13/Volumul 09

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

156

---

31989L0297

---

L 124/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 13 aprilie 1989

privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția laterală (apărători laterale) a anumitor autovehicule și a remorcilor acestora

(89/297/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 100a,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

în cooperare cu Parlamentul European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât este necesar să fie adoptate măsurile de instituire progresivă a pieței interne pe o perioadă care se va încheia la 31 decembrie 1992; întrucât piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne în care este asigurată libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor;

întrucât cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele în temeiul legislațiilor naționale, se referă, inter alia, la apărătorile laterale ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora;

întrucât aceste cerințe diferă de la un stat membru la altul; întrucât este necesar, în consecință, să fie adoptate aceleași cerințe de către toate statele membre, fie în completarea, fie în locul reglementărilor actuale ale acestora pentru a facilita aplicarea, în cazul fiecărui tip de vehicul, a procedurii de omologare CEE de tip care face obiectul Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 87/403/CEE (5);

întrucât, pentru a spori siguranța rutieră, este necesar ca toate vehiculele din categoriile de greutate cele mai mari să fie dotate cu apărători laterale pentru a oferi participanților la trafic neprotejați (pietoni, cicliști, motocicliști) o protecție eficace față de riscul de a cădea sub o parte laterală a acestor vehicule;

întrucât din motive practice, este necesar să fie prevăzute termene de aplicare pentru noi omologări, pe tipuri și pentru toate vehiculele noi;

întrucât apropierea legislațiilor naționale privind autovehiculele comportă o recunoaștere între statele membre a controalelor efectuate de fiecare dintre acestea pe baza prevederilor comune,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

În sensul prezentei directive, prin „vehicul” se înțelege orice autovehicul din categoriile N2 și N3 și remorcile din categoriile O3 si O4 definite în anexa 1 la Directiva 70/156/CEE, destinate traficului rutier, cu sau fără caroserie și având o viteză constructivă mai mare de 25 km/h.

Articolul 2

(1)   Statele membre nu pot să refuze, din motive legate de protecția laterală, acordarea omologării CEE sau a omologării naționale unui vehicul, dacă acest vehicul respectă cerințele din anexă.

(2)   Statele membre nu pot să refuze ori să interzică vânzarea, înmatricularea, introducerea în circulație sau utilizarea unui vehicul, din motive legate de protecția laterală, dacă acesta respectă cerințele din anexă.

Articolul 3

Statul membru care procedează la omologarea CEE de tip ia măsurile necesare pentru a fi informat cu privire la orice modificare a unuia dintre elementele sau a uneia dintre caracteristicile prevăzute în anexă. Autoritățile competente ale acestui stat apreciază dacă este necesar ca tipul de vehicul modificat să facă obiectul unor noi testări însoțite de un nou proces verbal. În cazul în care din testări reiese că cerințele prezentei directive nu sunt respectate, modificarea nu este autorizată.

Articolul 4

(1)   Începând cu 1 iunie 1990, statele membre:

—	nu mai pot elibera documentul prevăzut la articolul 10 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 70/156/CEE pentru un tip de vehicul ale cărui părți care asigură protecția laterală nu satisfac cerințele prezentei directive;

—	pot refuza omologarea națională a unui tip de vehicul ale cărui dispozitive de protecție laterală nu se conformează cerințelor din prezenta directivă.

(2)   Începând cu 1 mai 1991, statele membre pot interzice prima punere în circulație a vehiculelor ale căror dispozitive de protecție laterală nu se conformează cerințelor din prezenta directivă.

Articolul 5

Modificările necesare pentru adaptarea cerințelor din anexă la progresul tehnic sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 70/156/CEE.

Articolul 6

(1)   Statele membre pun în aplicare dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 octombrie 1989. Ele informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Statele membre asigură comunicarea către Comisie a textelor principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 7

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 265, 5.10.1987, p. 21.

(2)  JO C 94, 11.4.1988, p. 23.

(3)  JO C 80, 28.3.1988, p. 17.

(4)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(5)  JO L 220, 8.8.1987, p. 44.

---

ANEXĂ

PREVEDERI TEHNICE REFERITOARE LA PROTECȚIA LATERALĂ

1.   Cerințe generale și definiții

1.1.   Vehiculele din categoriile N2, N3, O3 și O4 trebuie construite și/sau echipate astfel încât să ofere, dacă sunt complete, participanților la trafic neprotejați (pietoni, cicliști, motocicliști) o protecție eficace față de riscul de a cădea sub o parte laterală a vehiculului și de a intra sub roți (1).

Directiva nu se aplică:

—	tractoarelor pentru semiremorci;

—	remorcilor special proiectate și construite pentru transportul încărcăturilor foarte lungi, de lungime indivizibilă, precum lemnul pentru construcții, bare de metal etc.;

—	vehiculelor proiectate și construite pentru scopuri speciale și în cazul cărora nu este posibilă, din motive practice, echiparea cu o asemenea protecție laterală.

1.2.   Se consideră că un vehicul îndeplinește condițiile enunțate la punctul 1.1 dacă părțile laterale ale acestuia asigură o protecție conformă cu dispozițiile punctelor următoare.

1.3.   Definiții

1.3.1.   Tipul de vehicul în ceea ce privește protecția laterală

Prin „tip de vehicul în ceea ce privește protecția laterală”, se înțeleg vehiculele care nu prezintă între ele diferențe referitoare la următoarele elemente:

lățimea osiei din spate, structura, dimensiunile, forma și materialele caroseriei și ale șasiului, caracteristici ale suspensiei vehiculului, în măsura în care acestea se raportează la cerințele enunțate la punctul 2.

1.3.2.   Prin „greutate proprie” se înțelege greutatea vehiculului în deplasare fără nici un ocupant și neîncărcat, dar cuprinzând carburantul, lichidul de răcire, lubrifianții, uneltele și roata de rezervă, dacă sunt furnizate la vânzare de către producător.

1.4.   Poziția vehiculului

Pentru testarea conformității cu specificațiile tehnice enunțate la punctul 2, vehiculul trebuie să fie plasat după cum urmează:

—	pe o suprafață orizontală și plană;

—	cu roțile comandate de volanul de direcție în poziție dreaptă;

—	cu greutatea proprie;

—	cu semi-remorcile pe calele de sprijin, suprafața de încărcare fiind orizontală.

2.   Protecția laterală cu ajutorul unui dispozitiv special (apărători laterale)

2.1.   Acest dispozitiv nu trebuie să mărească lățimea totală a vehiculului, iar partea principală a feței sale externe nu trebuie să fie retrasă cu mai mult de 120 mm față de planul cel mai exterior (lățimea maximă) al vehiculului. La anumite vehicule, extremitatea din față a acestuia poate fi curbată către interior, în conformitate cu punctele 2.4.2 și 2.4.3. Extremitatea din spate a acestuia nu trebuie să fie retrasă cu mai mult de 30 mm față de partea laterală a pneurilor spate situate în cel mai exterior punct (nu este luată în considerare nici o umflătură a pneurilor aproape de sol) pe cel puțin ultimii 250 mm ai extremei din spate.

2.2.   Fața externă a dispozitivului trebuie să fie netedă, în mod esențial plană sau ondulată orizontal și, pe cât posibil, continuă din față spre spate; părțile adiacente se pot totuși suprapune dacă muchia de suprapunere este întoarsă spre spate sau în jos, sau se poate realiza un spațiu liber de 25 mm în lungime cel mult, cu condiția ca partea din spate să nu fie proeminentă față de partea din față; capetele rotunjite ale șuruburilor sau ale niturilor nu trebuie să fie proeminente cu mai mult de 10 mm în raport cu suprafața și alte elemente pot fi proeminente în aceleași limite, cu condiția să fie netede și, de asemenea, rotunjite; toate muchiile și colțurile externe trebuie să formeze suprafețe rotunjite cu o rază de cel puțin 2,5 mm (testate așa cum este prevăzut la Directiva 74/483/CEE (2).

2.3.   Dispozitivul poate fi format dintr-o suprafață plană continuă sau dintr-unul sau mai multe lonjeroane orizontale, sau dintr-o combinație de ambele; dacă este vorba de lonjeroane, acestea nu trebuie să fie distanțate la mai mult de 300 mm și trebuie să aibă:

—	o înălțime minimă de 50 mm pentru vehiculele din categoriile N2 și O3;

—	o înălțime minimă de 100 mm pentru vehiculele din categoriile N3 și O4 pentru care acestea trebuie să fie în mod esențial plate. Combinațiile suprafețe/lonjeroane trebuie să constituie o protecție laterală continuă sub rezerva totuși a cerințelor de la punctul 2.2.

Marginea din față a dispozitivului de protecție laterală trebuie să fie realizată după cum urmează:

Aceasta trebuie să se găsească:

2.4.1.1.   pe un vehicul automobil: la cel mult 300 mm mai în spate față de planul transversal vertical tangent la partea cea mai din spate a pneului roții situate imediat în fața dispozitivului;

2.4.1.2.   pe o remorcă cu ax: la cel mult 500 mm mai în spate față de planul definit la punctul 2.4.1.1;

2.4.1.3.   pe o semiremorcă: la cel mult 250 mm mai în spate față de planul transversal median al calei de sprijin, dacă există, dar în nici un caz distanța între marginea din față și planul transversal care trece prin axa pivotului dispozitivului de remorcare în poziția cea mai din spate a acestuia nu trebuie să depășească 2,7 m.

2.4.2.   Când marginea din față se găsește într-un spațiu liber pe de altă parte, aceasta trebuie să fie un element vertical continuu care acoperă toată înălțimea protecției laterale. Fețele externe și din față ale acestui element trebuie să măsoare cel puțin 50 mm către spate și trebuie să fie curbate cu 100 mm către interior în cazul vehiculelor din categoriile N2 și O3; în cazul vehiculelor din categoriile N3, și O4, acestea trebuie să măsoare cel puțin 100 mm către spate și trebuie să fie curbate la 100 mm către interior.

2.4.3.   Pe un automobil unde cota de 300 mm definită la punctul 2.4.1.1 cade în planul cabinei, protecția laterală trebuie să fie construită astfel încât să atingă panourile cabinei și, dacă este cazul, să fie curbată către interior după un unghi care nu depășește 45o. Va fi permis un spațiu liber de 100 mm între marginea din față și panourile cabinei, dacă este vorba despre cabine suspendate sau cabine basculante. În acest caz nu se aplică dispozițiile punctului 2.4.2.

2.4.4.   Pe un automobil unde cota de 300 mm definită la punctul 2.4.1.1 cade în spatele cabinei și unde protecția laterală este, la latitudinea producătorului, prelungită spre față după cum este indicat la punctul 2.4.3, trebuie să fie îndeplinite cerințele de la punctul 2.4.3.

2.5.   Marginea din spate a protecției laterale nu trebuie să se afle la mai mult de 300 mm în fața planului vertical tangent la partea cea mai în față a pneului roții situate imediat în spatele protecției; nu se prevede un element vertical continuu pentru marginea din spate.

2.6.   Marginea inferioară a protecției laterale nu trebuie să fie situată în nici un punct la mai mult de 550 mm deasupra solului.

Marginea superioară a protecției laterale nu trebuie să fie situată la mai mult de 350 mm dedesubtul părții din structura vehiculului pe unde trece un plan vertical tangent la fața externă a pneurilor, cu excepția oricărei umflări aproape de sol, cu excepția următoarelor cazuri:

2.7.1.   când planul specificat la punctul 2.7 nu trece prin structura vehiculului, marginea superioară trebuie să se afle la nivelul suprafeței platformei de încărcare sau la 950 mm de sol, dacă această distanță este mai mică;

2.7.2.   când planul specificat la punctul 2.7 trece prin structura vehiculului la un nivel mai mare de 1,3 m deasupra solului, marginea superioară a protecției laterale trebuie să se afle la mai puțin de 950 mm deasupra solului;

2.7.3.   pe un vehicul special proiectat și construit, și nu doar adaptat, pentru transportul unui container sau al unei cutii demontabile, marginea superioară a protecției laterale poate fi determinată în conformitate cu punctele 2.7.1 și 2.7.2, containerul sau cutia fiind considerate ca făcând parte din vehicul.

Protecțiile laterale trebuie să fie în mod esențial rigide, solid fixate (nu trebuie să se poată desprinde din cauza vibrațiilor produse de folosirea normală a vehiculului) și, cu excepția cazului în care este vorba de elementele enumerate la punctul 2.9, trebuie să fie fabricate din metal sau dintr-un alt material corespunzător.

Protecția laterală este considerată adecvată dacă poate să suporte o forță statică orizontală de 1 kN aplicată perpendicular pe orice parte a feței sale externe prin centrul unui berbec basculant de secțiune circulară și plat, cu un diametru de 220 plus sau minus 10 mm, și dacă deformarea dispozitivului în sarcină nu depășește în acel moment:

—	30 mm din cei 250 mm cei mai în spate ai protecției;

—	150 mm din restul protecției.

2.8.1.   Specificarea menționată anterior poate fi verificată prin calcul.

2.9.   Elementele fixate permanent pe vehicul, de exemplu compartimentul bateriilor de acumulatoare, rezervoarele de aer, rezervoarele de carburant, farurile, dispozitivele reflectorizante, roțile de rezervă și trusele de scule pot fi integrate în protecția laterală cu condiția să corespundă dimensiunilor prevăzute în directivă. În ceea ce privește spațiile libere, trebuie să se aplice dispozițiile de la punctul 2.2.

2.10.   Protecția laterală nu poate fi utilizată pentru a fixa conductele circuitului de frânare, conductele de aer sau hidraulice.

Prin derogare de la cerințele enumerate anterior, vehiculele de tipurile precizate în continuare nu trebuie să îndeplinească decât cerințele indicate în fiecare caz particular:

3.1.   O remorcă extensibilă trebuie să îndeplinească toate cerințele enunțate la punctul 2 dacă este redusă la lungimea sa minimă; dacă se găsește în extensie, protecțiile laterale trebuie să fie conforme cu dispozițiile de la punctele 2.6, 2.7, 2.8 și cu cele de la punctul 2.4 sau 2.5, dar nu în mod necesar cu ambele; extensia remorcii nu trebuie să creeze spații libere pe lungimea dispozitivelor de protecție laterală;

3.2.   Un camion-cisternă, adică un vehicul proiectat în exclusivitate pentru transportul unui fluid într-o cisternă închisă fixată permanent pe vehicul și prevăzută cu țevi sau racorduri pentru încărcare sau descărcare, trebuie să fie prevăzut cu protecții laterale care să îndeplinească pe cât posibil toate cerințele enunțate la punctul 2. Nu există derogări de la respectarea riguroasă a acestor dispoziții decât în condițiile de utilizare a oxigenului;

3.3.   Pe un vehicul dotat cu cale de sprijin extensibile destinate să asigure un plus de stabilitate în cursul încărcării, descărcării sau al altor operațiuni pentru care a fost proiectat, pot fi lăsate spații libere suplimentare în protecția laterală dacă sunt necesare pentru a permite extensia calelor;

3.4.   Pe un vehicul echipat cu puncte de repartizare a sarcinilor pentru transportul roll-on/roll-off, pot fi lăsate spații în protecția laterală pentru trecerea și tensionarea cablurilor de legare.

4.   Dacă părțile laterale ale vehiculului sunt proiectate și/sau echipate în așa fel încât, având în vedere forma și caracteristicile acestora, ansamblul elementelor constitutive să îndeplinească cerințele enunțate la punctul 2, acestea pot fi considerate ca înlocuind protecțiile laterale.

5.   Cerere de omologare „CEE”

5.1.   Cererea de omologare „CEE” a unui tip de vehicul în ceea ce privește protecția laterală trebuie să fie prezentată de producătorul vehiculului sau de reprezentantul acestuia.

Aceasta trebuie să fie însoțită de documentele menționate în continuare, în trei exemplare, și de următoarele informații:

5.2.1.   o descriere a vehiculului din punctul de vedere al criteriilor enunțate la punctul 1.4.1, însoțită de desene cotate și, fie de fotografii, fie de desene în explozie ale părților laterale ale vehiculului. Trebuie să fie precizate numerele și/sau simbolurile care identifică tipul de vehicul;

5.2.2.   o descriere tehnică a elementelor care asigură protecția laterală însoțită de informații suficient de detaliate.

5.3.   La serviciul tehnic care răspunde de testările de omologare trebuie să fie prezentat un vehicul reprezentativ din tipul care urmează să fie omologat.

6.   Omologarea „CEE”

6.1.   Certificatul de omologare „CEE” a unui tip de vehicul trebuie să fie însoțit de o anexă stabilită în conformitate cu modelul prezentat în apendice.

---

(1)  Prezenta directivă nu împiedică nici o țară să aplice alte prevederi pentru părțile vehiculului care se află în fața roților față și în spatele roților spate.

(2)  JO L 266, 2.10.1974, p. 4.

Apendice

---