08/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

22

L 268/15

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Cartea verde privind o abordare comună în domeniul comunicațiilor prin satelit în Comunitatea Europeană, adoptată de Comisie în noiembrie 1990, a stabilit principalele modificări ale cadrului de reglementare necesare pentru exploatarea potențialului acestor mijloace de comunicații. Această Carte verde privind sateliții a reclamat, inter alia, liberalizarea totală a serviciilor prin satelit și a sectoarelor de echipamente, inclusiv eliminarea tuturor drepturilor speciale sau exclusive în acest domeniu supuse procedurilor de licențiere, precum și accesul liber și nerestricționat la capacitatea segmentului de spațiu.

(2)

Rezoluția Consiliului din 19 decembrie 1991 privind dezvoltarea pieței comune a serviciilor și echipamentelor de comunicații prin satelit (1) a venit în sprijinul poziției Comisiei exprimate în Cartea verde privind sateliții și a stabilit ca principale scopuri următoarele: armonizarea și liberalizarea pieței pentru stații de sol pentru comunicații prin satelit adecvate, inclusiv, când este cazul, eliminarea drepturilor speciale sau exclusive în acest domeniu, în special sub rezerva condițiilor necesare pentru îndeplinirea cerințelor esențiale.

(3)

Parlamentul European, în Rezoluția privind dezvoltarea pieței comune a serviciilor și echipamentelor de comunicații prin satelit (2), solicită Comisiei adoptarea legislației necesare în vederea creării cadrului necesar pentru a permite îndepărtarea restricțiilor existente și dezvoltarea unor activități noi în domeniul comunicațiilor prin satelit, accentuând nevoia armonizării și a liberalizării piețelor serviciilor prin satelit și a echipamentelor corespunzătoare.

(4)

Câteva state membre au deschis deja concurenței anumite servicii de comunicații prin satelit și au introdus sisteme de licențe. Cu toate acestea, acordarea licențelor în anumite state membre nu se bazează încă pe criterii obiective, proporționale și nediscriminatorii sau, în cazul operatorilor care concurează cu organizațiile de telecomunicații, este supusă unor restricții tehnice cum ar fi interzicerea conectării echipamentelor lor la rețea cu centrale de comutare operată de organizațiile de telecomunicații. Alte state membre mențin drepturi exclusive acordate întreprinderilor publice naționale.

(5)

Directiva 88/301/CEE a Comisiei din 16 mai 1988 cu privire la concurența pe piața echipamentelor terminale de telecomunicații (3), astfel cum a fost modificată prin Acordul privind Spațiul Economic European, prevede eliminarea drepturilor speciale sau exclusive în ceea ce privește importul, comercializarea, conectarea, punerea în funcțiune și întreținerea echipamentelor terminale de telecomunicații. Această directivă nu se referă la toate tipurile de echipamente pentru stații de sol pentru comunicații prin satelit.

(6)

În hotărârea pronunțată în cazul C-202/88, Franța împotriva Comisiei  (4), Curtea de Justiție a Comunităților Europene a confirmat valabilitatea Directivei 88/301/CEE a Comisiei la 19 martie 1991. Cu toate acestea, în ceea ce privește drepturile speciale, directiva a fost declarată nulă pe motiv că nici dispozițiile directivei, nici preambulul nu specifică concret tipul de drepturi la care se face referire și măsura în care existența acestor drepturi contravine diferitelor dispoziții din tratat. În ceea ce priveste importul, comercializarea, conectarea, punerea în funcțiune și întreținerea echipamentelor de telecomunicații, drepturile speciale sunt de fapt drepturile acordate de un stat membru unui număr limitat de întreprinderi, prin orice instrument legislativ, de reglementare sau administrativ, care, pe un teritoriu geografic dat:

Această definiție nu aduce atingere aplicării articolului 92 din Tratatul CE.

(7)

Existența drepturilor exclusive are ca efect restrângerea liberei circulații a acestor echipamente atât în ceea ce privește importul și comercializarea echipamentelor de telecomunicații (inclusiv echipamentele de satelit), deoarece anumite produse nu sunt comercializate, cât și în ceea ce privește conectarea, punerea în funcțiune sau întreținerea acestora, deoarece, având în vedere caracteristicile pieței și, în special, diversitatea și natura tehnică a produselor, un monopol nu are interes să furnizeze aceste servicii pentru produsele pe care nu le-a comercializat sau importat, nici să alinieze prețurile pe baza costurilor din moment ce nu există riscul concurenței din partea societăților nou intrate pe piață. Luând în considerare faptul că pe majoritatea piețelor de echipamente există de obicei o gamă largă de echipamente de telecomunicații și dezvoltarea probabilă a piețelor pe care există până în prezent un număr limitat de producători, orice drept special care limitează direct sau indirect – de exemplu, prin neprevederea unei proceduri de autorizare deschise și nediscriminatorii – numărul întreprinderilor autorizate să importe, să comercializeze, să conecteze, să pună în funcțiune și să întrețină aceste echipamente poate avea același efect ca acordarea drepturilor exclusive.

Aceste drepturi exclusive sau speciale constituie măsuri cu efect echivalent celui al restricțiilor cantitative incompatibile cu articolul 30 din Tratatul CE. Nici una dintre caracteristicile stațiilor terestre de conectare prin satelit sau ale pieței petru comercializarea sau întreținerea stațiilor nu poate să justifice un regim juridic discriminatoriu față de regimul aplicat altor echipamente terminale de telecomunicații. Prin urmare, este necesară eliminarea tuturor drepturilor exclusive în vigoare în ceea ce privește importul, comercializarea, conectarea, punerea în funcțiune și întreținerea echipamentelor pentru stațiile de sol pentru comunicații prin satelit, precum și a drepturilor cu efecte comparabile, și anume toate drepturile speciale cu excepția acelora care constau în avantaje legale sau rezultate din măsuri de reglementare conferite uneia sau mai multor întreprinderi și care afectează doar capacitatea altor întreprinderi de a se angaja în oricare dintre activitățile menționate mai sus, pe același teritoriu geografic și în condiții în mod semnificativ echivalente.

(8)

Echipamentele pentru stațiile de sol pentru comunicații prin satelit trebuie să satisfacă cerințele esențiale armonizate de Directiva 93/97/CEE a Consiliului (5) cu referire specială la utilizarea eficientă a frecvențelor. Va fi posibilă supravegherea aplicării acestor cerințe esențiale parțial prin acordarea licențelor pentru furnizarea serviciilor în cauză. Alinierea la cerințele esențiale se va realiza în principal prin adoptarea normelor tehnice comune și prin armonizarea condițiilor anexate licențelor. Cu toate acestea, chiar și în absența condițiilor armonizate, statele membre vor trebui să își adapteze normele. În ambele cazuri, statele membre trebuie, între timp, să se asigure că aplicarea acestor norme nu ridică bariere în calea comerțului.

(9)

Eliminarea drepturilor speciale sau exclusive cu privire la conectarea echipamentelor pentru stațiile de sol pentru comunicații prin satelit necesită recunoașterea dreptului de a conecta acest echipament la rețele comutate operate de organizațiile de telecomunicații astfel încât operatorii titulari ai unei licențe să își poată oferi serviciile publicului.

(10)

Directiva 90/388/CEE a Comisiei din 28 iunie 1990 cu privire la concurența pe piețele serviciilor de telecomunicații (6), astfel cum a fost modificată prin Acordul privind SEE, prevede eliminarea drepturilor speciale sau exclusive acordate de statele membre în legătură cu furnizarea serviciilor de telecomunicații. Cu toate acestea, directiva exclude serviciile de comunicații prin satelit din domeniul de aplicare al acesteia.

(11)

În cauzele conexate C-271/90, C-281/90 și C-289/90, Regatul Spaniei c. Comisiei  (7), Curtea de Justiție a Comunităților Europene a confirmat valabilitatea Directivei Comisiei din 17 noiembrie 1992. Cu toate acestea, în ceea ce privește drepturile speciale, directiva a fost declarată nulă pe motiv că nici dispozițiile directivei, nici preambulul acesteia nu precizează tipul de drepturi la care se referă și sub ce aspect existența acestor drepturi contravine diferitelor dispoziții din tratat. În consecință, aceste drepturi trebuie să fie definite în prezenta directivă. În ceea ce privește serviciile de telecomunicații, drepturile speciale sunt de fapt drepturi ce sunt acordate de un stat membru unui număr limitat de întreprinderi, prin orice instrument legislativ, de reglementare sau administrativ, care, pe un teritoriu geografic dat:

Această definiție nu aduce atingere aplicării articolului 92 din Tratatul CE. În sectorul serviciilor de telecomunicații, aceste avantaje speciale, legale sau rezultate din măsuri de reglementare pot consta, printre altele, în dreptul de a face achiziții obligatorii de interes general, în derogări de la normele în vigoare în materie de urbanism sau în posibilitatea de a obține o autorizație fără a fi obligatorie trecerea prin procedura uzuală.

(12)

În cazul în care numărul întreprinderilor autorizate pentru furnizarea serviciilor de telecomunicații prin satelit este limitat de un stat membru prin drepturi speciale și, a fortiori, prin drepturi exclusive, acestea constituie restricții care pot fi incompatibile cu articolul 59 din tratat, ori de câte ori această limitare nu este justificată de cerințe esențiale, întrucât aceste drepturi împiedică alte întreprinderi să furnizeze (sau să obțină) serviciile respective la (sau de la) alte state membre. În cazul serviciilor prin rețeaua de satelit, aceste cerințe esențiale pot fi folosirea efectivă a spectrului de frecvență și evitarea interferenței dăunătoare între sistemele de telecomunicații prin satelit și alte sisteme tehnice terestre sau spațiale. În consecință, dacă echipamentul folosit pentru a oferi servicii satisface cerința esențială ce poate fi aplicată comunicațiilor prin satelit, nu se justifică un regim juridic diferit aplicat acestuia. Pe de altă parte, drepturile speciale ce constau doar în avantaje speciale legale sau rezultate din măsuri de reglementare nu împiedică, în principiu, intrarea pe piață a altor întreprinderi. Compatibilitatea acestor drepturi cu Tratatul CE trebuie, prin urmare, să fie evaluată de la caz la caz, ținându-se seama de impactul lor asupra libertății efective a altor entități de a furniza aceleași servicii de telecomunicații și posibilele lor justificări cu privire la activitatea în cauză.

(13)

Drepturile exclusive care există de obicei în domeniul comunicațiilor prin satelit erau în general acordate organizațiilor care se bucurau deja de o poziție dominantă în crearea rețelelor terestre sau unora dintre filialele acestora. Astfel de drepturi au efectul de a extinde poziția dominantă de care se bucurau aceste organizații și deci de a consolida această poziție. Drepturile exclusive acordate în domeniul comunicațiilor prin satelit sunt, prin urmare, incompatibile cu articolul 90 din Tratatul CE, coroborat cu articolul 86.

(14)

Aceste drepturi exclusive care limitează accesul pe piață au, de asemenea, efectul de a restrânge sau împiedica, în detrimentul utilizatorilor, folosirea comunicațiilor prin satelit ce pot fi oferite, împiedicând astfel progresul tehnic în acest sector. Datorită faptului că deciziile lor de investiții se bazează probabil pe drepturi exclusive, întreprinderile în cauză se găsesc adesea în postura de a lua decizia de a da prioritate tehnologiilor terestre, în timp ce societățile nou intrate pe piață ar putea utiliza tehnologia de comunicații prin satelit. Organizațiile de telecomunicații au preferat în general dezvoltarea legăturilor terestre prin fibră optică, iar comunicațiile prin satelit au fost folosite îndeosebi ca o soluție tehnică de ultimă instanță atunci când costul alternativelor terestre a fost prohibitiv sau în scopul difuzării de date și/sau programe de televiziune, mai degrabă decât să le folosească ca pe o tehnologie de difuzare complementară în sine. Prin urmare, drepturile exclusive implică o restricție asupra dezvoltării comunicațiilor prin satelit și acest lucru este incompatibil cu articolul 90 din tratat, coroborat cu articolul 86.

(15)

Cu toate acestea, acolo unde este implicată furnizarea de servicii prin satelit, procedurile de autorizare sau de declarare sunt justificate pentru a asigura îndeplinirea cerințelor esențiale, care fac obiectul principiului proporționalității. Autorizarea nu este justificată atunci când o simplă procedură de declarare ar fi suficientă pentru atingerea obiectivelor relevante. De exemplu, în cazul furnizării unui serviciu prin satelit care implică folosirea doar a unei stații de sol VSAT subordonate dintr-un stat membru, acesta din urmă nu trebuie să impună mai mult decât o procedură de declarare.

(16)

Articolul 90 alineatul (2) din tratat prevede exceptarea de la aplicarea articolului 86 în cazurile în care aplicarea acestuia din urmă ar împiedica realizarea, de drept și de fapt, a sarcinilor specifice atribuite organizațiilor de telecomunicații. În temeiul respectivei dispoziții, Directiva 90/388/CEE permite menținerea pe o perioadă de tranziție a drepturilor exclusive privind telefonia vocală.

„Telefonia vocală” este definită la articolul 1 din Directiva 90/388/CEE ca exploatare comercială pentru public a transportului direct și a comutării vocale în timp real între terminalele de rețea comutată publică, permițând oricărui utilizator să folosească un echipament conectat la astfel de terminale de rețea pentru a comunica cu alt terminal. În cazul transportului și al comutării directe vocale prin rețelele de stații terestre de conectare prin satelit, această utilizare comercială în favoarea publicului larg poate avea loc doar când rețeaua de stații de sol pentru comunicații prin satelit este conectată la rețeaua publică comutată.

În ceea ce privește celelalte servicii, altele decât telefonia vocală, nici un tratament special în temeiul articolului 90 alineatul (2) nu se justifică în special având în vedere contribuția nesemnificativă a unor astfel de servicii la cifra de afaceri a organizațiilor de telecomunicații.

(17)

Furnizarea serviciilor de comunicații prin rețeaua de satelit pentru transmiterea programelor de televiziune și radio reprezintă un serviciu de telecomunicații în sensul prezentei directive și intră astfel sub incidența dispozițiilor sale. În pofida eliminării anumitor drepturi speciale și exclusive cu privire la stațiile de sol pentru comunicații prin satelit de receptare neconectate la rețeaua publică a unui stat membru și eliminarea drepturilor speciale și exclusive cu privire la serviciile de comunicații prin satelit furnizate emițătorilor publici sau privați, conținutul serviciilor de difuzare prin satelit către emițători publici sau privați, conținutul serviciilor de difuzare prin satelit către public furnizat prin benzi de frecvență definite în Regulamentul radio pentru serviciile de difuzare prin satelit (SDS) și serviciile fixe prin satelit (SFS) continuă să fie reglementate de norme specifice adoptate de statele membre în conformitate cu dreptul comunitar și de aceea nu fac obiectul prezentei directive.

(18)

Prezenta directivă nu exclude adoptarea măsurilor în conformitate cu dreptul comunitar și obligațiile internaționale în vigoare în vederea asigurării resortisanților statelor membre unui tratament echivalent în țări terțe.

(19)

Oferirea de către operatorii de satelit a capacității segmentului de spațiu al sistemelor de comunicații prin satelit naționale, internaționale sau private către operatorii autorizați de rețele de stații de sol pentru comunicații prin satelit face încă obiectul, în unele state membre, al altor restricții de reglementare decât cele compatibile cu frecvența și cu măsurile de coordonare ale poziției impuse prin angajamentele internaționale ale statelor membre. Aceste restricții suplimentare contravin articolului 59, ceea ce implică faptul că astfel de operatori de satelit trebuie să aibă libertate deplină de furnizare a serviciilor lor în întreaga Comunitate, odată ce sunt autorizați într-un stat membru.

(20)

Testele pentru a stabili dacă stațiile de sol pentru comunicații prin satelit ale operatorilor titulari de licență, alții decât operatorii naționali, respectă specificațiile care reglementează accesul tehnic și operațional la sistemele interguvernamentale de comunicații prin satelit sunt, în majoritatea statelor membre, îndeplinite de semnatarul național al țării pe al cărei teritoriu funcționează stația.

Aceste controale de conformitate sunt prin urmare realizate de furnizorii de servicii care sunt concurenți. Acest fapt este incompatibil cu dispozițiile tratatului, în special cu articolul 3 litera (g) și cu articolul 90, coroborat cu articolul 86. De aceea, statele membre trebuie să se asigure că aceste controale de conformitate pot fi îndeplinite direct între operatorul rețelei de stații de sol pentru comunicații prin satelit interesat și organizația interguvernamentală însăși, numai sub supravegherea autorităților de reglementare.

(21)

O mare parte din capacitatea segmentului de spațiu disponibil este oferită de către organizațiile internaționale de comunicații prin satelit. Tarifele de utilizare a acestei capacități sunt încă mari în multe state membre deoarece această capacitate nu poate fi dobândită decât de la semnatar pentru statul membru în cauză. O astfel de exclusivitate permisă de unele statele membre duce la divizarea pieței comune în detrimentul consumatorilor care solicită capacitate. În rezoluția din 19 decembrie 1991, Consiliul a cerut statelor membre să îmbunătățească accesul la segmentul de spațiu al organizațiilor interguvernamentale. În ceea ce privește stabilirea și utilizarea de sisteme separate, măsura restrictivă luată în conformitate cu convențiile internaționale semnate de statele membre ar putea avea efecte incompatibile cu dreptul comunitar, limitând oferta în detrimentul consumatorului în conformitate cu articolul 86 litera (b). În cadrul organizațiilor internaționale de comunicații prin satelit, revizuirile dispozițiilor instrumentelor constitutive relevante sunt în curs de desfășurare, inter alia, cu privire la accesul îmbunătățit și la stabilirea și utilizarea de sisteme separate. Pentru a permite Comisiei să își exercite sarcina de supraveghere atribuită de Tratatul CE, instrumentele trebuie să permită statelor membre să își îndeplinească obligațiile de cooperare consacrate la articolul 5 alineatul (1), coroborat cu articolul 234 alineatul (2) din tratat.

(22)

Pentru evaluarea măsurilor prezentei directive, Comisia, în contextul realizării obiectivelor fundamentale din tratat menționate la articolul 2, inclusiv cel al consolidării coeziunii economice și sociale, prevăzut la articolul 130A, va ține seama și de situația acelor state membre în care rețeaua de sol nu este încă suficient dezvoltată și care ar putea justifica amânarea pentru aceste state membre în ceea ce privește serviciile prin satelit și, în măsura în care este necesar, a datei de aplicare efectivă a dispozițiilor prezentei directive până la 1 ianuarie 1996,

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 2, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre care au acordat întreprinderilor drepturi speciale sau exclusive trebuie să asigure retragerea drepturilor exclusive, precum și a acelor drepturi speciale care:

3.

La articolul 3, prima liniuță se înlocuiește cu următorul text:

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 6 se modifică după cum urmează: