(1)

Având în vedere Acordul privind politica socială, anexat Protocolului privind politica socială, anexat Tratatului de instituire a Comunității Europene, în special articolul 3 alineatul (4) și articolul 4 alineatul (2);

(2)

întrucât articolul 4 alineatul (2) din Acordul privind politica socială prevede ca acordurile încheiate la nivel comunitar să fie puse în aplicare, la cererea comună a părților semnatare, printr-o decizie a Consiliului pe baza unei propuneri din partea Comisiei;

(3)

întrucât Comisia și-a anunțat intenția de a propune o măsură comunitară privind concilierea vieții profesionale și familiale;

(4)

întrucât Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale prevede la punctul 16, privind egalitatea de tratament, că trebuie să se ia măsuri care să permită bărbaților și femeilor să își concilieze obligațiile profesionale cu cele familiale;

(5)

întrucât Rezoluția Consiliului din 6 decembrie 1994 recunoaște că o politică efectivă a șanselor egale presupune o strategie globală integrată care să permită o mai bună organizare a programului de lucru și o mai mare flexibilitate, precum și o revenire mai ușoară la viața profesională și ia act de rolul important pe care îl joacă partenerii sociali în acest domeniu și în a oferi, atât bărbaților, cât și femeilor, posibilitatea de a-și concilia responsabilitățile profesionale cu obligațiile familiale;

(6)

întrucât măsurile de conciliere a vieții profesionale și familiale ar trebui să încurajeze introducerea unor metode noi și flexibile de organizare a muncii și a timpului mai bine adaptate necesităților în schimbare ale societății și care ar trebui să țină seama atât de nevoile întreprinderilor, cât și de cele ale lucrătorilor;

(7)

întrucât politica familială trebuie abordată în contextul schimbărilor demografice, al efectelor îmbătrânirii populației, al eliminării decalajelor dintre generații și al promovării participării femeilor la viața activă;

(8)

întrucât bărbații trebuie încurajați să-și asume responsabilități egale în familie; de exemplu, trebuie încurajați, prin mijloace precum programele de conștientizare, să ia concediu pentru creșterea copilului;

(9)

întrucât prezentul acord este un acord-cadru care stabilește cerințe și prevederi minime privind concediul de creștere a copilului, separat de concediul de maternitate al mamei, și pentru absență de la serviciu din motive de forță majoră, și se adresează din nou statelor membre și partenerilor sociali pentru stabilirea condițiilor de acces și a modalităților de aplicare pentru a se ține seama de situația din fiecare stat membru;

(10)

întrucât statele membre trebuie să prevadă menținerea prestațiilor în natură în cadrul asigurării de boală pe durata minimă a concediului pentru creșterea copilului;

(11)

întrucât, atunci când acest lucru se dovedește adecvat, având în vedere condițiile naționale și situația bugetară, statele membre trebuie să prevadă, de asemenea, menținerea drepturilor la prestațiile de asigurări sociale ca atare pe durata minimă a concediului pentru creșterea copilului;

(12)

întrucât prezentul acord ține seama de necesitatea de a îmbunătăți cerințele politicii sociale, de a spori competitivitatea economiei comunitare și de a evita impunerea unor constrângeri administrative, financiare și legale într-un mod care ar putea împiedica crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii;

(13)

întrucât partenerii sociali se află în cea mai bună poziție pentru a găsi soluții care să corespundă atât nevoilor angajatorilor, cât și celor ale lucrătorilor și trebuie, prin urmare, să li se atribuie un rol special în punerea în aplicare a prezentului acord.

(1)

Prezentul acord enunță cerințele minime menite să faciliteze concilierea responsabilităților profesionale și familiale pentru părinții care lucrează.

(2)

Prezentul acord se aplică tuturor lucrătorilor, bărbați și femei, care au un contract sau o relație de muncă definită în legislație, convențiile colective sau practicile în vigoare în fiecare stat membru.

(1)

În temeiul prezentului acord, sub rezerva clauzei 2.2, se acordă lucrătorilor, bărbați și femei, un drept individual la concediu pentru creșterea copilului, pe baza nașterii sau adopției unui copil, pentru a le da posibilitatea să îngrijească acel copil, pe o perioadă de cel puțin trei luni, până la o vârstă dată de maximum opt ani care urmează să fie stabilită de statele membre și/sau de partenerii sociali.

(2)

Pentru a promova șansele egale și egalitatea de tratament între bărbați și femei, părțile semnatare ale prezentului acord consideră că dreptul la concediu pentru creșterea copilului prevăzut la clauza 2.1 ar trebui, în principiu, acordat pe bază netransferabilă.

(3)

Condițiile de acces și modalitățile de aplicare a concediului pentru creșterea copilului sunt definite de lege și/sau de convențiile colective din statele membre, cu respectarea cerințelor minime ale prezentului acord. Statele membre și/sau partenerii sociali pot, în special:

(4)

Pentru a se asigura că lucrătorii își pot exercita dreptul la concediul pentru creșterea copilului, statele membre și/sau partenerii sociali iau măsurile necesare pentru a proteja lucrătorii împotriva concedierii pe motiv de solicitare sau efectuare a concediului pentru creșterea copilului în conformitate cu legislația, convențiile colective și practicile la nivel național.

(5)

La sfârșitul concediului pentru creșterea copilului, lucrătorii au dreptul de a-și relua același post sau, dacă acest lucru nu este posibil, un post echivalent sau similar care să corespundă contractului sau relației lor de muncă.

(6)

Drepturile dobândite sau în curs de a fi dobândite de lucrător la data la care începe concediul pentru creșterea copilului se mențin ca atare până la sfârșitul acestui concediu. La sfârșitul concediului pentru creșterea copilului se aplică aceste drepturi, inclusiv orice modificare conformă cu legislația, convențiile colective sau practica la nivel național.

(7)

Statele membre și/sau partenerii sociali definesc regimul contractului sau al relației de muncă pe perioada concediului pentru creșterea copilului.

(8)

Toate problemele de securitate socială legate de prezentul acord trebuie să fie examinate și rezolvate de către statele membre în conformitate cu legislația națională, ținând cont de importanța continuității drepturilor la prestații de securitate socială pentru diferite riscuri, în special asistența medicală.

(1)

Statele membre și/sau partenerii sociali iau măsurile necesare pentru a autoriza lucrătorii să absenteze de la locul de muncă, în conformitate cu legislația, convențiile colective și/sau practicile la nivel național, pe motive de forță majoră în situații de urgență familială, în caz de boală sau de accident care fac indispensabilă prezența imediată a lucrătorului.

(2)

Statele membre și/sau partenerii sociali pot specifica condițiile de acces și modalitățile de aplicare pentru clauza 3.1 și pot limita acest drept la un anumit număr de zile pe an și/sau pe caz.

(1)

Statele membre pot aplica sau introduce dispoziții mai favorabile decât cele prevăzute în prezentul acord.

(2)

Punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului acord nu constituie un motiv valabil pentru reducerea nivelului general de protecție acordat lucrătorilor în domeniul reglementat de prezentul acord. Aceasta nu aduce atingere dreptului statelor membre și/sau al partenerilor sociali de a elabora, având în vedere evoluția situației (inclusiv introducerea netransferabilității), diferite dispoziții legislative, de reglementare sau contractuale, atât timp cât se respectă cerințele minime prevăzute în prezentul acord.

(3)

Prezentul acord nu aduce atingere dreptului partenerilor sociali de a încheia, la nivel adecvat, inclusiv cel european, convenții de adaptare și/sau completare a dispozițiilor sale, pentru a se ține seama de condiții speciale.

(4)

Statele membre pun în aplicare dispozițiile legale, de reglementare și administrative necesare pentru a se conforma deciziei Consiliului în termen de cel mult doi ani de la adoptare sau se asigură că partenerii sociali (1) introduc dispozițiile necesare prin acord înainte de sfârșitul acestei perioade. Pentru a se conforma deciziei, statele membre pot beneficia de o perioadă suplimentară de maximum un an, dacă este necesar, pentru a lua în considerare dificultățile speciale sau punerea în aplicare printr-o convenție colectivă.

(5)

Prevenirea și soluționarea litigiilor și a plângerilor care rezultă din aplicarea acordului se tratează în conformitate cu legislația, convențiile colective și practicile la nivel național.

(6)

Fără a aduce atingere rolului pe care îl au în acest sens Comisia, tribunalele naționale și Curtea de Justiție, orice problemă legată de interpretarea prezentului acord la nivel european ar trebui, în primă instanță, să fie înaintată de Comisie părților semnatare, care vor emite un aviz.

(7)

Părțile semnatare revizuiesc aplicarea prezentului acord după cinci ani de la data deciziei Consiliului, dacă una dintre părțile la prezentul acord a solicitat acest lucru.