EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 31997L0067

Directiva 97/67/CE a parlamentului European și a consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului

OJ L 15, 21.1.1998, p. 14–25 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV)
Special edition in Czech: Chapter 06 Volume 003 P. 71 - 82
Special edition in Estonian: Chapter 06 Volume 003 P. 71 - 82
Special edition in Latvian: Chapter 06 Volume 003 P. 71 - 82
Special edition in Lithuanian: Chapter 06 Volume 003 P. 71 - 82
Special edition in Hungarian Chapter 06 Volume 003 P. 71 - 82
Special edition in Maltese: Chapter 06 Volume 003 P. 71 - 82
Special edition in Polish: Chapter 06 Volume 003 P. 71 - 82
Special edition in Slovak: Chapter 06 Volume 003 P. 71 - 82
Special edition in Slovene: Chapter 06 Volume 003 P. 71 - 82
Special edition in Bulgarian: Chapter 06 Volume 003 P. 12 - 23
Special edition in Romanian: Chapter 06 Volume 003 P. 12 - 23
Special edition in Croatian: Chapter 06 Volume 009 P. 53 - 64

Legal status of the document In force: This act has been changed. Current consolidated version: 27/02/2008

ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/1997/67/oj

06/Volumul 03

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

12


31997L0067


L 015/14

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 97/67/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 15 decembrie 1997

privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 57 alineatul (2), articolele 66 și 100a

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 22 ianuarie 1993 privind Cartea verde pentru dezvoltarea pieței unice a serviciilor poștale (4),

având în vedere Rezoluția Consiliului din 7 februarie 1994 privind dezvoltarea serviciilor poștale ale Comunității (5),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b din tratat, având în vedere proiectul comun aprobat de către comitetul de conciliere la 7 noiembrie 1997 (6),

(1)

Întrucât ar trebui să se adopte măsuri cu scopul de a stabili piața internă în conformitate cu articolul 7a din tratat; întrucât această piață cuprinde o suprafață fără frontiere interne în care se asigură libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalului;

(2)

Întrucât stabilirea pieței interne în sectorul poștal este de o importanță dovedită pentru coeziunea economică și socială a Comunității, serviciile poștale reprezentând un instrument esențial de comunicare și de schimb;

(3)

Întrucât, la 11 iunie 1992, Comisia a prezentat Cartea verde pentru dezvoltarea pieței unice a serviciilor poștale și, la 2 iunie 1993, o comunicare numită „Orientări privind dezvoltarea serviciilor poștale ale Comunității”;

(4)

Întrucât Comisia a coordonat o largă consultare publică în ceea ce privește aspectele serviciilor poștale care prezintă interes pentru Comunitate și părțile interesate din sectorul poștal au comunicat observațiile lor Comisiei;

(5)

Întrucât extinderea actuală a serviciului poștal universal și condițiile prestării sale variază semnificativ de la un stat membru la altul; întrucât, în special, performanțele în ceea ce privește calitatea serviciilor sunt foarte inegale între statele membre;

(6)

Întrucât legăturile poștale transfrontaliere nu răspund întotdeauna cerințelor utilizatorilor și ale cetățenilor europeni, iar performanțele, în termeni de calitate a serviciului în ceea ce privește serviciile poștale transfrontaliere ale Comunității, sunt deocamdată nesatisfăcătoare;

(7)

Întrucât neconcordanțele observate în sectorul poștal au implicații considerabile pentru acele sectoare de activitate care se bazează în special pe serviciile poștale și împiedică în mod efectiv progresul spre coeziunea internă a Comunității, deoarece regiunile ce nu beneficiază de servicii poștale de o calitate suficient de ridicată sunt în dezavantaj în ceea ce privește atât distribuția de scrisori, cât și distribuția de mărfuri;

(8)

Întrucât măsurile care vizează să asigure liberalizarea treptată și controlată a pieței și un echilibru corespunzător în aplicarea acestor măsuri sunt necesare pentru a garanta, în întreaga Comunitate și sub rezerva obligațiilor și drepturilor prestatorilor serviciului universal, libera prestare a serviciilor în sectorul poștal însuși;

(9)

Întrucât este necesară o astfel de acțiune la nivel comunitar pentru a asigura o mai bună armonizare a condițiilor ce reglementează sectorul poștal și, în consecință, trebuie să se adopte măsuri pentru a stabili norme comune;

(10)

Întrucât, în conformitate cu principiul subsidiarității, un set de principii generale ar trebui să se adopte la nivel comunitar, în timp ce alegerea procedurilor exacte ar trebui să revină statelor membre, care ar trebui să aibă posibilitatea de a alege sistemul cel mai bine adaptat situației lor;

(11)

Întrucât este esențial să se garanteze la nivel comunitar un serviciu poștal universal care să cuprindă un ansamblu minim de servicii de calitate determinată, care să se furnizeze în toate statele membre la un preț rezonabil în avantajul tuturor utilizatorilor, indiferent de așezarea lor geografică din cadrul Comunității;

(12)

Întrucât obiectivul serviciului universal este de a oferi tuturor utilizatorilor un acces ușor la rețeaua poștală prin furnizarea, în special, a unui număr suficient de puncte de acces și prin asigurarea unor condiții satisfăcătoare în ceea ce privește frecvența colectărilor și a livrărilor; întrucât prestarea serviciului universal trebuie să răspundă necesității fundamentale de a asigura o continuitate a funcționării, rămânând totodată adaptabilă la nevoile utilizatorilor, precum și garantându-le acestora un tratament echitabil și nediscriminatoriu;

(13)

Întrucât serviciul universal trebuie să cuprindă serviciile naționale, precum și serviciile transfrontaliere;

(14)

Întrucât utilizatorii serviciului universal trebuie să fie informați adecvat în ceea ce privește ansamblul serviciilor oferite, condițiile lor de prestare și utilizare, calitatea serviciilor furnizate și tarifele;

(15)

Întrucât dispozițiile prezentei directive referitoare la prestarea serviciului universal nu aduc atingere dreptului prestatorilor serviciului universal de a negocia contracte individuale cu clienții;

(16)

Întrucât menținerea unui ansamblu al acestor servicii ce pot fi rezervate, în conformitate cu normele tratatului și fără a aduce atingere aplicării normelor de concurență, apare justificată pentru a asigura funcționarea serviciului universal în condiții de echilibru financiar; întrucât procesul de liberalizare nu ar trebui să împiedice continuarea furnizării anumitor servicii gratuite introduse de către statele membre pentru persoanele nevăzătoare și cu probleme de vedere.

(17)

Întrucât expedierile de corespondență care cântăresc 350 grame și mai mult reprezintă mai puțin de 2 % din volumul de scrisori al operatorilor publici și mai puțin de 3 % din veniturile acestora; întrucât criteriul de preț (de cinci ori tariful de bază) va permite mai bine să se distingă între serviciul rezervat și serviciul de curierat expres, care este liberalizat;

(18)

Întrucât, având în vedere că diferența esențială dintre serviciul de curierat expres și serviciul poștal universal constă în valoarea adăugată (oricare ar fi forma acesteia) prevăzută de către serviciile de curierat expres și percepută de către clienți, cel mai eficient mod de a determina valoarea adăugată percepută este de a lua în considerare surplusul de preț pe care clienții sunt dispuși să îl plătească, fără a aduce atingere, cu toate acestea, limitei de preț a sectorului rezervat ce trebuie să se respecte;

(19)

Întrucât este rezonabil să se permită ca, în mod provizoriu, marketingul direct prin corespondență și poșta transfrontalieră să poată în continuare să fie rezervate în limitele de preț și de greutate prevăzute; întrucât, ca o etapă suplimentară spre realizarea pieței interne a serviciilor poștale, o decizie privind continuarea liberalizării treptate și controlate a pieței serviciilor poștale, în special în vederea liberalizării poștei transfrontaliere și a marketingului direct prin corespondență, precum și privind o nouă revizuire a limitelor de preț și de greutate ar trebui să fie luată de către Parlamentul European și Consiliu până la 1 ianuarie 2000, la propunerea Comisiei prezentată în urma unei revizuiri a sectorului;

(20)

Întrucât, din motive de ordine publică și siguranță publică, statele membre pot avea un interes legitim în a acorda, uneia sau mai multor entități desemnate de către ele, dreptul de a plasa cutii poștale destinate colectării expedierilor poștale pe drumuri publice; întrucât, din aceleași motive, statele membre au competența de a numi entitatea sau entitățile responsabile cu emiterea timbrelor poștale ce identifică țara de origine și acelea responsabile cu furnizarea serviciului de corespondență recomandată folosit în cursul procedurilor judiciare sau administrative în conformitate cu legislația lor internă; întrucât acestea pot indica, de asemenea, apartenența țării la Uniunea Europeană prin introducerea simbolului celor 12 stele;

(21)

Întrucât noile servicii (servicii cu totul diferite de serviciile convenționale) și schimbul de documente nu fac parte din serviciul universal și, în consecință, nu se justifică deloc rezervarea lor pentru prestatorii serviciului universal; întrucât aceasta se aplică, de asemenea, auto-prestării (prestarea serviciilor poștale de către persoana fizică sau juridică care este inițiatorul corespondenței sau colectarea și direcționarea acestor expedieri de către un terț ce acționează numai în numele acelei persoane), care nu face parte din categoria de servicii;

(22)

Întrucât statele membre ar trebui să poată reglementa, prin proceduri corespunzătoare de autorizare, pe teritoriul lor, prestarea serviciilor poștale care nu sunt rezervate prestatorilor serviciului universal; întrucât procedurile respective trebuie să fie transparente, nediscrimatorii, proporționate și bazate pe criterii obiective;

(23)

Întrucât statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a supune acordarea licențelor unor obligații privind serviciul universal sau unor contribuții la un fond de compensare destinat să despăgubească prestatorul serviciului universal pentru prestarea unor servicii care reprezintă o sarcină financiară inechitabilă; întrucât statele membre ar trebui să aibă capacitatea de a include în autorizații o obligație prin care activitățile autorizate nu trebuie să încalce drepturile exclusive sau speciale acordate prestatorilor serviciului universal pentru serviciile rezervate; întrucât se poate introduce un sistem de identificare pentru marketingul direct prin corespondență în scopul supervizării, în condițiile în care marketingul direct prin corespondență este liberalizat;

(24)

Întrucât va trebui să se adopte măsuri necesare pentru armonizarea procedurilor de autorizare stabilite de către statele membre și care reglementează furnizarea comercială către public a serviciilor nerezervate;

(25)

Întrucât, în cazul în care acest lucru se dovedește necesar, se adoptă măsuri pentru a asigura transparența și caracterul nediscriminatoriu al condițiilor de acces la rețeaua poștală publică din statele membre;

(26)

Întrucât, pentru a asigura o gestionare eficientă a serviciului universal și pentru a evita denaturarea concurenței, tarifele aplicate serviciului universal ar trebui să fie obiective, transparente, nediscriminatorii și adaptabile costurilor;

(27)

Întrucât remunerarea pentru prestarea serviciului poștal transfrontalier intracomunitar, fără a aduce atingere ansamblului minim de obligații ce decurg din actele Uniunii Poștale Universale, ar trebui să fie orientată spre a acoperi costurile de livrare asumate de către prestatorul serviciului universal în țara de destinație; întrucât această remunerare ar trebui, de asemenea, să ofere un stimulent pentru a îmbunătăți sau menține calitatea serviciului transfrontalier prin utilizarea unor obiective de calitate a serviciului; întrucât acest lucru ar justifica sisteme adecvate care asigură o acoperire corespunzătoare a costurilor și sunt legate în mod specific de calitatea realizată a serviciului;

(28)

Întrucât sunt necesare conturi separate pentru diferitele servicii rezervate și servicii nerezervate pentru a introduce transparența în costurile reale ale variatelor servicii și pentru a asigura că subvenția încrucișată din sectorul rezervat spre sectorul nerezervat nu afectează negativ condițiile de concurență din acesta din urmă;

(29)

Întrucât, pentru a asigura aplicarea principiilor stabilite în cele trei motive anterioare, prestatorii serviciului universal ar trebui să pună în practică, într-un termen rezonabil, sisteme de contabilitate a costurilor, care pot fi verificate independent și care permit o repartizare cât mai precisă a costurilor între servicii, pe baza unor proceduri transparente; întrucât asemenea cerințe pot fi îndeplinite, de exemplu, prin aplicarea principiului repartizării integrale a costurilor; întrucât asemenea sisteme de contabilitate a costurilor pot să nu fie necesare în cazul în care există condiții reale de concurență deschisă;

(30)

Întrucât ar trebui să se ia în considerare interesul utilizatorilor, care au dreptul la servicii de înaltă calitate; întrucât, de aceea, trebuie să se facă orice efort pentru a îmbunătăți și a spori calitatea serviciilor prestate la nivel comunitar; întrucât asemenea îmbunătățiri ale calității impun statelor membre să stabilească standardele privind serviciile care fac parte din serviciul universal, pe care prestatorii serviciului universal trebuie să le realizeze sau să le depășească;

(31)

Întrucât calitatea serviciului așteptată de utilizatori constituie un aspect esențial al serviciilor prestate; întrucât standardele de evaluare a calității serviciului și nivelurile de calitate atinse trebuie publicate în interesul utilizatorilor; întrucât este necesar să se dispună de standarde de calitate a serviciului armonizate și de o metodologie comună de măsurare pentru a putea evalua convergența calității serviciului în întreaga Comunitate;

(32)

Întrucât statele membre trebuie să determine standarde de calitate naționale conforme cu standardele Comunității; întrucât, în cazul serviciilor transfrontaliere intracomunitare ce impun eforturile reunite a cel puțin doi prestatori ai serviciului universal din două state membre diferite, standardele de calitate trebuie să se definească la nivelul Comunității;

(33)

Întrucât conformitatea cu aceste standarde trebuie să se verifice independent, la intervale periodice și pe o bază armonizată; întrucât utilizatorii trebuie să aibă dreptul de a fi informați despre rezultatele acestei verificări și statele membre ar trebui să asigure că se adoptă măsuri corective în cazul în care aceste rezultate demonstrează că standardele nu sunt respectate;

(34)

Întrucât Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive din contractele încheiate cu consumatorii (7) se aplică operatorilor poștali;

(35)

Întrucât nevoia de îmbunătățire a calității serviciilor impune ca litigiile să se soluționeze repede și eficient; întrucât, pe lângă căile de atac disponibile în dreptul intern și în cel comunitar, ar trebui să se prevadă o procedură cu privire la contestații, care ar trebui să fie transparentă, simplă și puțin costisitoare și ar trebui să înlesnească intervenția tuturor părților în cauză;

(36)

Întrucât, pentru a ameliora interconectarea rețelelor poștale și în interesul utilizatorilor, este necesar să se încurajeze standardizarea tehnică; întrucât standardizarea tehnică este indispensabilă pentru promovarea interoperabilității între rețelele naționale și pentru a obține un eficient serviciu universal al Comunității;

(37)

Întrucât orientările privind armonizarea europeană prevăd ca activitățile specializate pentru Standardizare tehnică să se încredințeze Comitetului European pentru Standardizare;

(38)

Întrucât ar trebui să se constituie un comitet care să sprijine Comisia în aplicarea prezentei directive, în special în ceea ce privește lucrările viitoare referitoare la dezvoltarea măsurilor privind calitatea serviciului transfrontalier al Comunității și standardizarea tehnică;

(39)

Întrucât, pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a serviciului universal și pentru a asigura o concurență nedenaturată în sectorul nerezervat, este important să se separe funcțiile autorității de reglementare, pe de o parte, și ale operatorului, pe de altă parte; întrucât nici un operator poștal nu poate fi și judecător și parte în cauză; întrucât statul membru trebuie să definească statutul uneia sau al mai multor autorități naționale de reglementare, care pot fi alese dintre autoritățile publice sau entitățile independente desemnate pentru acel scop;

(40)

Întrucât efectele condițiilor armonizate asupra funcționării pieței interne a serviciilor poștale trebuie să facă obiectul unei evaluări; întrucât, prin urmare, Comisia va prezenta un raport Parlamentului European și Consiliului privind aplicarea prezentei directive, inclusiv o informare adecvată privind dezvoltările din cadrul sectorului, în special în ceea ce privește aspectele economice, sociale, cele referitoare la ocuparea locurilor de muncă și la tehnologie, precum și la calitatea serviciului, la trei ani de la intrarea sa în vigoare, și, în orice caz, la 31 decembrie 2000 cel târziu;

(41)

Întrucât prezenta directivă nu afectează aplicarea normelor tratatului, în special normele de concurență și privind libertatea de a presta servicii;

(42)

Întrucât nimic nu împiedică statele membre să mențină în vigoare sau să introducă pentru sectorul poștal măsuri mai liberale decât cele prevăzute în prezenta directivă sau, în cazul în care prezenta directivă devine caducă, să mențină în vigoare măsuri pe care acestea le-au adoptat pentru a o aplica, în măsura în care, în fiecare caz, aceste măsuri sunt compatibile cu tratatul;

(43)

Întrucât este necesar ca prezenta directivă să se aplice până la 31 decembrie 2004, cu excepția unei decizii contrare a Parlamentului European și a Consiliului pe baza unei propuneri a Comisiei;

(44)

Întrucât prezenta directivă nu se aplică vreunei activități care nu intră sub incidența legislației comunitare, precum cele prevăzute la Titlurile V și VI din Tratatul privind Uniunea Europeană, și, în orice caz, activităților privind siguranța publică, apărarea, siguranța statului (inclusiv bunăstarea economică a statului, în cazul în care activitățile au legătură cu problemele de siguranță a statului) și activităților statului în domeniile dreptului penal;

(45)

Întrucât prezenta directivă nu împiedică, în cazul întreprinderilor care nu sunt stabilite în cadrul Comunității, adoptarea unor măsuri conforme atât cu legislația comunitară, cât și cu obligațiile internaționale existente, ce vizează să garanteze că resortisanții statelor membre beneficiază de aceleași tratament în țările terțe; întrucât întreprinderile comunitare ar trebui să beneficieze, în țările terțe, de un tratament și un acces efectiv care sunt comparabile cu tratamentul și accesul la piață pe care cadrul comunitar le rezervă resortisanților țărilor în cauză,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

Obiectiv și domeniu de aplicare

Articolul 1

Prezenta directivă stabilește norme comune privind:

prestarea unui serviciu poștal universal în cadrul Comunității;

criteriile ce definesc serviciile susceptibile de a fi rezervate prestatorilor serviciului universal și condițiile care reglementează prestarea serviciilor nerezervate;

principiile de tarifare și transparența conturilor pentru prestarea serviciului universal;

stabilirea standardelor de calitate pentru prestarea serviciului universal și instituirea unui sistem pentru a asigura respectarea standardelor respective;

armonizarea standardelor tehnice;

crearea unor autorități naționale de reglementare independente.

Articolul 2

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

(1)

„servicii poștale” înseamnă serviciile care implică ridicarea, sortarea, transportul și livrarea expedierilor poștale;

(2)

„rețea poștală publică” înseamnă sistemul de organizare și de resurse de orice fel folosite de către prestatorul (prestatorii) serviciului universal, în special pentru:

ridicarea expedierilor poștale acoperite de o obligație de serviciu universal de la punctele de acces de pe întreg teritoriul;

direcționarea și tratarea acestor expedieri de la punctul de acces al rețelei poștale la centrul de distribuție;

distribuirea la adresele indicate pe expedieri;

(3)

„puncte de acces” înseamnă echipamentele fizice, și anume cutiile poștale puse la dispoziția publicului fie pe drumul public, fie în localurile prestatorului serviciului universal, unde expedierile poștale pot fi depozitate în rețeaua poștală publică de către clienți;

(4)

„ridicare” înseamnă operațiunea de colectare a expedierilor poștale depozitate la punctele de acces;

(5)

„distribuție” înseamnă procesul ce decurge de la sortarea la centrul de distribuție până la distribuția expedierilor poștale către destinatarii lor;

(6)

„expediere poștală” înseamnă o expediere ce poartă o adresă în forma finală care trebuie transportată de către prestatorul serviciului universal. Pe lângă expedierile de corespondență, asemenea expedieri includ și, de exemplu, cărți, cataloage, ziare, publicații periodice și colete poștale care conțin mărfuri cu sau fără valoare comercială;

(7)

„expediere de corespondență” înseamnă o comunicare în formă scrisă pe orice fel de suport fizic ce trebuie transportată și distribuită la adresa indicată de expeditor chiar pe expediere sau pe ambalaj. Cărțile, cataloagele, ziarele și publicațiile periodice nu sunt considerate expedieri de corespondență;

(8)

„marketing direct prin corespondență” înseamnă o comunicare care constă numai în materiale de publicitate sau de marketing și care cuprinde un mesaj identic, cu excepția numelui, adresei și numărului de identificare ale destinatarului, precum și a altor modificări care nu afectează natura mesajului, care este trimisă unui număr semnificativ de destinatari și care este transportată și distribuită la adresa indicată de către expeditor chiar pe expediere sau pe ambalaj. În fiecare stat membru, autoritatea națională de reglementare interpretează termenul „număr semnificativ de destinatari” și publică o definiție corespunzătoare. Notele de plată, facturile, situațiile financiare și alte mesaje neidentice nu se consideră marketing direct prin corespondență. O comunicare care combină marketingul direct prin corespondență cu alte expedieri în același ambalaj nu se consideră marketing direct prin corespondență. Marketingul direct prin corespondență include marketingul direct transfrontalier prin corespondență, precum și cel intern;

(9)

„expediere recomandată” înseamnă un serviciu care oferă o garanție forfetară împotriva riscurilor de pierdere, furt sau prejudiciu și care furnizează expeditorului, după caz la cerere, dovada înmânării expedierii poștale și a distribuirii sale la destinatar;

(10)

„expediere cu valoare declarată” înseamnă: un serviciu care asigură expedierea poștală până la valoarea declarată de către expeditor în caz de pierdere, furt sau prejudiciu;

(11)

„poștă transfrontalieră” înseamnă corespondența de la sau către alt stat membru sau de la sau către o țară terță;

(12)

„schimb de documente” înseamnă furnizarea mijloacelor, inclusiv punerea la dispoziție de către un terț a unor localuri ad hoc și a unor mijloace de transport, permițând autolivrarea prin schimb reciproc de expedieri poștale între utilizatorii abonați la acest serviciu;

(13)

„prestatorul serviciului universal” înseamnă o entitate publică sau privată care asigură totalitatea sau o parte a unui serviciu poștal universal într-un stat membru, a cărei identitate a fost notificată Comisiei în conformitate cu articolul 4;

(14)

„autorizații” înseamnă orice autorizație care stabilește drepturi și obligații specifice sectorului poștal și care permite întreprinderilor să presteze servicii poștale și, după caz, să stabilească și să opereze rețele poștale pentru prestarea unor astfel de servicii, sub forma unei „autorizații generale” sau „licențe individuale” așa cum este definită în continuare:

„autorizație generală” înseamnă o autorizație, indiferent dacă este reglementată de o „licență pe categorii” sau de dreptul general și indiferent dacă această reglementare impune proceduri de înregistrare sau de declarare, care nu solicită întreprinderii în cauză să obțină o decizie explicită a autorității naționale de reglementare înainte de a exercita drepturile ce rezultă din autorizație;

„licență individuală” înseamnă o autorizație care este acordată de către o autoritate națională de reglementare și care oferă unei întreprinderi drepturi specifice sau care supune activitățile întreprinderii la obligații specifice completând autorizația generală, după caz, în cazul în care întreprinderea nu este abilitată să exercite drepturile în cauză până în momentul în care a primit decizia din partea autorității naționale de reglementare;

(15)

„cheltuieli terminale” înseamnă remunerarea prestatorilor serviciului universal pentru distribuirea poștei transfrontaliere ce intră pe teritoriul unui stat și cuprinde expedieri poștale din alt stat membru sau dintr-o țară terță;

(16)

„expeditor” înseamnă o persoană fizică sau juridică aflată la originea expedierilor poștale;

(17)

„utilizatori”: orice persoană fizică sau juridică beneficiind de o prestare a serviciului universal ca expeditor sau ca destinatar;

(18)

„autoritate națională de reglementare” înseamnă organismul sau organismele din fiecare stat membru cărora statul membru le încredințează, între altele, funcțiile de reglementare ce intră sub incidența domeniului de aplicare a prezentei directive;

(19)

„cerințe esențiale” înseamnă motivele generale fără caracter economic care pot determina un stat membru să impună condiții pentru prestarea serviciilor poștale. Aceste motive sunt confidențialitatea corespondenței, siguranța rețelei în ceea ce privește transportarea produselor periculoase și, dacă se justifică, protecția datelor, protecția mediului și amenajarea teritoriului.

Protecția datelor poate să includă protecția datelor personale, confidențialitatea informațiilor transmise sau stocate și protecția vieții private.

CAPITOLUL 2

Serviciul universal

Articolul 3

(1)   Statele membre asigură că utilizatorii beneficiază de dreptul la un serviciu universal care implică prestarea permanentă a unui serviciu poștal de o calitate determinată în toate punctele de pe teritoriul lor la prețuri accesibile pentru toți utilizatorii.

(2)   În acest scop, statele membre adoptă măsuri pentru a asigura că densitatea punctelor de contact și a punctelor de acces ia în considerare nevoile utilizatorilor.

(3)   Acestea adoptă măsuri pentru a asigura că prestatorul sau prestatorii serviciului universal garantează în fiecare zi lucrătoare și nu mai puțin decât cinci zile pe săptămână, cu excepția situațiilor sau a condițiilor geografice considerate excepționale de către autoritățile naționale de reglementare, minimum:

o ridicare;

o livrare la domiciliul sau sediul fiecărei persoane fizice sau juridice sau, prin derogare, în condițiile determinate de către autoritatea națională de reglementare, o livrare la instalații corespunzătoare.

Orice excepție sau derogare acordată de către autoritatea națională de reglementare în conformitate cu prezentul alineat trebuie comunicată Comisiei și tuturor autorităților naționale de reglementare.

(4)   Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a asigura că serviciul universal cuprinde cel puțin prestările următoare:

ridicarea, sortarea, transportul și distribuția expedierilor poștale de cel mult două kilograme;

ridicarea, sortarea, transportul și distribuția coletelor poștale de cel mult 10 kilograme;

serviciile pentru expedierile recomandate și expedierile cu valoare declarată.

(5)   Autoritățile naționale de reglementare pot mări limita de greutate a ofertei serviciului universal pentru colete poștale la orice greutate mai mică de 20 de kilograme și pot stabili regimuri speciale pentru livrarea la domiciliu a acestor colete.

Sub rezerva limitei de greutate a ofertei serviciului universal pentru colete poștale ce este stabilită de un anumit stat membru, statele membre asigură că se distribuie pe teritoriul lor coletele poștale primite din alte state membre și care cântăresc cel mult 20 de kilograme.

(6)   Dimensiunile minime și maxime pentru expedierile poștale în cauză sunt cele stabilite în Convenția și Acordul privind pachetele poștale adoptate de către Uniunea Poștală Universală.

(7)   Serviciul universal definit de prezentul articol acoperă atât serviciile naționale, cât și serviciile transfrontaliere.

Articolul 4

Fiecare stat membru asigură că prestarea serviciului universal este garantată și notifică Comisiei măsurile adoptate pentru a îndeplini această obligație și, în special, identitatea prestatorului sau prestatorilor serviciului universal. Fiecare stat membru determină, în conformitate cu legislația comunitară, obligațiile și drepturile atribuite prestatorului sau prestatorilor serviciului universal și le publică.

Articolul 5

(1)   Fiecare stat membru adoptă măsuri pentru a asigura că prestarea serviciului universal îndeplinește următoarele cerințe:

oferă un serviciu ce garantează conformitatea cu cerințele esențiale;

oferă un serviciu identic utilizatorilor ce se află în condiții comparabile;

este disponibilă fără nici o formă de discriminare, în special din rațiuni de ordin politic, religios sau ideologic;

nu se întrerupe sau oprește decât în cazuri de forță majoră;

evoluează în funcție de mediul tehnic, economic și social și de nevoile utilizatorilor.

(2)   Dispozițiile alineatului (1) nu împiedică măsuri pe care statele membre le adoptă în conformitate cu cerințele privind interesul public recunoscute de tratat, în special articolele 36 și 56, ce se referă, între altele, la moralitatea publică, siguranța publică, inclusiv cercetările penale, și politica publică.

Articolul 6

Statele membre adoptă măsuri pentru a asigura că prestatorul sau prestatorii serviciului universal furnizează periodic informații suficient de precise și actualizate privind caracteristicile speciale ale serviciilor universale oferite, în ceea ce privește în special condițiile generale de acces la aceste servicii, precum și prețurile și nivelurile standardelor de calitate. Aceste informații se publică într-un mod adecvat.

Statele membre notifică Comisiei, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive, modalitatea în care sunt furnizate informațiile ce trebuie publicate în conformitate cu primul paragraf. Orice modificare ulterioară se notifică Comisiei în cel mai scurt timp.

CAPITOLUL 3

Armonizarea serviciilor care pot fi rezervate

Articolul 7

(1)   În măsura în care este necesar pentru menținerea serviciului universal, serviciile care pot fi rezervate de către statele membre prestatorului sau prestatorilor serviciului universal sunt ridicarea, sortarea, transportul și livrarea expedierilor de corespondență internă, prin poștă accelerată sau nu, al căror preț este de cinci ori mai mic decât tariful public al unei expedieri de corespondență din primul nivel de greutate al celei mai rapide categorii standard, în cazul în care există asemenea categorie, cu condiția ca acestea să cântărească mai puțin de 350 de grame. În cazul serviciului poștal gratuit de care beneficiază nevăzătorii și persoanele cu probleme de vedere, se pot autoriza derogări de la limitele de greutate și de preț.

(2)   În măsura în care este necesar pentru menținerea serviciului universal, poșta transfrontalieră și marketingul direct prin corespondență pot să fie rezervate în continuare în limitele de preț și greutate prevăzute la alineatul (1).

(3)   Ca măsură complementară în vederea realizării pieței interne a serviciilor poștale, Parlamentul European și Consiliul decid la 1 ianuarie 2000 cel târziu și fără a aduce atingere competenței Comisiei, cu privire la continuarea liberalizării treptate și controlate a pieței serviciilor poștale, în special în vederea liberalizării poștei transfrontaliere și marketingului direct prin corespondență, precum și cu privire la o viitoare revizuire a limitelor de preț și de greutate, cu efect de la 1 ianuarie 2003, luând în considerare evoluțiile, în special cele de ordin economic, social și tehnologic, care au survenit până la aceea dată, și de asemenea luând în considerare echilibrul financiar al prestatorului sau prestatorilor serviciului universal, pentru a continua să se îndeplinească obiectivele prezentei directive.

Asemenea decizii se bazează pe o propunere a Comisiei care trebuie să fie prezentată înainte de sfârșitul anului 1998, în urma unei revizuiri a sectorului. La cererea Comisiei, statele membre furnizează toate informațiile necesare pentru a realiza această revizuire.

(4)   Schimbul de documente nu se poate rezerva.

Articolul 8

Dispozițiile articolului 7 nu aduc atingere dreptului statelor membre de a organiza plasarea cutiilor poștale pe drumurile publice, emisiunea de timbre poștale și serviciul de corespondență recomandată folosit în cadrul procedurilor judiciare și administrative, în conformitate cu legislația lor internă.

CAPITOLUL 4

Condițiile care reglementează prestarea serviciilor nerezervate și accesul la rețea

Articolul 9

(1)   În ceea ce privește serviciile nerezervate care nu aparțin domeniului serviciului universal, în conformitate cu articolul 3, statele membre pot introduce autorizații generale în măsura necesară pentru a garanta respectarea cerințelor esențiale.

(2)   În ceea ce privește serviciile nerezervate care aparțin domeniului serviciilor universale în conformitate cu articolul 3, statele membre pot introduce proceduri de autorizare, inclusiv licențe individuale, în măsura necesară pentru a garanta respectarea cerințelor esențiale și a proteja serviciul universal.

Acordarea autorizațiilor poate:

după caz, să fie subordonată obligațiilor serviciului universal;

dacă este necesar, să impună cerințe privind calitatea, disponibilitatea și realizarea serviciilor în cauză;

să fie subordonată obligației de a nu încălca drepturile exclusive sau speciale acordate prestatorului sau prestatorilor serviciului universal pentru serviciile poștale rezervate în conformitate cu articolul 7 alineatele (1) și (2).

(3)   Procedurile descrise la alineatele (1) și (2) trebuie să fie transparente, nediscriminatorii, proporționale și bazate pe criterii obiective. Statele membre trebuie să asigure că motivele de refuzare a autorizației în totalitate sau parțial sunt comunicate solicitantului și trebuie să stabilească o procedură de apel.

(4)   Pentru a asigura salvgardarea serviciului universal, în cazul în care un stat membru determină că obligațiile privind serviciul universal, prevăzute de prezenta directivă, reprezintă o sarcină financiară inechitabilă pentru prestatorul serviciului universal, acesta poate să stabilească un fond de compensare administrat în acest scop de către un organism independent de beneficiar sau de beneficiari. În acest caz, acesta poate subordona acordarea autorizației unei obligații de a aduce o contribuție financiară la acel fond. Statul membru trebuie să asigure că principiile de transparență, nediscriminare și proporționalitate sunt respectate la stabilirea fondului de compensare și la fixarea nivelului contribuțiilor financiare. Se pot finanța în acest fel numai serviciile prevăzute la articolul 3.

(5)   Statele pot prevedea un sistem de identificare pentru marketingul direct prin corespondență, permițând să se supervizeze aceste servicii, în cazul în care sunt liberalizate.

Articolul 10

(1)   Parlamentul European și Consiliul, hotărând pe baza unei propuneri a Comisiei și în conformitate cu articolul 57 alineatul (2) și cu articolele 66 și 100a din tratat, adoptă măsurile necesare pentru armonizarea procedurilor prevăzute la articolul 9 pentru oferta comercială a serviciilor poștale publice nerezervate.

(2)   Măsurile de armonizare prevăzute la alineatul (1) se referă, în special, la criteriile ce trebuie respectate și la procedurile ce trebuie urmate de către operatorul poștal, modul de publicare a acestor criterii și proceduri, precum și procedurile căilor de atac ce trebuie urmate.

Articolul 11

Parlamentul European și Consiliul, hotărând pe baza unei propuneri a Comisiei și în conformitate cu articolul 57 alineatul (2) și cu articolele 66 și 100a din tratat, adoptă măsurile de armonizare necesare pentru a asigura că utilizatorii și prestatorul sau prestatorii serviciului universal au acces la rețeaua poștală publică în condiții transparente și nediscriminatorii.

CAPITOLUL 5

Principiile de tarifare și transparența conturilor

Articolul 12

Statele membre adoptă măsuri pentru a asigura că tarifele pentru fiecare dintre serviciile care fac parte din prestarea serviciului universal sunt conforme cu principiile următoare:

prețurile trebuie să fie accesibile și trebuie să fie la un nivel la care toți utilizatorii au acces la serviciile furnizate;

prețurile trebuie să fie adaptate costurilor; statele membre pot decide ca un tarif unic să se aplice pe întreg teritoriul național;

aplicarea unui tarif unic nu exclude dreptul prestatorului sau prestatorilor serviciului universal de a încheia acorduri tarifare individuale privind prețurile cu clienții;

tarifele trebuie să fie transparente și nediscriminatorii.

Articolul 13

(1)   Pentru a asigura prestarea transfrontalieră a serviciului universal, statele membre își încurajează prestatorii serviciului universal să acționeze astfel încât, în acordurile lor privind cheltuielile terminale pentru poșta transfrontalieră intracomunitară, să se respecte următoarele principii:

cheltuielile terminale se fixează în funcție de costurile de tratare și de livrare a poștei transfrontaliere ce intră pe teritoriul unui stat;

nivelurile de remunerare țin seama de calitatea realizată a serviciului;

cheltuielile terminale sunt transparente și nediscriminatorii.

(2)   Aplicarea acestor principii poate include dispoziții tranzitorii concepute să evite perturbări neobișnuite pe piețele poștale sau implicații nefavorabile pentru operatorii economici, cu condiția să existe un acord între operatorii de origine și operatorii de destinație; asemenea dispoziții se limitează, cu toate acestea, la minimul necesar pentru a atinge aceste obiective.

Articolul 14

(1)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că, în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, contabilitatea prestatorilor serviciului universal este efectuată în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

(2)   Prestatorii serviciului universal țin conturi separate în cadrul sistemelor lor interne de contabilitate cel puțin pentru fiecare serviciu din sectorul rezervat, pe de o parte, și din sectorul nerezervat, pe de altă parte. Conturile pentru serviciile nerezervate ar trebui să distingă clar între serviciile care fac parte din serviciul universal și serviciile care nu fac parte din serviciul universal. Asemenea sisteme interne de contabilitate operează pe baza unor principii ale contabilității costurilor aplicate constant și justificabile din punct de vedere obiectiv.

(3)   Sistemele de contabilitate menționate la alineatul (2), fără a aduce atingere alineatului (4), repartizează costurile între toate serviciile rezervate și nerezervate, în felul următor:

(a)

costurile care se pot aloca direct unui serviciu anume se alocă în acest fel;

(b)

costurile comune, respectiv costurile care nu se pot aloca direct unui anumit serviciu, se alocă în felul următor:

(i)

oricând este posibil, costurile comune se alocă pe baza unei analize directe a provenienței costurilor;

(ii)

în cazul în care analiza directă nu este posibilă, categoriile de costuri comune se afectează pe baza unui raport indirect cu o altă categorie de cost sau cu un alt grup de categorii de costuri pentru care este posibilă o alocare sau o impunere directă; raportul indirect se bazează pe structuri de costuri comparabile;

(iii)

în cazul în care nu se poate proceda la măsuri directe sau indirecte de alocare a costurilor, categoria de cost se alocă pe baza unui factor de repartizare general calculat folosind raportul între toate cheltuielile afectate sau imputate direct sau indirect și fiecare dintre serviciile rezervate, pe de o parte, și între toate cheltuielile afectate sau imputate direct sau indirect și celelalte servicii, pe de altă parte.

(4)   Alte sisteme de contabilitate a costurilor se pot aplica numai în cazul în care sunt în conformitate cu alineatul (2) și au fost aprobate de către autoritatea națională de reglementare. Comisia este informată înainte de aplicarea acestor sisteme.

(5)   Autoritățile naționale de reglementare asigură că este verificată conformitatea cu unul dintre sistemele de contabilitate a costurilor descrise la alineatele (3) sau (4) de către un organism competent care este independent de prestatorul serviciului universal. Statele membre asigură că o declarație de conformitate este publicată periodic.

(6)   Autoritatea națională de reglementare menține la dispoziție informații suficient de detaliate privind sistemele de contabilitate a costurilor aplicate de către prestatorul serviciului universal și prezintă aceste informații Comisiei la cererea acesteia.

(7)   La cerere, informațiile contabile detaliate provenite de la aceste sisteme se pun la dispoziția autorității naționale de reglementare și a Comisiei în mod confidențial.

(8)   În cazul în care un stat membru nu a rezervat nici unul dintre serviciile rezervabile în conformitate cu articolul 7 și nu a stabilit un fond de compensare pentru prestarea serviciului universal, permis în conformitate cu articolul 9 alineatul (4), și în cazul în care autoritatea națională de reglementare este convinsă că nici unul dintre prestatorii serviciului universal desemnați din statul respectiv nu primește o subvenție publică sub o formă ascunsă sau altfel, autoritatea națională de reglementare poate decide să nu aplice cerințele prevăzute la alineatele (2), (3), (4), (5), (6) și (7) din prezentul articol. Autoritatea națională de reglementare informează Comisia privind asemenea decizii.

Articolul 15

Conturile financiare ale tuturor prestatorilor serviciului universal se stabilesc, se supun auditului unui auditor independent și se publică în conformitate cu legislația comunitară și internă aplicabilă întreprinderilor comerciale.

CAPITOLUL 6

Calitatea serviciilor

Articolul 16

Statele membre asigură ca standardele de calitate a serviciilor să fie stabilite și publicate în ceea ce privește serviciul universal, pentru a garanta un serviciu poștal de bună calitate.

Standardele de calitate vizează, în special, durata traseului și regularitatea și fiabilitatea serviciilor.

Aceste standarde se stabilesc de către:

statele membre în cazul serviciilor naționale;

Parlamentul European și Consiliu în cazul serviciilor transfrontaliere intracomunitare (vezi anexa). O viitoare adaptare a acestor standarde la progresului tehnic sau la evoluția pieței se face în conformitate cu procedura stabilită la articolul 21.

Un control independent al performanțelor se efectuează cel puțin o dată pe an de către organisme externe care nu au legături cu prestatorii serviciului universal, în condiții standardizate ce se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21. Rezultatele controlului fac obiectul unor rapoarte publicate cel puțin o dată pe an.

Articolul 17

Statele membre stabilesc standarde de calitate pentru poșta națională și asigură că acestea sunt compatibile cu cele prevăzute pentru serviciile transfrontaliere intracomunitare.

Statele membre transmit Comisiei standardele lor de calitate pentru serviciile naționale, care le publică în același mod ca standardele pentru serviciile transfrontaliere intracomunitare prevăzute la articolul 18.

Autoritățile naționale de reglementare asigură că monitorizarea independentă a performanțelor serviciilor se efectuează în conformitate cu articolul 16 al patrulea paragraf, că rezultatele sunt justificate și se întreprind acțiuni de corectare, dacă este necesar.

Articolul 18

(1)   În conformitate cu articolul 16, se stabilesc standarde de calitate pentru serviciile transfrontaliere intracomunitare în anexă.

(2)   În cazul în care situațiile excepționale în ceea ce privește infrastructura sau geografia o cer, autoritățile naționale de reglementare pot admite derogări de la standardele de calitate prevăzute în anexă. În cazul în care autoritățile naționale de reglementare determină derogări în acest sens, acestea informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Comisia prezintă un raport anual privind notificările primite în timpul celor 12 luni anterioare Comitetului instituit în conformitate cu articolul 21, pentru informarea acestuia.

(3)   Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene modificările aduse standardelor de calitate pentru serviciile transfrontaliere intracomunitare și ia măsuri pentru a asigura controlul independent periodic și publicarea nivelurilor de performanță în materie de calitate, atestând respectarea acestor standarde și progresele realizate. Autoritățile naționale de reglementare asigură că se adoptă măsuri de corectare, dacă este necesar.

Articolul 19

Statele asigură că se elaborează proceduri transparente, simple și necostisitoare pentru a trata contestațiile utilizatorilor, în special în caz de pierderi, furt, deteriorare sau neconformitate cu standardele de calitate a serviciilor.

Statele membre adoptă măsuri pentru a asigura că acele proceduri permit rezolvarea echitabilă și promptă a litigiilor, prevăzând, în cazul în care aceasta se justifică, un sistem de rambursare și/sau de compensare.

Fără a aduce atingere altor căi de atac în conformitate cu legislația internă și comunitară, statele membre asigură că utilizatorii, acționând individual sau, în cazul în care legislația internă o permite, în relație cu organizații care reprezintă interesul utilizatorilor și/sau consumatorilor, pot aduce în fața unei autorități naționale competente cazuri în care contestații ale utilizatorilor adresate prestatorului serviciului universal nu au fost rezolvate satisfăcător.

În conformitate cu articolul 16, statele membre asigură că prestatorii serviciului universal publică, alături de raportul anual privind controlul performanțelor lor, informații privind numărul contestațiilor și modul în care acestea au fost de tratate.

CAPITOLUL 7

Armonizarea standardelor tehnice

Articolul 20

Armonizarea standardelor tehnice se continuă luând în considerare, în special, interesele utilizatorilor.

Comitetul European pentru Standardizare este însărcinat cu elaborarea standardelor tehnice aplicabile în sectorul poștal pe baza mandatelor ce îi sunt conferite în conformitate cu principiile din Directiva 83/189/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 de stabilire a procedurii de furnizare a informațiilor în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice (8).

Aceste lucrări iau în considerare măsurile de armonizare adoptate la nivel internațional și, în special, în cadrul Uniunii Poștale Universale.

Standardele aplicabile se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene o dată pe an.

Statele membre asigură că prestatorii serviciului universal se raportează la standardele publicate în Jurnalul Oficial, dacă este necesar, în interesele utilizatorilor și, în special, atunci când furnizează informațiile prevăzute la articolul 6.

Comitetul prevăzut la articolul 21 este informat permanent cu privire la discuțiile din cadrul Comitetului European pentru Standardizare și la progresul realizat de acest organism în acest domeniu.

CAPITOLUL 8

Comitetul

Articolul 21

Comisia este sprijinită de un comitet format din reprezentanții statelor membre și prezidat de către un reprezentant al Comisiei. Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu privire la măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În cadrul comitetului, voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate conform articolului menționat anterior. Președintele nu participă la vot.

Comisia adoptă măsurile preconizate, în cazul în care acestea sunt conforme cu avizul comitetului.

În cazul în care măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate.

Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

În cazul în care, la expirarea unui termen de trei luni de la data prezentării la Consiliu, Consiliul nu hotărăște, măsurile propuse sunt adoptate de către Comisie.

CAPITOLUL 9

Autoritatea națională de reglementare

Articolul 22

Fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorități naționale de reglementare pentru sectorul poștal, care sunt distincte legal și independente operațional de operatorii poștali.

Statele informează Comisia cu privire la autoritățile naționale de reglementare pe care le-au desemnat pentru a îndeplini sarcinile prezentei directive.

Autoritățile naționale de reglementare au ca sarcină specială asigurarea conformității cu obligațiile prevăzute în prezenta directivă. De asemenea, acestea pot fi însărcinate cu asigurarea conformității cu normele de concurență în sectorul poștal.

CAPITOLUL 10

Dispoziții finale

Articolul 23

Fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (3), la trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive și, în orice caz, la 31 decembrie 2000 cel târziu, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului privind aplicarea prezentei directive, cuprinzând informațiile corespunzătoare despre dezvoltările din sectorul poștal, în special cu privire la aspectele economice, sociale, aspectele privind ocuparea forței de muncă și cele tehnologice, precum și calitatea serviciului.

Raportul este însoțit, după caz, de propuneri adresate Parlamentului European și Consiliului.

Articolul 24

Statele membre pun în aplicare acte cu putere de lege și acte administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în 12 luni cel târziu de la data intrării în vigoare. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale.

Articolul 25

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 26

(1)   Prezenta directivă nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă măsuri care sunt mai liberale decât cele prevăzute de prezenta directivă. Asemenea măsuri trebuie să fie compatibile cu tratatul.

(2)   În cazul în care prezenta directivă devine caducă, măsurile luate de către statele membre pentru aplicarea acesteia pot fi menținute, în măsura în care sunt compatibile cu tratatul.

Articolul 27

Dispozițiile prezentei directive, cu excepția articolului 26, se aplică până la 31 decembrie 2004, în afara unei dispoziții contrare în conformitate cu articolul 7 alineatul (3).

Articolul 28

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 15 decembrie 1997.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. M. GIL-ROBLES

Pentru Consiliu

Președintele

J.-C. JUNCKER


(1)  JO C 322, 2.12.1995, p. 22 și

JO C 300, 10.10.1996, p. 22.

(2)  JO C 174, 17.6.1996, p. 41.

(3)  JO C 337, 11.11.1996, p. 28.

(4)  JO C 42, 15.2.1993, p. 240.

(5)  JO C 48, 16.2.1994, p. 3.

(6)  Avizul Parlamentului European din 9 mai 1996 (JO C 152, 27.5.1996, p. 20), Poziția comună a Consiliului din 29 aprilie 1997 (JO C 188, 19.6.1997, p. 9) și Decizia Parlamentului European din 16 septembrie 1997 (JO C 304, 6.10.1997, p. 34); Decizia Parlamentului European din 19 noiembrie 1997 și Decizia Consiliului din 1 decembrie 1997.

(7)  JO L 95, 21.4.1993, p. 29.

(8)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată de Decizia 96/139/CE a Comisiei (JO L 32, 10.2.1996, p. 31).


ANEXĂ

Standardele de calitate pentru poșta transfrontalieră intracomunitară

Standardele de calitate pentru poșta transfrontalieră intracomunitară în fiecare țară trebuie să se stabilească în funcție de durata traseului măsurată de la un capăt la celălalt (1) pentru expedierile poștale din cea mai rapidă categorie de standarde, calculată în conformitate cu formula D + n, unde D reprezintă data depunerii (2) și n numărul zilelor lucrătoare care trec de la acea dată până la cea a livrării către destinatar.

Standardele de calitate pentru poșta transfrontalieră intracomunitară

Durata

Obiectivul

D + 3

85 % din expedieri

D + 5

97 % din expedieri

Standardele trebuie să fie îndeplinite nu numai pentru întregul trafic intracomunitar, ci și pentru fiecare flux bilateral dintre cele două state membre.


(1)  Durata traseului de la un capăt la altul se măsoară de la punctul de acces la rețea până la punctul de livrare la destinatar.

(2)  Data depunerii ce trebuie luată în considerare este aceeași zi cu cea în care este depusă expedierea, cu condiția ca depunerea să se efectueze înainte de ultima colectare indicată pentru punctul de acces la rețeaua în cauză. În cazul în care depunerea are loc după această limită de timp, data depunerii luată în considerare va fi următoarea zi de colectare.


Top