încât înălțimea centrului său de greutate să o depășească pe cea pe care o va avea în punctul de impact cu o valoare dată de una dintre următoarele două formule, care se alege în funcție de masa de referință a ansamblului supus încercărilor:

H = 25 + 0,07 M

pentru tractoarele cu o masă de referință mai mică de 2 000 kg;

H = 125 + 0,02 M

pentru tractoarele cu o masă de referință mai mare de 2 000 kg.

Se lasă apoi liber ciocanul pendul, iar acesta lovește structura de protecție.

3.3.1.1.2.5.

Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), înălțimea trebuie să fie cea mai mare dintre valorile obținute aplicând formula de mai sus și formula aleasă dintre cele de mai jos:

H = 2,165 × 10–8 M × L2

sau

H = 5,73 × 10–2I

3.3.1.1.3.    Șoc în partea laterală

3.3.1.1.3.1.

Poziția tractorului în raport cu ciocanul pendul trebuie să fie astfel încât acesta din urmă să lovească structura de protecție în momentul în care suprafața de impact, precum și lanțurile sau cablurile de suspensie sunt verticale, cu excepția cazului în care, în punctul de contact, structura de protecție formează, în timpul deformării, un unghi mai mic de 20° față de verticală. În acest caz, trebuie ca suprafața de impact a ciocanului pendul să fie ajustată cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, astfel încât să fie paralelă cu structura de protecție în punctul de impact, în momentul de deformare maximă, lanțurile sau cablurile de suspensie rămânând verticale în punctul de impact.

Trebuie reglată înălțimea de suspensie a ciocanului pendul și trebuie luate măsurile necesare pentru a-l împiedica să se rotească în jurul punctului de impact.

Punctul de impact trebuie să fie acea parte a structurii de protecție care este probabil să atingă prima solul în cazul unei răsturnări laterale a tractorului.

3.3.1.1.3.2.

Roțile tractorului situate pe partea șocului trebuie să fie fixate la sol cu ajutorul unor cabluri care trec pe deasupra extremităților corespunzătoare ale osiilor anterioare și posterioare. Cablurile trebuie să fie tensionate astfel încât să supună pneurile deformărilor indicate la punctul 3.2.5.6.2.

Atunci când cablurile sunt tensionate, bârna de calaj trebuie pusă pe sol, împinsă în pneurile situate pe latura opusă șocului, apoi fixată pe sol. Utilizarea a două bârne sau cale poate fi necesară în cazul în care marginile exterioare ale pneurilor anterioare și posterioare nu sunt situate în același plan vertical. În acest caz, cala trebuie plasată, în conformitate cu indicațiile din figura 6.13, contra jantei roții care suportă cea mai mare încărcătură situată în punctul opus celui de impact, sprijinită ferm de jantă, apoi fixată la baza acesteia. Cala trebuie să aibă o lungime care să-i permită să formeze un unghi de 30 ± 3° cu solul atunci când este sprijinită de jantă. În plus, dacă este posibil, grosimea acesteia trebuie să fie de 20 până la 25 de ori mai mică decât lungimea și de două până la trei ori mai mică decât lățimea. Forma extremității bârnelor trebuie să fie în conformitate cu planul de detaliu din figura 6.13.

3.3.1.1.3.3.

Dacă tractorul este articulat, punctul de articulare trebuie, în plus, sprijinit cu o bucată de lemn cu secțiunea de cel puțin 100 mm și susținut lateral de un dispozitiv asemănător calei sprijinite pe roata posterioară, ca la punctul 3.3.1.1.3.2. Punctul de articulare trebuie apoi fixat ferm la sol.

3.3.1.1.3.4.

Ciocanul pendul trebuie tras în spate astfel încât înălțimea centrului său de greutate să o depășească pe cea pe care o va avea în punctul de impact cu o valoare dată de una dintre următoarele două formule, care se alege în funcție de masa de referință a ansamblului supus încercărilor:

H = (25 + 0,20 M) (B6+B) / 2B

pentru tractoarele cu o masă de referință mai mică de 2 000 kg;

H = (125 + 0,15 M) (B6+B) / 2B

pentru tractoarele cu o masă de referință mai mare de 2 000 kg.

3.3.1.1.3.5.

Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), înălțimea trebuie să fie cel mai mare dintre rezultatele obținute prin formula de mai sus și cea de mai jos aplicabile:

H = 25 + 0,2 M

pentru tractoarele cu o masă de referință mai mică de 2 000 kg;

H = 125 + 0,15 M

pentru tractoarele cu o masă de referință mai mare de 2 000 kg.

Se lasă apoi liber ciocanul pendul, iar acesta lovește structura de protecție.

3.3.1.1.4.    Strivire în spate

Bârna trebuie plasată de-a lungul traversei (traverselor) celei mai înalte (celor mai înalte) situate în partea din față a structurii de protecție, iar rezultanta forțelor de strivire trebuie să se situeze în planul median al tractorului. Trebuie aplicată o forță Fv, după formula următoare:

Fv = 20 M

Această forță Fv trebuie menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări care poate fi percepută vizual a structurii de protecție.

Atunci când partea din spate a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire, trebuie aplicată această forță până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din spate a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare.

Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Forța de strivire Fv trebuie atunci aplicată din nou.

3.3.1.1.5.    Strivire în față

Bârna trebuie plasată de-a lungul traversei (traverselor) celei mai înalte (celor mai înalte) situate în partea din față a structurii de protecție, iar rezultanta forțelor de strivire trebuie să se situeze în planul median al tractorului. Trebuie aplicată o forță Fv, după formula următoare:

Fv = 20 M

Această forță Fv trebuie menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări care poate fi percepută vizual a structurii de protecție.

Atunci când partea din față a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire, trebuie aplicată această forță până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din față a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare.

Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Forța de strivire Fv trebuie atunci aplicată din nou.

3.3.1.1.6.    Încercări suplimentare prin șoc

În cazul apariției unor fisuri sau rupturi care nu pot fi considerate neglijabile în timpul unei încercări prin șoc, trebuie să se efectueze o a doua încercare similară, însă cu o înălțime de cădere de:

H’ = (H × 10-1) (12 + 4a) (1 + 2a )-1

imediat după încercările prin șoc care au produs apariția acestor rupturi sau fisuri, „a” fiind raportul dintre deformarea permanentă (Dp) și deformarea elastică (De):

a = Dp / De

astfel cum a fost măsurată la punctul de impact. Deformarea permanentă suplimentară cauzată de cel de-al doilea șoc nu trebuie să depășească 30 % din deformarea permanentă cauzată de primul șoc.

Pentru a putea efectua încercarea suplimentară, este necesară măsurarea deformării elastice pe durata tuturor încercărilor prin șoc.

3.3.1.1.7.    Încercări suplimentare prin strivire

În cazul în care, pe durata unei încercări prin strivire, apar fisuri sau rupturi importante, trebuie să se efectueze o a doua încercare de strivire, similară, însă cu o forță egală cu 1,2 Fv, imediat după încercările de strivire care au condus la apariția acestor fisuri sau rupturi.

3.3.1.2.   Măsurătorile de efectuat

3.3.1.2.1.    Rupturi și fisuri

După fiecare încercare, toate elementele structurale, îmbinările și dispozitivele de fixare trebuie să fie examinate vizual pentru a descoperi rupturile și fisurile; nu se iau în considerare eventualele fisuri mici la elementele fără importanță.

Nu se iau în considerare eventualele rupturi provocate de muchiile ciocanului.

3.3.1.2.2.    Spațiu liber

3.3.1.2.2.1.   Pătrunderea în spațiul liber

În timpul fiecărei încercări, trebuie să se verifice dacă vreo parte oarecare a structurii de protecție a pătruns în spațiul liber din jurul scaunului conducătorului, în conformitate cu definiția de la punctul 1.6.

În plus, spațiul liber trebuie să fie protejat de structura de protecție. În acest scop, trebuie să se considere ca fiind neprotejată de structură orice parte a acesteia care ar veni în contact cu solul dacă tractorul s-ar răsturna pe partea din care este aplicată sarcina de încercare. Pentru a estima aceasta, pneurile anterioare și posterioare, precum și ecartamentul trebuie să prezinte dimensiunile minime specificate de către constructor.

3.3.1.2.2.2.   Încercări ale elementului rigid din spate

Dacă tractorul este echipat cu o piesă rigidă, cu un carter sau cu orice element rigid plasat în spatele scaunului conducătorului, trebuie să se considere că acest element constituie un punct de sprijin în caz de răsturnare în spate sau pe lateral. Acest element rigid plasat în spatele scaunului conducătorului va trebui să poată suporta, fără a rupe sau a intra în spațiul liber, o forță descendentă Fi, după formula următoare:

Fi = 15 M

aplicată perpendicular pe vârful cadrului, în planul central al tractorului. Unghiul inițial al aplicării forței trebuie să fie de 40°, calculat pornind de la o paralelă la sol, astfel cum indică figura 6.16. Lățimea minimă a acestei piese rigide trebuie să fie de 500 mm (a se vedea figura 6.17).

În plus, aceasta trebuie să fie suficient de rigidă și ferm fixată în spatele tractorului.

3.3.1.2.3.    Deformarea elastică (sub șoc în partea laterală)

Deformarea elastică este măsurată la (810 + av) mm deasupra punctului de poziționare al scaunului, în planul vertical care trece prin punctul de impact. Această măsurătoare trebuie efectuată cu ajutorul unui aparat similar celui ilustrat în figura 6.15.

3.3.1.2.4.    Deformarea permanentă

Deformarea permanentă a structurii de protecție trebuie să se înregistreze după ultima încercare prin strivire. În acest scop, trebuie să se utilizeze, înaintea începerii încercării, poziția principalelor elemente ale structurii de protecție împotriva răsturnării în raport cu punctul index al scaunului.

3.3.2.   Încercări statice

3.3.2.1.   Încercări de sarcină și prin strivire

3.3.2.1.1.    Sarcina în spate

3.3.2.1.1.1.

Sarcina trebuie să se aplice orizontal, într-un plan vertical paralel cu planul median al tractorului.

Punctul de aplicare a sarcinii trebuie să fie acea parte a structurii de protecție împotriva răsturnării care este probabil să atingă prima solul în cazul unei răsturnări în spate a tractorului, adică în mod normal latura superioară. Planul vertical în care este aplicată sarcina trebuie să fie situat la o distanță egală cu 1/3 din lățimea exterioară a părții superioare a structurii, măsurată de la planul median.

Dacă structura este curbă sau proeminentă în acest punct, trebuie adăugate cale pentru a se putea aplica sarcina, fără ca acest lucru să implice o consolidare a structurii.

3.3.2.1.1.2.

Ansamblul trebuie să fie fixat la sol, în conformitate cu descrierea de la punctul 3.2.6.3.

3.3.2.1.1.3.

Energia absorbită de structura de protecție în cursul încercării trebuie să fie cel puțin egală cu:

Eil = 500 + 0,5 M

3.3.2.1.1.4.

Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), trebuie aplicată aceeași formulă.

3.3.2.1.2.    Sarcină în față

3.3.2.1.2.1.

Sarcina trebuie să se aplice orizontal, într-un plan vertical paralel cu planul median al tractorului și situat la o distanță de o treime din lățimea exterioară a părții superioare a structurii.

Punctul de aplicare a sarcinii trebuie să fie acea parte a structurii de protecție împotriva răsturnării care este probabil să atingă prima solul în cazul unei răsturnări laterale a tractorului în timp ce se mișcă în față, adică în mod normal latura superioară.

Dacă structura este curbă sau proeminentă în acest punct, trebuie adăugate cale pentru a se putea aplica sarcina, fără ca acest lucru să implice o consolidare a structurii.

3.3.2.1.2.2.

Ansamblul trebuie să fie fixat la sol, în conformitate cu descrierea de la punctul 3.2.6.3.

3.3.2.1.2.3.

Energia absorbită de structura de protecție în cursul încercării trebuie să fie cel puțin egală cu:

Eil = 500 + 0,5 M

3.3.2.1.2.4.

Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), energia trebuie să fie cea mai mare dintre valorile de mai sus sau oricare dintre următoarele, astfel cum au fost selectate:

Eil = 2,165 × 10–7M × L2

sau

Eil = 0,574 I

3.3.2.1.3.    Sarcina laterală

3.3.2.1.3.1.

Sarcina laterală trebuie să se aplice orizontal, într-un plan vertical perpendicular pe planul median al tractorului. Punctul de aplicare a sarcinii trebuie să fie acea parte a structurii de protecție împotriva răsturnării care este probabil să atingă prima solul în cazul unei răsturnări laterale a tractorului, adică în mod normal latura superioară.

3.3.2.1.3.2.

Ansamblul trebuie să fie fixat la sol, în conformitate cu descrierea de la punctul 3.2.6.3.

3.3.2.1.3.3.

Energia absorbită de structura de protecție în cursul încercării trebuie să fie cel puțin egală cu:

Eis = 1,75 M(B6+B) / 2B

3.3.2.1.3.4.

Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), energia trebuie să fie cea mai mare dintre valorile calculate cu formula de mai sus sau cu următoarea:

Eis = 1,75 M

3.3.2.1.4.    Strivire în spate

Toate dispozițiile sunt identice cu cele de la punctul 3.3.1.1.4.

3.3.2.1.5.    Strivire în față

Toate dispozițiile sunt identice cu cele de la punctul 3.3.1.1.5.

3.3.2.1.6.    Încercare suplimentară de suprasarcină (figurile 6.18-6.20)

Trebuie să se efectueze o încercare de suprasarcină în toate cazurile în care forța descrește cu mai mult de 3 % în timpul ultimelor 5 % din deformarea constatată atunci când energia cerută este absorbită de structură (a se vedea figura 6.19).

Încercarea de suprasarcină presupune creșterea treptată a sarcinii orizontale cu valori de câte 5 % din energia inițială cerută, până la un prag maxim de 20 % din energia adăugată (a se vedea figura 6.20).

Încercarea de suprasarcină este satisfăcătoare dacă, după fiecare creștere cu 5, 10 sau 15 % a energiei cerute, forța descrește cu mai puțin de 3 % pentru o creștere de 5 % și rămâne mai mare de 0,8 Fmax.

Încercarea de suprasarcină este satisfăcătoare dacă, după ce structura a absorbit 20 % din energia adăugată, forța este mai mare de 0,8 Fmax.

Fisurile sau rupturile suplimentare și/sau pătrunderea în spațiul liber sau absența protecției în această zonă ca urmare a unei deformări elastice sunt permise în timpul încercării de suprasarcină. Cu toate acestea, după ce sarcina a fost îndepărtată, structura nu trebuie să pătrundă în spațiul liber, care trebuie să fie protejat în întregime.

3.3.2.1.7.    Încercări suplimentare prin strivire

Dacă în cursul unei încercări prin strivire apar fisuri sau rupturi care nu pot fi neglijate, trebuie efectuată o a doua încercare prin strivire, similară, dar cu o forță de 1,2 Fv, imediat după încercarea prin strivire care a stat la originea fisurilor sau rupturilor respective.

3.3.2.2.   Măsurătorile de efectuat

3.3.2.2.1.    Rupturi și fisuri

După fiecare încercare, toate elementele structurale, îmbinările și dispozitivele de fixare trebuie să fie examinate vizual pentru a descoperi rupturile și fisurile; nu se iau în considerare eventualele fisuri mici la elementele fără importanță.

3.3.2.2.2.    Spațiu liber

3.3.2.2.2.1.   Pătrunderea în spațiul liber

În timpul fiecărei încercări, trebuie să se verifice dacă vreo parte oarecare a structurii de protecție a pătruns în spațiul liber, în conformitate cu definiția de la punctul 1.6 din anexa I.

În plus, spațiul liber trebuie să fie protejat de structura de protecție. În acest scop, trebuie să se considere ca fiind neprotejată de structură orice parte a acesteia care ar veni în contact cu solul dacă tractorul s-ar răsturna pe partea din care este aplicată sarcina de încercare. Pentru a estima aceasta, pneurile anterioare și posterioare, precum și ecartamentul trebuie să prezinte dimensiunile minime specificate de către constructor.

3.3.2.2.2.2.   Încercări ale elementului rigid din spate

Dacă tractorul este echipat cu o piesă rigidă, cu un carter sau cu orice element rigid plasat în spatele scaunului conducătorului, trebuie să se considere că acest element constituie un punct de sprijin în caz de răsturnare în spate sau pe lateral. Acest element rigid plasat în spatele scaunului conducătorului trebuie să poată suporta, fără a rupe sau a intra în spațiul liber, o forță descendentă Fi, după formula următoare:

Fi = 15 M

aplicată perpendicular pe vârful cadrului, în planul central al tractorului. Unghiul inițial al aplicării forței trebuie să fie de 40°, calculat pornind de la o paralelă la sol, astfel cum indică figura 6.16. Lățimea minimă a acestei piese rigide trebuie să fie de 500 mm (a se vedea figura 6.17).

În plus, aceasta trebuie să fie suficient de rigidă și ferm fixată în spatele tractorului.

3.3.2.2.3.    Deformarea elastică sub sarcină laterală

Deformarea elastică trebuie să fie măsurată la (810 + av) mm deasupra punctului index al scaunului, în planul vertical pe care este aplicată sarcina. Această măsurătoare trebuie efectuată cu ajutorul oricărui aparat similar celui ilustrat în figura 6.15.

3.3.2.2.4.    Deformarea permanentă

Deformarea permanentă a structurii de protecție trebuie să se înregistreze după ultima încercare prin strivire. În acest scop, trebuie să se înregistreze, înaintea începerii încercării, poziția principalelor elemente ale structurii de protecție împotriva răsturnării în raport cu punctul index al scaunului.

3.4.   Extinderea la alte modele de tractoare

3.4.1.   [nu se aplică]

3.4.2.   Extinderea tehnică

Când au loc modificări tehnice la tractor, structura de protecție sau metoda de fixare a structurii de protecție la tractor, stația de încercare care a efectuat încercarea inițială poate elibera un „raport de extindere tehnică” în cazul în care tractorul și structura de protecție au îndeplinit condițiile încercărilor preliminare de stabilitate laterală și de rostogolire discontinuă, astfel cum au fost definite la punctele 3.1.3 și 3.1.4, și dacă elementul rigid din spate, astfel cum a fost descris la punctul 3.3.1.2.2.2, când există, a fost testat în conformitate cu procedura descrisă la prezentul punct (cu excepția punctului 3.4.2.2.4) în următoarele cazuri:

3.4.2.1.   Extinderea rezultatelor încercării structurii la alte modele de tractoare

Încercările prin șoc sau de sarcină și prin strivire nu trebuie neapărat efectuate asupra fiecărui model de tractor, cu condiția ca structura de protecție și tractorul să îndeplinească condițiile menționate la punctele 3.4.2.1.1-3.4.2.1.5 de mai jos.

3.4.2.1.1.

Structura (inclusiv elementul rigid din spate) trebuie să fie identică cu cea testată.

3.4.2.1.2.

Energia necesară nu trebuie să depășească energia calculată pentru încercarea inițială cu mai mult de 5 %.

3.4.2.1.3.

Metoda de fixare și componentele tractorului pe care se realizează fixarea trebuie să fie identice.

3.4.2.1.4.

Toate componentele care pot servi drept suport pentru structura de protecție, cum ar fi aripile și capota, trebuie să fie identice.

3.4.2.1.5.

Poziția și dimensiunile critice ale scaunului din structura de protecție și poziția acesteia în funcție de tractor trebuie să fie astfel încât spațiul liber să rămână protejat de structura deformată pe durata tuturor încercărilor (verificarea trebuie efectuată utilizând aceeași referință a spațiului liber ca și în raportul încercării inițiale, și anume punctul de referință al scaunului sau punctul index al scaunului).

3.4.2.2.   Extinderea rezultatelor încercării structurii la modele modificate ale structurii de protecție

Această procedură trebuie urmată atunci când dispozițiile punctului 3.4.2.1 nu sunt îndeplinite, neputând fi utilizată atunci când metoda de fixare a structurii de protecție la tractor nu rămâne de același principiu (de exemplu suporturi de cauciuc înlocuite de un dispozitiv de suspensie):

3.4.2.2.1.

Modificările care nu afectează rezultatele încercării inițiale (de exemplu fixarea prin sudare a plăcii de montare a unui accesoriu într-un loc al structurii care nu este critic), adăugarea de scaune care au o poziție diferită a PIS în structura de protecție [sub rezerva verificării că noul (noile) spațiu (spații) liber(e) rămâne (rămân) protejat(e) de structura deformată pe durata tuturor încercărilor].

3.4.2.2.2.

Modificările care pot afecta rezultatele încercării inițiale fără a pune sub semnul întrebării acceptabilitatea structurii de protecție (de exemplu modificarea unei componente structurale, modificarea metodei de fixare a structurii de protecție la tractor). Se poate efectua o încercare de validare, ale cărui rezultate vor fi consemnate în cadrul raportului de extindere.

Se fixează următoarele limite pentru această extindere de tip:

3.4.2.2.2.1.

nu se pot accepta mai mult de cinci extinderi fără o încercare de validare;

3.4.2.2.2.2.

rezultatele încercării de validare vor fi acceptate pentru extindere dacă toate condițiile de acceptare ale codului sunt îndeplinite și:

dacă deformarea măsurată după fiecare încercare prin șoc nu prezintă față de deformarea măsurată după fiecare încercare prin șoc din cadrul raportului testului inițial o diferență mai mare de 7 % (în cazul încercărilor dinamice);

dacă forța măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul diverselor încercări de sarcină orizontală nu prezintă față de forța măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul încercării inițiale cu mai mult de 7 % și deformarea măsurată (6) atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul diverselor încercări de sarcină orizontală nu prezintă față de deformarea măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul raportului încercării inițiale cu mai mult de 7 % (în cazul încercărilor statice).

3.4.2.2.2.3.

Același raport de extindere poate include mai multe modificări ale unei structuri de protecție dacă acestea reprezintă opțiuni diferite ale aceleiași structuri de protecție, însă nu se poate accepta decât o încercare de validare pentru fiecare raport de extindere. Opțiunile care nu au fost testate trebuie descrise într-o secțiune specifică a raportului de extindere.

3.4.2.2.3.

Creșterea masei de referință declarată de constructor pentru o structură de protecție deja testată. Dacă constructorul dorește să păstreze același număr de omologare, este posibil să se elibereze un raport de extindere, după efectuarea unei încercări de validare (limitările la ± 7 % specificate la punctul 3.4.2.2.2.2 nu sunt aplicabile în acest caz).

3.4.2.2.4.

Modificarea elementului rigid din spate sau adăugarea unui nou element rigid în spate. Trebuie să se verifice dacă spațiul liber rămâne protejat de structura deformată pe durata tuturor fazelor încercării, luând în considerare elementul rigid din spate nou sau pe cel modificat. Trebuie să se efectueze o validare a elementului rigid din spate, sub forma încercării descrise la punctul 3.3.1.2.2.2 sau 3.3.2.2.2.2, iar rezultatele încercării vor fi consemnate în raportul de extindere.

3.5.   [nu se aplică]

3.6.   Funcționarea pe vreme rece a structurilor de protecție

3.6.1.   Dacă se pretinde că structura de protecție rezistă la friabilitatea cauzată de temperaturile scăzute, constructorul trebuie să dea detalii care trebuie incluse în raport.

3.6.2.   Cerințele și procedurile descrise mai jos au ca scop să consolideze și să ofere rezistență contra fracturilor datorate fragilizării la temperaturi reduse. Se sugerează că trebuie îndeplinite următoarele cerințe minime, referitoare la materialele utilizate, pentru a aprecia conformitatea structurii de protecție la temperaturi de funcționare reduse în acele țări care necesită această protecție suplimentară în cursul funcționării.

3.6.2.1.

Buloanele și piulițele utilizate pentru a fixa structura de protecție la tractor și pentru a conecta părțile structurale ale structurii de protecție trebuie să prezinte proprietăți corespunzătoare de rezistență la temperaturi reduse, iar aceste proprietăți trebuie controlate.

3.6.2.2.

Toți electrozii de sudură utilizați la fabricarea elementelor structurale și la fixarea tractorului trebuie să fie compatibili cu materialele utilizate pentru structura de protecție, astfel cum se indică la punctul 3.6.2.3 de mai jos.

3.6.2.3.

Materialele din oțel utilizate pentru elementele structurale ale structurii de protecție trebuie să fie supuse unui control de duritate sub forma unui nivel minim prescris de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V, în conformitate cu indicațiile din tabelul 6.1. Calitatea și clasa oțelului trebuie specificate în conformitate cu standardul ISO 630:1995.

Se consideră că oțelul cu o grosime brută de laminaj mai mică de 2,5 mm și cu un conținut de carbon mai mic de 0,2 % îndeplinește această cerință.

Elementele structurale ale structurii de protecție realizate din alte materiale decât oțelul trebuie să aibă o rezistență echivalentă la șocul la temperatură redusă.

3.6.2.4.

Atunci când se testează cerințele de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V, dimensiunea eprubetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dintre dimensiunile enumerate în tabelul 6.1 pe care o permite materialul.

3.6.2.5.

Încercările Charpy cu crestătură în V trebuie efectuate în conformitate cu procedura descrisă în ASTM A 370-1979, cu excepția dimensiunilor eprubetelor care trebuie să fie în conformitate cu dimensiunile date în tabelul 6.1.

3.6.2.6.

Utilizarea tipurilor de oțel calmat sau necalmat pentru care trebuie să se furnizeze o specificare corespunzătoare reprezintă o alternativă la această procedură. Calitatea și clasa oțelului trebuie specificate în conformitate cu standardul ISO 630:1995, Amd 1:2003.

3.6.2.7.

Eprubetele trebuie să fie prelevate longitudinal, din laminate plate, secțiuni tubulare sau structurale, înainte de formare sau de sudare, pentru a fi utilizate în structura de protecție. Eprubetele din secțiuni tubulare sau structurale trebuie prelevate din mijlocul părții cu dimensiunea cea mai mare și trebuie să nu includă suduri.

Tabelul 6.1

Nivel minim prescris de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V

Dimensiunea eprubetei

Energia la

Energia la

 

–30 °C

–20 °C

mm

J

J (8)

10 × 10 (7)

11

27,5

10 × 9

10

25

10 × 8

9,5

24

10 × 7,5 (7)

9,5

24

10 × 7

9

22,5

10 × 6,7

8,5

21

10 × 6

8

20

10 × 5 (7)

7,5

19

10 × 4

7

17,5

10 × 3,5

6

15

10 × 3

6

15

10 × 2,5 (7)

5,5

14

3.7.   [nu se aplică]

Figura 6.1

Spațiu liber

Figura 6.1.a

Vedere laterală

Secțiune transversală prin planul de referință

Image

Figura 6.1.b

Vedere din spate

Image

Figura 6.1.c

Vedere de deasupra

Image

1 —

Linia de referință

2 —

Punctul index al scaunului

3 —

Planul de referință

Figura 6.2

Spațiul liber pentru tractoarele cu scaun și volan reversibile

Image

Figura 6.3

Diagrama răsturnării pentru stabilirea caracteristicilor rostogolirii continue a unui tractor care se răstoarnă lateral cu o structură de protecție împotriva răsturnării, montată în partea din față

Image

Figura 6.4

Dispozitiv pentru testarea proprietăților împotriva răsturnării la o înclinare de 1/ 1,5

Image

Figura 6.5

Date necesare pentru a calcula răsturnarea unui tractor cu caracteristici ale rostogolirii triaxiale

Image

Figurile 6.6.a, 6.6.b și 6.6.c

Distanța orizontală dintre centrul de greutate și punctul de intersecție frontal al structurii de protecție (L6)

Image

Image

Image

Figura 6.7

Stabilirea punctelor de impact pentru măsurarea lățimii structurii de protecție (B6) și a înălțimii capotei (H7)

Image

Image

Image

Image

Figura 6.8

Înălțimea pivotului osiei anterioare (H0)

Image

Figura 6.9

Ecartamentul axei spate (S) și lățimea pneurilor de la roțile posterioare (B0)

Image

Figura 6.10

Ciocanul pendul și lanțurile sau cablurile sale de suspensie

Image

Figura 6.11

Exemplu de fixare a tractorului (șoc în partea din spate)

Image

Figura 6.12

Exemplu de fixare a tractorului (șoc în partea din față)

Image

Figura 6.13

Exemplu de fixare a tractorului (șoc în partea laterală)

Image

Figura 6.14

Exemplu de dispozitiv de strivire al tractorului

Image

Figura 6.15

Exemplu de aparatură de măsură a deformării elastice

Image

Figura 6.16

Linie de pământ simulată

Image

Figura 6.17

Lățimea minimă a elementului rigid din spate

Image

Figura 6.18

Curba forță/deformare

Încercarea de suprasarcină nu este necesară

Image

Figura 6.19

Curba forță/deformare

Încercarea de suprasarcină este necesară

Image

Figura 6.20

Diagrama forță/deformare

Încercarea de suprasarcină urmează să fie continuată

Image


(1)  Codul standard OCDE pentru testarea oficială a structurilor de protecție împotriva răsturnării, montate în partea din față a tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust.

(2)  Pentru extinderea rapoartelor de testare care au utilizat inițial punctul de referință al scaunului (PRS), măsurătorile necesare trebuie să se facă cu referință la PRS, în loc de PIS, iar utilizarea PRS trebuie să fie indicată în mod clar (a se vedea anexa 1).

(3)  Se reamintește utilizatorilor că punctul index al scaunului se stabilește în conformitate cu standardul ISO 5353 și este un punct fixat în raport cu tractorul care nu se mișcă atât timp cât scaunul este ajustat departe de poziția medie. În scopul stabilirii zonei de degajare, scaunul trebuie să fie reglat în poziția cea mai înaltă și cea mai în spate.»”

(4)  Codul standard OCDE pentru testarea oficială a structurilor de protecție împotriva răsturnării, montate în partea din față a tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust.

(5)  Programul și exemplele sunt disponibile pe site-ul web al OCDE.

(6)  Deformare permanentă + deformare elastică măsurate în punctul în care se obține nivelul de energie necesar.»”

(7)  Indică dimensiunea preferată. Dimensiunea eprubetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dimensiune preferată pe care o permite materialul.

(8)  Energia necesară la – 20 °C este egală cu 2,5 înmulțit cu valoarea specificată pentru – 30 °C. Alți factori afectează rezistența la energia de impact, și anume direcția laminajului, limita elasticității, orientarea granulozității și sudura. Acești factori trebuie luați în considerare atunci când se selecționează și se utilizează un tip de oțel.


ANEXA V

Modificări aduse Directivei 2000/25/CE

În anexa I, apendicele 4 punctul 1 secțiunea 2 din Directiva 2000/25/CE se înlocuiește cu următorul text:

„Secțiunea 2

Numărul directivei de bază urmat de litera A pentru etapa I, litera B pentru etapa II, litera C pentru etapa IIIA, litera D pentru etapa IIIB și litera E pentru etapa IV.”


ANEXA VI

Modificări aduse Directivei 2003/37/CE

Directiva 2003/37/CE se modifică după cum urmează:

1.

În anexa I, modelul A se modifică după cum urmează:

(a)

Punctul 2.4 se înlocuiește cu următorul text:

„2.4.

Masa (masele) maximă (maxime) remorcabilă (remorcabile) tehnic admisibilă (admisibile) (în funcție de tipul de cuplaj):

2.4.1.

Masa de remorcare fără frână: …

2.4.2.

Masa de remorcare cu frânare independentă: …

2.4.3.

Masa de remorcare frânată prin inerție: …

2.4.4.

Masă de remorcare cu frânare asistată (hidraulică sau pneumatică): …

2.4.5.

Masa (masele) totală (totale) admisă (admisibile) din punct de vedere tehnic a(le) ansamblului tractor-remorcă pentru fiecare configurație a frânării remorcii: …

2.4.6.

Amplasarea punctului de remorcare

2.4.6.1.

Înălțimea de la sol

2.4.6.1.1.

Înălțimea maximă: …

2.4.6.1.2.

Înălțimea minimă: …

2.4.6.2.

Distanța în raport cu planul vertical care trece prin axa osiei posterioare

2.4.6.2.1.

Maximă: …

2.4.6.2.2.

Minimă: …

2.4.6.3.

Sarcina verticală statică maximă/masa maximă tehnic admisă pe punctul de cuplare:

2.4.6.3.1.

al tractorului: …

2.4.6.3.2.

al semiremorcii (echipament remorcat interschimbabil) sau al remorcii cu osie centrală (echipament remorcat interschimbabil): …”

(b)

Punctul 2.7.2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.7.2.

Dimensiunile generale ale tractorului, incluzând unitatea de cuplare:

2.7.2.1.

Lungimea pentru circulația pe șosea (10):

 

maximă: …

 

minimă: …

2.7.2.2.

Lățimea pentru circulația pe șosea (11):

 

maximă: …

 

minimă: …

2.7.2.3.

Înălțimea pentru circulația pe șosea (12):

 

maximă: …

 

minimă: …

2.7.2.4.

Consolă față (13):

 

maximă: …

 

minimă: …

2.7.2.5.

Consolă spate (14):

 

maximă: …

 

minimă: …

2.7.2.6.

Garda la sol (15):

 

maximă: …

 

minimă: …”

2.

În anexa I modelul A, nota de subsol 15 se modifică după cum urmează: „Standard ISO 612/-6.8:1978”.

3.

În anexa II capitolul B, partea II.C se modifică după cum urmează:

(a)

În partea introductivă, expresia „test bulletin” („buletin de încercare”) se înlocuiește cu „test report” („raport de încercare”).

(Se referă doar la versiunea în limba engleză.)

(b)

Nota de subsol (*) se înlocuiește cu următorul text:

„(*)

Rapoartele de încercare trebuie să fie în conformitate cu Decizia C(2008) 128 a Consiliului OCDE din octombrie 2008. Echivalențele rapoartelor de încercare a sistemelor de ancorare pentru centurile de siguranță nu pot fi recunoscute decât dacă acestea au fost testate. Rapoartele de încercare în conformitate cu codurile Deciziei C(2000) 59 a Consiliului OCDE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia C(2005) 1 a Consiliului OCDE vor rămâne valabile. De la data transpunerii prezentei directive, noile rapoarte de încercare se vor baza pe noile versiuni ale codurilor.”


Top