8.12.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 323/13

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 12 octombrie 2006

privind semnarea, în numele Comunității Europene, a Protocolului privind aplicarea Convenției alpine în domeniul transporturilor (Protocolul privind transporturile)

(2007/799/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 71 coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)	Promovarea, la nivel internațional, a măsurilor de soluționare a problemelor apărute la nivel regional și european care împiedică mobilitatea durabilă în domeniul transporturilor și creează riscuri pentru mediu este unul dintre obiectivele politicii comunitare în domeniul transporturilor.

(2)	La 14 mai 1991, Consiliul a autorizat Comisia să participe, în numele Comunității, la negocierile privind Convenția alpină și protocoalele conexe, în consultare cu statele membre.

(3)	Prin Decizia 96/191/CE a Consiliului (1), Comunitatea a încheiat Convenția privind protecția Alpilor (Convenția alpină).

(4)	În cadrul Celei de-a 16-a reuniuni a Comitetului permanent al Convenției alpine, care a avut loc în 24-26 mai 2000, a fost adoptat, în baza articolului 2 alineatele (2) și (3) din Convenția alpină, Protocolul privind aplicarea Convenției alpine în domeniul transporturilor.

(5)	Protocolul privind transporturile oferă un cadru – bazat pe principiul precauției, principiul prevenirii și principiul „poluatorul plătește” – pentru garantarea mobilității durabile și a protecției mediului pentru toate tipurile de transporturi în regiunea Alpilor.

(6)	În temeiul articolului 24, Protocolul privind transporturile a fost deschis pentru semnarea de către părțile contractante în cadrul reuniunii ministeriale a Convenției alpine organizate la Lucerna în 30 și 31 octombrie 2000 și apoi în Republica Austria, care îi este depozitar.

(7)

Competența preponderentă a Comunității, combinată cu principiul unității în reprezentarea internațională a Comunității, reprezintă argumente în favoarea semnării simultane și a depunerii ulterioare a respectivelor instrumente de ratificare sau aprobare, dacă este posibil, de către Comunitate și statele sale membre, care sunt părți contractante în cadrul convenției.

(8)	Semnarea, în numele Comunității, a Protocolului privind aplicarea Convenției alpine în domeniul transporturilor (Protocolul privind transporturile), sub rezerva încheierii ulterioare a acestuia, reprezintă o soluție convenabilă,

DECIDE:

Articol unic

Prin prezenta, președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana sau persoanele împuternicite să semneze în numele Comunității, sub rezerva încheierii ulterioare, Protocolul privind aplicarea Convenției alpine în domeniul transporturilor (Protocolul privind transporturile) și să confere acesteia/acestora competențele necesare în acest scop.

---

(1)  JO L 61, 12.3.1996, p. 31.

---

8.12.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 323/15

---

TRADUCERE

PROTOCOL PRIVIND APLICAREA CONVENȚIEI ALPINE DIN 1991 ÎN DOMENIUL TRANSPORTURILOR

Protocolul privind transporturile

REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA,

REPUBLICA FRANCEZĂ,

REPUBLICA ITALIANĂ,

PRINCIPATUL LIECHTENSTEIN,

PRINCIPATUL MONACO,

REPUBLICA AUSTRIA,

CONFEDERAțIA ELVEțIANĂ,

REPUBLICA SLOVENIA,

precum și

COMUNITATEA EUROPEANĂ,

În conformitate cu sarcina care le revine, de asigurare a unei politici globale de protecție și dezvoltare durabilă a regiunii alpine, astfel cum decurge din Convenția privind protecția Alpilor (Convenția alpină) din 7 noiembrie 1991;

În aplicarea obligațiilor care decurg din articolul 2 alineatele (2) și (3) din Convenția alpină;

Conștiente că ecosistemele și peisajele regiunii alpine sunt deosebit de sensibile, că topografia și condițiile geografice ale acesteia riscă să accentueze poluarea și poluarea fonică și de faptul că regiunea respectivă dispune de resurse naturale sau de un patrimoniu cultural unic;

Conștiente că, fără adoptarea unor măsuri adecvate, traficul și poluarea ecologică pe care acesta o provoacă vor continua să crească datorită integrării consolidate a piețelor, dezvoltării socioeconomice și activităților de divertisment;

Convinse că populația locală trebuie să fie în măsură să conceapă propriul proiect de dezvoltare socială, culturală și economică și să participe la punerea sa în aplicare în cadrul instituțional existent;

Conștiente că traficul are un impact important asupra mediului și că poluarea pe care o provoacă creează riscuri crescute din punct de vedere ecologic, al sănătății și al securității și că trebuie adoptată o abordare comună;

Conștiente că în cazul transportului substanțelor periculoase sunt necesare măsuri de securitate sporite;

Conștiente de necesitatea punerii în practică a unei activități de observare, cercetare, informare și consultare cât mai complete cu putință pentru stabilirea legăturilor existente între trafic, mediu, sănătate și dezvoltare economică și pentru a contribui la reducerea noxelor;

Conștiente de faptul că, în regiunea alpină, o politică a transporturilor bazată pe principiile durabilității corespunde atât intereselor populației alpine, cât si ale populației extraalpine și că aceasta este necesară conservării regiunilor alpine, atât în calitatea acestora de habitat, cât și ca spațiu economic și natural;

Conștiente că nici capacitățile actuale ale infrastructurilor de transport, nici potențialul interoperabilității și cel al modalităților de transport mai puțin nocive pentru mediul înconjurător (căi ferate, transport fluvio-maritim și rutier-feroviar) nu sunt suficient exploatate, putând fi optimizate prin consolidarea rețelelor din interiorul și exteriorul Alpilor;

Conștiente de faptul că deciziile adoptate în materie de amenajare a teritoriului și de politică economică atât în interiorul, cât și în exteriorul Alpilor au consecințe majore asupra traficului alpin;

Dorind să contribuie în mod decisiv la dezvoltarea durabilă și la îmbunătățirea calității vieții prin controlul volumului traficului, prin gestionarea transporturilor mai nepoluante și prin creșterea eficacității sistemelor de transport existente;

Convinse că este necesar să fie armonizate interesele economice, nevoile sociale și cerințele ecologice;

Respectând convențiile bilaterale și multilaterale încheiate între părțile contractante și Comunitatea Europeană, în special în domeniul transporturilor;

Convinse că anumite probleme pot fi rezolvate numai într-un cadru transfrontalier și presupun adoptarea de măsuri comune din partea statelor alpine,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiective

(1)   Părțile contractante se angajează să ducă o politică de transport durabilă care:

(a)

să reducă noxele și riscurile în sectorul transportului intraalpin și transalpin, astfel încât acestea să fie suportabile pentru persoane, faună și floră, precum și pentru cadrul de viață și habitatul acestora, în special prin transferul pe calea ferată a unei părți importante a traficului, mai ales a traficului de mărfuri, și prin crearea infrastructurilor adecvate și adoptarea de stimulente conforme pieței;

(b)

să contribuie la dezvoltarea durabilă a habitatelor și a spațiilor economice care reprezintă mediul de viață al populațiilor care rezidă în regiunea alpină, prin punerea în aplicare a unei politici de transport care să înglobeze totalitatea modalităților de transport și care să fie armonizată între diferitele părți contractante;

(c)	să contribuie la reducerea și, în măsura în care acest lucru este posibil, la evitarea efectelor susceptibile de pune în pericol rolul și biodiversitatea regiunii alpine – a căror importanță depășește limitele regiunilor alpine – și conservarea patrimoniului său natural și cultural;

(d)	să asigure circulația intraalpină și transalpină la costuri suportabile din punct de vedere economic, prin creșterea eficacității sistemelor de transport și prin promovarea unor modalități de transport cât mai nepoluante și care să permită economisirea resurselor naturale;

(e)	să asigure condiții echitabile de concurență între modalitățile de transport.

(2)   Părțile contractante se angajează să dezvolte sectorul transporturilor cu respectarea principiilor precauției, prevenirii și a principiului „poluatorul plătește”.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului protocol, se înțelege prin:

„Trafic transalpin”: traficul alcătuit din trasee al căror punct de plecare și de sosire se situează în afara regiunii alpine.

„Trafic intraalpin”: traficul alcătuit din trasee al căror punct de plecare și/sau de sosire se situează în interiorul regiunii alpine.

„Noxele și riscurile suportabile”: noxele și riscurile care trebuie determinate în cursul realizării studiilor de impact privind mediul și a analizei riscurilor. Obiectivul respectivei determinări îl constituie controlul și, în cazul în care este necesar, reducerea, prin intermediul unor măsuri adecvate, a noxelor și a riscurilor legate de noile construcții și de infrastructurile existente cu impact considerabil asupra teritoriului.

„Costuri externe”: costurile care nu sunt suportate de către utilizatorul unui bun sau serviciu: acestea includ folosirea infrastructurilor atunci când aceasta este gratuită, pagubele, poluarea, zgomotul, costurile sanitare asociate folosirii transporturilor și accidentelor.

„Noile lucrări la scară largă, transformarea sau extinderea semnificativă a infrastructurilor existente în materie de transporturi”: proiectele de infrastructură care fac obiectul, conform dreptului național aplicabil studiilor de impact sau conform convențiilor internaționale în vigoare, unui studiu de impact asupra mediului.

„Drumuri cu circulație intensă”: autostrăzi cu două sau mai multe benzi, fără intersecții, sau orice drum având un impact asemănător celui al unei autostrăzi.

„Obiective de calitate a mediului”: obiective-țintă care furnizează o descriere a calității mediului care trebuie atinsă, luând în considerare interacțiunile pe planul ecosistemelor. Acestea definesc criteriile de calitate, actualizabile, privind protecția patrimoniului natural și cultural, din punct de vedere material, geografic și temporal.

„Standarde de calitate a mediului”: standarde concrete care permit atingerea obiectivelor de calitate a mediului: acestea determină obiectivele aplicabile anumitor parametri, procedurile de măsurare sau condițiile-cadru.

„Indicatori de calitate a mediului”: indicatori care permit măsurarea sau evaluarea stadiului actual al daunelor aduse mediului și stabilirea unor previziuni privind evoluția acestora.

„Principiul precauției”: principiu conform căruia nu trebuie amânate măsurile destinate evitării, controlului sau reducerii efectelor grave sau ireversibile asupra sănătății sau mediului, pe motiv că cercetarea științifică nu a dovedit încă în mod riguros existența unei relații de cauzalitate între substanțele vizate, pe de o parte, și nocivitatea potențială a acestora pentru sănătate și mediu pe de altă parte.

„Principiul «poluatorul plătește»”: inclusiv răspunderea pentru efectele induse: principiu în temeiul căruia costurile aferente prevenirii, controlului, reducerii poluării și readucerii mediului într-o stare acceptabilă revin poluatorilor. Aceștia din urmă trebuie, în măsura în care acest lucru este posibil, să suporte totalitatea costurilor efectelor transporturilor asupra sănătății și a mediului.

„Studiu de oportunitate”: examinarea, conform legislației naționale, cu ocazia planificării unor noi construcții la scară largă sau a transformării sau extinderii semnificative a infrastructurilor existente în materie de transporturi, a oportunității respectivelor proiecte atât din punct de vedere al politicii de transporturi, cât și al impactului economic, ecologic și sociocultural.

Articolul 3

Transporturi durabile și mobilitate

(1)   Pentru ca dezvoltarea transporturilor să aibă loc într-o manieră durabilă, părțile contractante se angajează, printr-o politică concertată a transporturilor și a mediului, să limiteze noxele și riscurile legate de circulație, luând în considerare:

(a)

importanța mediului astfel încât: (aa) folosirea resurselor să fie redusă la un nivel care, în măsura în care acest lucru este posibil, să nu depășească capacitatea naturală de regenerare a acestora; (bb) emisiile nocive să fie reduse până la un nivel care să nu afecteze capacitatea de absorbție a mediilor respective; (cc) depunerile de substanțe în mediu să fie limitate, astfel încât să se evite prejudicierea structurilor ecologice și a ciclurilor naturale;

(b)

necesitățile populației astfel încât: (aa) să se permită accesul la persoane, locuri de muncă, mărfuri și servicii, protejând mediul, economisind energia și spațiul și răspunzând nevoilor esențiale ale populației; (bb) să nu se pună în pericol sănătatea persoanelor și să reducă riscurile catastrofelor de mediu, precum și numărul și gravitatea accidentelor;

(c)

importanța criteriilor de mediu astfel încât: (aa) să crească rentabilitatea sectorului transporturilor și să se internalizeze costurile externe; (bb) să se optimizeze folosirea infrastructurilor existente; (cc) să se asigure locuri de muncă în cadrul întreprinderilor performante din diferite sectoare economice;

(d)	necesitatea aplicării unor măsuri consolidate împotriva noxelor sonore, datorită topografiei speciale a Alpilor.

(2)   În conformitate cu legislația națională și internațională în vigoare în domeniul transporturilor, părțile contractante se angajează să dezvolte strategii, obiective și măsuri naționale, regionale și locale:

(a)	care să ia în considerare diferitele date privind mediul, datele economice și socioculturale precum și diferitele nevoi;

(b)	care să permită reducerea efectelor nocive ale circulației asupra mediului, prin aplicarea unor instrumente economice în combinație cu măsuri privind amenajarea teritoriului și gestionarea fluxurilor de circulație.

Articolul 4

Luarea în considerare a obiectivelor în cadrul altor politici

(1)   Părțile contractante se angajează, de asemenea, să ia în considerare obiectivele prezentului protocol și în cadrul altor politici.

(2)   Părțile contractante se angajează să anticipeze și evalueze celelalte politici, strategii și concepte puse în aplicare în afara domeniului transporturilor, din perspectiva consecințelor pe care acestea le au în acest domeniu.

Articolul 5

Participarea colectivităților teritoriale

(1)   Părțile contractante încurajează cooperarea internațională între instituțiile competente în scopul identificării soluțiilor transfrontaliere optime și al identificării unui acord asupra soluțiilor armonizate.

(2)   Fiecare parte contractantă definește în cadrul propriului său sistem instituțional cel mai bun nivel de coordonare și cooperare între instituții și colectivitățile teritoriale direct interesate, în scopul promovării unei solidarități în asumarea răspunderii, în special în privința exploatării și a dezvoltării sinergiilor în aplicarea politicilor de transport, precum și în punerea în aplicare a măsurilor care derivă din acestea.

(3)   Colectivitățile teritoriale direct interesate iau parte la diferitele stadii de pregătire și punere în aplicare a acestor politici și măsuri, cu respectarea propriilor competențe, în cadrul instituțional existent.

Articolul 6

Reglementări naționale consolidate

În scopul protejării sensibilității ecologice a regiunii alpine și fără a se aduce atingere convențiilor internaționale în vigoare, părțile contractante pot adopta măsuri de protecție consolidate, datorită unor situații speciale care privesc spațiile naturale sau din rațiuni de sănătate publică, securitate sau protecție a mediului.

CAPITOLUL II

MĂSURI SPECIFICE

A.   STRATEGII, CONCEPTE, PROIECTE

Articolul 7

Strategia generală privind politica de transporturi

(1)   În interesul durabilității, părțile contractante se angajează să promoveze o gestionare rațională și sigură a transporturilor, în special în cadrul rețelelor transfrontaliere armonizate, care:

(a)	să asigure buna coordonare a diferitelor modalități și mijloace de transport și să favorizeze intermodalitatea;

(b)	să optimizeze exploatarea sistemelor de transport și a infrastructurilor existente în regiunea alpină, făcând apel între altele la telematică, prin imputarea costurilor externe și a costurilor infrastructurilor către utilizatori, în mod optim, în funcție de noxele generate;

(c)	să favorizeze, prin măsuri structurale și de amenajare a teritoriului, un transfer al transportului de persoane și de mărfuri către mijloace de transport mai nepoluante și către sisteme de transport intermodale;

(d)	să pună în practică posibilitățile de reducere a volumului traficului.

(2)   Părțile contractante se angajează să adopte măsurile necesare în vederea garantării în mod optim:

(a)	a protecției căilor de comunicație împotriva riscurilor naturale;

(b)	a protecției persoanelor și a mediului, în zonele care suferă în mod deosebit în urma poluării cauzate de transporturi;

(c)	a reducerii progresive a emisiilor de substanțe nocive și a emisiilor sonore ale tuturor modalităților de transport prin folosirea celor mai bune tehnologii utilizabile;

(d)	a unei securități ameliorate a transporturilor.

Articolul 8

Procedura de evaluare și de consultare interguvernamentală

(1)   Atunci când se construiesc, se modifică sau se extind în mod semnificativ infrastructurile de transport, părțile contractante se angajează să realizeze studii de oportunitate, studii de impact asupra mediului si analize ale riscurilor și să ia în considerare rezultatul acestora, respectând obiectivele prezentului protocol.

(2)   Echiparea regiunii Alpilor cu infrastructuri de transport trebuie să se facă în mod coordonat și concertat. În cazul proiectelor cu impact transfrontalier semnificativ, părțile contractante se angajează să întreprindă consultări mutuale cu părțile contractante interesate cel târziu după prezentarea studiilor. Prezentele dispoziții nu aduc atingere dreptului fiecărei părți contractante de a realiza infrastructuri de transport care au fost deja adoptate conform ordinii juridice interne în momentul adoptării prezentului protocol sau a căror necesitate a fost deja stabilită prin lege.

(3)   Părțile contractante încurajează luarea în considerare consolidată a politicii de transporturi în activitatea de administrare a întreprinderilor din punct de vedere al mediului.

B.   MĂSURI TEHNICE

Articolul 9

Transporturi publice

În scopul menținerii și al ameliorării în mod durabil a organizării economice și a structurii habitatului, precum și a caracterului atractiv și turistic al regiunii alpine, părțile contractante se angajează să încurajeze crearea și dezvoltarea sistemelor de transport în comun ușor de utilizat și adaptate la mediu.

Articolul 10

Transporturi feroviare și fluvio-maritime

(1)   În scopul exploatării capacității speciale a căilor ferate de răspuns la nevoile de transport pe distanță mare și în scopul unei mai bune utilizări a rețelei feroviare pentru valorificarea turistică și economică a Alpilor, părțile contractante favorizează, în cadrul competențelor lor:

(a)	ameliorarea infrastructurilor feroviare prin construirea și dezvoltarea unor mari axe feroviare transalpine, inclusiv ameliorarea liniilor de legătură și a creării unor terminale adaptate;

(b)	optimizarea exploatării întreprinderilor feroviare și modernizarea acestora, în special în domeniul traficului transfrontalier;

(c)	adoptarea unor măsuri având drept obiectiv transferul pe calea ferată a transportului de mărfuri pe distanță mare și creșterea echității tarifelor pentru utilizarea infrastructurilor de transport;

(d)	sistemele de transport intermodale, precum și dezvoltarea transportului feroviar;

(e)	utilizarea consolidată a căilor ferate și crearea unor sinergii favorabile utilizatorului între transporturile de călători pe distanță mare, transporturile regionale și transporturile locale.

(2)   În vederea diminuării tranzitului de mărfuri pe cale terestră, părțile contractante favorizează eforturile întreprinse pentru o utilizare sporită a capacităților de navigare fluvială și maritimă.

Articolul 11

Transporturile rutiere

(1)   Părțile contractante se abțin de la construirea de noi drumuri care să permită fluxuri de circulație mari pentru traficul transalpin.

(2)   Se admit proiecte rutiere care să permită fluxuri de circulație mari pentru traficul intraalpin în cazul în care:

(a)	obiectivele prevăzute la articolul 2 alineatul (2) litera (j) din Convenția alpină pot fi atinse datorită unor măsuri adecvate de precauție și compensație, care să rezulte dintr-un studiu de impact asupra mediului;

(b)

nevoile în materie de transporturi nu pot fi satisfăcute nici printr-o mai bună utilizare a capacităților rutiere și feroviare existente, nici prin extinderea sau construcția unor infrastructuri feroviare sau fluvio-maritime, nici prin îmbunătățirea unui transport combinat, nici prin adoptarea unor alte măsuri privind organizarea transporturilor;

(c)	rezultatele studiului de oportunitate au demonstrat faptul că proiectul este viabil din punct de vedere economic, că riscurile sunt sub control, iar rezultatul studiului de impact asupra mediului este pozitiv;

(d)	planurile și/sau programele de amenajare a teritoriului și de dezvoltare durabilă sunt luate în considerare.

(3)   Totuși, datorită structurii geografice și organizării speciale a regiunii alpine, care nu poate fi deservită întotdeauna numai prin mijloace de transport în comun, părțile contractante susțin, în zonele îndepărtate, crearea și menținerea unor infrastructuri de transport suficiente, care să permită un transport individual eficient.

Articolul 12

Transporturile aeriene

(1)   Părțile contractante se angajează să reducă, în măsura în care acest lucru este posibil, fără a afecta alte regiuni, poluarea mediului cauzată de traficul aerian, inclusiv zgomotul cauzat de aeronave. Luând în considerare obiectivele prezentului protocol, acestea fac eforturi pentru a limita sau a interzice, atunci când este cazul, operațiunile de depunere din aeronave în afara aerodromurilor. În vederea protejării faunei sălbatice, părțile contractante iau măsuri adecvate, locale și temporare, pentru limitarea activităților aeriene de divertisment nemotorizate.

(2)   Părțile contractante se angajează să amelioreze sistemele de transport public care permit conectarea aeroporturilor aflate la limita Alpilor cu diferitele regiuni alpine, pentru a se putea răspunde la cererii în domeniul transporturilor fără a amplifica poluarea mediului. În acest context, părțile contractante limitează, în măsura posibilului, construcția de aeroporturi și extinderea semnificativă a aeroporturilor existente în regiunea alpină.

Articolul 13

Instalații turistice

(1)   Părțile contractante se angajează să evalueze, luând în considerare obiectivele prezentului protocol, efectele noilor instalații turistice asupra traficului și, dacă este necesar, să adopte măsurile preventive sau compensatorii pentru atingerea obiectivelor prezentului protocol și ale altor protocoale. În acest caz se dă prioritate mijloacelor de transport în comun.

(2)   Părțile contractante susțin crearea și menținerea unor zone cu circulație redusă și a unor zone unde circulația este interzisă, interzicerea mașinilor în anumite puncte turistice, precum și adoptarea unor măsuri care să favorizeze transportul turiștilor fără mașini.

Articolul 14

Costuri reale

Dorind să influențeze repartizarea modală a traficului prin luarea în considerare a costurilor reale a diferitelor modalități de transport, părțile contractante convin să aplice principiul „poluatorul plătește” și să susțină punerea în aplicare a unui sistem de calcul care să permită determinarea costurilor infrastructurii și a costurilor externe. Obiectivul este introducerea progresivă a unor sisteme de tarifare specifice traficului care să permită acoperirea echitabilă a costurilor reale și:

(a)	care să stimuleze utilizarea modalităților și a mijloacelor de transport cele mai nepoluante;

(b)	care să conducă la o utilizare mai echilibrată a infrastructurilor de transport;

(c)	care să stimuleze reducerea costurilor ecologice și socioeconomice prin intermediul unor măsuri structurale și de amenajare teritorială cu efecte asupra transporturilor.

C.   MONITORIZARE ȘI CONTROL

Articolul 15

Oferta și utilizarea în materie de infrastructuri de transport

(1)   Părțile contractante se angajează să înscrie într-un document de referință și să actualizeze periodic starea operațiunilor de reducere a poluării, precum și avansul și dezvoltarea infrastructurilor de transport și a diferitelor sisteme de transport care permit fluxuri mari de circulație, precum și starea utilizării sau, după caz, a ameliorării acestora. În acest scop părțile contractante vor utiliza o prezentare omogenă.

(2)   Pe baza acestui document de referință, părțile contractante vor examina măsura în care dispozițiile prezentului protocol și strategiile, conceptele și măsurile de punere în aplicare aferente au contribuit la atingerea obiectivelor Convenției alpine și, în special, a obiectivelor prezentului protocol.

Articolul 16

Obiective, criterii și indicatori de calitate a mediului

(1)   Părțile contractante determină și pun în aplicare obiectivele de calitate a mediului care permit punerea în practică a unor mijloace de transport durabile.

(2)   Acestea convin asupra necesității de a dispune de criterii și de indicatori adaptați condițiilor specifice ale regiunii alpine.

(3)   Aplicarea respectivelor criterii și a respectivilor indicatori are drept obiectiv măsurarea evoluției poluării cauzate de trafic asupra mediului și a sănătății.

CAPITOLUL III

COORDONARE, CERCETARE, FORMARE ȘI INFORMARE

Articolul 17

Coordonare și informare

Părțile contractante convin ca, în cazul în care acest lucru este necesar, să organizeze reuniuni în vederea:

(a)	evaluării impactului măsurilor adoptate pe baza prezentului protocol;

(b)	concertării anterioare adoptării unei decizii importante, care poate avea consecințe importante asupra celorlalte state contractante;

(c)	încurajării schimburilor de informații privind punerea în aplicare a prezentului protocol prin utilizarea cu precădere a sistemelor de informare existente;

(d)	concertării asupra deciziilor importante în materie de transport, în special în vederea înscrierii acestora în cadrul unei politici transfrontaliere armonizate de amenajare a teritoriului.

Articolul 18

Cercetare și observare

(1)   Părțile contractante încurajează și armonizează, în colaborare strânsă, cercetarea și observarea sistematică a corelațiilor care există între transport și mediu în regiunea alpină și dezvoltările tehnologice specifice care măresc eficacitatea economică a sistemelor de transport nepoluante.

(2)   Rezultatele cercetărilor și ale activităților de observare efectuate în comun vor fi luate în considerare în mod adecvat în momentul examinării punerii în aplicare a protocolului, în special în vederea elaborării unor metode și a unor criterii care să permită descrierea unei dezvoltări durabile a traficului.

(3)   Părțile contractante se asigură că diferitele rezultate obținute în urma activităților de cercetare și observare sistematică la nivel național să fie integrate într-un sistem comun de observare și informare permanente și să fie accesibile publicului în cadrul instituțional existent.

(4)   Părțile contractante sprijină proiectele-pilot care permit punerea în aplicare a conceptelor și a tehnologiilor privind transporturile durabile.

(5)   Părțile contractante susțin cercetările care vizează ameliorarea metodologiei studiilor de impact strategic cu privire la intermodalitate în Alpi.

Articolul 19

Formare și informare

Părțile contractante favorizează formarea inițială și continuă, precum și informarea publicului cu privire la obiectivele, măsurile și punerea în aplicare a prezentului protocol.

CAPITOLUL IV

CONTROLUL ȘI EVALUAREA

Articolul 20

Punerea în aplicare

Părțile contractante se angajează să supravegheze punerea în aplicare a prezentului protocol prin adoptarea tuturor măsurilor adecvate în cadrul instituțional existent.

Articolul 21

Controlul respectării obligațiilor

(1)   Părțile contractante prezintă în mod regulat rapoarte Comitetului permanent cu privire la măsurile adoptate în temeiul prezentului protocol. Rapoartele privesc, de asemenea, și problema eficacității măsurilor adoptate. Conferința alpină determină periodicitatea raporturilor.

(2)   Comitetul permanent examinează respectivele rapoarte, pentru a se asigura că părțile contractante și-au îndeplinit obligațiile care decurg din prezentul protocol. Acesta poate, de asemenea, să ceară informații suplimentare părților contractante interesate sau poate recurge la alte surse de informare.

(3)   Comitetul permanent prezintă Conferinței alpine un raport privind respectarea de către părțile contractante a obligațiilor care decurg din prezentul protocol.

(4)   Conferința alpină ia notă de respectivul raport. În cazul în care se constată existența unei situații de nerespectare a obligațiilor, Conferința poate adopta recomandări.

Articolul 22

Evaluarea eficacității dispozițiilor

(1)   Părțile contractante examinează și evaluează, periodic, eficacitatea dispozițiilor prezentului protocol. În măsura în care acest lucru este necesar pentru realizarea obiectivelor, acestea pot adopta modificări adecvate ale prezentului protocol.

(2)   În cadrul instituțional existent, colectivitățile teritoriale vor fi asociate acestei evaluări. Organizațiile neguvernamentale care activează în acest domeniu pot fi consultate.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 23

Raporturile dintre Convenția alpină și protocol

(1)   Prezentul protocol reprezintă un protocol atașat Convenției alpine în sensul articolului 2 și al altor articole pertinente din cadrul acesteia.

(2)   Niciun stat nu poate deveni parte la prezentul protocol dacă nu este parte contractantă la Convenția alpină. Denunțarea Convenției presupune și denunțarea prezentului protocol.

(3)   În cazul în care Convenția alpină deliberează asupra unor probleme care privesc prezentul protocol, numai părțile contractante la prezentul protocol pot lua parte la vot.

Articolul 24

Semnarea și ratificarea

(1)   Prezentul protocol este deschis semnării de către statele semnatare ale Convenției alpine și de către Comunitatea Europeană la 31 octombrie 2000 și pe lângă Republica Austria, depozitară, de la 6 noiembrie 2000.

(2)   Prezentul protocol intră în vigoare pentru părțile contractante care și-au exprimat consimțământul de a fi parte la protocolul menționat anterior la trei luni de la data la care trei state au depus instrumentul de ratificare, acceptare sau aprobare.

(3)   Pentru acele părți care își exprimă ulterior consimțământul de a fi parte la respectivul protocol, acesta intră în vigoare după trei luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, acceptare sau aprobare. După intrarea în vigoare a unei modificări a prezentului protocol, orice nouă parte contractantă la protocolul menționat anterior devine parte contractantă la protocol astfel cum a fost modificat.

Articolul 25

Notificări

Statul depozitar notifică tuturor statelor enumerate în preambul și Comunității Europene, în privința prezentului protocol:

(a)	orice semnătură;

(b)	depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare;

(c)	orice dată de intrare în vigoare;

(d)	orice declarație a unei părți contractante sau semnatare;

(e)	orice denunțare notificată de către o parte contractantă, inclusiv data de la care aceasta produce efecte.