EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 32010L0022
Commission Directive 2010/22/EU of 15 March 2010 amending, for the purposes of their adaptation to technical progress, Council Directives 80/720/EEC, 86/298/EEC, 86/415/EEC and 87/402/EEC and Directives 2000/25/EC and 2003/37/EC of the European Parliament and of the Council relating to the type-approval of agricultural or forestry tractors (Text with EEA relevance)
Directiva 2010/22/UE a Comisiei din 15 martie 2010 de modificare, în sensul adaptării la progresul tehnic, a Directivelor 80/720/CEE, 86/298/CEE, 86/415/CEE și 87/402/CEE ale Consiliului și a Directivelor 2000/25/CE și 2003/37/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere (Text cu relevanță pentru SEE)
Directiva 2010/22/UE a Comisiei din 15 martie 2010 de modificare, în sensul adaptării la progresul tehnic, a Directivelor 80/720/CEE, 86/298/CEE, 86/415/CEE și 87/402/CEE ale Consiliului și a Directivelor 2000/25/CE și 2003/37/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere (Text cu relevanță pentru SEE)
OJ L 91, 10.4.2010, p. 1–68
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
Special edition in Croatian: Chapter 13 Volume 040 P. 206 - 273
No longer in force, Date of end of validity: 31/12/2015; abrogat prin 32013R0167
10.4.2010 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 91/1 |
DIRECTIVA 2010/22/UE A COMISIEI
din 15 martie 2010
de modificare, în sensul adaptării la progresul tehnic, a Directivelor 80/720/CEE, 86/298/CEE, 86/415/CEE și 87/402/CEE ale Consiliului și a Directivelor 2000/25/CE și 2003/37/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Directiva 80/720/CEE a Consiliului din 24 iunie 1980 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la spațiul de manevră, la mijloacele de acces la postul de conducere, precum și la ușile și ferestrele tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (1), în special articolul 3,
având în vedere Directiva 86/298/CEE a Consiliului din 26 mai 1986 privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, montate în partea din spate a tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust (2), în special articolul 12,
având în vedere Directiva 86/415/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 cu privire la instalarea, amplasarea, funcționarea și identificarea comenzilor tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (3), în special articolul 4,
având în vedere Directiva 87/402/CEE a Consiliului din 25 iunie 1987 privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, montate în partea din față a tractoarelor agricole sau forestiere pe roți, cu ecartament îngust (4), în special articolul 11,
având în vedere Directiva 2000/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2000 privind măsurile care trebuie luate împotriva emisiei de poluanți gazoși și de pulberi provenind de la motoarele pentru tractoare agricole și forestiere și de modificare a Directivei 74/150/CEE a Consiliului (5), în special articolul 7,
având în vedere Directiva 2003/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere, a remorcilor acestora și a echipamentului remorcat interschimbabil, împreună cu sistemele, componentele și unitățile lor tehnice separate și de abrogare a Directivei 74/150/CEE (6), în special articolul 19 alineatul (1) literele (a) și (b),
întrucât:
(1) |
În ceea ce privește Directiva 80/720/CEE, este necesar să se clarifice care dintre ferestre pot fi considerate ca ieșiri de urgență. |
(2) |
În ceea ce privește Directiva 86/415/CEE, pentru a crește gradul de siguranță al tractoarelor, este adecvat a se preciza cerințele de siguranță pentru comenzile exterioare ale prizei de forță. |
(3) |
În ceea ce privește Directiva 86/415/CEE, folosirea pictogramelor în conformitate cu standardele ISO 3767-1:1996 și ISO 3767-2:1996 ca simboluri pentru comenzi ar trebui permisă în vederea adaptării standardelor comunitare la standardele aplicate la nivel mondial pentru comenzile de tractoare agricole și forestiere pe roți. |
(4) |
În ceea ce privește Directiva 2000/25/CE, anumite indicații suplimentare trebuie specificate pentru a se conforma introducerii limitelor de emisii pentru noile etape (IIIA, IIIB și IV) introduse prin Directiva 2005/13/CE a Comisiei (7). |
(5) |
În ceea ce privește Directiva 2003/37/CE, ar trebui să se prevadă, din motive de claritate, o formulare mai precisă pentru unele puncte din documentele informative. |
(6) |
În ceea ce privește Directivele 2003/37/CE, 86/298/CEE și 87/402/CEE, având în vedere că Decizia OCDE C(2005) 1 a Consiliului OCDE a fost modificată ultima dată prin Decizia C(2008) 128 din octombrie 2008, este necesară actualizarea referințelor la codurile OCDE. Din motive de claritate juridică, este necesar să se includă textele relevante ale acestor documente OCDE în directive. |
(7) |
Directivele 80/720/CEE, 86/298/CEE, 86/415/CEE, 87/402/CEE, 2000/25/CE și 2003/37/CE ar trebui modificate în consecință. |
(8) |
Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul comitetului instituit prin articolul 20 alineatul (1) din Directiva 2003/37/CE, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Modificări ale Directivei 80/720/CEE
Directiva 80/720/CEE se modifică în conformitate cu anexa I la prezenta directivă.
Articolul 2
Modificare a Directivei 86/298/CEE
Directiva 86/298/CEE se modifică în conformitate cu anexa II la prezenta directivă.
Articolul 3
Modificare a Directivei 86/415/CEE
Directiva 86/415/CEE se modifică în conformitate cu anexa III la prezenta directivă.
Articolul 4
Modificare a Directivei 87/402/CEE
Directiva 87/402/CEE se modifică în conformitate cu anexa IV la prezenta directivă.
Articolul 5
Modificare a Directivei 2000/25/CE
Directiva 2000/25/CE se modifică în conformitate cu anexa V la prezenta directivă.
Articolul 6
Modificarea Directivei 2003/37/CE
Directiva 2003/37/CE se modifică după cum urmează:
1. |
La articolul 12 alineatul (4), expresia „test bulletin” („buletin de încercare”) este înlocuită cu „test report” („raport de încercare”). (Se referă doar la versiunea în limba engleză.) |
2. |
Anexele I și II se modifică în conformitate cu anexa VI la prezenta directivă. |
Articolul 7
Transpunere
(1) Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 aprilie 2011. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte.
Statele membre aplică dispozițiile respective începând cu 1 mai 2011, cu excepția articolului 5, pe care statele membre îl aplică de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 8
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 9
Destinatarii
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 15 martie 2010.
Pentru Comisie
Președintele
José Manuel BARROSO
(1) JO L 194, 28.7.1980, p. 1.
(2) JO L 186, 8.7.1986, p. 26.
(3) JO L 240, 26.8.1986, p. 1.
(5) JO L 173, 12.7.2000, p. 1.
ANEXA I
Modificări ale Directivei 80/720/CEE
Anexa I la Directiva 80/720/CEE se modifică după cum urmează:
1. |
Punctul III.4 se elimină. |
2. |
La punctul III.5 se adaugă următorul paragraf: „Orice fereastră cu dimensiune suficient de mare poate fi considerată ca ieșire de urgență în cazul în care este realizată din geam casabil și poate fi spartă cu ajutorul unui instrument prevăzut în acest scop în cabină. Geamul menționat în apendicele 3, 4, 5, 6 și 7 din anexa III B la Directiva 89/173/CEE a Consiliului (1) nu este considerat a fi geam casabil în sensul prezentei directive. |
ANEXA II
Modificări ale Directivei 86/298/CEE
Directiva 86/298/CEE se modifică după cum urmează:
1. |
La anexa I, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:
|
2. |
Anexa II se înlocuiește cu următorul text: „ANEXA II Cerințe tehnice Cerințele tehnice necesare omologării CE de tip a structurilor de protecție în caz de răsturnare, montate în partea posterioară a tractoarelor agricole sau forestiere pe roți cu ecartament îngust, sunt cele stabilite la punctul 3 din Codul 7 al Deciziei C(2008) 128 a OCDE din octombrie 2008, cu excepția punctelor 3.1.4 (Buletin de încercări), 3.3.1 (Extensii administrative), 3.4 (Marcare) și 3.6 (Performanțele ancorărilor centurii de siguranță), redactate după cum urmează: «3. REGLEMENTĂRI ȘI DIRECȚII 3.1. Condiții de încercare a rezistenței structurilor de protecție, precum și a montării acestora pe tractoare 3.1.1. Cerințe generale 3.1.1.1. Încercările efectuate cu dispozitive speciale sunt destinate simulării sarcinilor suportate de structura de protecție în caz de răsturnare a tractorului. Prin aceste încercări se poate observa rezistența structurii de protecție și a elementelor de fixare a acesteia pe tractor, precum și orice părți ale tractorului care transmit sarcina de încercare. 3.1.1.2. Încercările se pot realiza conform procedurii dinamice sau procedurii statice. Cele două metode sunt considerate echivalente. 3.1.1.3.
3.1.1.4. Masa de referință M, utilizată în formulele pentru a calcula înălțimea de cădere a ciocanului pendul, energiile din timpul aplicării sarcinii și forțele de strivire, trebuie să fie cel puțin egală cu masa tractorului, fără accesoriile opționale, însă cu lichidul de răcire, lubrifianții, carburantul și utilajele, plus structura de protecție. Nu se iau în considerare greutățile opționale anterioare sau posterioare, lestul pneurilor, instrumentele și echipamentele montate sau orice componente speciale. 3.1.2. Încercări 3.1.2.1. Fără a aduce atingere încercărilor suplimentare menționate la punctele 3.2.1.1.6, 3.2.1.1.7, 3.2.2.1.6 și 3.2.2.1.7, succesiunea încercărilor este următoarea:
3.1.2.2.
3.1.3. Condiții de acceptare
3.1.4 [nu se aplică] 3.1.5. Aparatura și echipamentul pentru încercările dinamice 3.1.5.1.
3.1.5.2. Pivoții pendulului trebuie să fie fixați rigid, astfel încât deplasarea lor în orice direcție să nu depășească 1 % din înălțimea de cădere. 3.1.5.3.
3.1.5.4.
3.1.5.5.
3.1.5.6.
3.1.5.7. Un dispozitiv, ilustrat în figura 7.7, trebuie să poată exercita o forță descendentă pe structura de protecție, prin intermediul unei bârne rigide cu o lățime de aproximativ 250 mm, atașată la mecanismul de aplicare a sarcinii prin îmbinări universale. Trebuie prevăzute suporturi corespunzătoare sub osii, astfel încât pneurile tractorului să nu suporte forța de strivire. 3.1.5.8. Sunt necesare următoarele instrumente de măsură:
3.1.6. Aparatură și echipament pentru încercările statice 3.1.6.1.
3.1.6.2.
3.1.6.3.
3.1.6.4. Un dispozitiv, ilustrat în figura 7.7, trebuie să poată exercita o forță descendentă pe structura de protecție, prin intermediul unei bârne rigide cu o lățime de aproximativ 250 mm, atașată la mecanismul de aplicare a sarcinii prin îmbinări universale. Trebuie prevăzute suporturi corespunzătoare sub osii, astfel încât pneurile tractorului să nu suporte forța de strivire. 3.1.6.5. Sunt necesare, de asemenea, următoarele instrumente de măsură:
3.2. Proceduri de încercare 3.2.1. Încercări dinamice 3.2.1.1. 3.2.1.1.1.
3.2.1.1.2.
3.2.1.1.3.
3.2.1.1.4. Bârna trebuie plasată pe traversa (traversele) cea (cele) mai înaltă (înalte) situată (situate) în partea din spate a structurii de protecție, iar rezultanta forțelor de strivire trebuie să se situeze în planul median al tractorului. Se aplică o forță Fv după următoarea formulă: Fv = 20 M Forța Fv trebuie menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări care poate fi percepută vizual a structurii de protecție. Atunci când partea din spate a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire, trebuie aplicată această forță până când acoperișul va fi atât de deformat încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din spate a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare. Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Forța de strivire Fv trebuie atunci aplicată din nou. 3.2.1.1.5. Bârna trebuie plasată de-a lungul traversei (traverselor) celei (celor) mai înalte situate în partea din față a structurii de protecție, iar rezultanta forțelor de strivire trebuie să se situeze în planul median al tractorului. Se aplică o forță Fv, după următoarea formulă: Fv = 20 M Forța Fv trebuie menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări care poate fi percepută vizual a structurii de protecție. Atunci când partea din față a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire, trebuie aplicată această forță până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din față a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare. Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Forța de strivire Fv trebuie atunci aplicată din nou. 3.2.1.1.6. În cazul apariției unor fisuri sau rupturi care nu pot fi considerate neglijabile în timpul unei încercări prin șoc, trebuie să se efectueze o a doua încercare similară, însă cu o înălțime de cădere de: H’ = (H × 10–1) (12 + 4a) (1 + 2a)–1 imediat după încercările prin șoc care au produs apariția acestor rupturi sau fisuri, „a” fiind raportul dintre deformarea permanentă (Dp) și deformarea elastică (De): a = Dp / De astfel cum au fost măsurate la punctul de impact. Deformarea permanentă suplimentară cauzată de cel de-al doilea șoc nu trebuie să depășească 30 % din deformarea permanentă cauzată de primul șoc. Pentru a putea efectua încercarea suplimentară, este necesară măsurarea deformării elastice pe durata tuturor încercărilor prin șoc. 3.2.1.1.7. În cazul în care, pe durata unei încercări prin strivire, apar fisuri sau rupturi importante, trebuie să se efectueze o a doua încercare similară prin strivire, însă cu o forță egală cu 1,2 Fv, imediat după încercările prin strivire care au condus la apariția acestor fisuri sau rupturi. 3.2.1.2. 3.2.1.2.1. După fiecare încercare, toate elementele structurale, îmbinările și dispozitivele de fixare trebuie să fie examinate vizual pentru a descoperi rupturile și fisurile; nu se iau în considerare eventualele fisuri mici la elementele fără importanță. Nu se iau în considerare eventualele rupturi provocate de muchiile ciocanului. 3.2.1.2.2. În timpul fiecărei încercări, trebuie să se verifice dacă vreo parte oarecare a structurii de protecție a pătruns în spațiul liber din jurul scaunului conducătorului, în conformitate cu definiția de la punctul 1.6. În plus, spațiul liber trebuie să fie protejat de structura de protecție. În acest scop, trebuie să se considere ca fiind neprotejată de structură orice parte a acesteia care ar veni în contact cu solul dacă tractorul s-ar răsturna pe partea din care este aplicată sarcina de încercare. Pentru a estima aceasta, pneurile anterioare și posterioare, precum și ecartamentul trebuie să prezinte dimensiunile minime specificate de către constructor. 3.2.1.2.3. Deformarea elastică trebuie să fie măsurată la (810 + av) mm deasupra punctului index al scaunului, în planul vertical pe care este aplicată sarcina. Această măsurătoare poate fi efectuată cu ajutorul oricărui aparat similar celui ilustrat în figura 7.8. 3.2.1.2.4. Deformarea permanentă a structurii de protecție trebuie să se înregistreze după ultima încercare prin strivire. În acest scop, trebuie să se utilizeze, înaintea începerii încercării, poziția principalelor elemente ale structurii de protecție împotriva răsturnării în raport cu punctul index al scaunului. 3.2.2. Încercări statice 3.2.2.1. 3.2.2.1.1.
3.2.2.1.2.
3.2.2.1.3.
3.2.2.1.4. Toate dispozițiile sunt identice cu cele de la punctul 3.2.1.1.4. 3.2.2.1.5. Toate dispozițiile sunt identice cu cele de la punctul 3.2.1.1.5. 3.2.2.1.6. Trebuie să se efectueze o încercare de suprasarcină în toate cazurile în care forța descrește cu mai mult de 3 % în timpul ultimului procent de 5 % din deformarea constatată atunci când energia cerută este absorbită de structură (a se vedea figura 7.10). Încercarea de suprasarcină presupune creșterea treptată a sarcinii orizontale cu valori succesive de câte 5 % din energia inițială cerută până la un prag maxim de 20 % din energia adăugată (a se vedea figura 7.11). Încercarea de suprasarcină este satisfăcătoare dacă, după fiecare creștere cu 5, 10 sau 15 % a energiei cerute, forța descrește cu mai puțin de 3 % pentru o creștere de 5 % și rămâne mai mare de 0,8 Fmax. Încercarea de suprasarcină este satisfăcătoare dacă, după ce structura a absorbit 20 % din energia adăugată, forța este mai mare de 0,8 Fmax. Fisurile sau rupturile suplimentare și/sau pătrunderea în spațiul liber sau absența protecției în acest spațiu ca urmare a unei deformări elastice sunt permise în timpul încercării de suprasarcină. Cu toate acestea, după ce sarcina a fost îndepărtată, structura nu trebuie să pătrundă în spațiul liber, iar spațiul liber trebuie să fie protejat în întregime. 3.2.2.1.7. Dacă în cursul unei încercări prin strivire apar fisuri sau rupturi care nu pot fi neglijate, trebuie efectuată o a doua încercare similară prin strivire, dar cu o forță de 1,2 Fv, imediat după încercarea de strivire care a stat la originea fisurilor sau rupturilor respective. 3.2.2.2. 3.2.2.2.1. După fiecare încercare, toate elementele structurale, îmbinările și dispozitivele de fixare trebuie să fie examinate vizual pentru a descoperi rupturile și fisurile; nu se iau în considerare eventualele fisuri mici prezente la elementele fără importanță. 3.2.2.2.2. În timpul fiecărei încercări, trebuie să se verifice dacă vreo parte oarecare a structurii de protecție a pătruns în spațiul liber, în conformitate cu definiția de la punctul 1.6 din anexa I. În plus, este examinată structura de protecție pentru a verifica dacă vreo parte a spațiului liber nu mai este protejată de structură. În acest scop, se consideră în afara protecției structurii de protecție împotriva răsturnării orice parte din acest spațiu care ar veni în contact cu solul în cazul în care tractorul s-ar răsturna pe partea unde s-a aplicat șocul. În acest scop, se presupune că pneurile anterioare și posterioare, precum și ecartamentul prezintă dimensiunile minime specificate de către constructor. 3.2.2.2.3. Deformarea elastică trebuie să fie măsurată la (810 + av) mm deasupra punctului index al scaunului, în planul vertical pe care este aplicată sarcina. Această măsurătoare poate fi efectuată cu ajutorul oricărui aparat similar celui ilustrat în figura 7.8. 3.2.2.2.4. Deformarea permanentă a structurii de protecție trebuie să se înregistreze după ultima încercare prin strivire. În acest scop, trebuie să se utilizeze, înainte de debutul încercării, poziția principalelor elemente ale structurii de protecție împotriva răsturnării în raport cu punctul index al scaunului. Extinderea la alte modele de tractoare 3.3.1 [nu se aplică] 3.3.2. Extinderea tehnică Când au loc modificări tehnice la tractor, structura de protecție sau metoda de fixare a structurii de protecție la tractor, stația de încercare care a efectuat încercarea inițială poate elibera un „raport de extindere tehnică” în următoarele cazuri: 3.3.2.1. Încercările prin șoc sau de sarcină și prin strivire nu trebuie neapărat efectuate asupra fiecărui model de tractor, cu condiția ca structura de protecție și tractorul să îndeplinească condițiile menționate la punctele 3.3.2.1.1-3.3.2.1.5 de mai jos.
3.3.2.2. Această procedură trebuie urmată atunci când dispozițiile punctului 3.3.2.1 nu sunt îndeplinite. Ea nu se poate utiliza atunci când principiul metodei de fixare a structurii de protecție la tractor se modifică (de exemplu, suporturi de cauciuc înlocuite cu un dispozitiv de suspensie):
3.4 [nu se aplică] 3.5. Funcționarea pe vreme rece a structurilor de protecție
3.6 [nu se aplică] Figura 7.1 Spațiul liber
Figura 7.1.c Văzută de sus
Figura 7.2.a Spațiul liber pentru tractoare cu post de conducere reversibil: structură cu două lonjeroane
Figura 7.2.b Spațiul liber pentru tractoare cu post de conducere reversibil: celelalte tipuri de structuri de protecție împotriva răsturnării
Figura 7.3 Ciocanul pendul și lanțurile sau cablurile sale de suspensie
Figura 7.4 Exemplu de fixare a tractorului (impact în partea din spate)
Figura 7.5 Exemplu de fixare a tractorului (impact în partea din față)
Figura 7.6 Exemplu de fixare a tractorului (impact lateral)
Figura 7.7 Exemplu de dispozitiv de strivire al tractorului
Figura 7.8 Exemplu de aparatură de măsură a deformării elastice
Figura 7.9 Curba forță/deformare Testarea de suprasarcină nu este necesară
Figura 7.10 Curba forță/deformare Testarea de suprasarcină este necesară
Figura 7.11 Curba forță/deformare Testarea de suprasarcină urmează să fie continuată
|
(1) Codul standard OCDE pentru testarea oficială a structurilor de protecție împotriva răsturnării, montate în partea din spate a tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust.
(2) Pentru extinderea rapoartelor de testare care au utilizat inițial punctul de referință al scaunului (PRS), măsurătorile necesare trebuie să se facă cu referință la PRS, în loc de PIS, iar utilizarea PRS trebuie să fie indicată în mod clar (a se vedea anexa 1).
(3) Se reamintește utilizatorilor că punctul index al scaunului se stabilește în conformitate cu standardul ISO 5353 și este un punct fixat în raport cu tractorul care nu se mișcă atunci când scaunul este ajustat în altă poziție decât poziția medie. În scopul stabilirii spațiului liber, scaunul trebuie să fie reglat în poziția cea mai înaltă și cea mai în spate.» ”
(4) Deformare permanentă + deformare elastică măsurate în punctul în care se obține nivelul de energie necesar.»”
(5) Indică dimensiunea preferată. Dimensiunea eprubetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dimensiune preferată pe care o permite materialul.
(6) Energia necesară la – 20 °C este egală cu 2,5 înmulțit cu valoarea specificată pentru – 30 °C. Alți factori afectează rezistența la energia de impact, și anume direcția laminajului, limita elasticității, orientarea granulozității și sudura. Acești factori trebuie luați în considerare atunci când se selecționează și se utilizează un tip de oțel.
ANEXA III
Modificări ale Directivei 86/415/CEE
Directiva 86/415/CEE se modifică după cum urmează:
1. |
Anexa II se modifică după cum urmează:
|
2. |
Anexa III se modifică după cum urmează:
|
ANEXA IV
Modificări ale Directivei 87/402/CEE
Directiva 87/402/CEE se modifică după cum urmează:
1. |
La anexa I, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:
|
2. |
Anexa II se înlocuiește cu următorul text: „ANEXA II Cerințe tehnice Cerințele tehnice necesare omologării CE de tip a structurilor de protecție împotriva răsturnării, montate în partea din față a scaunului conducătorului pe tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust, sunt cele stabilite la punctul 3 din Codul 6 (4) al Deciziei C(2008) 128 a OCDE din octombrie 2008, cu excepția punctelor 3.2.4 (Raport de încercare), 3.4.1 (Extindere administrativă), 3.5 (Identificare) și 3.7 (Performanțele ancorărilor centurii de siguranță), redactate după cum urmează: «3. REGLEMENTĂRI ȘI DIRECȚII 3.1. Condiții prealabile pentru încercările de rezistență 3.1.1. Finalizarea a două încercări preliminare Structura de protecție poate fi supusă încercărilor de rezistență doar dacă atât încercarea de stabilitate laterală, cât și cea de rostogolire discontinuă au fost finalizate în mod satisfăcător (a se vedea diagrama răsturnării, ca în figura 6.3). 3.1.2. Pregătirea pentru încercările preliminare
3.1.3. Încercarea de stabilitate laterală
3.1.4. Încercarea de rostogolire discontinuă 3.1.4.1. Încercarea de rostogolire discontinuă are scopul de a verifica dacă un dispozitiv, fixat la tractor și destinat protecției conducătorului, este în măsură să împiedice în mod eficient tractorul să se rostogolească în cazul unei răsturnări laterale pe o pantă cu înclinare de 1/1,5 (figura 6.4). Rostogolirea discontinuă poate fi demonstrată prin una dintre cele două metode descrise la punctele 3.1.4.2 și 3.1.4.3. 3.1.4.2.
3.1.4.3.
3.1.5. Metode de măsurare 3.1.5.1. Distanța dintre osiile posterioare și anterioare de pe ambele părți ale tractorului trebuie măsurată în scopul de a verifica dacă nu există unghi de virare. Distanțele dintre centrul de greutate și osia posterioară (L3) sau din față (L2) trebuie să se calculeze pornind de la distribuirea masei tractorului între roțile posterioare și anterioare. 3.1.5.2. Se măsoară distanța de la cel mai înalt punct al pneului până la planul solului (figura 6.5) și se utilizează aceeași metodă pentru pneurile anterioare și posterioare. 3.1.5.3. Se măsoară distanța dintre centrul de greutate și punctul de intersecție frontal al structurii de protecție (figurile 6.6.a, 6.6.b și 6.6.c). Dacă structura de protecție este situată în fața planului centrului de greutate, măsura înregistrată va fi indicată negativ (– L6). 3.1.5.4. Se măsoară distanța dintre punctele de impact din dreapta și din stânga ale celor două posturi verticale ale structurii. Punctul de impact se definește prin planul tangent la structura de protecție care trece prin linia realizată de punctele exterioare superioare ale pneurilor anterioare și posterioare (figura 6.7). 3.1.5.5. Se măsoară distanța verticală de la punctul de impact al structurii la planul solului. 3.1.5.6. Se măsoară distanța verticală de la punctul de impact al capotei la planul solului. Punctul de impact se definește prin planul tangent la capotă și la structura de protecție care trece prin punctele exterioare superioare ale pneului anterior (figura 6.7). Măsurarea se efectuează pe ambele părți ale capotei. 3.1.5.7. Se măsoară distanța dintre cele două puncte de impact al capotei, astfel cum s-a definit anterior. 3.1.5.8. Se măsoară distanța de la punctul de impact al capotei, astfel cum s-a definit anterior, la centrul de greutate. 3.1.5.9. Distanța verticală dintre centrul pivotului osiei anterioare și centrul osiei pneurilor anterioare (H01) trebuie inclusă în raportul tehnic al constructorului și verificată. Se măsoară distanța verticală de la centrul osiei pneurilor anterioare la planul solului (H02) (figura 6.8). Înălțimea pivotului osiei anterioare (H0) este suma celor două valori anterioare. 3.1.5.10. Se măsoară ecartamentul minim al axei posterioare prevăzute cu pneuri de cea mai mare mărime, astfel cum a fost specificat de către constructor (figura 6.9). 3.1.5.11. Se măsoară distanța dintre planurile verticale exterioare și interioare ale unui pneu posterior în partea sa superioară (figura 6.9). 3.1.5.12. Unghiul cel mai mare definit de oscilația osiei anterioare de la poziția orizontală la deformarea maximă trebuie măsurat de ambele părți ale osiei, ținând cont de orice element care neutralizează șocurile care se găsește la capătul cursei. Trebuie utilizat unghiul maxim măsurat. 3.1.5.13. Masa tractorului trebuie stabilită în conformitate cu condițiile specificate la punctul 3.2.1.4. 3.2. Condiții de testare a rezistenței structurilor de protecție, precum și a montării acestora pe tractoare 3.2.1. Cerințe generale 3.2.1.1. Încercările efectuate cu dispozitive speciale sunt destinate simulării sarcinilor preluate de către structura de protecție în caz de răsturnare a tractorului. Prin aceste încercări se poate observa rezistența structurii de protecție și a elementelor de fixare a acesteia pe tractor, precum și orice parte a tractorului care transmite sarcina de încercare. 3.2.1.2. Încercările se pot realiza conform procedurii dinamice sau statice. Cele două metode sunt considerate echivalente. 3.2.1.3.
3.2.1.4. Masa de referință M, utilizată în formulele pentru a calcula înălțimea de cădere a ciocanului pendul, energiile din timpul aplicării sarcinii și forțele de strivire, trebuie să fie cel puțin egală cu masa tractorului, fără accesoriile opționale, însă cu apa de răcire, lubrifianții, carburantul și utilajele plus structura de protecție. Nu se iau în considerare greutățile opționale din față sau din spate, lestul pneurilor, instrumentele și echipamentele montate sau orice component special. 3.2.2. Încercări 3.2.2.1. Fără a aduce atingere încercărilor suplimentare menționate la punctele 3.3.1.1.6, 3.3.1.1.7, 3.3.2.1.6 și 3.3.2.1.7, succesiunea încercărilor este următoarea:
3.2.2.2.
3.2.3. Condiții de acceptare
3.2.4. [nu se aplică] 3.2.5. Aparatura și echipamentul pentru încercările dinamice 3.2.5.1.
3.2.5.2. Pivoții pendulului trebuie să fie fixați rigid astfel încât deplasarea lor în orice direcție să nu depășească 1 % din înălțimea de cădere. 3.2.5.3.
3.2.5.4.
3.2.5.5.
3.2.5.6.
3.2.5.7. Pe structura de protecție trebuie să poată fi exercitată o forță descendentă de către un dispozitiv, ilustrat în figura 6.14, prin intermediul unei bârne rigide cu o lățime de aproximativ 250 mm, legată de mecanismul de aplicare a sarcinii prin îmbinări universale. Sub osii trebuie prevăzute suporturi corespunzătoare, astfel încât pneurile tractorului să nu suporte forța de strivire. 3.2.5.8. Sunt necesare următoarele instrumente de măsură:
3.2.6. Aparatură și echipament pentru încercările statice 3.2.6.1.
3.2.6.2.
3.2.6.3.
3.2.6.4. Pe structura de protecție trebuie să poată fi exercitată o forță descendentă de către un dispozitiv, ilustrat în figura 6.14, prin intermediul unei bârne rigide cu o lățime de aproximativ 250 mm, legată de mecanismul de aplicare a sarcinii prin îmbinări universale. Sub osii trebuie prevăzute suporturi corespunzătoare, astfel încât pneurile tractorului să nu suporte forța de strivire. 3.2.6.5. Sunt necesare, de asemenea, următoarele dispozitive de măsură:
3.3. Proceduri de încercare 3.3.1. Încercări dinamice 3.3.1.1. 3.3.1.1.1.
3.3.1.1.2.
3.3.1.1.3.
3.3.1.1.4. Bârna trebuie plasată de-a lungul traversei (traverselor) celei mai înalte (celor mai înalte) situate în partea din față a structurii de protecție, iar rezultanta forțelor de strivire trebuie să se situeze în planul median al tractorului. Trebuie aplicată o forță Fv, după formula următoare: Fv = 20 M Această forță Fv trebuie menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări care poate fi percepută vizual a structurii de protecție. Atunci când partea din spate a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire, trebuie aplicată această forță până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din spate a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare. Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Forța de strivire Fv trebuie atunci aplicată din nou. 3.3.1.1.5. Bârna trebuie plasată de-a lungul traversei (traverselor) celei mai înalte (celor mai înalte) situate în partea din față a structurii de protecție, iar rezultanta forțelor de strivire trebuie să se situeze în planul median al tractorului. Trebuie aplicată o forță Fv, după formula următoare: Fv = 20 M Această forță Fv trebuie menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări care poate fi percepută vizual a structurii de protecție. Atunci când partea din față a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire, trebuie aplicată această forță până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din față a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare. Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Forța de strivire Fv trebuie atunci aplicată din nou. 3.3.1.1.6. În cazul apariției unor fisuri sau rupturi care nu pot fi considerate neglijabile în timpul unei încercări prin șoc, trebuie să se efectueze o a doua încercare similară, însă cu o înălțime de cădere de: H’ = (H × 10-1) (12 + 4a) (1 + 2a )-1 imediat după încercările prin șoc care au produs apariția acestor rupturi sau fisuri, „a” fiind raportul dintre deformarea permanentă (Dp) și deformarea elastică (De): a = Dp / De astfel cum a fost măsurată la punctul de impact. Deformarea permanentă suplimentară cauzată de cel de-al doilea șoc nu trebuie să depășească 30 % din deformarea permanentă cauzată de primul șoc. Pentru a putea efectua încercarea suplimentară, este necesară măsurarea deformării elastice pe durata tuturor încercărilor prin șoc. 3.3.1.1.7. În cazul în care, pe durata unei încercări prin strivire, apar fisuri sau rupturi importante, trebuie să se efectueze o a doua încercare de strivire, similară, însă cu o forță egală cu 1,2 Fv, imediat după încercările de strivire care au condus la apariția acestor fisuri sau rupturi. 3.3.1.2. 3.3.1.2.1. După fiecare încercare, toate elementele structurale, îmbinările și dispozitivele de fixare trebuie să fie examinate vizual pentru a descoperi rupturile și fisurile; nu se iau în considerare eventualele fisuri mici la elementele fără importanță. Nu se iau în considerare eventualele rupturi provocate de muchiile ciocanului. 3.3.1.2.2. 3.3.1.2.2.1. Pătrunderea în spațiul liber În timpul fiecărei încercări, trebuie să se verifice dacă vreo parte oarecare a structurii de protecție a pătruns în spațiul liber din jurul scaunului conducătorului, în conformitate cu definiția de la punctul 1.6. În plus, spațiul liber trebuie să fie protejat de structura de protecție. În acest scop, trebuie să se considere ca fiind neprotejată de structură orice parte a acesteia care ar veni în contact cu solul dacă tractorul s-ar răsturna pe partea din care este aplicată sarcina de încercare. Pentru a estima aceasta, pneurile anterioare și posterioare, precum și ecartamentul trebuie să prezinte dimensiunile minime specificate de către constructor. 3.3.1.2.2.2. Încercări ale elementului rigid din spate Dacă tractorul este echipat cu o piesă rigidă, cu un carter sau cu orice element rigid plasat în spatele scaunului conducătorului, trebuie să se considere că acest element constituie un punct de sprijin în caz de răsturnare în spate sau pe lateral. Acest element rigid plasat în spatele scaunului conducătorului va trebui să poată suporta, fără a rupe sau a intra în spațiul liber, o forță descendentă Fi, după formula următoare: Fi = 15 M aplicată perpendicular pe vârful cadrului, în planul central al tractorului. Unghiul inițial al aplicării forței trebuie să fie de 40°, calculat pornind de la o paralelă la sol, astfel cum indică figura 6.16. Lățimea minimă a acestei piese rigide trebuie să fie de 500 mm (a se vedea figura 6.17). În plus, aceasta trebuie să fie suficient de rigidă și ferm fixată în spatele tractorului. 3.3.1.2.3. Deformarea elastică este măsurată la (810 + av) mm deasupra punctului de poziționare al scaunului, în planul vertical care trece prin punctul de impact. Această măsurătoare trebuie efectuată cu ajutorul unui aparat similar celui ilustrat în figura 6.15. 3.3.1.2.4. Deformarea permanentă a structurii de protecție trebuie să se înregistreze după ultima încercare prin strivire. În acest scop, trebuie să se utilizeze, înaintea începerii încercării, poziția principalelor elemente ale structurii de protecție împotriva răsturnării în raport cu punctul index al scaunului. 3.3.2. Încercări statice 3.3.2.1. 3.3.2.1.1.
3.3.2.1.2.
3.3.2.1.3.
3.3.2.1.4. Toate dispozițiile sunt identice cu cele de la punctul 3.3.1.1.4. 3.3.2.1.5. Toate dispozițiile sunt identice cu cele de la punctul 3.3.1.1.5. 3.3.2.1.6. Trebuie să se efectueze o încercare de suprasarcină în toate cazurile în care forța descrește cu mai mult de 3 % în timpul ultimelor 5 % din deformarea constatată atunci când energia cerută este absorbită de structură (a se vedea figura 6.19). Încercarea de suprasarcină presupune creșterea treptată a sarcinii orizontale cu valori de câte 5 % din energia inițială cerută, până la un prag maxim de 20 % din energia adăugată (a se vedea figura 6.20). Încercarea de suprasarcină este satisfăcătoare dacă, după fiecare creștere cu 5, 10 sau 15 % a energiei cerute, forța descrește cu mai puțin de 3 % pentru o creștere de 5 % și rămâne mai mare de 0,8 Fmax. Încercarea de suprasarcină este satisfăcătoare dacă, după ce structura a absorbit 20 % din energia adăugată, forța este mai mare de 0,8 Fmax. Fisurile sau rupturile suplimentare și/sau pătrunderea în spațiul liber sau absența protecției în această zonă ca urmare a unei deformări elastice sunt permise în timpul încercării de suprasarcină. Cu toate acestea, după ce sarcina a fost îndepărtată, structura nu trebuie să pătrundă în spațiul liber, care trebuie să fie protejat în întregime. 3.3.2.1.7. Dacă în cursul unei încercări prin strivire apar fisuri sau rupturi care nu pot fi neglijate, trebuie efectuată o a doua încercare prin strivire, similară, dar cu o forță de 1,2 Fv, imediat după încercarea prin strivire care a stat la originea fisurilor sau rupturilor respective. 3.3.2.2. 3.3.2.2.1. După fiecare încercare, toate elementele structurale, îmbinările și dispozitivele de fixare trebuie să fie examinate vizual pentru a descoperi rupturile și fisurile; nu se iau în considerare eventualele fisuri mici la elementele fără importanță. 3.3.2.2.2. 3.3.2.2.2.1. Pătrunderea în spațiul liber În timpul fiecărei încercări, trebuie să se verifice dacă vreo parte oarecare a structurii de protecție a pătruns în spațiul liber, în conformitate cu definiția de la punctul 1.6 din anexa I. În plus, spațiul liber trebuie să fie protejat de structura de protecție. În acest scop, trebuie să se considere ca fiind neprotejată de structură orice parte a acesteia care ar veni în contact cu solul dacă tractorul s-ar răsturna pe partea din care este aplicată sarcina de încercare. Pentru a estima aceasta, pneurile anterioare și posterioare, precum și ecartamentul trebuie să prezinte dimensiunile minime specificate de către constructor. 3.3.2.2.2.2. Încercări ale elementului rigid din spate Dacă tractorul este echipat cu o piesă rigidă, cu un carter sau cu orice element rigid plasat în spatele scaunului conducătorului, trebuie să se considere că acest element constituie un punct de sprijin în caz de răsturnare în spate sau pe lateral. Acest element rigid plasat în spatele scaunului conducătorului trebuie să poată suporta, fără a rupe sau a intra în spațiul liber, o forță descendentă Fi, după formula următoare: Fi = 15 M aplicată perpendicular pe vârful cadrului, în planul central al tractorului. Unghiul inițial al aplicării forței trebuie să fie de 40°, calculat pornind de la o paralelă la sol, astfel cum indică figura 6.16. Lățimea minimă a acestei piese rigide trebuie să fie de 500 mm (a se vedea figura 6.17). În plus, aceasta trebuie să fie suficient de rigidă și ferm fixată în spatele tractorului. 3.3.2.2.3. Deformarea elastică trebuie să fie măsurată la (810 + av) mm deasupra punctului index al scaunului, în planul vertical pe care este aplicată sarcina. Această măsurătoare trebuie efectuată cu ajutorul oricărui aparat similar celui ilustrat în figura 6.15. 3.3.2.2.4. Deformarea permanentă a structurii de protecție trebuie să se înregistreze după ultima încercare prin strivire. În acest scop, trebuie să se înregistreze, înaintea începerii încercării, poziția principalelor elemente ale structurii de protecție împotriva răsturnării în raport cu punctul index al scaunului. 3.4. Extinderea la alte modele de tractoare 3.4.1. [nu se aplică] 3.4.2. Extinderea tehnică Când au loc modificări tehnice la tractor, structura de protecție sau metoda de fixare a structurii de protecție la tractor, stația de încercare care a efectuat încercarea inițială poate elibera un „raport de extindere tehnică” în cazul în care tractorul și structura de protecție au îndeplinit condițiile încercărilor preliminare de stabilitate laterală și de rostogolire discontinuă, astfel cum au fost definite la punctele 3.1.3 și 3.1.4, și dacă elementul rigid din spate, astfel cum a fost descris la punctul 3.3.1.2.2.2, când există, a fost testat în conformitate cu procedura descrisă la prezentul punct (cu excepția punctului 3.4.2.2.4) în următoarele cazuri: 3.4.2.1. Încercările prin șoc sau de sarcină și prin strivire nu trebuie neapărat efectuate asupra fiecărui model de tractor, cu condiția ca structura de protecție și tractorul să îndeplinească condițiile menționate la punctele 3.4.2.1.1-3.4.2.1.5 de mai jos.
3.4.2.2. Această procedură trebuie urmată atunci când dispozițiile punctului 3.4.2.1 nu sunt îndeplinite, neputând fi utilizată atunci când metoda de fixare a structurii de protecție la tractor nu rămâne de același principiu (de exemplu suporturi de cauciuc înlocuite de un dispozitiv de suspensie):
3.5. [nu se aplică] 3.6. Funcționarea pe vreme rece a structurilor de protecție 3.6.1. Dacă se pretinde că structura de protecție rezistă la friabilitatea cauzată de temperaturile scăzute, constructorul trebuie să dea detalii care trebuie incluse în raport. 3.6.2. Cerințele și procedurile descrise mai jos au ca scop să consolideze și să ofere rezistență contra fracturilor datorate fragilizării la temperaturi reduse. Se sugerează că trebuie îndeplinite următoarele cerințe minime, referitoare la materialele utilizate, pentru a aprecia conformitatea structurii de protecție la temperaturi de funcționare reduse în acele țări care necesită această protecție suplimentară în cursul funcționării.
3.7. [nu se aplică] Figura 6.1 Spațiu liber
Figura 6.1.c Vedere de deasupra
Figura 6.2 Spațiul liber pentru tractoarele cu scaun și volan reversibile
Figura 6.3 Diagrama răsturnării pentru stabilirea caracteristicilor rostogolirii continue a unui tractor care se răstoarnă lateral cu o structură de protecție împotriva răsturnării, montată în partea din față
Figura 6.4 Dispozitiv pentru testarea proprietăților împotriva răsturnării la o înclinare de 1/ 1,5
Figura 6.5 Date necesare pentru a calcula răsturnarea unui tractor cu caracteristici ale rostogolirii triaxiale
Figurile 6.6.a, 6.6.b și 6.6.c Distanța orizontală dintre centrul de greutate și punctul de intersecție frontal al structurii de protecție (L6)
Figura 6.7 Stabilirea punctelor de impact pentru măsurarea lățimii structurii de protecție (B6) și a înălțimii capotei (H7)
Figura 6.8 Înălțimea pivotului osiei anterioare (H0)
Figura 6.9 Ecartamentul axei spate (S) și lățimea pneurilor de la roțile posterioare (B0)
Figura 6.10 Ciocanul pendul și lanțurile sau cablurile sale de suspensie
Figura 6.11 Exemplu de fixare a tractorului (șoc în partea din spate)
Figura 6.12 Exemplu de fixare a tractorului (șoc în partea din față)
Figura 6.13 Exemplu de fixare a tractorului (șoc în partea laterală)
Figura 6.14 Exemplu de dispozitiv de strivire al tractorului
Figura 6.15 Exemplu de aparatură de măsură a deformării elastice
Figura 6.16 Linie de pământ simulată
Figura 6.17 Lățimea minimă a elementului rigid din spate
Figura 6.18 Curba forță/deformare Încercarea de suprasarcină nu este necesară
Figura 6.19 Curba forță/deformare Încercarea de suprasarcină este necesară
Figura 6.20 Diagrama forță/deformare Încercarea de suprasarcină urmează să fie continuată
|
(1) Codul standard OCDE pentru testarea oficială a structurilor de protecție împotriva răsturnării, montate în partea din față a tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust.
(2) Pentru extinderea rapoartelor de testare care au utilizat inițial punctul de referință al scaunului (PRS), măsurătorile necesare trebuie să se facă cu referință la PRS, în loc de PIS, iar utilizarea PRS trebuie să fie indicată în mod clar (a se vedea anexa 1).
(3) Se reamintește utilizatorilor că punctul index al scaunului se stabilește în conformitate cu standardul ISO 5353 și este un punct fixat în raport cu tractorul care nu se mișcă atât timp cât scaunul este ajustat departe de poziția medie. În scopul stabilirii zonei de degajare, scaunul trebuie să fie reglat în poziția cea mai înaltă și cea mai în spate.»”
(4) Codul standard OCDE pentru testarea oficială a structurilor de protecție împotriva răsturnării, montate în partea din față a tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust.
(5) Programul și exemplele sunt disponibile pe site-ul web al OCDE.
(6) Deformare permanentă + deformare elastică măsurate în punctul în care se obține nivelul de energie necesar.»”
(7) Indică dimensiunea preferată. Dimensiunea eprubetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dimensiune preferată pe care o permite materialul.
(8) Energia necesară la – 20 °C este egală cu 2,5 înmulțit cu valoarea specificată pentru – 30 °C. Alți factori afectează rezistența la energia de impact, și anume direcția laminajului, limita elasticității, orientarea granulozității și sudura. Acești factori trebuie luați în considerare atunci când se selecționează și se utilizează un tip de oțel.
ANEXA V
Modificări aduse Directivei 2000/25/CE
În anexa I, apendicele 4 punctul 1 secțiunea 2 din Directiva 2000/25/CE se înlocuiește cu următorul text:
„Secțiunea 2 |
Numărul directivei de bază urmat de litera A pentru etapa I, litera B pentru etapa II, litera C pentru etapa IIIA, litera D pentru etapa IIIB și litera E pentru etapa IV.” |
ANEXA VI
Modificări aduse Directivei 2003/37/CE
Directiva 2003/37/CE se modifică după cum urmează:
1. |
În anexa I, modelul A se modifică după cum urmează:
|
2. |
În anexa I modelul A, nota de subsol 15 se modifică după cum urmează: „Standard ISO 612/-6.8:1978”. |
3. |
În anexa II capitolul B, partea II.C se modifică după cum urmează:
|