8.7.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 155/1

(1)

Tranziția către o economie bazată pe cunoaștere (Consiliul European de la Lisabona din 2000) necesită modernizarea și îmbunătățirea continuă a sistemelor de educație și formare profesională („EFP”) ca răspuns la schimbările rapide din economie și societate, astfel încât acestea să ajute la creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă și a incluziunii sociale și la îmbunătățirea accesului tuturor la învățarea de-a lungul vieții, inclusiv al persoanelor dezavantajate.

(2)

Consiliul European de la Barcelona din 2002 a stabilit drept obiectiv transformarea sistemelor europene de educație și formare în referințe mondiale de calitate până în 2010.

(3)

Liniile directoare integrate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă 2005-2008 din cadrul procesului de la Lisabona solicită statelor membre dezvoltarea unor sisteme de învățare de-a lungul vieții accesibile, care să răspundă necesităților în schimbare ale unei economii și societăți bazate pe cunoaștere. Adaptarea și dezvoltarea capacităților sistemelor de educație și formare sunt necesare pentru îmbunătățirea relevanței lor pe piața muncii. Obiectivele stabilite în politica de educație și formare profesională trebuie, prin urmare, să le completeze treptat pe cele ale politicii economice și ale politicii privind piața muncii pentru a putea combina coeziunea socială și competitivitatea.

(4)

Ca urmare a Rezoluției Consiliului din 19 decembrie 2002 privind promovarea intensificării cooperării europene din domeniul educației și al formării profesionale (4) („Procesul de la Copenhaga”) și ca rezultat al lucrărilor de cooperare dintre Comisie, statele membre, partenerii sociali, statele SEE-AELS și statele candidate privind prioritatea asigurării calității, a fost dezvoltat un Cadru comun pentru asigurarea calității („CCAC”), avându-se în vedere experiența existentă și „bunele practici” din diferitele țări participante.

(5)

Conform raportului interimar comun din 2004 al Consiliului și al Comisiei trimis Consiliului European privind programul de lucru Educație și Formare 2010 (5), CCAC pentru EFP (ca parte integrantă a măsurilor luate pentru a da curs Declarației de la Copenhaga) și dezvoltarea unui „set aprobat de standarde, proceduri și linii directoare pentru asigurarea calității” (6) (împreună cu Procesul de la Bologna și ca parte a programului de lucru privind obiectivele sistemelor educaționale și de formare profesională) ar trebui să constituie principala prioritate pentru Europa.

(6)

Consiliul Educație din mai 2004 (7) a aprobat abordarea CCAC și a invitat statele membre și Comisia, în cadrul competențelor respective, la promovarea acestuia pe bază de voluntariat, împreună cu părțile interesate relevante.

(7)

Rețeaua europeană de asigurare a calității în educație și formare profesională (8) a oferit o platformă europeană care a permis luarea unor măsuri corespunzătoare pentru a da curs Concluziilor Consiliului din 2004 și Comunicatului de la Helsinki și a facilitat cooperarea durabilă între țări.

(8)

În 2006, Comunicatul de la Helsinki a subliniat necesitatea unei viitoare dezvoltări și puneri în aplicare a instrumentelor europene comune vizate în EFP, prin stabilirea principiilor care stau la baza CCAC, astfel cum sunt menționate în Concluziile Consiliului din mai 2004 privind asigurarea calității în educație și formare profesională, pentru promovarea unei culturi a îmbunătățirii calității și a unei participări mai largi la Rețeaua europeană de asigurare a calității în educație și formare profesională.

(9)

Prezenta recomandare stabilește un Cadru european de referință pentru asigurarea calității („cadrul”) ca instrument de referință pentru susținerea statelor membre în promovarea și monitorizarea îmbunătățirii continue a sistemelor EFP bazate pe referințe europene comune care se bazează pe și dezvoltă CCAC. Cadrul trebuie să contribuie la îmbunătățirea calității în EFP și la creșterea transparenței și coerenței dezvoltării politicilor de EFP la nivelul statelor membre, promovând astfel încrederea reciprocă, mobilitatea forței de muncă și a cursanților și învățarea de-a lungul vieții.

(10)

Cadrul ar trebui să conțină un ciclu de asigurare și îmbunătățire a calității planificării, punerii în aplicare, evaluării și reexaminării/revizuirii EFP, susținut de criterii de calitate comune, descriptori indicativi și indicatori. Procesele de monitorizare, incluzând o combinație între mecanismele interne și externe de evaluare trebuie definite de statele membre în mod corespunzător pentru a identifica punctele forte ale sistemului, ale proceselor și ale procedurilor și domeniile care necesită îmbunătățiri. Cadrul ar trebui să includă utilizarea instrumentelor de măsură pentru furnizarea dovezilor eficacității.

(11)

Cadrul ar trebui aplicat la nivelul sistemului EFP, al furnizorilor EFP și la nivelul acordării calificărilor. Acesta furnizează o abordare sistemică a calității, acoperind și interrelaționând nivelurile importante și actorii. Cadrul ar trebui să pună serios accentul pe monitorizarea și îmbunătățirea calității, prin combinarea evaluării interne și externe, a reexaminării și a proceselor pentru îmbunătățire, susținută de măsurare și analiză calitativă. Cadrul ar trebui să constituie o bază pentru dezvoltarea viitoare prin cooperarea la nivel european, național, regional și local.

(12)

Prin furnizarea unor mijloace concrete pentru susținerea unei evaluări și a unei culturi a îmbunătățirii calității la toate nivelurile, prezenta recomandare contribuie la utilizarea unor politici și practici bazate pe dovezi ca fundament pentru politici mai eficiente și mai echitabile, în conformitate cu Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre din 2006 privind eficiența și echitatea în sistemele europene de educație și formare profesională (9).

(13)

Prezenta recomandare asigură un cadru pentru identificarea celor mai bune practici, precum și pentru susținerea și folosirea în comun a acestora, nu numai la nivel național, ci și la nivel local și regional, în toate rețelele relevante, inclusiv în Rețeaua europeană de asigurare a calității în educație și formare profesională.

(14)

Prezenta recomandare ține seama de „Principiile comune pentru asigurarea calității în educație și formare” incluse în anexa III la Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind instituirea Cadrului european de calificări pentru învățarea de-a lungul vieții (10) (denumit în continuare CEC). Prin urmare, cadrul ar trebui să susțină punerea în aplicare a CEC, în special calitatea certificării rezultatelor învățării. Acesta ar trebui să susțină, de asemenea, punerea în aplicare a altor instrumente europene precum Sistemul european de credite pentru EFP și Principiile europene comune pentru identificarea și validarea învățării non-formale și informale.

(15)

Având în vedere caracterul său neobligatoriu, prezenta recomandare respectă principiul subsidiarității menționat la articolul 5 din tratat, obiectivul acesteia fiind de a susține și completa acțiunile statelor membre prin facilitatea cooperării viitoare între acestea pentru intensificarea transparenței EFP și pentru promovarea mobilității și învățării de-a lungul vieții. Recomandarea ar trebui pusă în aplicare în conformitate cu legislația și practica națională. Prezenta recomandare respectă principiul proporționalității menționat la articolul 5 din tratat deoarece nu înlocuiește și nu definește sistemele naționale de asigurare a calității. Cadrul nu prevede un anumit sistem de asigurare a calității sau o anumită abordare, însă prevede principii comune, criterii calitative, descriptori indicativi și indicatori care pot facilita evaluarea și îmbunătățirea sistemelor existente și furnizarea de EFP.

(16)

Indicatorii de referință propuși în anexa II sunt destinați să sprijine evaluarea și îmbunătățirea calității sistemelor și/sau a furnizorilor EFP, în conformitate cu legislația și practica naționale, și să constituie un „set de instrumente” dintre care diverșii utilizatori pot selecta indicatorii pe care îi consideră cei mai relevanți pentru cerințele sistemului lor de asigurare a calității. În ceea ce privește natura și scopul lor, acești indicatori ar trebui diferențiați de indicatorii și criteriile de referință cuprinse în Concluziile Consiliului din 25 mai 2007 privind un cadru coerent de indicatori și criterii de referință în vederea monitorizării progresului spre realizarea obiectivelor de la Lisabona din domeniul educației și al formării (11).

(17)

Dacă va fi folosit și dezvoltat de către statele membre, cadrul le-ar putea ajuta să își îmbunătățească și să-și dezvolte în continuare sistemele EFP, să sprijine strategiile de învățare de-a lungul vieții, să continue integrarea pe piața europeană a muncii și punerea în aplicare a CEC și să promoveze o cultură a îmbunătățirii calității la toate nivelurile, respectând totodată diversitatea amplă a sistemelor naționale de educație.

(18)

Prezenta recomandare ar trebui să contribuie la modernizarea sistemelor de educație și de formare, la creșterea eficienței formării încercând să împiedice absolvirile fără obținerea unei calificări, la îmbunătățirea relației dintre educație, formare și obținerea unui loc de muncă, la extinderea legăturilor dintre educația formală, non-formală și informală și la dezvoltarea acordării de calificări pe baza experienței acumulate,

1.

să utilizeze și să dezvolte Cadrul european de referință pentru asigurarea calității („cadrul”), criteriile de calitate, descriptorii indicativi și indicatorii de referință astfel cum sunt stabiliți și descriși în anexele I și II, să perfecționeze și să dezvolte în continuare sistemele de EFP, să susțină strategiile de învățare de-a lungul vieții și punerea în aplicare a CEC și a Cartei europene a calității pentru mobilitate și să promoveze o cultură a îmbunătățirii calității și a inovării la toate nivelurile. Ar trebui acordată mai multă atenție trecerii de la EFP la învățământul superior;

2.

să planifice, fiecare în parte, în termen de 18 iunie 2011, o abordare destinată îmbunătățirii sistemelor de asigurare a calității la nivel național, după caz, și utilizării în modul cel mai eficient a cadrului prin implicarea partenerilor sociali, a autorităților regionale și locale și a altor părți interesate relevante în conformitate cu legislația și practicile naționale;

3.

să participe activ la rețeaua Cadrului european de referință pentru asigurarea calității („rețeaua cadrului”) ca bază a dezvoltării viitoare a principiilor comune, a criteriilor și a indicatorilor de referință, a liniilor directoare și a instrumentelor pentru îmbunătățirea calității în EFP în mod corespunzător la nivel național, regional și local;

4.

să înființeze, în cazul în care acesta nu există încă, un punct național de referință pentru asigurarea calității în EFP, care să fie legat de structurile și cerințele specifice fiecărui stat membru și care, în conformitate cu practica națională, să reunească organismele relevante existente și să implice partenerii sociali și toate părțile interesate în cauză la nivel național și regional, pentru asigurarea continuării inițiativelor. Punctele de referință ar trebui:

5.

să realizeze o reexaminare a procesului de punere în aplicare din patru în patru ani – această reexaminare ar trebui să fie inclusă în fiecare al doilea raport național de progrese elaborat în contextul viitorului cadru strategic pentru cooperarea la nivel european în domeniul educației și formării – pe baza criteriilor de referință care vor fi definite în cadrul rețelei cadrului și în cooperare cu Comisia și statele membre,

1.

de a susține statele membre în îndeplinirea sarcinilor menționate mai sus, în special prin facilitarea cooperării și a învățării reciproce, a testării și a dezvoltării materialului orientativ și prin furnizarea informațiilor referitoare la dezvoltarea calității în EFP în rândul statelor membre;

2.

de a promova și de a participa împreună cu statele membre la rețeaua cadrului , contribuind la dezvoltarea politicii în acest domeniu prin intermediul unor propuneri și inițiative concrete, după caz;

3.

de a asigura monitorizarea punerii în aplicare a prezentei recomandări, prin prezentarea unui raport adresat Parlamentului European și Consiliului din patru în patru ani, asupra experienței câștigate și a implicațiilor pentru viitor, incluzând o reexaminare a prezentei recomandări, dacă aceasta este necesară, realizată în cooperare cu statele membre și cu implicarea diverselor părți interesate;

4.

de a realiza, pe baza raportului respectiv și în cooperare cu statele membre, o evaluare a punerii în aplicare a prezentei recomandări și, în cazul în care este necesar, o revizuire a acesteia.