13/Volumul 11

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

26

---

31992L0023

---

L 129/95

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 92/23/CEE A CONSILIULUI

din 31 martie 1992

privind pneurile autovehiculelor și ale remorcilor acestora, precum și montarea lor

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 100a al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

în cooperare cu Parlamentul European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât este necesar să fie adoptate măsuri de instituire treptată a pieței interne pe o perioadă care se va încheia la 31 decembrie 1992; întrucât piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne în care este asigurată libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor;

întrucât metoda armonizării totale se impune în perspectiva instituirii integrale a pieței interne;

întrucât metoda menționată anterior trebuie să fie utilizată cu ocazia revizuirii în ansamblu a procedurii de omologare CEE de tip, luându-se în considerare Rezoluția Consiliului din 7 mai 1985 privind o nouă abordare în domeniul armonizării tehnice și al standardizării;

întrucât cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele și remorcile acestora în temeiul legislațiilor naționale privesc, inter alia, și pneurile;

întrucât aceste cerințe diferă de la un stat membru la altul; întrucât de aceea este necesar să fie adoptate aceleași prevederi de către toate statele membre, fie în completarea, fie în locul reglementărilor actuale ale acestora pentru a facilita aplicarea, în cazul fiecărui tip de vehicul, a procedurii de omologare CEE de tip care face obiectul Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea autovehiculelor și a remorcilor acestora (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 87/403/CEE (5);

întrucât o reglementare privind pneurile comportă cerințe comune referitoare nu numai la caracteristicile acestora, ci și cerințe referitoare la echipamentul vehiculelor și al remorcilor acestora privind pneurile;

întrucât este de aceea necesară stabilirea unei proceduri comune pentru atribuirea unei mărci CEE fiecărui tip de pneu conform cu cerințele comune privind caracteristicile și testările; întrucât, pe plan comunitar, în scopul liberei circulații a pneurilor, se consideră că pneurile sunt conforme cu cerințele comune atunci când pe fiecare pneu este aplicată o marcă CEE atribuită producătorului, în conformitate cu procedura amintită anterior; întrucât, în orice moment, fiecare stat membru poate efectua controale pentru a verifica conformitatea pneurilor cu cerințele comune; întrucât, în cazul constatării neconformității, statele membre sunt obligate să ia măsurile necesare pentru a asigura conformitatea pneurilor cu cerințele menționate, aceste măsuri putând merge până la retragerea mărcii CEE menționate anterior;

întrucât este necesar să se ia în considerare cerințele tehnice adoptate de Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (ONU) în Regulamentul nr. 30 („Cerințe unitare privind omologarea pneurilor destinate automobilelor și remorcilor acestora”), astfel cum a fost modificat (6) prin Regulamentul nr. 54 („Cerințe unitare privind omologarea pneurilor destinate vehiculelor utilitare și remorcilor acestora”) (7) și în Regulamentul nr. 64 („Cerințe unitare privind omologarea vehiculelor echipate cu roți/pneuri de rezervă cu utilizare temporară”) (8), anexe ale Acordului din 20 martie 1958 privind adoptarea unor condiții unitare de omologare și recunoaștere reciprocă a omologării echipamentelor și pieselor autovehiculelor;

întrucât apropierea legislațiilor naționale privind autovehiculele comportă o recunoaștere între statele membre a controalelor efectuate de fiecare dintre acestea pe baza prevederilor comune,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

În sensul prezentei directive, se înțelege prin:

—	„pneu”: orice pneu nou destinat echipării vehiculelor care sunt reglementate de Directiva 70/156/CEE;

—	„vehicul”: orice vehicul care este reglementat de Directiva 70/156/CEE;

—	„producător”: orice deținător al unei mărci comerciale pentru vehicule sau pneuri.

Articolul 2

(1)   Statele membre acordă omologarea CEE de tip, în condițiile stabilite în anexa I, tipurilor de pneuri fabricate în conformitate cu cerințele din anexa II și le atribuie un număr de omologare așa cum este specificat în anexa I.

(2)   Statele membre acordă omologarea CEE de tip privind pneurile unui vehicul, în condițiile stabilite în anexa III, pentru orice vehicul la care toate pneurile (inclusiv pneurile de rezervă, dacă e cazul) sunt conforme cu cerințele anexei II precum și cu cerințele privind vehiculele, stabilite în anexa IV, și îi atribuie un număr de omologare așa cum este specificat în anexa III.

Articolul 3

Autoritățile de omologare competente ale fiecărui stat membru trimit autorităților celorlalte state membre, în termen de o lună de la acordarea sau refuzul omologării CEE de tip a unei componente (pneu) sau unui vehicul, o copie a certificatului de omologare al cărui model figurează în apendicele din anexele I și III și, la cererea acestora, procesul verbal de testare a oricărui tip de pneu omologat.

Articolul 4

Statele membre nu pot interzice sau restrânge introducerea pe piață a unei pneu care poartă marca de omologare CEE.

Articolul 5

Statele membre nu pot să refuze acordarea omologării CEE sau a omologării naționale unui vehicul din motive legate de pneurile acestuia dacă acestea au marca de omologare CEE și sunt montate în conformitate cu cerințele din anexa IV.

Articolul 6

Statele membre nu pot să refuze sau să interzică comercializarea, înmatricularea, introducerea în circulație sau utilizarea unui vehicul din motive legate de pneuri dacă acestea au marca de omologare CEE și sunt montate în conformitate cu cerințele din anexa IV.

Articolul 7

(1)   Dacă un stat membru estimează, pe baza unui ansamblu de elemente probante, că un tip de pneu sau de vehicul, chiar dacă este în conformitate cu cerințele prezentei directive, prezintă un pericol din punct de vedere al siguranței, acesta poate, pe teritoriul său, să interzică provizoriu sau să supună unor condiții speciale introducerea pe piață a acestui tip de pneu sau de vehicul. El informează de îndată celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta, precizând motivele deciziei sale.

(2)   Comisia procedează, în termen de 6 săptămâni, la consultarea statelor membre interesate, apoi își dă fără întârziere avizul și ia măsurile corespunzătoare.

(3)   În cazul în care Comisia consideră că sunt necesare adaptări tehnice ale directivelor, aceste adaptări sunt adoptate de către Comisie sau de către Consiliu în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10. În acest caz, statul membru care adoptă măsuri de salvgardare poate să le mențină până la intrarea în vigoare a aceste adaptări.

Articolul 8

(1)   Statul membru care a procedat la omologarea CEE a unui vehicul sau a unei componente (pneu) ia toate măsurile necesare pentru supravegherea, în măsura în care acest lucru este necesar, a conformității producției cu tipul omologat, dacă este nevoie în colaborare cu autoritățile de omologare competente ale altor state membre. În acest scop, acest stat membru poate în orice moment să procedeze la controlul vehiculelor sau a pneurilor în vederea stabilirii conformității acestora cu cerințele prezentei directive. Acest control se va efectua prin sondaj.

(2)   Dacă acest stat membru constată că mai multe vehicule sau pneuri care au aceeași marcă de omologare CEE nu sunt conforme cu tipul omologat, el ia măsurile necesare pentru asigurarea conformității producției. Aceste măsuri pot duce, în cazul în care neconformitatea este sistematică, la retragerea omologării CEE de tip. Autoritățile menționate adoptă aceleași dispoziții dacă sunt informate de autoritățile competente de omologare ale unui alt stat membru asupra existenței unui defect de conformitate.

(3)   Autoritățile de omologare competente ale statelor membre se informează reciproc, cu ajutorul formularului care figurează în apendicele la anexele I și III și în termen de o lună, cu privire la orice retragere a unei omologări CEE de tip, precum și cu privire la motivele care justifică această măsură.

Articolul 9

Orice decizie luată în temeiul dispozițiilor adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive, prin care se refuză sau se retrage omologarea CEE de tip a unui pneu sau a unui vehicul din cauza montării pneurilor și având drept obiect interzicerea introducerii pe piață sau a utilizării acestuia, trebuie să prevadă cu precizie motivele pe care se întemeiază. Aceasta se notifică celui interesat, cu arătarea căilor de atac prevăzute de legislația în vigoare în statele membre și a termenelor în care acestea pot fi exercitate.

Articolul 10

Modificările necesare pentru adaptarea cerințelor din anexe la progresul tehnic sunt adoptate în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 13 din Directiva 70/156/CEE.

Articolul 11

(1)   Statele membre adoptă și publică dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 iunie 1992. Ele informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o anumită trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Statele membre aplică aceste dispoziții începând cu 1 ianuarie 1993.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat prin prezenta directivă.

Articolul 12

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 95, 12.4.1990, p. 101.

(2)  JO C 284, 12.11.1990, p. 81 și Decizia din 12 februarie 1992 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(3)  JO C 225, 10.9.1990, p. 9.

(4)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(5)  JO L 220, 8.8.1987, p. 44.

(6)  Document al Comisiei Economice pentru Europa E/ECE/324

(E3/ECE/TRANS 505) Revizuirea 1, Addendum 29 din 1 aprilie 1975 amendamentele acestuia 01, 02 și următoarele.

(7)  Document al Comisiei Economice pentru Europa E/ECE/324

(E3/ECE/TRANS 505) Revizuirea 1, Addendum 53 și următoarele.

(8)  Document al Comisiei Economice pentru Europa E/ECE/324

(E3/ECE/TRANS 505) Revizuirea 1, Addendum 63 și următoarele.

---

LISTA ANEXELOR

ANEXA I	Dispoziții administrative privind omologarea pneurilor
Apendicele 1	Fișa de informații
Apendicele 2	Certificat de omologare CEE
ANEXA II (1)	Cerințe privind pneurile
Apendicele 1	Figură explicativă
Apendicele 2	Lista simbolurilor indicilor de capacitate de încărcare și masa maximă admisibilă corespunzătoare care urmează a fi tolerată (kg)
Apendicele 3	Schema inscripțiilor pneurilor
Apendicele 4	Relația dintre indicele de presiune și unitățile de presiune
Apendicele 5	Janta de măsurare, diametrul exterior și valoarea grosimii în secțiune a pneurilor corespunzătoare anumitor denumiri de dimensiuni
Apendicele 6	Metoda de măsurare a dimensiunilor pneurilor
Apendicele 7	Modul de operare al testărilor sarcină/viteză
Apendicele 8	Variația capacității de încărcare în funcție de viteză – Pneuri pentru vehicule utilitare cu structură radială și diagonală
ANEXA III	Dispoziții administrative privind omologarea vehiculelor referitoare la montarea pneurilor acestora
Apendicele 1	Fișa de informații
Apendicele 2	Certificat de omologare CEE
ANEXA IV	Cerințe privind vehiculele referitoare la montarea pneurilor

---

(1)  Standardele tehnice privind pneurile sunt analoge celor din Regulamentele nr. 30 și 54 ale Comisiei Economice pentru Europa.

ANEXA I

DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE PRIVIND OMOLOGAREA PNEURILOR

1.   CEREREA DE OMOLOGARE A UNUI TIP DE PNEU

1.1.   Cererea de omologare CEE a unui tip de pneu este efectuată de către producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia.

1.2.   Aceasta este însoțită de o descriere în trei exemplare a pneului, așa cum este specificat în fișa de informații din apendicele 1.

1.3.   La cererea autorității de omologare competente, producătorul pneului sau reprezentantul acestuia prezintă pentru fiecare tip de pneu un dosar tehnic complet care va cuprinde procesul verbal de testare, desene sau fotografii ale părților laterale și ale benzii de rulare ale pneului, precum și un desen cotat al secțiunii transversale a pneului și/sau una sau două mostre din fiecare tip de pneu. Fotografiile sau desenele trebuie să prezinte amplasarea prevăzută pentru marca de omologare CEE.

1.4.   Producătorul sau reprezentantul acestuia poate cere ca omologarea CEE să fie extinsă astfel încât să acopere tipuri modificate de pneuri.

2.   INSCRIPȚII

Pe mostrele unui tip de pneu prezentate la omologarea CEE trebuie să fie aplicată, în mod clar lizibil și de neșters, marca comercială sau firma solicitantului și să dispună de un spațiu de dimensiuni suficiente pentru marca de omologare CEE; acest spațiu trebuie indicat în documentele menționate la punctul 1.2.

3.   OMOLOGAREA CEE A UNUI TIP DE PNEU

3.1.   Când un tip de pneu prezentat în conformitate cu punctul 1.1 îndeplinește cerințele prezentei directive, omologarea CEE este acordată și îi este atribuit un număr de omologare.

3.2.   Decizia de omologare, de extensie sau de refuz al omologării luată în conformitate cu această directivă este comunicată statelor membre prin intermediul unui formular conform cu modelul din apendicele 2.

3.3.   Fiecărui tip de pneu omologat i se atribuie un număr de omologare. Un stat membru nu atribuie același număr unui alt tip de pneu.

4.   APLICAREA MĂRCII DE OMOLOGARE CEE PE PNEURI

4.1.   Pe toate pneurile conforme cu un tip omologat în conformitate cu această directivă trebuie să fie aplicată o marcă de omologare CEE.

4.2.   Marca de omologare CEE este formată dintr-un dreptunghi în interiorul căruia este plasată litera mică „e” urmată de un număr sau de literele distinctive ale statului membru care a atribuit omologarea (1 pentru Republica Federală Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 6 pentru Belgia, 9 pentru Spania, 11 pentru Regatul Unit, 13 pentru Luxemburg, 18 pentru Danemarca, 21 pentru Portugalia, IRL pentru Irlanda, EL pentru Grecia). Numărul de omologare CEE este format din numărul de omologare care figurează pe certificatul stabilit pentru tipul respectiv, precedat de două cifre care indică numărul de ordine al celei mai recente modificări a prezentei directive la data de eliberare a omologării CEE. În prezenta directivă, numărul de ordine al modificării este 00 pentru pneurile de vehicule utilitare și 02 pentru pneurile de autoturisme.

4.3.   Marca și numărul de omologare CEE, precum și inscripțiile suplimentare prevăzute la anexa II punctul 3 trebuie să apară așa cum este prevăzut în alineatul menționat.

4.4.   Dreptunghiul care formează marca CEE trebuie să aibă o lungime minimă de 12 mm și o înălțime minimă de 8 mm. Literele și cifra sau cifrele trebuie să aibă o înălțime minimă de 4 mm.

4.5.   Un exemplu de marcă CEE figurează mai jos:

Pneul care are aplicată marca CEE de mai sus este un pneu conform cu cerințele CEE (e) pentru care marca CEE a fost atribuită sub numărul (479) în Irlanda (IRL) în baza prezentei directive.

Notă: Numărul 479 (numărul de omologare al mărcii CEE) și sigla IRL (sigla statului membru care a acordat marca CEE) sunt date exclusiv cu titlu explicativ.

Numărul de omologare trebuie să figureze în apropierea dreptunghiului și să fie așezat fie deasupra sau dedesubtul, fie la stânga sau la dreapta acestuia. Cifrele numărului de omologare trebuie să se găsească de aceeași parte față de litera „e” și să fie orientate în același sens.

5.   MODIFICĂRI ALE UNUI TIP DE PNEU

Orice modificare a unui tip de pneu este adusă la cunoștința autorității competente care a acordat omologarea acestui tip de pneu. Această autoritate poate:

5.1.1.   fie să considere că modificările aduse nu riscă să aibă o influență defavorabilă importantă și că, în orice caz, pneul respectiv îndeplinește încă cerințele;

5.1.2.   fie să ceară un nou proces verbal serviciului tehnic care răspunde de testări.

5.2.   Nu se consideră că o modificare a desenului benzii de rulare a unui pneu are drept consecință necesitatea repetării testărilor prevăzute la anexa II.

5.3.   Confirmarea sau refuzul omologării, cu indicarea modificărilor, este adus(ă) la cunoștința statelor membre în conformitate cu procedura stabilită la punctul 3.2.

6.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI DE PNEURI

6.1.   Orice pneu pe care este aplicată marca de omologare CEE conform prezentei directive trebuie să fie fabricat în așa fel încât să fie conform cu toate cerințele specifice ale prezentei directive.

6.2.   Pentru a verifica dacă sunt îndeplinite cerințele de la punctul 6.1, producția este supusă unor verificări corespunzătoare.

Titularul omologării trebuie:

6.3.1.   să garanteze existența unor proceduri care să permită controlul eficient al calității produselor;

6.3.2.   să aibă acces la echipamentele de control necesare pentru verificarea conformității fiecărui tip omologat;

6.3.3.   să asigure înregistrarea rezultatelor testărilor și posibilitatea de consultare a documentelor însoțitoare pentru o perioadă determinată de comun acord cu autoritățile de omologare competente;

6.3.4.   să analizeze rezultatele fiecărui tip de testare pentru a verifica și garanta stabilitatea caracteristicilor produselor, luând în considerare variațiile inerente oricărei producții industriale;

6.3.5.   să garanteze că fiecare tip de pneu este cel puțin supus la testările prevăzute în această directivă;

6.3.6.   să garanteze că orice prelevare de eșantioane sau probe neconforme tipului de testare prevăzut are drept consecință un nou eșantionaj și o nouă testare. Este necesar să fie luate toate măsurile pentru ca producția respectivă să redevină conformă cu cerințele.

Autoritatea de omologare competentă poate în orice moment să verifice metodele de control al conformității care se aplică fiecărei unități de producție.

6.4.1.   Procesele verbale de testare și registrele de supraveghere a producției sunt prezentate inspectorului la fiecare vizită de inspecție.

6.4.2.   Inspectorul poate preleva eșantioane prin sondaj; aceste eșantioane vor fi testate în laboratoarele fabricii. Numărul minim de eșantioane poate fi definit în funcție de rezultatele obținute în timpul verificării efectuate de producător.

6.4.3.   Dacă nivelul calității pare insuficient sau dacă pare necesară verificarea validității testărilor efectuate în conformitate cu punctul 6.4.2, inspectorul selectează eșantioane care vor fi trimise serviciului tehnic care a procedat la testările în vederea omologării.

6.4.4.   Autoritatea de omologare competentă poate efectua toate testările prevăzute de prezenta directivă.

6.4.5.   Frecvența normală a inspecțiilor autorizate de către autoritatea de omologare competentă este de o inspecție pe an. Dacă rezultatele obținute cu ocazia uneia dintre aceste vizite sunt negative, autoritatea de omologare competentă procedează în așa fel încât să fie luate toate măsurile necesare pentru ca producția să redevină conformă în cel mai scurt termen.

7.   ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

Dacă titularul unei omologări încetează definitiv producția unui tip de pneu omologat în conformitate cu prezenta directivă, el informează în acest sens autoritatea care i-a acordat omologarea și care, la rândul său, înștiințează celelalte autorități de omologare competente prin intermediul unei copii a certificatului de omologare având la sfârșit, cu caractere mari, mențiunea semnată și datată „ÎNCETAREA PRODUCȚIEI”.

ANEXA II

CERINȚE PRIVIND PNEURILE

1.   DEFINIȚII

2.   În sensul prezentei directive se înțelege prin:

„tipul pneului”: pneurile care nu prezintă între ele diferențe esențiale, în ceea ce privește aspecte precum:

2.1.1.   firma sau marca producătorului;

2.1.2.   desemnarea dimensiunilor pneurilor;

2.1.3.   categoria de utilizare:

—	:	pneu normal	:	pneu pentru utilizarea pe drumuri normale;
—	:	pneu special	:	pneu pentru uz special, de exemplu pneu de uz mixt (pe șosea și orice teren) și la viteze limitate;

—	pneu pentru zăpadă;

—	pneu de rezervă pentru uz temporar;

2.1.4.   structura (diagonală, centură încrucișată, radială);

2.1.5.   categoria de viteză;

2.1.6.   indicele capacității de încărcare;

2.1.7.   secțiunea transversală a pneului;

2.2.   „pneuri pentru zăpadă”: pneuri al căror desen al benzii de rulare și structură sunt proiectate înainte de toate pentru a asigura un comportament mai bun decât al pneurilor normale în noroi și în zăpadă proaspătă sau în curs de topire. Desenul benzii de rulare al pneurilor de zăpadă este în general caracterizat de elemente de crestătură și de matriță masive, mai distanțate unul de celălalt decât la pneurile normale;

„structura unui pneu”: caracteristicile tehnice ale carcasei unui pneu. Se disting în special structurile următoare:

2.3.1.   „pneu cu structură diagonală”: un pneu a cărui inserție metalică a pânzei se întinde până la talon, iar firele metalice răsucite sunt orientate în așa fel încât formează unghiuri alternate puțin inferioare unuia de 90° față de linia mediană a benzii de rulare;

2.3.2.   „pneuri cu structură centură încrucișată (bias-belted)”: un pneu cu structură diagonală a cărui carcasă este ranforsată de o centură formată din două sau mai multe straturi de fire răsucite inextensibile formând unghiuri alternate apropiate de cele ale carcasei;

2.3.3.   „pneuri cu structură radială”: un pneu a cărui inserție metalică a pânzei se întinde până la talon, iar firele răsucite sunt orientate în așa fel încât să formeze un unghi aproape egal cu 90° față de linia mediană a benzii de rulare și a cărui carcasă este stabilizată printr-o centură circumferențială inextensibilă;

2.3.4.   „pneu ranforsat”: un pneu a cărui carcasă este mai rezistentă decât cea a unui pneu normal corespunzător;

2.3.5.   „pneuri de rezervă cu utilizare temporară”: un tip de pneu diferit de pneurile care echipează un vehicul în condiții normale de rulare și destinat unui uz temporar în condiții de conducere restrictive;

2.3.6.   „pneuri de rezervă cu utilizare temporară de tip T”: un tip de pneu de rezervă cu utilizare temporară prevăzut pentru utilizarea la presiuni de umflare superioare celor prevăzute pentru pneurile normale sau ranforsate;

2.4.   „talon”: element al unui pneu a cărui formă și structură îi permite să se adapteze jantei și să mențină pneul pe aceasta (1);

2.5.   „inserție metalică”: firele care formează țesătura pânzei într-un pneu (1);

2.6.   „pânză”: un strat constituit din inserții metalice cauciucate, dispuse paralel unele față de altele (1);

2.7.   „carcasă”: partea unui pneu alta decât banda de rulare și cauciucul lateral care, în stare umflată, suportă greutatea (1);

2.8.   „banda de rulare”: partea unui pneu care intră în contact cu solul (1);

2.9.   „parte laterală”: partea unui pneu care, excluzând banda de rulare, este vizibilă atunci când pneul, montat pe o jantă, este văzut din lateral (1);

2.10.   „zona de bază a părții laterale”: zona de sub linia de maximă a grosimii în secțiune care este vizibilă atunci când pneul, montat pe o jantă, este văzut din lateral (1);

2.11.   „crestătura benzii de rulare”: spațiu între două nervuri sau două elemente în relief ale sculpturii (1);

2.12.   „valoarea grosimii în secțiune”: distanța liniară între exteriorul părților laterale ale unui pneu umflat, fără a include relieful constituit de inscripții, decorații, cordoane sau nervuri de protecție (1);

2.13.   „grosimea totală”: distanța liniară între exteriorul părților laterale ale unui pneu umflat, inclusiv inscripțiile, decorațiile, cordoanele sau nervurile de protecție (1);

2.14.   „înălțimea grosimii în secțiune”: distanța egală cu jumătatea diferenței care există între diametrul exterior al pneului și diametrul nominal al jantei (1);

2.15.   „raportul nominal de aspect Ra”: multiplul cu o sută al numărului obținut din împărțirea înălțimii nominale a grosimii în secțiune, exprimată în milimetri, la valoarea nominală a grosimii în secțiune, exprimată în milimetri;

2.16.   „diametrul exterior”: diametrul total al pneului nou umflat (1);

o desemnare care scoate în evidență:

2.17.1.1.   valoarea nominală a grosimii în secțiune. Această grosime trebuie să fie exprimată în milimetri, mai puțin pentru anumite pneuri a căror desemnare figurează în prima coloană a tabelului de la apendicele 5;

2.17.1.2.   raportul nominal de aspect, cu excepția anumitor pneuri a căror desemnare figurează în prima coloană a tabelului de la apendicele 5;

2.17.1.3.   un număr convențional „d” (simbol „d”) caracterizând diametrul nominal al jantei și corespunzând diametrului acesteia, exprimat fie în țoli (numere mai mici de 100 – a se vedea tabelul), fie în milimetri (numere mai mari de 100), dar nu amândouă.

Gama completă a valorilor este indicată în tabelul de mai jos:

Diametrul nominal al jantei (simbol „d”)
Exprimat în țoli (cod)	Echivalent în mm (punctul 6.1.2.1)
10	254
11	279
12	305
13	330
14	356
15	381
16	406
17	432
18	457
19	483
20	508
21	533
22	559
24	610
25	625
14,5	368
16,5	419
17,5	445
19,5	495
20,5	521
22,5	572
24,5	622

2.17.1.4.   litera „T” care precede valoarea nominală a grosimii în secțiune pentru pneurile de rezervă cu utilizare temporară de tip T;

2.18.   „diametrul nominal al jantei (d)”: diametrul jantei pe care un pneu este destinat să fie montat (1);

2.19.   „jantă”: suportul pentru un pneu și cameră de aer sau pentru un pneu fără cameră de aer, pe care se sprijină taloanele pneului (1);

2.20.   „jantă teoretică”: janta fictivă a cărei lărgime ar putea fi egală cu x ori valoarea nominală a grosimii în secțiune a pneului. Valoarea „x” trebuie să fie justificată de producătorul de pneuri;

2.21.   „jantă de măsurare”: janta pe care trebuie să fie montat pneul pentru a efectua măsurătorile dimensionale;

2.22.   „jantă de testare”: janta pe care trebuie montat pneul pentru a efectua testările;

2.23.   „desprindere”: desprinderea bucăților de cauciuc de pe banda de rulare;

2.24.   „dezlipirea firelor răsucite”: separarea inserției metalice de învelișul care o înconjoară;

2.25.   „dezlipirea pânzelor”: separarea între pânze adiacente;

2.26.   „dezlipirea benzii de rulare”: separarea de carcasă a benzii de rulare;

2.27.   „indicatori de uzură”: excrescențe existente în interiorul crestăturilor benzii de rulare și concepute pentru a semnala în mod vizual gradul de uzură a acesteia din urmă;

„indice al capacității de încărcare”: unul sau două numere indicând sarcina pe care o poate suporta pneul montat simplu sau montat la o roată dublă la viteza caracteristică categoriei de viteză în care se clasează când este montat în conformitate cu cerințele de utilizare specificate de producător. Lista acestor indici și a maselor corespunzătoare figurează în anexa II apendicele 2;

2.28.1.   pneurile pentru autoturisme nu au decât un singur indice de încărcare;

2.28.2.   pneurile pentru vehicule utilitare pot avea unul sau doi indici de încărcare, primul pentru montarea simplă și al doilea, dacă este cazul, pentru montarea la roți duble; în acest caz, cei doi indici sunt separați de o linie oblică (/);

2.28.3.   un același tip de pneu poate avea fie una, fie două serii de indici ai capacității de încărcare, după cum sunt aplicate sau nu dispozițiile de la punctul 6.2.5;

„categorie de viteză”: exprimată prin simbolul categoriei de viteză așa cum este indicat în tabelul care figurează la punctul 2.29.3;

2.29.1.   în cazul unui pneu pentru autoturisme, viteza maximă pe care trebuie să o suporte;

2.29.2.   în cazul unui pneu pentru vehicule utilitare, viteza la care poate suporta masa corespunzătoare indicelui de capacitate de încărcare;

categoriile de viteză sunt cele indicate în tabelul următor:

Simbolul categoriei de viteză	Viteza corespunzătoare (km/h)
F	80
G	90
J	100
K	110
L	120
M	130
N	140
P	150
Q	160
R	170
S	180
T	190
U	200
H	210
V	240

2.29.4.   pneurile care pot suporta viteze mai mari de 240 km/h sunt identificate prin intermediul literei „Z” figurând în desemnarea dimensiunilor pneului;

2.29.5.   un același tip de pneu poate avea fie una, fie două serii de simboluri ale categoriei de viteză, după cum sunt aplicate sau nu dispozițiile punctului 6.2.5;

„tabelul variației încărcării în funcție de viteză”: tabel care figurează în anexa II apendicele 8 și indică, în funcție de indicii de capacitate de încărcare și de simbolurile categoriilor de viteză nominale, variațiile de încărcare pe care le poate suporta un pneu atunci când este utilizat la viteze diferite de cea corespunzătoare simbolului său de categorie de viteză;

2.30.1.   variațiile de încărcare nu se aplică în cazul pneurilor pentru autoturisme; nu se mai aplică, în cazul pneurilor pentru vehicule utilitare, nici indicilor capacității de încărcare și simbolului categoriilor de viteză suplimentare atunci când sunt aplicate dispozițiile de la punctul 6.2.5;

„încărcare maximă”: masa maximă pe care o poate suporta un pneu;

2.31.1.   în cazul pneurilor pentru autoturisme concepute pentru o viteză care nu este mai mare de 210 km/h, încărcarea maximă nu trebuie să depășească valoarea legată de indicele de capacitate de încărcare a pneului;

2.31.2.   în cazul pneurilor pentru autoturisme concepute pentru viteze mai mari de 210 km/h, dar care nu depășesc 240 km/h (pneuri în clasa de viteză „V”), încărcarea maximă nu trebuie să depășească procentajul valorii legate de indicele de capacitate de încărcare a pneului indicată în tabelul următor, în funcție de viteza de care este capabil vehiculul pe care este montat pneul:

Viteza maximă (km/h)	Încărcare (%)
215	98,5
220	97
225	95,5
230	94
235	92,5
240	91

pentru viteze maxime intermediare, sunt permise interpolări lineare ale încărcării maxime;

2.31.3.   pentru o viteză mai mare de 240 km/h, (pneuri „Z”), încărcarea maximă nu trebuie să depășească valoarea specificată de producătorul pneurilor în funcție de viteza pe care o poate atinge vehiculul pe care este montat pneul respectiv;

2.31.4.   în cazul pneurilor pentru vehicule utilitare, încărcarea maximă, atât în utilizarea simplă, cât și pe roți duble, nu trebuie să depășească procentajul valorii legate de indicele de capacitate de încărcare corespunzător pneului, indicat în tabelul „Variații ale încărcării în funcție de viteză” (a se vedea punctul 2.30) în funcție de simbolul categoriei de viteză pe care o poate atinge vehiculul pe care este montat pneul. Când se pot aplica indici de capacitate de încărcare și simboluri ale categoriilor de viteză suplimentară, aceștia sunt luați de asemenea în considerare pentru a determina încărcarea maximă a pneului;

2.32.   „pneuri pentru autoturisme”: un pneu conceput în mod principal, dar nu exclusiv pentru autoturisme (vehicule automobile din categoria M1) și remorcile acestora (01 și 02);

2.33.   „pneuri pentru vehicule utilitare”: un pneu conceput în principal, dar nu exclusiv, pentru vehicule altele decât autoturismele (vehicule din categoriile M2, M3, N) și remorcile acestora (03 și 04);

2.34.   „presiunea la sol a pneurilor (F/Ac)” sarcina unitară medie pe care pneul o transmite prin suprafața sa de contact șoselei; este exprimată prin raportul dintre forța verticală (F) aplicată, în condiții statice, pe axa șoselei și suprafața de contact (Ac) a pneului măsurate la pneul umflat la presiunea maximă recomandată de tipul de utilizare vizat. Este exprimată în kN/m2;

2.35.   „suprafața de contact a pneului (Ac)”: suprafața plană conținută în perimetrul virtual al amprentei pneului. Este exprimată în m2;

2.36.   „perimetru virtual al amprentei pneului”: curba poligonală convexă care încercuiește cea mai mică suprafață conținând toate punctele de contact între pneu și sol;

2.37.   „presiunea de umflare la rece”: presiunea internă a pneului la temperatura ambiantă, cu excepția oricărei presiuni crescute ca urmare utilizării pneului. Este exprimată în bar și/sau în kPa.

3.   CERINȚE PRIVIND INSCRIPȚIILE

Pe pneuri trebuie să fie aplicate:

3.1.1.   firma sau marca producătorului;

3.1.2.   desemnarea dimensiunii pneului așa cum este definită la punctul 2.17;

indicarea structurii;

3.1.3.1.   pentru pneurile cu structură diagonală, nici o indicație sau litera „D”;

3.1.3.2.   pentru pneurile cu structură radială, litera „R”, marcată înaintea indicării diametrului nominal al jantei și, facultativ, cuvântul „RADIAL”;

3.1.3.3.   pentru pneurile cu structură centură încrucișată, litera „B” marcată înaintea indicării diametrului nominal al jantei și, eventual, cuvintele „BIAS BELTED”;

3.1.4.   indicarea categoriei de viteză a pneului, prin simbolul menționat la punctul 2.29; în cazul pneurilor concepute pentru viteze mai mari de 240 km/h, categoria de viteză pentru pneu este indicată prin litera „Z”, marcată înaintea indicării structurii (a se vedea punctul 3.1.3);

3.1.5.   literele „M + S” (sau „M.S.” sau „M & S”) dacă este vorba de pneuri pentru zăpadă;

indicele capacității de încărcare așa cum este definit la punctul 2.28;

3.1.6.1.   în cazul pneurilor concepute pentru viteze mai mari de 240 km/h, menționarea indicelui de capacitate de încărcare poate fi omisă;

3.1.7.   menționarea cuvântului „TUBELESS” când este vorba de un pneu destinat a fi utilizat fără cameră de aer;

3.1.8.   menționarea cuvântului „REINFORCED” când este vorba de un pneu ranforsat;

3.1.9.   indicarea datei de fabricație, formată dintr-un un grup de trei cifre, primele două indicând săptămâna și ultima anul fabricației;

3.1.10.   în cazul pneurilor reșapabile pentru vehicule utilitare, simbolul „” de cel puțin 20 mm în diametru sau cuvântul „REGROOVABLE”, ștanțat sau tipărit în relief pe fiecare parte laterală;

3.1.11.   în cazul pneurilor pentru vehicule utilitare, menționarea în „PSI” (a se vedea apendicele 4) a presiunii de umflare adoptată pentru testările încărcătură/viteză, așa cum este explicat în apendicele 7 partea B;

3.1.12.   indicele/indiciile capacității de încărcare și simbolul categoriei de viteză suplimentară, atunci când se aplică dispozițiile punctului 6.2.5.

3.2.   Apendicelele 3 oferă un exemplu de inscripționare a unui pneu.

3.3.   Între altele, pneul trebuie să poarte marca de omologare CEE al cărei model figurează în anexa I punctul 4.5.

AMPLASAREA INSCRIPȚIILOR

Inscripțiile luate în considerare la punctele 3.1 și 3.3 trebuie marcate clar și lizibil ștanțate sau în relief, pe cele două părți laterale și cel puțin în zona de jos a părții laterale, astfel:

3.4.1.   în cazul unui pneu simetric, toate inscripțiile menționate anterior trebuie să figureze pe cele două părți laterale, cu excepția inscripțiilor menționate la punctele 3.1.9, 3.1.11 și 3.3 care pot figura doar pe o singură parte;

3.4.2.   în cazul pneurilor asimetrice, toate inscripțiile trebuie să figureze cel puțin pe partea laterală exterioară.

Cerințe privind dimensiunile

Valoarea grosimii în secțiune a unui pneu

6.1.1.1.   Sub rezerva dispozițiilor de la punctul 6.1.1.2, valoarea grosimii în secțiune este calculată cu ajutorul formulei următoare

S = S1 + K (A – A1)

în care:

S	=	„valoarea grosimii în secțiune” (exprimată în milimetri) (2)măsurată pe janta de măsurare;
S1	=	„valoarea nominală a grosimii în secțiune” (exprimată în milimetri) așa cum figurează pe partea laterală a pneului în desemnarea dimensiunilor în conformitate cu cerințele;
A	=	lățimea (exprimată în milimetri) a jantei de măsurare indicată de producător în fișa de informații (a se vedea anexa I punctul 6.11 apendicele 1);
A1	=	lățimea (exprimată în milimetri) a jantei de măsurare teoretică; se reține pentru A1 valoarea S1 multiplicată cu factorul x, indicat de producătorul de pneuri (a se vedea anexa I punctul 6.15 apendicele 1); pentru K, se reține valoarea 0,4.

6.1.1.2.   Pentru tipurile de pneuri a căror desemnare a dimensiunilor figurează în prima coloană a tabelului de la apendicele 5A sau 5B, lățimea jantei de măsurare (A) și valoarea grosimii în secțiune (a grosimilor în secțiune) va (vor) fi cea (cele) care figurează în aceste tabele înaintea desemnării dimensiunilor pneului;

Diametrul exterior al unui pneu

6.1.2.1.   Sub rezerva dispoziției de la punctul 6.1.2.2, diametrul exterior al unui pneu este calculat cu ajutorul formulei următoare:

D = d + 0,02 H

în care:

—	D = diametrul exterior exprimat în milimetri,

—	d = număr convențional definit la punctul 2.17.1.3 (exprimat în milimetri),

—	H = înălțimea nominală a grosimii în secțiune (exprimată în milimetri) și egală cu S1 × 0,01 Ra;

unde

—	Ra = raportul nominal de aspect,

toate aceste cote apar pe partea laterală a pneului în desemnarea dimensiunilor prevăzută la punctul 3.

6.1.2.2.   Totuși, pentru tipurile de pneuri a căror desemnare a dimensiunilor apare în prima coloană a tabelelor de la apendicele 5, diametrul exterior va fi acela care figurează în aceste tabele înaintea desemnării dimensiunii pneului.

6.1.3.   Metoda de măsurare a dimensiunilor pneului

Măsurarea dimensiunilor reale ale pneului trebuie să fie efectuată în conformitate cu apendicele 6.

Specificarea toleranțelor privind valoarea grosimii în secțiune a pneului

6.1.4.1.   Grosimea totală a pneului poate fi inferioară valorii grosimii în secțiune determinată în conformitate cu punctul 6.1.1 sau indicată în apendicele 5;

Ea nu poate depăși această valoare mai mult decât în procentajele următoare:

6.1.4.2.1.   în cazul în care pneul are o structură diagonală, 6 % pentru pneurile pentru autoturisme și 8 % pentru pneurile vehiculelor utilitare;

6.1.4.2.2.   în cazul pneului cu structură radială, 4 % și

6.1.4.2.3.   în plus, dacă pneul prezintă un cordon special de protecție, valorile corespunzătoare la aplicarea acestor toleranțe pot fi depășite cu 8 mm.

6.1.4.2.4.   Totuși, pentru pneurile care au o valoare a grosimii în secțiune mai mare de 305 mm și pentru care este prevăzută montarea la roți duble, depășirea valorii nominale nu poate fi mai mare de 2 % pentru pneurile cu structură radială și de 4 % pentru pneurile cu structură diagonală.

Specificarea toleranțelor privind diametrul exterior al pneurilor

Diametrul exterior al pneului trebuie situat în limitele date de valorile Dmin și Dmax obținute pornind de la formulele următoare:

Dmin= d + (2H × a)

Dmax= d + (2H × b)

6.1.5.1.   pentru cotele enumerate la apendicele 5:

H = 0,5 (D – d) – (pentru referințe, a se vedea punctul 6.1.2.2)

6.1.5.2.   pentru celelalte cote, care nu sunt menționate la apendicele 5:

„H” și „d” sunt definite la punctul 6.1.2.1

coeficienții „a” și „b” sunt respectiv:

6.1.5.3.1.   coeficientul „a” = 0,97;

6.1.5.3.2.   coeficientul „b” pentru pneurile normale, speciale și de zăpadă sau pneurile de rezervă de uz temporar:

Categorii de utilizare	Pneuri pentru autoturisme		Pneuri pentru vehicule utilitare
	Structură radială	Structură diagonală și centură încrucișată	Structură radială	Structură diagonală și centură încrucișată
Normale	1,04	1,08	1,04	1,07
Speciale	–	–	1,06	1,09
Pentru zăpadă	1,04	1,08	1,04	1,07
Uz temporar	1,04	1,08	–	–

6.1.5.4.   Pentru pneurile de zăpadă, diametrul total (Dmax) stabilit în conformitate cu prevederile anterioare poate fi depășit cu 1 %.

Cerințe privind testarea încărcare/viteză

6.2.1.   Pneul trebuie să fie supus unui testări încărcare/viteză efectuat în conformitate cu modul de operare corespunzător, descris în apendicele 7.

6.2.2.   Un pneu care, după ce a fost supus testării încărcare/viteză, nu prezintă nici o dezlipire a benzii de rulare, a pânzei sau a inserției metalice, nici desprinderea sau ruptura acestora din urmă, este declarat conform.

6.2.3.   Diametrul exterior al pneului, măsurat la șase ore după testarea încărcare/viteză, nu trebuie să fie mai mare cu mai mult de 3,5 % decât diametrul exterior măsurat înainte de testare.

6.2.4.   Atunci când este cerută omologarea unui tip de pneu pentru vehicule utilitare, sunt aplicate cuplurile de valori atribuite încărcării și vitezei care sunt date în tabelul din apendicele 8 și nu este necesar să se efectueze testarea de încărcare/viteză prevăzută la punctul 6.2.1 pentru valori ale încărcării și vitezei, altele decât valorile nominale.

6.2.5.   Atunci când este cerută (a se vedea anexa I apendicele 1 punctul 6.13) omologarea pentru un tip de pneu pentru vehicule utilitare având, pe lângă cuplurile de valori pentru încărcare și pentru viteză indicate la tabelul din apendicele 8, o altă combinație a acestor valori, trebuie efectuată și testarea încărcare/viteză prevăzută la punctul 6.2.1, pentru această altă combinație de valori, pe un al doilea pneu de același tip.

6.2.6.   Atunci când un producător de pneuri produce o gamă de pneuri, nu este necesar să efectueze o testare încărcare/viteză pe fiecare tip de pneu al gamei. Problema selectării cazului celui mai defavorabil este lăsată la discreția autorităților de omologare competente.

Indicatori de uzură

6.3.1.   Pneurile pentru autoturisme trebuie să comporte cel puțin șase rânduri transversale de indicatori de uzură, aproximativ egal depărtați și situați în crestăturile principale ale zonei centrale a benzii de rulare, care acoperă aproape trei sferturi din lățimea acesteia. Acești indicatori de uzură trebuie să fie proiectați în așa fel încât să nu fie confundați cu punctele de cauciuc existente între nervurile sau elementele de sculptură ale benzii de rulare.

6.3.2.   Totuși, pentru dimensiunile destinate a fi montate pe jante cu diametrul nominal mai mic sau egal cu 12 țoli, sunt acceptate patru rânduri de indicatori de uzură.

6.3.3.   Indicatorii de uzură trebuie să permită semnalarea faptului că aceste crestături ale benzii de rulare nu mai au decât o adâncime de 1,6 mm cu o toleranță de + 0,6/ – 0 mm.

---

(1)  A se vedea figura explicativă din apendicele 1.

(2)  Factorul de conversie în țoli este de 25,4.

ANEXA III

DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE PRIVIND OMOLOGAREA VEHICULELOR REFERITOARE LA MONTAREA PNEURILOR ACESTORA

1.   CEREREA DE OMOLOGARE CEE A UNUI TIP DE VEHICUL

1.1.   Cererea de omologare a unui vehicul privind pneurile acestuia este prezentată de către producătorul vehiculului sau de către reprezentantul acestuia.

1.2.   Aceasta este însoțită de o descriere în trei exemplare a tipului de vehicul și a pneurilor în ceea ce privește desemnarea dimensiunilor acestora, categoria de viteză și indicele capacității de încărcare, inclusiv eventuala (eventualele) unitate (unități) de schimb cu utilizare temporară, cu care poate fi echipat (a se vedea modelul de fișă de informații din apendicele 1).

1.3.   Serviciului tehnic care răspunde de efectuarea probelor de omologare îi este prezentat un vehicul reprezentativ al tipului de vehicul care urmează să fie omologat.

1.4.   Producătorul vehiculului sau reprezentantul acestuia poate cere extensia omologării CEE a vehiculului la pneuri care au alte desemnări ale dimensiunilor, categorii de viteză sau indici de capacitate de încărcare sau la alte unități de schimb cu utilizare temporară.

2.   OMOLOGAREA CEE A UNUI VEHICUL

2.1.   Se acordă o omologare CEE și se atribuie un număr de omologare pentru orice tip de vehicul, supus dispozițiilor de la punctul 1, care este în conformitate cu dispozițiile prezentei directive.

2.2.   Decizia de omologare, extensie sau de refuz al omologării pentru un tip de vehicul luată în conformitate cu prezenta directivă este comunicată statelor membre prin intermediul unui formular conform cu modelul din apendicele 2.

2.3.   Se atribuie un număr de omologare fiecărui tip de vehicul omologat. Același stat membru nu atribuie același număr unui alt tip de vehicul.

3.   MODIFICAREA TIPULUI DE VEHICUL

Orice modificare a unui tip de pneu este adusă la cunoștința autorității competente care a acordat omologarea acestui tip de pneu. Această autoritate poate:

3.1.1.   fie să considere că modificările aduse nu riscă să aibă o influență defavorabilă importantă și că, în orice caz, vehiculul respectiv îndeplinește cerințele în continuare;

3.1.2.   fie să refuze acordarea omologării respectivei modificări.

3.2.   Confirmarea sau refuzul omologării, cu indicarea modificărilor, este adus(ă) la cunoștința statelor membre în conformitate cu procedura stabilită la punctul 2.2.

4.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

4.1.   Orice vehicul căruia i se aplică prezenta directivă trebuie să fie fabricat astfel încât să fie conform cu toate cerințele relevante ale prezentei directive.

4.2.   Pentru a verifica dacă sunt îndeplinite cerințele de la punctul 4.1, producția este supusă unor controale adecvate.

4.3.   Titularul omologării trebuie să garanteze în special existența procedurilor care să permită controlarea eficace a unei echivalențe corespunzătoare între caracteristicile vehiculului și caracteristicile pneurilor care sunt montate așa cum este prevăzut în cadrul prezentei directive.

Autoritatea de omologare competentă poate în orice moment să verifice metodele de control al conformității care se aplică fiecărei unități de producție.

4.4.1.   Procesele verbale de testare și registrele de supraveghere a producției sunt prezentate inspectorului la fiecare vizită de inspecție.

4.5.   Frecvența normală a inspecțiilor autorizate de către autoritatea de omologare competentă este de o inspecție pe an. Dacă rezultatele obținute cu ocazia uneia dintre aceste vizite sunt negative, autoritatea de omologare competentă procedează în așa fel încât să fie luate toate măsurile necesare pentru ca producția să redevină conformă în cel mai scurt termen.

5.   ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

Dacă titularul unei omologări încetează definitiv producția unui tip de pneu omologat în conformitate cu prezenta directivă, el informează cu privire la aceasta autoritatea de omologare care, la rândul său, înștiințează celelalte autorități de omologare competente prin intermediul unei copii a certificatului de omologare având la sfârșit, cu caractere mari, mențiunea semnată și datată „ÎNCETAREA PRODUCȚIEI”.

ANEXA IV

CERINȚE PRIVIND VEHICULELE REFERITOARE LA MONTAREA PNEURILOR

1.   DEFINIȚII

2.   În sensul prezentei directive, se înțelege prin:

2.1.   „omologarea unui vehicul”: omologarea unui tip de vehicul privind pneurile acestuia, inclusiv pneurile de rezervă cu utilizare temporară;

2.2.   „tip de vehicul”: o gamă de vehicule care, cel puțin privind fiecare variantă a tipului de vehicul, nu sunt în mod important diferite din punctul de vedere al aspectelor esențiale, care afectează desemnarea dimensiunilor pneului, simbolul categoriei de viteză și indicele capacității de încărcare;

2.3.   „roată”: o roată completă cuprinzând o jantă și un disc de roată;

2.4.   „roată de rezervă cu utilizare temporară”: o roată diferită de roțile normale care echipează tipul de vehicul;

2.5.   „unitate”: ansamblu alcătuit dintr-o roată și un pneu;

2.6.   „unitate normală”: o unitate care poate fi montată pe vehicul pentru o utilizare normală;

„unitate de rezervă”: o unitate destinată să înlocuiască o unitate normală în cazul unei funcționări defectuoase a acesteia din urmă. O unitate de rezervă poate fi:

2.7.0.   „o unitate de rezervă normală”, adică o unitate conformă cu unitatea normală a tipului de vehicul;

„o unitate de rezervă cu utilizare temporară”, adică o unitate diferită de unitățile normale ale tipului de vehicul privind caracteristicile principale ale acestora (de exemplu, desemnarea dimensiunilor pneului, dimensiunile funcționale, condițiile de utilizare sau structura). Este destinată unei utilizări temporare în condiții limitate. Unitățile de rezervă cu utilizare temporară pot intra în următoarele categorii:

2.7.1.1.   categoria 1

unitate care cuprinde o roată conformă cu roata unei unități normale și un pneu care are caracteristici principale (de exemplu, dimensiuni, structură) diferite de cele ale unui pneu normal;

2.7.1.2.   categoria 2

unitate care cuprinde o roată și un pneu care are caracteristici principale diferite de cele ale unității normale și destinată să fie transportată pe vehicul cu pneul umflat la presiunea specificată pentru o utilizare temporară;

2.7.1.3.   categoria 3

unitate care cuprinde o roată normală și un pneu care are caracteristici principale diferite de cele ale unui pneu normal și destinat să fie transportată pe vehicul cu pneul pliat și neumflat;

2.7.1.4.   categoria 4

unitate care cuprinde o roată și un pneu care are caracteristici principale diferite de cele ale unei unități normale și destinată să fie transportată pe vehicul cu pneul pliat și neumflat;

2.8.   „masă maximă”: valoarea maximă indicată de producătorul vehiculului ca fiind tehnic autorizată pentru vehicul;

2.9.   „încărcarea maximă a osiei”: valoarea maximă indicată de producătorul vehiculului ca fiind tehnic autorizată pentru forța verticală totală între suprafețele de contact ale pneurilor osiei luate în considerare și sol și care rezultă din partea masei vehiculului care este suportată de această osie. Suma încărcărilor osiilor poate fi mai mare decât valoarea care corespunde masei maxime a vehiculului;

2.10.   „dimensiuni funcționale”: dimensiunile derivate din desemnarea dimensiunilor roților și/sau ale pneurilor (de exemplu, diametru, grosime, raportul de aspect) și din montarea unității pe vehicul;

2.11.   „viteza teoretică maximă”: viteza maximă aprobată pentru tipul de vehicul, incluzând toleranța admisă pentru controalele de conformitate a producției seriei.

3.   CERINȚE PRIVIND VEHICULELE REFERITOARE LA MONTAREA PNEURILOR

3.1.   Generalități

3.1.1.   Sub rezerva punctului 3.7.4, orice pneu montat pe un vehicul, inclusiv eventualul pneu de rezervă, trebuie să poarte marca de omologare CEE sau marca de omologare indicând faptul că este conform cu Regulamentele CEE nr. 30 sau 54 menționate în prezenta directivă.

3.2.   Montarea pneului

3.2.1.   Toate pneurile montate pe un vehicul, cu excepția unui eventual pneu de rezervă cu utilizare temporară, trebuie să aibă aceeași structură (a se vedea anexa II punctul 2.3).

3.2.2.   Toate pneurile montate pe aceeași osie trebuie să fie de același tip (a se vedea anexa II punctul 2.1).

3.2.3.   Spațiul în care se învârtește roata trebuie să fie astfel încât aceasta din urmă să se poată mișca liber atunci când este echipată cu pneuri ale căror dimensiuni sunt cele mai mari autorizate, luându-se în considerare cerințele definite de producătorul vehiculului privind suspensia și direcția.

3.3.   Capacitatea de încărcare

Sub rezerva punctului 3.7, capacitatea de încărcare maximă (a se vedea anexa II punctul 2.31) a tuturor pneurilor, inclusiv pneul de rezervă, cu care este echipat un vehicul, trebuie să fie dacă este necesar:

3.3.1.1.   în cazul unui vehicul echipat cu pneuri de același tip în utilizare simplă, cel puțin egală cu jumătatea încărcăturii maxime pe osia (a se vedea punctul 2.9) cea mai greu încărcată, așa cum este indicată de producătorul vehiculului;

3.3.1.2.   în cazul unui vehicul echipat cu pneuri de tipuri diferite în utilizare simplă, cel puțin egală cu jumătatea încărcăturii maxime pe osie (a se vedea punctul 2.9) indicată de producătorul vehiculului pentru osia corespunzătoare;

3.3.1.3.   în cazul unui vehicul echipat cu pneuri pentru mașini de turism duble, cel puțin egală cu 0,27 din încărcătura maximă pe osie indicată de producătorul vehiculului pentru osia corespunzătoare;

3.3.1.4.   în cazul osiilor echipate cu pneuri pentru vehicule utilitare duble, cel puțin egală cu 0,25, în ceea ce privește indicele capacității de încărcare pentru utilizare dublă, din încărcătura maximă pe osie indicată de producătorul vehiculului pentru osia corespunzătoare.

3.4.   Capacitatea de viteză

3.4.1.   Orice pneu cu care este în mod normal echipat un vehicul trebuie să aibă un simbol al categoriei de viteză (a se vedea anexa II punctul 2.29) compatibil cu viteza teoretică maximă a vehiculului indicată de producătorul vehiculului sau combinația încărcare/viteză care poate fi aplicată (a se vedea anexa II punctul 2.30).

Cerința de mai sus nu se aplică:

3.4.2.1.   în cazul unităților de rezervă cu utilizare temporară cărora li se aplică punctul 3.8;

3.4.2.2.   în cazul vehiculelor echipate în mod normal cu pneuri comune și dotate ocazional cu pneuri de zăpadă.

În acest caz, totuși, simbolul categoriei de viteză a pneurilor de zăpadă trebuie să corespundă unei viteze care va fi fie mai mare decât viteza teoretică maximă a vehiculului indicată de producătorul vehiculului, fie nu mai mică decât 160 km/h (sau ambele).

Cu toate acestea, dacă viteza teoretică maximă a vehiculului indicată de producătorul vehiculului este mai mare decât viteza care corespunde simbolului categoriei de viteză a pneurilor de zăpadă, trebuie să fie aplicată în interiorul vehiculului, într-un loc bine pus în evidență, pe care conducătorul auto îl poate vedea ușor, o etichetă cu scop de avertizare indicând viteza maximă pe care o pot suporta pneurile de zăpadă.

3.5.   Pneuri de rezervă

Dacă un vehicul este dotat cu o roată de rezervă, pneul acesteia din urmă trebuie să fie:

3.5.1.1.   de același tip cu unul dintre pneurile montate pe sau aprobate pentru vehicul sau

3.5.1.2.   un pneu de rezervă cu utilizare temporară de un tip care să poată fi utilizat pe vehicul în orice poziție s-ar afla. Totuși, doar vehiculele de categorie M pot fi echipate cu un pneu de rezervă cu utilizare temporară.

Pe orice vehicul echipat cu o unitate de rezervă cu utilizare temporară trebuie să figureze informații suplimentare într-un mod clar și permanent, fie pe unitatea de rezervă cu utilizare temporară, fie chiar pe vehicul, în apropierea unității de rezervă, fie pe carnetul de utilizare. Aceste informații sunt cel puțin următoarele:

3.5.2.1.   o instrucțiune care solicită conducerea prudentă cu unitatea de rezervă cu utilizare temporară și reinstalarea unei unități normale cât mai repede posibil;

3.5.2.2.   indicația că nu este permisă rularea vehiculului cu mai mult de o unitate de rezervă cu utilizare temporară în același timp;

3.5.2.3.   o indicație clară a presiunii de umflare specificată de producătorul vehiculului pentru pneul unității de rezervă cu utilizare temporară;

3.5.2.4.   pentru vehiculele echipate cu o unitate de rezervă cu utilizare temporară din categoria 3 sau din categoria 4, o descriere a metodei de umflare a pneului la presiunea specificată pentru o utilizare temporară cu ajutorul dispozitivului indicat la punctul 3.6.

3.6.   Dispozitiv de umflare a unității de rezervă cu utilizare temporară

3.6.1.   Dacă vehiculul este echipat cu o unitate de rezervă cu utilizare temporară din categoria 3 sau 4, pe vehicul trebuie să fie prevăzut un dispozitiv pentru a permite umflarea pneului la presiunea specificată pentru o folosire temporară într-un timp maxim de cinci minute.

3.7.   Cazuri speciale

3.7.1.   În cazul remorcilor din categoriile 01 și 02 proiectate pentru viteze de utilizare limitate la 100 km/h sau mai puțin și echipate cu pneuri pentru mașini de turism în utilizare simplă, capacitatea de încărcare maximă a fiecărui pneu trebuie să fie cel puțin egală cu 0,45 din masa maximă pentru osia cel mai greu încărcată, așa cum este indicată de producătorul remorcii. În cazul pneurilor pentru roți duble, acest factor este de 0,24.

În cazul anumitor vehicule speciale echipate cu pneuri pentru vehicule utilitare, nu se aplică tabelul „Variația capacității de încărcare în funcție de viteză” (a se vedea punctul 2.30 și apendicele 8 al anexei II). În acest caz, capacitățile maxime de încărcare a pneului de controlat în funcție de încărcările maxime ale osiei (a se vedea punctele 3.3.1.2 și 3.3.1.4 din prezenta anexă) sunt determinate multiplicând încărcarea corespunzătoare indicelui de capacitate de încărcare cu un coeficient propriu care depinde mai degrabă de tipul de vehicul și de utilizarea acestuia decât de viteza teoretică maximă a vehiculului. În acest caz, nu se aplică punctul 3.4.1 al prezentei anexe. Coeficienții proprii sunt următorii:

3.7.2.1.   1,10 în cazul vehiculelor din categoria M3, dacă vehiculele transportă pasageri în picioare și dacă viteza lor de utilizare nu este mai mare de 60 km/h. Totuși, din motive operaționale, statele membre pot autoriza ca viteza să fie ridicată la 80 km/h;

3.7.2.2.   1,15 în cazul acestor vehicule (M3) atunci când sunt destinate să fie utilizate doar în spațiul urban care presupune opriri frecvente;

3.7.2.3.   1,10 în cazul vehiculelor serviciilor publice din categoria N care circulă încet pe distanțe scurte în aglomerații urbane și suburbane, precum mașinile care mătură și mașinile de gunoi.

3.7.3.   Atunci când un vehicul automobil din categoria M1 tractează o remorcă, încărcarea suplimentară impusă dispozitivului de cuplare a remorcii poate duce la o depășire a capacității de încărcare maximă a pneului, care nu trebuie totuși să fie mai mare de 15 %, cu condiția ca viteza de utilizare să fie limitată la 100 km/h sau mai puțin și ca presiunea de umflare să fie mărită cu cel puțin 0,2 bari.

3.7.4.   În cazul unui vehicul echipat cu pneuri care nu sunt nici pneuri pentru mașini de turism, nici pneuri pentru vehicule utilitare, din cauza condițiilor speciale de utilizare (de exemplu, pneuri pentru mașini agricole, pneuri pentru mașini industriale, pneuri pentru motociclete), nu se aplică cerințele din anexa II, cu condiția ca autoritatea de omologare competentă să primească asigurarea că pneurile montate sunt specifice condițiilor de utilizare ale vehiculului.

3.8.   Specificații privind unitățile de rezervă cu utilizare temporară

3.8.1.   Orice anvelopă de rezervă cu utilizare temporară trebuie să se încadreze într-o categorie de viteză cel puțin egală cu 120 km/h (simbolul categoriei de viteză L).

3.8.2.   Suprafața externă a roții montate pe un vehicul pentru o folosire temporară trebuie să fie una de culoare (culori) distinctivă (distinctive), diferită (diferite) de culoarea (culorile) unităților normale. Dacă este posibilă fixarea unui disc ornamental pe unitatea de rezervă cu utilizare temporară, culoarea (culorile) distinctivă (distinctive) nu trebuie să fie ascunsă (ascunse) de acesta.

3.8.3.   Pe fața externă a roții trebuie să apară permanent un simbol de indicare a vitezei maxime, într-un mod vizibil și conform cu diagrama de mai jos:

---