15/Volumul 04

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

160

L 144/19

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

întrucât, în cadrul procesului de atingere a obiectivelor pieței interne, trebuie să se ia măsuri destinate consolidării treptate a acestei piețe;

(2)

întrucât libera circulație a mărfurilor și serviciilor afectează nu numai sectorul afacerilor, ci și persoanele particulare; întrucât aceasta permite consumatorilor accesul la bunuri și servicii care provin dintr-un alt stat membru în aceleași condiții ca și populația acelui stat;

(3)

întrucât vânzarea transfrontalieră la distanță poate fi una dintre manifestările concrete pentru consumatori a realizării pieței interne, astfel cum s-a constatat, inter alia, în comunicarea Comisiei către Consiliu intitulată „Spre o piață unică a distribuției”; întrucât este necesar, pentru buna funcționare a pieței interne, ca consumatorii să poată să se adreseze unei întreprinderi care se află în afara țării lor, chiar în cazul în care aceasta din urmă dispune de o filială în țara de rezidență a consumatorului;

(4)

întrucât introducerea noilor tehnologii antrenează o multiplicare a mijloacelor puse la dispoziția consumatorilor de a obține informații privind ofertele prezentate pe întreg teritoriul Comunității și pentru a comanda aceste produse; întrucât anumite state membre au luat deja măsuri diferite sau divergente de protecție a consumatorilor în materie de vânzare la distanță, cu incidență negativă asupra concurenței între întreprinderi în cadrul pieței interne; întrucât, în consecință, este necesară introducerea la nivel comunitar a unui minimum de norme comune în acest domeniu;

(5)

întrucât alineatele (18) și (19) din anexa la Rezoluția Consiliului din 14 aprilie 1975, privind un program preliminar al Comunității Economice Europene pentru o politică de protejare și informare a consumatorilor (4) subliniază necesitatea de a proteja cumpărătorii de bunuri sau de servicii împotriva cererilor de plată pentru mărfuri necomandate și împotriva metodelor de vânzare agresivă;

(6)

întrucât alineatul (33) din comunicarea Comisiei către Consiliu, intitulată „Un nou impuls pentru politica de protecție a consumatorilor”, care fost aprobată prin Rezoluția Consiliului din 23 iunie 1986 (5), declară că Comisia va prezenta propuneri privind utilizarea noilor tehnologii ale informației care permit consumatorilor, de la domiciliul lor, să comande furnizorilor;

(7)

întrucât Rezoluția Consiliului din 9 noiembrie 1989, asupra priorităților viitoare pentru relansarea politicii de protecție a consumatorilor (6) invită Comisia să acorde prioritate domeniilor prevăzute de anexa la rezoluția menționată; întrucât anexa respectivă menționează noile tehnologii privind vânzarea la distanță; întrucât Comisia a dat curs acestei rezoluții prin adoptarea unui plan de acțiune trienal pentru politica de protecție a consumatorilor în Comunitatea Economică Europeană (1990-1992); întrucât acest plan prevede adoptarea unei directive;

(8)

întrucât utilizarea limbilor străine în domeniul contractelor la distanță este de competența statelor membre;

(9)

întrucât contractele negociate la distanță presupun utilizarea unuia sau a mai multor mijloace de comunicare la distanță; întrucât diferitele mijloace de comunicare sunt utilizate în cadrul unui sistem organizat de vânzări sau de prestări de servicii la distanță, fără a fi necesară prezența simultană a furnizorului și a consumatorului; întrucât evoluția permanentă a acestor mijloace de comunicare nu permite stabilirea unei liste exhaustive, dar face necesară definirea principiilor valabile chiar pentru acelea care nu sunt încă utilizate pe scară largă;

(10)

întrucât aceeași tranzacție care comportă operațiuni succesive sau o serie de operațiuni distincte pe o perioadă de timp poate da naștere la descrieri juridice diferite, în funcție de legislația statelor membre; întrucât dispozițiile prezentei directive nu pot fi aplicate în mod diferit, în conformitate cu legislația statelor membre, sub rezerva recurgerii la prevederile articolului 14; întrucât, în acest scop, este, deci, necesar să se considere că trebuie cel puțin respectate dispozițiile prezentei directive la data primei operațiuni dintr-o serie de operațiuni succesive sau a primei dintr-o serie de operațiuni distincte pe o perioadă de timp, putând fi considerate ca formând un tot, indiferent dacă această operațiune sau această serie de operațiuni face obiectul unui singur contract sau mai multor contracte succesive, distincte;

(11)

întrucât utilizarea mijloacelor de comunicare la distanță nu trebuie să conducă la o diminuare a informațiilor furnizate consumatorului; întrucât ar trebui, deci, să se determine informațiile care trebuie transmise consumatorilor, indiferent de mijloacele de comunicare utilizate; întrucât informațiile transmise trebuie, de asemenea, să fie conforme cu celelalte norme comunitare relevante, și în special cele prevăzute de Directiva 84/450/CEE a Consiliului din 10 septembrie 1984 de apropiere a actelor cu putere de lege și actelor administrative din statele membre referitoare la publicitatea înșelătoare (7); întrucât, în cazul în care sunt prevăzute excepții la obligațiile privind furnizarea de informații, este la latitudinea consumatorului, în mod discreționar, să ceară anumite informații de bază, precum identitatea furnizorului, caracteristicile esențiale ale bunurilor sau serviciilor și prețul lor;

(12)

întrucât, în cazul comunicării prin telefon, consumatorul trebuie să primească suficiente informații la începutul conversației pentru a decide continuarea convorbirii;

(13)

întrucât informațiile difuzate prin intermediul anumitor tehnologii electronice au deseori un caracter efemer, în măsura în care acestea nu sunt primite și pe un suport durabil; întrucât consumatorul trebuie, deci, să primească în scris, în timp util, informații necesare unei bune executări a contractului;

(14)

întrucât consumatorul nu are posibilitatea de a vedea produsul în mod concret sau de a aprecia natura serviciului furnizat înainte de încheierea contractului; întrucât ar trebui să se prevadă un drept de retractare din contract, în lipsa prevederilor contrare ale prezentei directive; întrucât, pentru ca acest drept să nu rămână pur formal, eventualele costuri suportate de consumator atunci când își exercită dreptul de retractare nu trebuie să fie limitate la costuri directe de returnare a bunurilor; întrucât acest drept de retractare nu trebuie să prejudicieze drepturile consumatorului, în temeiul legislației interne, mai ales în ceea ce privește primirea produselor deteriorate, a serviciilor defectuoase sau a produselor și serviciilor care nu corespund descrierii din ofertă; întrucât este de competența statelor membre să determine alte condiții și modalități consecutive exercitării dreptului de retractare;

(15)

întrucât este necesar, de asemenea, să se prevadă un termen de executare a contractului, în cazul în care acesta nu a fost definit în momentul comenzii;

(16)

întrucât tehnica promoțională care constă în a expedia un produs sau a presta un serviciu consumatorului, în schimbul plății, fără o cerere prealabilă sau acord explicit din partea sa, nu poate fi permisă cu excepția cazului în care se referă la un produs sau serviciu de substituție;

(17)

întrucât principiile prevăzute la articolele 8 și 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 4 noiembrie 1950 se aplică; întrucât ar trebui să se recunoască dreptul consumatorului la protecția vieții private, mai ales în ceea ce privește dreptul la liniște, în legătură cu anumite tehnici de comunicare agresive; întrucât, în consecință, ar trebui să se precizeze limitele specifice ale utilizării acestor mijloace; întrucât statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru protejarea eficace a acelor consumatori care nu doresc să fie contactați prin anumite mijloace de comunicare, contra unor astfel de contacte, fără a aduce atingere mijloacelor speciale de protecție oferite consumatorului de legislația comunitară privind protejarea datelor personale și a vieții private;

(18)

întrucât este important ca normele minime obligatorii conținute de prezenta directivă să fie completate, după caz, de acorduri voluntare ale comercianților interesați, în conformitate cu Recomandarea 92/295/CEE a Comisiei din 7 aprilie 1992, privind codurile de practică pentru protecția consumatorilor cu privire la contractele negociate la distanță (8);

(19)

întrucât este important, în interesul unei protecții optime a consumatorilor, ca aceștia să fie informați în mod satisfăcător asupra dispozițiilor prezentei directive și asupra codurilor de practică ce pot exista în acest domeniu;

(20)

întrucât nerespectarea dispozițiilor prezentei directive poate să aducă prejudicii nu numai consumatorilor, ci și competitorilor; întrucât, în consecință, se pot prevedea dispoziții care să permită organismelor publice sau reprezentanților acestora, sau organizațiilor de consumatori având, în temeiul legislației interne, un interes legitim în protecția consumatorilor, sau organizațiilor profesionale având un interes legitim în a acționa în sensul asigurării aplicării sale;

(21)

întrucât este important pentru protecția consumatorilor de a trata, de îndată ce este posibil, chestiunea reclamațiilor transfrontaliere; întrucât Comisia a publicat la 14 februarie 1996 un plan de acțiune privind accesul consumatorilor la instanțele judecătorești și soluționarea litigiilor cu consumatorii pe piața internă; întrucât acest plan de acțiune cuprinde inițiative specifice pentru promovarea procedurilor extrajudiciare; întrucât sunt sugerate criterii obiective (anexa II) pentru asigurarea fiabilității acestor proceduri și se prevede utilizarea unor formulare standard pentru reclamații (anexa III);

(22)

întrucât, în utilizarea noilor tehnologii, consumatorul nu poate controla mijloacele de comunicare folosite; întrucât, în consecință, este necesar să se prevadă că sarcina probei poate reveni furnizorului;

(23)

întrucât există riscul ca, în anumite cazuri, consumatorul să fie lipsit de protecție, în temeiul prezentei directive, prin desemnarea legislației unei țări nemembre ca legislație aplicabilă contractului; întrucât, în consecință, ar trebui ca prezenta directivă să prevadă dispoziții pentru prevenirea acestui risc;

(24)

întrucât un stat membru poate interzice, din motive de interes general, comercializarea pe teritoriul său a anumitor produse și servicii prin contracte la distanță; întrucât această interdicție trebuie respecte normele comunitare; întrucât astfel de interdicții sunt deja prevăzute, mai ales în materie de medicamente, de Directiva 89/552/CEE a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune (9) și prin Directiva 92/28/CEE a Consiliului din 31 martie 1992 privind publicitatea pentru medicamentele de uz uman (10),

1.

„contract la distanță” înseamnă orice contract privind bunuri sau servicii, încheiat între un furnizor și un consumator, în cadrul unei sistem organizat de vânzare sau de prestare de servicii la distanță organizat de furnizor, care, pentru acest contract, utilizează exclusiv unul sau mai multe mijloace de comunicare la distanță până la momentul în care este încheiat contractul și inclusiv acel moment;

2.

„consumator” înseamnă orice persoană fizică care, în contractele reglementate de prezenta directivă, acționează în scopuri care sunt în afara activității sale profesionale;

3.

„furnizor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care, în contracte reglementate de prezenta directivă, acționează în capacitatea sa profesională;

4.

„mijloc de comunicare la distanță” înseamnă orice mijloc care, fără prezența fizică simultană a furnizorului și consumatorului, poate fi utilizat pentru încheierea unui contract între aceste părți. O listă care indică mijloacele reglementate de prezenta directivă figurează în anexa I;

5.

„operator de mijloc de comunicare” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, publică sau privată, a cărei activitate profesională constă în a pune la dispoziția furnizorilor unul sau mai multe mijloace de comunicare la distanță.

—

privind servicii financiare a căror listă neexhaustivă figurează în anexa II;

—

încheiate prin intermediul automatelor sau incintelor comerciale automatizate;

—

încheiate cu operatori de telecomunicații prin folosirea telefoanelor publice cu plată;

—

încheiate în scopul construcției și vânzării de bunuri imobiliare sau referitoare la alte drepturi privind bunuri imobiliare, cu excepția închirierii;

—

încheiate în urma unei licitații.

—

contractelor de furnizare de produse alimentare, băuturi sau alte bunuri de consum curent furnizate la domiciliului consumatorului, la reședința acestuia sau la locul său de muncă prin distribuitori stabili;

—

contractelor de furnizare de servicii de cazare, transport, alimentație, distracții, atunci când furnizorul se angajează, la încheierea contractului, să furnizeze aceste servicii la o dată anume sau pentru o perioadă anume; în mod excepțional, în cazul activităților de distracții în aer liber, furnizorul poate să-și rezerve dreptul de a nu aplica articolul 7 alineatul (2), în anumite împrejurări.

(a)

identitatea furnizorului și, în cazul în care contractul necesită plata în avans, adresa acestuia;

(b)

caracteristicile esențiale ale bunurilor sau serviciilor;

(c)

prețul bunurilor sau serviciilor, cu toate taxele incluse;

(d)

costuri de livrare, după caz;

(e)

modalități de plată, de livrare sau de executare;

(f)

existența unui drept de retractare, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 6 alineatul (3);

(g)

costul de utilizare a mijloacelor de comunicare la distanță, atunci când este calculat pe baza unui alt tarif decât tariful de bază;

(h)

durata de valabilitate a ofertei sau a prețului;

(i)

după caz, durata minimă a contractului în cazul contractelor privind furnizarea continuă sau repetată a bunurilor sau serviciilor.

—

o informare scrisă asupra condițiilor și modalităților de exercitare a dreptului de retractare, în sensul articolului 6, inclusiv cazurile menționate la articolul 6 alineatul (3) prima liniuță;

—

adresa geografică a sediului furnizorului unde consumatorul poate prezenta reclamațiile sale;

—

informații privind serviciile după vânzare și garanțiile comerciale existente;

—

condițiile de reziliere a contractului, atunci când acesta este pe durată nedeterminată sau pe o perioadă mai mare de un an.

—

pentru bunuri, de la data recepției de către consumator, atunci când obligațiile prevăzute la articolul 5 au fost îndeplinite;

—

pentru servicii, de la data încheierii contractului sau la data în care obligațiile prevăzute la articolul 5 au fost îndeplinite, în cazul în care acestea au fost îndeplinite după încheierea contractului, cu condiția ca termenul să nu depășească termenul de trei luni prevăzut de alineatul următor.

—

pentru bunuri, de la data recepției lor de către consumator;

—

pentru servicii, de la data încheierii contractului.

—

pentru furnizarea de servicii, în cazul în care executarea a început, cu acordul consumatorului, înainte ca termenul de șapte zile lucrătoare prevăzut la alineatul (1) să expire;

—

pentru furnizarea de bunuri sau servicii al căror preț depinde de fluctuațiile de pe piața financiară pe care furnizorul nu poate să le controleze;

—

pentru furnizarea de bunuri confecționate după specificațiile prezentate de consumator sau personalizate în mod clar sau care, după natura lor, nu pot fi returnate sau sunt susceptibile a se deteriora sau a se perima rapid;

—

pentru furnizarea de înregistrări audio sau video sau de programe informatice care au fost desigilate de către consumator;

—

pentru furnizarea de ziare, periodice și reviste;

—

pentru servicii de jocuri și loterie.

—

în cazul în care prețul bunurilor sau serviciilor este în întregime sau parțial acoperit de un credit acordat de furnizor sau

—

în cazul în care acest preț este în întregime sau parțial acoperit de un credit acordat consumatorului de un terț, pe baza unui acord între terț și furnizor;

—

să ceară anularea unei plăți în caz de utilizare frauduloasă a cardului său de plată, în cadrul unui contract la distanță reglementat de prezenta directivă;

—

în caz de utilizare frauduloasă, să fie ori recreditat cu sumele plătite ori acestea să-i fie restituite.

—

interzicerea furnizării de bunuri sau servicii unui consumator fără ca acestea să fie comandate în prealabil de către consumator, atunci când această furnizare implică o cerere de plată;

—

exonerarea consumatorului de orice obligație, în cazul furnizării necomandate, absența răspunsului neavând valoare de consimțământ.

—

sistemul automatizat de apelare fără intervenție umană (automat de apel);

—

fax.

(a)

organismele publice sau reprezentanții lor;

(b)

organizațiile de consumatori având un interes legitim în protecția consumatorilor;

(c)

organizațiile profesionale având un interes legitim de a acționa.

(3)

—

Imprimate fără destinatar

—

Imprimatele cu destinatar

—

Scrisori-tip

—

Publicitate din presă cu formular de comandă

—

Catalog

—

Convorbiri telefonice cu operator uman

—

Convorbiri telefonice fără operator (automate de apel, audiotext)

—

Radio

—

Videofon (telefon cu ecran)

—

Videotext (ecranul microcomputerului și al televizorului) cu tastatură sau ecran tactil

—

Poștă electronică

—

Fax

—

Televiziune (teleshopping).

—

Servicii de investiții

—

Operațiuni de asigurare și reasigurare

—

Servicii bancare

—

Operațiuni cu futures sau opțiuni

—

servicii de investiții menționate de anexa la Directiva 93/22/CEE (1); servicii prestate de societățile de investiții colective;

—

servicii privind activitățile supuse recunoașterii reciproce menționate de anexa la Directiva 89/646/CEE (2);

—

operațiuni legate de activitățile de asigurare și reasigurare menționate: