11/Volumul 47

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

86

L 201/31

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Prin Decizia 96/191/CE (2), Consiliul a încheiat, în numele Comunității Europene, Convenția privind protecția Alpilor (denumită în continuare „Convenția alpină”).

(2)

Prin Decizia 2005/923/CE (3), Consiliul a aprobat semnarea, în numele Comunității Europene, a Protocolului privind protecția solului, a Protocolului privind energia și a Protocolului privind turismul (denumite în continuare „protocoalele”) la Convenția alpină.

(3)

Protocoalele constituie o etapă importantă a punerii în aplicare a Convenției alpine, iar Comunitatea Europeană s-a angajat să respecte obiectivele respectivei convenții.

(4)

Problemele economice, sociale și ecologice transfrontaliere cu care se confruntă Alpii rămân o provocare importantă care trebuie abordată în acest spațiu foarte sensibil.

(5)

Este necesar ca în regiunea alpină să se promoveze și să se consolideze politicile comunitare, în special domeniile prioritare definite în Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iulie 2002 de stabilire a celui de-al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu (4).

(6)

Unul din obiectivele principale ale Protocolului privind protecția solului este de a proteja rolul multifuncțional al solului pe baza conceptului de dezvoltare durabilă. Trebuie să se asigure o productivitate durabilă a solului în funcțiile sale naturale, în funcțiile sale de arhivă a istoriei naturale și culturale și în vederea protejării utilizării sale ca amplasament pentru agricultură și economie forestieră, ca suprafață pentru urbanizare și activități turistice, ca amplasament pentru alte utilizări economice, transporturi și infrastructuri și ca zăcământ de resurse naturale.

(7)

Orice abordare a protecției solului ar trebui să ia în considerare diversitatea considerabilă a condițiilor regionale și locale din regiunea Alpilor. Protocolul privind protecția solului ar putea contribui la punerea în aplicare a unor măsuri adecvate la nivel național și regional.

(8)

Cerințele din protocol, cum ar fi monitorizarea solului, identificarea zonelor amenințate de eroziune, inundații și alunecări de teren, un inventar al siturilor contaminate și crearea bazelor de date armonizate, ar putea constitui elemente importante pentru o politică comunitară a protecției solului, astfel cum este subliniată, printre altele, de Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (5), de Directiva 86/278/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind protecția mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură (6), de Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (7), de Directiva 99/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (8), de Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind ajutorul acordat din Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) (9) și de Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a cadrului comunitar de acțiune în domeniul apelor (10).

(9)

Protocolul privind energia necesită măsuri adecvate în domeniul economiei de energie și al producției de energie, inclusiv promovarea energiei regenerabile, a transportului energiei, a furnizării și a utilizării energiei pentru a consolida condițiile unei dezvoltări durabile.

(10)

Dispozițiile Protocolului privind energia sunt în conformitate cu Al șaselea program de acțiune comunitară pentru mediu pentru combaterea schimbărilor climatice și promovarea gestionării și a utilizării durabile a resurselor naturale. Dispozițiile protocolului sunt, de asemenea, conforme cu politica comunitară privind energia, astfel cum este definită de cartea albă de stabilire a unei „Strategii și a unui plan de acțiune comunitare”, de cartea verde intitulată „Către o strategie europeană de securitate a aprovizionării cu energie”, de Directiva 2001/77/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind promovarea electricității produse din surse de energie regenerabile pe piața internă a electricității (11), de Directiva 2002/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind performanța energetică a clădirilor (12) și de Decizia nr. 1230/2003/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 de adoptare a unui program multianual de acțiune în domeniul energiei „Energie inteligentă – Europa” (2003-2006) (13).

(11)

Ratificarea Protocolului privind energia ar consolida, de asemenea, cooperarea transfrontalieră cu Elveția, Liechtenstein și Monaco. S-ar garanta astfel că obiectivele UE sunt împărtășite de către partenerii regionali și că acest tip de inițiative acoperă întreaga ecoregiune alpină.

(12)

Ar trebui să se acorde prioritate rețelelor transeuropene de energie (RTE-E), iar măsurile de coordonare și de punere în aplicare prevăzute de orientările RTE-E reluate în Decizia nr. 1229/2003/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 de stabilire a unui ansamblu de orientări pentru rețelele energetice transeuropene (14) ar trebui să se aplice în momentul dezvoltării de noi conexiuni transfrontaliere, în special linii de înaltă tensiune.

(13)

Comunitatea Europeană, statele sale membre și Elveția, Liechtenstein și Monaco sunt părți la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCC) și la Protocolul de la Kyoto. UNFCC și Protocolul de la Kyoto cer părților contractante să formuleze, să pună în aplicare, să publice și să actualizeze în mod periodic programe naționale și regionale care să conțină măsuri de atenuare a schimbărilor climatice prin combaterea surselor de emisii antropogene și organizarea eliminării cu ajutorul absorbanților a tuturor gazelor cu efect de seră care nu sunt controlate prin Protocolul de la Montréal.

(14)

Protocolul privind energia contribuie la îndeplinirea cerințelor UNFCCC în ceea ce privește adoptarea de măsuri pentru a facilita adaptarea adecvată la schimbările climatice.

(15)

Turismul este un sector de o deosebită importanță economică în majoritatea regiunilor din Alpi și în directă legătură cu efectele asupra mediului și asupra societății.

(16)

Dat fiind faptul că regiunea muntoasă constituie un spațiu excepțional și foarte fragil din punct de vedere ecologic, este absolut esențial să se găsească un echilibru între interesele economice și preocupările de mediu pentru a asigura dezvoltarea durabilă a regiunii.

(17)

Turismul este un fenomen din ce în ce mai global, dar, în același timp, rămâne un domeniu de responsabilitate în principal locală și regională. În ceea ce privește Comunitatea, Directiva 85/337/CEE, Directiva 92/43/CEE, Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 privind sistemul comunitar revizuit de acordare a etichetei ecologice (15), Regulamentul (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2001 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management ecologic și audit (EMAS) (16) și Rezoluția Consiliului din 21 mai 2002 privind viitorul turismului european (17) sunt, printre altele, relevante în contextul dat. Convenția alpină și Protocolul privind turismul, precum și celelalte protocoale care pot avea influență asupra turismului, ar trebui să reprezinte un instrument cadru pentru a stimula și coordona contribuția părților în cauză la nivel regional și local, cu scopul de a face din durabilitate un factor important în ameliorarea calității ofertei turistice a regiunii alpine.

(18)

Obiectivul global al Protocolului privind turismul este promovarea turismului durabil, în special asigurându-se că dezvoltarea și gestionarea acestuia iau în considerare impactul asupra mediului. În acest sens, protocolul furnizează măsuri specifice și recomandări care pot fi folosite ca instrumente de consolidare a componentei de mediu din sectorul inovațiilor și al cercetării, a controlului și a formării, a instrumentelor de gestionare și a strategiilor, a planificării și a procedurilor de autorizare asociate turismului și în special a dezvoltării calitative a turismului.

(19)

Părțile contractante la cele trei protocoale ar trebui să se angajeze să promoveze activități de educație și formare adecvate și să încurajeze diseminarea informațiilor în rândul publicului, în special în ceea ce privește obiectivele și măsurile de punere în aplicare a fiecăruia din cele trei protocoale.

(20)

Este necesar ca protocoalele respective să fie aprobate de Comunitatea Europeană,