13/Volumul 07

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

152

---

31986L0298

---

L 186/26

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 26 mai 1986

privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, montate în partea din spate a tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust

(86/298/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Adunării (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât Directiva 74/150/CEE a Consiliului din 4 martie 1974 de armonizare a legislațiilor statelor membre privind omologarea tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de Aderare a Spaniei și Portugaliei, prevede ca dispozițiile necesare pentru punerea în aplicare a procedurii de omologare CEE de tip să fie stabilite pentru fiecare element și caracteristică a tractorului prin directive speciale; întrucât dispozițiile privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, precum și fixarea lor pe tractoare, au fost stabilite prin Directivele 77/536/CEE (5) și 79/622/CEE (6), astfel cum au fost modificate ultima dată prin Actul de Aderare a Spaniei și Portugaliei; întrucât aceste două directive, una privind încercările dinamice și cealaltă pe cele statice – alegerea aparținând pe moment constructorilor – se aplică tractoarelor standard, și anume tractoarelor care au o gardă la sol de cel mult 1 000 milimetri și un ecartament fix sau reglabil al axelor motoare de 1 150 milimetri sau mai mult, masa încadrându-se între 1,5 și 4,5 tone pentru tractoarele prevăzute de directiva „încercări dinamice” și superioară sau egală cu 800 de kilograme pentru tractoarele prevăzute de directiva „încercări statice”;

întrucât tractoarele prevăzute de prezenta directivă au o gardă la sol de cel mult 600 milimetri, un ecartament minim al celor două osii de mai puțin de 1 150 milimetri și o masă de peste 600 de kilograme; întrucât dispozitivele de protecție în caz de răsturnare ale acestor tractoare, utilizate pentru lucrări specifice, pot fi supuse unor indicații specifice sau alternative celor prevăzute de Directivele 77/536/CEE și 79/622/CEE;

întrucât specificațiile tehnice pe care trebuie să le respecte aceste tractoare – cu ecartament îngust – în temeiul legislațiilor interne se referă, printre altele, la dispozitivele de protecție în caz de răsturnare precum și la fixarea lor pe tractor; întrucât aceste specificații diferă de la un stat membru la altul; întrucât rezultă necesitatea ca aceleași specificații să fie adoptate de către toate statele membre fie în completarea, fie în locul reglementărilor lor actuale pentru a permite punerea în practică, pentru fiecare tip de tractor, a procedurii de omologare CEE de tip care face obiectul Directivei 74/150/CEE;

întrucât dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, prevăzute de prezenta directivă, sunt cele de tip arc montat în spate, cadru sau cabină, al căror vârf al zonei de degajare este la 900 milimetri deasupra punctului de referință al scaunului, zonă sau spațiu liber suficient de mare pentru a proteja conducătorul auto; întrucât dispozitivele de protecție în caz de răsturnare cu doi montanți instalate în fața conducătorului auto sunt reglementate printr-o directivă specială;

întrucât, printr-o procedură de omologare armonizată de tip a dispozitivelor de protecție în caz de răsturnare, precum și de fixare a lor pe tractor, fiecare stat membru trebuie să verifice respectarea specificațiilor comune de construcție și de încercări și să informeze celelalte state membre în legătură cu constatarea făcută, prin trimiterea unei copii a fișei de omologare stabilite pentru fiecare tip de dispozitiv de protecție în caz de răsturnare precum și de fixare a acestuia pe tractor; întrucât amplasarea unei mărci de omologare CEE pe toate tipurile de dispozitive fabricate în conformitate cu tipul omologat face inutil controlul tehnic al acestui dispozitiv în celelalte state membre; întrucât specificațiile comune referitoare la celelalte elemente și caracteristici ale dispozitivului de protecție în caz de răsturnare, în special în ceea ce privește prevenirea rostogolirilor succesive ale tractorului în caz de răsturnare și protecția ocupanților, vor fi adoptate ulterior;

întrucât specificațiile armonizate au ca scop principal siguranța circulației rutiere și securitatea muncii în întreaga Comunitate; întrucât, în acest scop, în ceea ce privește tractoarele prevăzute de prezenta directivă, trebuie să se introducă obligația de a le echipa cu un dispozitiv de protecție în caz de răsturnare;

întrucât apropierea legislațiilor interne în ceea ce privește aceste tractoare presupune o recunoaștere între statele membre a controalelor efectuate de către fiecare dintre ele pe baza specificațiilor comune,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Prezenta directivă se aplică tractoarelor definite la articolul 1 din Directiva 74/150/CEE și care prezintă următoarele caracteristici:

—	gardă la sol de cel mult 600 milimetri sub punctul cel mai de jos al axelor față sau spate, ținând cont de diferențial;

—	ecartament minim fix sau reglabil al uneia dintre axe mai mic de 1 150 milimetri; în nici un caz marginea exterioară a pneurilor celeilalte axe nu trebuie să depășească marginea exterioară a pneurilor axei al cărei ecartament este mai mic de 1 150 milimetri;

—

masă de peste 600 de kilograme, corespunzătoare greutății neîncărcate a tractorului prevăzut la punctul 2.4 din anexa I la Directiva 74/150/CEE, inclusiv dispozitivul de protecție în caz de răsturnare, instalat conform prezentei directive, și pneurile de cea mai mare dimensiune recomandată de constructor.

Articolul 2

(1)   Fiecare stat membru omologhează orice tip de dispozitiv de protecție în caz de răsturnare, precum și montarea sa pe tractor, în conformitate cu specificațiile de construcție și de încercări prevăzute la anexele I-IV.

(2)   Statul membru care a realizat omologarea CEE de tip ia măsurile necesare pentru a supraveghea, în măsura în care este necesar, conformitatea fabricării cu tipul omologat, la nevoie în colaborare cu autoritățile competente ale celorlalte state membre. Această supraveghere se limitează la sondaje.

Articolul 3

Statele membre acordă constructorului unui tractor sau producătorului unui dispozitiv de protecție în caz de răsturnare sau reprezentanților acestora o marcă de omologare CEE de tip conform modelului stabilit în anexa VI pentru fiecare tip de dispozitiv de protecție în caz de răsturnare, precum și fixarea sa pe tractorul pe care îl omologhează în temeiul articolului 2.

Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea mărcilor care pot crea confuzii între aceste dispozitive, al căror tip a fost omologat în temeiul articolului 2, și alte dispozitive.

Articolul 4

(1)   Statele membre nu pot interzice introducerea pe piață a dispozitivelor de protecție în caz de răsturnare precum și fixarea lor pe tractoarele cărora le sunt destinate din motive legate de construcția lor, în cazul în care acestea poartă marca de omologare CEE de tip.

(2)   Cu toate acestea, un stat membru poate interzice introducerea pe piață a dispozitivelor purtând marca de omologare CEE de tip care, în mod sistematic, nu sunt conforme cu tipul omologat.

Acest stat informează de îndată celelalte state membre și Comisia asupra măsurilor luate, precizând motivele deciziei sale.

Articolul 5

Autoritățile competente din fiecare stat membru trimit celorlalte autorități din statele membre, în termen de o lună, o copie a fișelor de omologare, al căror model este indicat în anexa VII, stabilite pentru fiecare tip de dispozitiv de protecție în caz de răsturnare pe care îl omologhează sau pe care refuză să îl omologheze.

Articolul 6

(1)   În cazul în care statul membru care a efectuat omologarea de tip constată că mai multe dispozitive de protecție în caz de răsturnare, precum și fixarea lor pe tractor, purtând aceeași marcă de omologare CEE de tip, nu sunt conforme tipului omologat, ia toate măsurile necesare pentru a asigura conformitatea fabricației cu tipul omologat. Autoritățile competente ale acestui stat avertizează autoritățile din celelalte state membre asupra măsurilor luate, care pot fi extinse, în cazul în care este vorba de o neconformitate gravă și repetată, până la retragerea omologării CEE de tip. Aceste autorități iau aceleași măsuri în cazul în care sunt informate de către autoritățile competente ale altui stat membru asupra existenței unei astfel de lipse de conformitate.

(2)   Autoritățile competente ale statelor membre se informează reciproc, în termen de o lună, în legătură cu retragerea unei omologări CEE de tip acordate, precum și în legătură cu motivele care justifică această măsură.

Articolul 7

Orice decizie prin care se refuză sau se retrage o omologare de tip sau se interzice introducerea pe piață sau utilizarea, luată în temeiul dispozițiilor adoptate în vederea aplicării prezentei directive, este motivată în mod detaliat. Aceasta este comunicată celor interesați, cu indicarea căilor de atac prevăzute de legislația în vigoare în statele membre și termenele în care poate fi introdusă acțiunea.

Articolul 8

Statele membre nu pot refuza omologarea CEE de tip și nici omologarea națională a unui tractor din motive privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, precum și fixarea lor pe tractor, în cazul în care acestea poartă marca de omologare CEE de tip și în care specificațiile prevăzute la anexa VIII sunt respectate.

Articolul 9

Statele membre nu pot refuza sau interzice vânzarea, înmatricularea, punerea în circulație sau utilizarea tractoarelor din motive privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, precum și fixarea lor pe tractor, în cazul în care acestea poartă marca de omologare CEE de tip și în care specificațiile prevăzute în anexa VIII sunt respectate.

Articolul 10

Prezenta directivă nu aduce atingere posibilității statelor membre de a adopta – cu respectarea tratatului – dispozițiile pe care le consideră necesare pentru a asigura protecția muncitorilor la utilizarea tractoarelor respective, cu condiția ca aceasta să nu implice modificări ale dispozitivelor de protecție în raport cu specificațiile din prezenta directivă.

Articolul 11

(1)   În cadrul omologării CEE de tip, orice tractor prevăzut la articolul 1 trebuie să fie echipat cu un dispozitiv de protecție în caz de răsturnare.

(2)   Dispozitivul prevăzut la alineatul (1), în cazul în care nu este vorba de un dispozitiv de protecție cu două cadre în fața scaunului conducătorului auto, trebuie să corespundă specificațiilor din anexele I-IV la prezenta directivă, la Directiva 77/536/CEE sau la Directiva 79/622/CEE.

Articolul 12

Modificările necesare pentru a adapta anexele prezentei directive la progresul tehnic sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 74/150/CEE.

Articolul 13

În termen de optsprezece luni de la data notificării prezentei directive, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, în temeiul dispozițiilor tratatului, adoptă o directivă care completează prezenta directivă prin dispoziții care introduc încercări suplimentare de ciocnire în procedura încercărilor dinamice.

Articolul 14

(1)   Statele membre pun în aplicare dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de douăzeci și patru de luni de la data notificării acesteia (7). Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 15

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 123, 9.5.1983, p. 1.

(2)  JO C 307, 14.11.1983, p. 103.

(3)  JO C 286, 24.10.1983, p. 2.

(4)  JO L 84, 28.3.1974, p. 10.

(5)  JO L 220, 29.8.1977, p. 1.

(6)  JO L 179, 17.7.1979, p. 1.

(7)  Prezenta directivă a fost notificată statelor membre la 2 iunie 1986.

---

LISTA ANEXELOR

ANEXA I:

Condiții de omologare CEE

ANEXA II:

Condițiile încercărilor de rezistență ale dispozitivelor de protecție și de fixare a acestora pe tractor

ANEXA III:

Proceduri de încercare:

A.   Încercări dinamice

B.   Încercări statice

ANEXA IV:

Figuri

ANEXA V:

Model de proces-verbal privind încercările de omologare CEE de tip pentru un dispozitiv de protecție în ceea ce privește rezistența acestuia și rezistența fixării sale pe tractor

ANEXA VI:

Marcaje

ANEXA VII:

Model de fișă de omologare CEE de tip

ANEXA VIII:

Condiții pentru omologarea CEE de tip

ANEXA IX:

Model de anexă la fișa de omologare CEE a unui tip de tractor privind rezistența dispozitivelor de protecție precum și a fixării acestora pe tractor

ANEXA I

CONDIȚII PENTRU OMOLOGAREA CEE DE TIP

1.   DEFINIȚIE

1.1.   Prin dispozitiv de protecție a conducătorului în caz de răsturnare, denumit în continuare „dispozitiv de protecție”, se înțelege structura prevăzută pe tractor în scopul principal de a evita sau de a limita riscurile pe care le întâmpină conducătorul în cazul răsturnării tractorului prin utilizarea normală a acestuia.

1.2.   Structurile menționate la punctul 1.1 se caracterizează prin faptul că, pe parcursul încercărilor prevăzute în anexele II și III, ele păstrează un spațiu liber suficient de mare pentru a proteja conducătorul.

2.   SPECIFICAȚII GENERALE

2.1.   Toate dispozitivele de protecție, precum și fixarea lor pe tractor, trebuie concepute și construite astfel încât să corespundă scopului principal indicat la punctul 1.1.

2.2.   Această condiție este considerată îndeplinită atunci când sunt respectate specificațiile de la anexele II și III.

3.   CEREREA DE OMOLOGARE CEE DE TIP

3.1.   Cererea de omologare CEE de tip privind rezistența dispozitivelor de protecție și fixarea acestora pe tractor este prezentată de către constructorul tractorului, de către producătorul dispozitivului de protecție sau de către reprezentanții acestora.

3.2.   Cererea este însoțită de următoarele documente, în trei exemplare, și de următoarele indicații:

—	desen, la scară sau cu indicarea principalelor dimensiuni, al ansamblului dispozitivului de protecție. Acest desen trebuie să reproducă în special detaliile pieselor de fixare;

—	fotografii din lateral și din spate care să indice detaliile fixării;

—

o scurtă descriere a dispozitivului de protecție cuprinzând tipul de construcție, detaliile fixării pe tractor și, dacă este necesar, detaliile învelișului, modurile de acces și posibilitățile de degajare, precizări asupra capitonării interioare, particularități care pot să împiedice rostogolirile succesive ale tractorului și detaliile sistemului de încălzire și de ventilație;

—	date legate de materialele utilizate pentru structurile și elementele de fixare ale dispozitivului de protecție (a se vedea anexa V).

3.3.   Un tractor reprezentativ pentru tipul de tractor căruia îi este destinat dispozitivul de protecție ce trebuie omologat este prezentat serviciului tehnic care răspunde de încercările în vederea omologării. Acest tractor trebuie să fie dotat cu dispozitivul de protecție.

3.4.   Titularul omologării CEE de tip poate solicita ca aceasta să fie extinsă și la alte tipuri de tractoare. Autoritățile competente care au acordat omologarea CEE de tip inițială acordă extinderea cerută dacă dispozitivul de protecție și tipul (tipurile) de tractor pentru care este cerută extinderea omologării CEE inițiale corespund următoarelor condiții:

—	masa tractorului fără încărcătură, definită la punctul 1.4 din anexa II, nu depășește cu mai mult de 5 % masa de referință utilizată pentru încercări;

—	ampatamentul sau momentul de inerție la axa din spate nu este mai mare decât ampatamentul sau momentul de inerție de referință;

—	modul de fixare și punctele de fixare pe tractor sunt identice;

—	părțile componente, precum apărătoarele de noroi și capota, care pot servi ca suport pentru dispozitivul de protecție, au aceeași rezistență și sunt situate în același loc în raport cu dispozitivul de protecție;

—

dimensiunile critice și poziția scaunului și a volanului în raport cu dispozitivul de protecție, precum și poziția, în raport cu dispozitivul de protecție, a punctelor considerate rigide și luate în considerare pentru a verifica dacă zona de degajare este protejată, sunt de așa natură încât zona de degajare să fie în continuare protejată de dispozitiv după deformarea sa în urma diferitelor încercări efectuate.

4.   INSCRIPȚIONARE

Orice dispozitiv de protecție conform tipului omologat trebuie să poarte următoarele inscripționări:

4.1.1.   marca sau denumirea comercială;

4.1.2.   marca de omologare de tip conform modelului din anexa VI;

4.1.3.   numărul de serie al dispozitivului de protecție;

4.1.4.   marca și tipul (tipurile) de tractor (tractoare) căruia (cărora) îi (le) este destinat dispozitivul de protecție.

4.2.   Toate aceste indicații trebuie să figureze pe o plăcuță.

4.3.   Inscripțiile trebuie să fie vizibile, lizibile și să nu poată fi șterse.

ANEXA II

CONDIȚIILE ÎNCERCĂRILOR DE REZISTENȚĂ A DISPOZITIVELOR DE PROTECȚIE ȘI A FIXĂRII ACESTORA PE TRACTOR

1.   SPECIFICAȚII GENERALE

1.1.   Scopul încercărilor

Încercările efectuate cu ajutorul dispozitivelor speciale sunt destinate să simuleze, în caz de răsturnare a tractorului, sarcinile pe care le suportă dispozitivul de protecție. Aceste încercări, descrise în anexa III, permit observarea rezistenței dispozitivului de protecție și a fixării sale pe tractor, precum și a rezistenței oricărei părți a tractorului care transmite forța de încercare.

1.2.   Metode de încercare

Încercările pot fi realizate, la alegerea constructorului, conform metodei dinamice (a se vedea anexa II secțiunea A și anexa III secțiunea A sau statice (a se vedea anexa II secțiunea B și anexa III secțiunea B.

Cele două metode sunt echivalente.

1.3.   Dispoziții generale de pregătire a încercărilor

1.3.1.   Dispozitivul de protecție trebuie să corespundă specificațiilor producției în serie. Dispozitivul este fixat, conform metodei recomandate de către constructor, pe unul dintre tractoarele pentru care a fost proiectat.

Pentru o încercare statică, nu este necesar să se dispună de un tractor întreg pentru încercarea de rezistență; cu toate acestea, dispozitivul de protecție și părțile tractorului de care s-a fixat acest dispozitiv trebuie să constituie o instalație operațională, numită în continuare „ansamblu”.

1.3.2.   Pentru încercarea de rezistență, tractorul trebuie echipat cu toate elementele producției de serie care pot avea o influență asupra rezistenței dispozitivului de protecție sau care pot fi necesare pentru încercarea de rezistență.

Elementele care pot constitui un pericol în interiorul zonei de degajare trebuie de asemenea montate pe tractor, pentru a putea verifica dacă condițiile impuse la punctele 3.1 și 3.2 sunt respectate.

Toate componentele tractorului sau ale dispozitivului de protecție, inclusiv dispozitivele de protecție împotriva intemperiilor, trebuie furnizate sau descrise în desene.

1.3.3.   Pentru încercările de rezistență, trebuie retrase toate panourile, geamurile, ușile și elementele demontabile care nu fac parte din structură, astfel încât să nu consolideze sistemul de protecție.

1.3.4.   Ecartamentul

Ecartamentul trebuie reglat astfel încât, în măsura în care este posibil, dispozitivul de protecție să nu fie susținut de pneuri în timpul încercărilor de rezistență. Dacă aceste încercări sunt realizate conform metodei statice, roțile pot fi demontate.

1.4.   Masa de referință a tractorului

Masa de referință mt, utilizată în formule (a se vedea anexa III secțiunea A și anexa III secțiunea B pentru a calcula înălțimea ciocanului pendul, energiile transmise și forțele de strivire, trebuie să fie cel puțin cea definită la punctul 2.4 din anexa I la Directiva 74/150/CEE (adică fără accesoriile „opționale”, dar cu apă de răcire, lubrifianți, carburant, utilaj și conducător) plus dispozitivul de protecție și minus 75 de kilograme. Nu sunt luate în considerare masele de încărcare „opționale” în spate sau în față, balastul pneurilor, instrumentele și echipamentele montate la bord sau orice piesă specială.

2.   ÎNCERCĂRILE

2.1.   Ordinea încercărilor

Ordinea încercărilor, fără a aduce atingere încercărilor dinamice și statice suplimentare (anexa III secțiunea A și anexa III secțiunea B este următoarea:

2.1.1.   Ciocnire (încercări dinamice) sau sarcină (încercări statice) în spatele dispozitivului (a se vedea punctul 1.1 din anexele III secțiunea A și III secțiunea B

2.1.2.   Strivire în partea din spate (încercări dinamice și statice) (a se vedea punctul 1.4 din anexele III secțiunea A și III secțiunea B

2.1.3.   Ciocnire (încercări dinamice) sau sarcină (încercări statice) în partea din față a dispozitivului (a se vedea punctul 1.2 din anexele III secțiunea A și III secțiunea B

2.1.4.   Ciocnire (încercări dinamice) sau sarcină (încercări statice) pe partea laterală a dispozitivului (a se vedea punctul 1.3 din anexele III secțiunea A și III secțiunea B

2.1.5.   Strivire în partea din față (încercări dinamice și statice) (a se vedea punctul 1.5 din anexele III secțiunea A și III secțiunea B

2.2.   Specificații generale

2.2.1.   În cazul în care o parte oarecare a sistemului de fixare se deplasează sau se distruge pe parcursul încercării, încercarea trebuie refăcută.

2.2.2.   Nu se admit repararea sau reglarea tractorului sau a dispozitivului de protecție în timpul încercărilor.

2.2.3.   Tractorul trebuie să fie supus încercărilor cu cutia de viteze la punctul mort și cu frânele necuplate.

2.2.4.   În cazul în care un sistem de suspensie este montat pe tractor între șasiu și roți, acesta trebuie blocat pe durata încercărilor.

2.2.5.   Partea aleasă pentru prima ciocnire (în cazul încercărilor dinamice) sau pentru prima sarcină (în cazul încercărilor statice) în spatele dispozitivului trebuie să fie acea parte pe care, în opinia autorităților responsabile cu încercările, aplicarea seriei de ciocniri sau de sarcini este cea mai defavorabilă pentru dispozitiv. Sarcina sau ciocnirea laterală și sarcina sau ciocnirea în partea din spate trebuie aplicate de o parte și de alta a planului median longitudinal al structurii de protecție. Sarcina sau ciocnirea în partea din față trebuie aplicate de aceeași parte a planului median longitudinal al structurii de protecție ca și sarcina sau ciocnirea laterală.

2.3.   Toleranța măsurătorilor

Dimensiuni lineare: ± 3 mm
excepții:	— deformarea pneurilor: ± 1 mm — deformarea dispozitivului sub sarcini orizontale: ± 1 mm — fiecare măsurătoare a înălțimii de cădere a ciocanului pendul: ± 1 mm

2.3.2.   Mase: ± 1 %

2.3.3.   Forțe: ± 2 %

2.3.4.   Unghiuri: ± 2°

3.   CONDIȚII DE ACCEPTARE

Se consideră că un dispozitiv de protecție prezentat pentru omologarea CEE a respectat specificațiile în materie de rezistență dacă a îndeplinit următoarele condiții la terminarea încercărilor:

3.1.1.   După fiecare încercare parțială a încercării dinamice, nu prezintă fracturi sau fisuri în sensul punctului 3.1 din anexa III secțiunea A.

În cazul în care pe parcursul încercărilor dinamice de strivire apar fracturi sau fisuri care nu pot fi neglijate, o strivire suplimentară, după cum este definită la punctul 1.6 din anexa III secțiunea A, trebuie aplicată imediat după strivirea care a stat la originea fracturilor sau fisurilor respective.

3.1.2.   În timpul încercării statice, în momentul în care energia cerută este atinsă la fiecare încercare prescrisă de sarcini orizontale sau în proba de suprasarcină (a se vedea anexa IV figurile 10a, 10b și 10c), forța trebuie să fie mai mare de 0,8 Fmax.

3.1.3.   În cazul în care apar fracturi sau fisuri pe parcursul încercării statice ca urmare a aplicării forței de strivire, o încercare de strivire suplimentară, după cum este definită la punctul 1.7 din anexa III secțiunea B, poate fi efectuată imediat după încercarea de strivire care a provocat apariția fracturilor sau fisurilor.

3.1.4.   Fracturile sau fisurile suplimentare și/sau penetrarea în zona de degajare sau lipsa de protecție a zonei de degajare sunt tolerate în timpul încercărilor de suprasarcină.

3.1.5.   În timpul încercărilor, altele decât cele de suprasarcină, nici o parte a dispozitivului de protecție nu trebuie să pătrundă în zona de degajare, după cum este definită la punctul 2 din anexele III secțiunea A și III secțiunea B.

3.1.6.   În timpul încercărilor, altele decât cele de suprasarcină, toate părțile zonei de degajare trebuie să rămână protejate de dispozitiv conform punctului 3.2.2 din anexele III secțiunea A și III secțiunea B.

3.1.7.   În timpul încercărilor, dispozitivul de protecție nu trebuie să exercite nici o forță asupra structurii scaunului.

3.1.8.   Deformarea elastică măsurată conform punctului 3.3 din anexele III secțiunea A și III secțiunea B trebuie să fie mai mică de 250 mm.

3.2.   Nu trebuie să existe alte accesorii care prezintă un pericol pentru conducător. Nu trebuie să existe accesorii sau elemente proeminente care pot răni conducătorul în caz de răsturnare a tractorului și nici accesorii sau elemente care îl pot imobiliza – blocându-i gamba sau piciorul, de exemplu – ca urmare a deformărilor structurii.

4.   PROCESUL-VERBAL AL ÎNCERCĂRII

Procesul-verbal al încercării se anexează fișei de omologare CEE de tip prevăzute în anexa VII. Un model de proces-verbal este prezentat în anexa V. Procesul-verbal trebuie să conțină:

4.1.1.   o descriere generală a formei și a construcției dispozitivului de protecție (cu ajutorul planurilor la scara 1/20 pentru schemele generale și la 1/2,5 pentru detaliile de fixare), inclusiv materialele și adaosurile, dimensiunile exterioare ale tractorului echipat cu dispozitiv de protecție, principalele dimensiuni interioare și precizări asupra modului normal de intrare și ieșire, precum și asupra eventualelor posibilități de a se elibera, și detalii, dacă este cazul, privind sistemul de încălzire și de ventilare;

4.1.2.   precizări privind toate dispozitivele speciale, în special pentru a împiedica rostogolirile tractorului;

4.1.3.   o scurtă descriere a capitonării interioare;

4.1.4.   indicarea tipului de parbriz și de geamuri utilizate.

4.2.   Procesul-verbal trebuie să permită identificarea clară a tractorului (marcă, tip, denumire comercială etc.) supus probelor și a altor tractoare cărora le este destinat dispozitivul de protecție.

4.3.   În cazul extinderii unei omologări CEE la alte tipuri de tractoare, procesul-verbal trebuie să facă referiri exacte la procesul-verbal de omologare CEE inițială și să conțină indicații precise asupra condițiilor stabilite la punctul 3.4 din anexa I.

A.   APARATURĂ ȘI ECHIPAMENTE PENTRU ÎNCERCĂRILE DINAMICE

1.   CIOCANUL PENDUL

1.1.   Un ciocan pendul trebuie suspendat cu două lanțuri sau cabluri de pivoți situați la cel puțin 6 metri deasupra solului. Trebuie prevăzut un mijloc pentru a regla separat înălțimea de suspensie a ciocanului și unghiul între ciocan și lanțuri sau cabluri.

1.2.   Masa ciocanului trebuie să fie de 2 000 ± 20 kg, exclusiv masa lanțurilor sau cablurilor, care nu trebuie să depășească 100 de kg. Lungimea laturilor feței de impact trebuie să fie de 680 ± 20 mm (a se vedea figura 4 din anexa IV). Ciocanul trebuie umplut astfel încât poziția centrului său de greutate să rămână constantă și să coincidă cu centrul geometric al paralelipipedului.

1.3.   Paralelipipedul trebuie legat de sistemul care îl trage înapoi printr-un mecanism de degajare instantanee conceput și situat astfel încât să elibereze ciocanul pendul fără a provoca o oscilație sensibilă a paralelipipedului.

2.   SUPORTURILE PENDULULUI

Pivoții pendulului trebuie fixați rigid astfel încât deplasarea lor în oricare direcție să nu depășească 1 % din înălțimea de cădere.

3.   FIXARE

3.1.   Tractorul este fixat la sol prin dispozitive de reținere și de tensionare cu șine fixate rigid pe o dală rezistentă. Șinele sunt distanțate în mod adecvat pentru a permite fixarea tractorului conform anexei IV figurile 5, 6 și 7. La fiecare încercare, roțile tractorului și suporturile axelor utilizate se sprijină pe dala rezistentă.

3.2.   Tractorul trebuie fixat de șine cu ajutorul unui cablu de oțel 6 x 19 cu toroane rotunde și mijloc din fibre conform normei ISO 2408 și cu un diametru nominal de 13 mm. Toroanele metalice trebuie să aibă o rezistență la ruptură de 1 770 MPa.

3.3.   Pivotul central al unui tractor articulat trebuie susținut și ancorat la sol în mod adecvat pentru toate încercările. Pentru încercarea de șoc lateral, pivotul trebuie de asemenea să fie susținut din partea opusă ciocnirii. Roțile din față și din spate nu trebuie în mod obligatoriu să fie pe aceeași linie dacă aceasta facilitează plasarea cablurilor adecvate.

4.   CALA DE SPRIJIN A ROȚILOR ȘI BÂRNA

4.1.   O bârnă de lemn moale cu o secțiune de 150 x 150 mm trebuie să blocheze roțile în timpul încercărilor de ciocnire (a se vedea figurile 5, 6 și 7 din anexa IV).

4.2.   O bârnă de lemn moale trebuie fixată la sol pentru a bloca janta roții pe partea opusă ciocnirii laterale conform figurii 7 din anexa IV.

5.   CALE DE SPRIJIN ȘI CABLURI DE FIXARE PENTRU TRACTOARELE ARTICULATE

5.1.   Cale de sprijin și cabluri de fixare suplimentare trebuie utilizate pentru tractoarele articulate.

Scopul acestora este de a asigura secțiunii tractorului care poartă dispozitivul de protecție o rigiditate echivalentă cu aceea a unui tractor rigid.

5.2.   Pentru încercările de ciocnire și de strivire, detalii specifice suplimentare sunt prezentate în anexa III secțiunea A.

6.   PRESIUNEA ȘI DEFORMAREA PNEURILOR

6.1.   Pneurile tractorului nu trebuie să conțină balast lichid. Acestea trebuie umflate la presiunea prevăzută de constructorul tractorului pentru munci agricole.

6.2.   Cablurile de fixare trebuie întinse în fiecare caz particular astfel încât pneurile să fie supuse unei deformări egale cu 12 % din înălțimea pereților acestora (distanța între sol și punctul cel mai de jos al jantei) înainte de tensionarea cablurilor.

7.   DISPOZITIVUL DE STRIVIRE

Un dispozitiv, ilustrat în figura 8 din anexa IV, trebuie să exercite o împingere în jos asupra dispozitivului de protecție prin intermediul unei traverse rigide cu o lățime de aproximativ 250 mm, legată de mecanismul de aplicare a sarcinii prin garnituri universale. Sunt prevăzute suporturi sub axe astfel încât pneurile tractorului să nu preia forța de strivire.

8.   APARATURĂ DE MĂSURĂ

8.1.   Dispozitiv de măsurare a deformațiilor elastice (diferența între deformarea instantanee maximă și deformarea permanentă), ilustrat în figura 9 din anexa IV.

8.2.   Dispozitiv pentru a controla dacă dispozitivul de protecție nu intră în zona de degajare și dacă această zonă rămâne protejată de dispozitiv în timpul încercării (a se vedea punctul 3.2.2 din anexa III secțiunea A.

B.   APARATURĂ ȘI ECHIPAMENTE PENTRU ÎNCERCĂRI STATICE

1.   DISPOZITIV PENTRU ÎNCERCAREA STATICĂ

1.1.   Dispozitivul de probă trebuie să permită aplicarea unor sarcini sau forțe orizontale asupra dispozitivului de protecție.

1.2.   Trebuie acționat astfel încât sarcina să fie distribuită uniform conform normalei în direcția sarcinii de-a lungul unei patine cu lungimea egală cu un multiplu exact al lui 50, cuprins între 250 și 700 mm.

Dimensiunea verticală a extremității patinei rigide trebuie să fie de 150 mm.

Marginile patinei care intră în contact cu dispozitivul de protecție trebuie să fie curbe, cu o rază maximă de 50 mm.

1.3.   Suportul trebuie să poată fi adaptat oricărui unghi în raport cu direcția forței pentru a putea urma variațiile unghiulare ale suprafeței dispozitivului de protecție care suportă sarcina pe măsura deformării acestuia.

1.4.   Direcția forței (abatere în raport cu orizontala și verticala):

—	la începutul încercării, în repaus: ± 2o;

—	în timpul încercării, sub sarcină: 10o deasupra și 20o dedesubtul orizontalei. Aceste variații trebuie reduse la minim.

1.5.   Viteza de deformare trebuie să fie suficient de lentă (mai puțin de 5 mm/s) pentru ca sarcina să poată fi considerată în orice moment „statică”.

2.   APARATURĂ DE MĂSURĂ A ENERGIEI ABSORBITE DE STRUCTURĂ

2.1.   Curba „forță-deformare” trebuie să fie trasată pentru a determina energia absorbită de dispozitiv. Nu este necesar să se măsoare forța și deformarea în punctul de aplicare a sarcinii asupra dispozitivului; totuși, „forța” și „deformarea” trebuie măsurate simultan și coliniar.

2.2.   Punctul de origine al măsurătorilor de deformare trebuie ales astfel încât numai energia absorbită de dispozitiv și/sau deformarea anumitor părți ale tractorului să fie luată în considerare. Energia absorbită de deformare și/sau de riparea fixării trebuie neglijată.

3.   MIJLOACE DE FIXARE A TRACTORULUI LA SOL

3.1.   Tractorul este fixat la sol prin dispozitive de reținere și de tensionare cu șine fixate în mod rigid pe o dală rezistentă. Șinele sunt depărtate în mod adecvat pentru a permite fixarea tractorului. La fiecare încercare, roțile și suporturile axelor utilizate se sprijină pe dală.

3.2.   Tractorul trebuie fixat de șine prin orice mijloc adecvat (plăci, cale de sprijin, cabluri, suporturi etc.), pentru a nu se putea mișca în timpul încercării. Imobilitatea tractorului trebuie verificată în timpul derulării încercării prin dispozitive clasice de măsurare a lungimii. În cazul în care tractorul se deplasează, trebuie reluată integral încercarea, exceptând cazul în care sistemul de măsură a deformărilor utilizat pentru a trasa curba forță-deformare este legat de tractor.

4.   DISPOZITIVUL DE STRIVIRE

Un dispozitiv, ilustrat în figura 8 din anexa IV, trebuie să exercite o împingere în jos asupra dispozitivului de protecție, prin intermediul unei traverse rigide cu o lățime de aproximativ 250 mm, legată de mecanismul de aplicare a greutății prin garnituri universale. Sunt prevăzute suporturi sub axe, astfel încât pneurile tractorului să nu preia forța de strivire.

5.   ALTE APARATE DE MĂSURĂ

5.1.   Dispozitiv de măsurare a deformărilor elastice (diferența dintre deformarea instantanee maximă și deformarea permanentă), ilustrat în figura 9 din anexa IV.

5.2.   Dispozitiv pentru a controla dacă dispozitivul de protecție nu intră în zona de degajare și dacă această zonă rămâne protejată de dispozitiv în timpul încercării (a se vedea punctul 3.2.2 din anexa III secțiunea B.

C.   SIMBOLURI

mt (kg)	=	masa de referință a tractorului definită la punctul 1.4 din anexa II
H (mm)	=	înălțimea de cădere a ciocanului pendul
H′ (mm)	=	înălțimea de cădere a ciocanului pendul pentru încercarea suplimentară
L (mm)	=	ampatamentul de referință al tractorului
I (kg m2)	=	momentul de inerție de referință al tractorului în raport cu axul central al roților din spate, fără a ține cont de masa roților
D (mm)	=	deformarea dispozitivului în punctul de impact (încercări dinamice) sau în punctul și în axa de aplicare a sarcinii (încercări statice)
D′ (mm)	=	deformarea dispozitivului pentru energia calculată necesară
F (N)	=	forța de sarcină statică
Fmax (N)	=	forța de sarcină statică maximă care intervine în timpul aplicării sarcinii, excluzând suprasarcina
F′ (N)	=	forța pentru energia calculată necesară
F-D	=	diagrama forță-deformare
Eis (J)	=	energia care trebuie să fie absorbită în timpul aplicării sarcinii laterale
Eil (J)	=	energia care trebuie să fie absorbită în timpul aplicării sarcinii longitudinale
Fv (N)	=	forța de strivire verticală

ANEXA III

PROCEDURI DE ÎNCERCARE

A.   Încercări dinamice

1.   ÎNCERCĂRI DE CIOCNIRE ȘI DE STRIVIRE

1.1.   Ciocnire în partea din spate

1.1.1.   Poziția tractorului în raport cu ciocanul pendul trebuie să fie astfel încât acesta din urmă să lovească dispozitivul de protecție în momentul în care fața de impact, precum și cablurile sau lanțurile de suspensie, formează cu planul vertical un unghi egal cu mt/100 cu un unghi maxim de 20o, cu condiția ca dispozitivul de protecție în punctul de contact să nu formeze, în timpul deformării, un unghi superior în raport cu verticala. În acest caz, trebuie ca fața de impact a ciocanului să fie ajustată cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, astfel încât să fie paralelă cu dispozitivul de protecție în punctul de impact, în momentul de deformare maximă, lanțurile sau cablurile de suspensie formând același unghi indicat mai sus.

Trebuie reglată înălțimea de suspensie a ciocanului și trebuie luate măsurile necesare pentru a împiedica ciocanul să se rotească în jurul punctului de contact.

Punctul de impact este situat pe acea parte a dispozitivului de protecție considerată ca putând atinge prima solul în cazul unei basculări a tractorului în spate, adică în mod normal pe latura superioară. Poziția centrului de greutate al ciocanului se situează la a șasea parte din lățimea vârfului dispozitivului de protecție în interiorul planului vertical paralel cu planul median al tractorului care atinge extremitatea superioară a vârfului dispozitivului de protecție.

Dacă dispozitivul este curbat sau proeminent în acel punct, trebuie adăugate pene pentru ca impactul să aibă loc în acest punct, fără ca acest lucru să implice consolidarea dispozitivului.

1.1.2.   Tractorul trebuie fixat la sol cu ajutorul a patru cabluri, fiecare la o extremitate a celor două axe, conform indicațiilor din figura 5 din anexa IV. Punctele de fixare din față și din spate trebuie situate la o astfel de distanță încât cablurile să formeze un unghi de 30o cu solul. În plus, punctele de fixare din spate trebuie plasate astfel încât punctul de convergență al celor două cabluri să fie situat în planul vertical în care se deplasează centrul de greutate al ciocanului.

Cablurile trebuie întinse astfel încât să supună pneurile deformărilor indicate la punctul 6.2 din anexa II secțiunea A.

Atunci când cablurile sunt întinse, bârna de fixare trebuie sprijinită în fața roților din spate, apoi fixată pe sol.

1.1.3.   Dacă tractorul este articulat, punctul de articulare trebuie în plus să fie susținut printr-o bârnă de lemn cu secțiunea de cel puțin 100 x 100 mm, care este ferm fixată la sol.

1.1.4.   Ciocanul pendul trebuie tras în spate, astfel încât înălțimea centrului său de greutate să depășească înălțimea pe care o va avea în punctul de impact cu o valoare dată de una dintre următoarele două formule:

Se dă drumul ciocanului, care va lovi dispozitivul de protecție.

1.2.   Ciocnire în partea din față

1.2.1.   Poziția tractorului în raport cu ciocanul pendul trebuie să fie astfel încât acesta din urmă să lovească dispozitivul de protecție în momentul în care fața de impact, precum și cablurile sau lanțurile de suspensie, formează cu planul vertical un unghi egal cu mt/100 cu un unghi maxim de 20o, cu condiția ca dispozitivul de protecție în punctul de contact să nu formeze, în timpul deformării, un unghi superior în raport cu verticala. În acest caz, trebuie ca fața de impact a ciocanului să fie ajustată cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, astfel încât să fie paralelă cu dispozitivul de protecție în punctul de impact, în momentul de deformare maximă, lanțurile sau cablurile de suspensie formând același unghi indicat mai sus.

Trebuie reglată înălțimea de suspensie a ciocanului și trebuie luate măsurile necesare pentru a împiedica ciocanul să se rotească în jurul punctului de contact.

Punctul de impact este situat pe acea parte a dispozitivului de protecție considerată ca putând atinge prima solul în cazul unei răsturnări a tractorului în spate, adică în mod normal pe latura superioară. Poziția centrului de greutate al ciocanului se situează la a șasea parte din lățimea vârfului dispozitivului de protecție în interiorul planului vertical paralel cu planul median al tractorului care atinge extremitatea superioară a vârfului dispozitivului de protecție.

Dacă dispozitivul este curbat sau proeminent în acel punct, trebuie adăugate pene pentru ca impactul să aibă loc în acest punct, fără ca acest lucru să implice consolidarea dispozitivului.

1.2.2.   Tractorul trebuie fixat la sol cu ajutorul a patru cabluri, fiecare la o extremitate a celor două axe, conform indicațiilor din figura 6 din anexa IV. Punctele de fixare din față și din spate trebuie situate la o astfel de distanță încât cablurile să formeze un unghi de 30o cu solul. În plus, punctele de fixare din spate trebuie plasate astfel încât punctul de convergență al celor două cabluri să fie situat în planul vertical în care se deplasează centrul de greutate al ciocanului.

Cablurile trebuie întinse astfel încât să supună pneurile deformărilor indicate la punctul 6.2 din anexa II secțiunea A.

Atunci când cablurile sunt întinse, bârna de fixare trebuie sprijinită în fața roților din spate, apoi fixată pe sol.

1.2.3.   Dacă tractorul este articulat, punctul de articulare trebuie în plus să fie susținut printr-o bârnă de lemn cu secțiunea de cel puțin 100 x 100 mm, care este ferm fixată la sol.

1.2.4.   Ciocanul pendul trebuie tras în spate, astfel încât înălțimea centrului său de greutate să depășească înălțimea pe care o va avea în punctul de impact cu o valoare dată de una dintre următoarele două formule, în funcție de masa de referință a tractoarelor supuse încercărilor:

H = 25 + 0,07 mt pentru tractoarele cu o masă de referință mai mică de 2 000 kg;

H = 25 + 0,02 mt pentru tractoarele cu o masă de referință mai mare de 2 000 kg.

Se dă drumul ciocanului, care va lovi dispozitivul de protecție.

1.3.   Ciocnire laterală

1.3.1.   Poziția tractorului în raport cu ciocanul pendul trebuie să fie astfel încât acesta din urmă să lovească structura de protecție atunci când fața de impact precum și cablurile sau lanțurile de suspensie sunt verticale, cu condiția ca dispozitivul de protecție în punctul de contact să nu formeze, în timpul deformării, un unghi în raport cu verticala. În acest caz, trebuie ca fața de impact a ciocanului să fie ajustată cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar, astfel încât să fie paralelă cu dispozitivul de protecție în punctul de impact, în momentul de deformare maximă, lanțurile sau cablurile de suspensie rămânând verticale în punctul de impact.

Trebuie reglată înălțimea de suspensie a ciocanului și trebuie luate măsurile necesare pentru a împiedica ciocanul să se rotească în jurul punctului de contact.

Punctul de impact este situat pe acea parte a dispozitivului de protecție considerată ca putând atinge prima solul în cazul unei răsturnări laterale a tractorului, adică în mod normal pe latura superioară. În afara cazului în care este sigur că un alt element situat pe această latură va lovi prima dată solul, punctul de impact trebuie situat în planul perpendicular pe planul median al tractorului situat cu 200 mm în fața punctului de referință al scaunului reglat în poziție medie pe axul longitudinal.

1.3.2.   Roțile tractorului situate pe latura ciocnirii trebuie fixate la sol cu ajutorul cablurilor care trec pe deasupra extremităților corespunzătoare axelor din față și din spate. Cablurile trebuie întinse astfel încât să supună pneurile situate pe latura impactului deformărilor indicate la punctul 6.2 din anexa II secțiunea A.

Atunci când cablurile sunt tensionate, bârna de fixare trebuie pusă pe sol, împinsă în pneurile situate pe latura opusă ciocnirii, apoi fixată pe sol. Utilizarea a două bârne sau cale se poate dovedi necesară atunci când marginile exterioare ale pneurilor din spate și din față nu sunt situate în același plan vertical.

Cala trebuie împinsă cu putere, conform indicațiilor din figura 7 din anexa IV, în janta roții situate pe partea opusă punctului de impact, apoi fixată la baza sa.

Bârna trebuie să aibă o lungime astfel încât să formeze un unghi de 30 ± 3o cu solul atunci când este împinsă în jantă. În plus, dacă este posibil, grosimea sa trebuie să fie de 20-25 de ori mai mică decât lungimea sa și de 2-3 ori mai mică decât lățimea sa. Extremitatea bârnelor trebuie să fie conformă cu planul detaliat din figura 7 din anexa IV.

1.3.3.   În cazul în care tractorul este articulat, punctul de articulare trebuie în plus să fie susținut printr-o bucată de lemn cu secțiunea de cel puțin 100 x 100 mm și susținut lateral printr-un dispozitiv similar celui prevăzut la punctul 1.3.2. Punctul de articulare trebuie apoi fixat ferm la sol.

1.3.4.   Ciocanul pendul trebuie tras în spate astfel încât înălțimea centrului său de greutate să depășească înălțimea pe care o va avea în punctul de impact cu o valoare dată de una dintre următoarele două formule, în funcție de masa de referință a tractoarelor supuse încercărilor:

H = 25 + 0,20 mt pentru tractoarele cu o masă de referință mai mică de 2 000 kg;

H = 125 + 0,15 mt pentru tractoarele cu o masă de referință mai mare de 2 000 kg.

Se dă drumul ciocanului, care va lovi dispozitivul de protecție.

1.4.   Strivire în partea din spate

Bârna trebuie plasată pe traversa (traversele) superioară (superioare) situată (situate) în partea cea mai din spate a dispozitivului de protecție, iar rezultanta forțelor de strivire trebuie să se situeze în planul median al tractorului.

Trebuie aplicată o forță Fv = 20 mt.

Dacă partea din spate a acoperișului dispozitivului de protecție nu poate suporta toată forța de strivire, trebuie aplicată această forță până când acoperișul este deformat astfel încât să coincidă cu planul care leagă partea superioară a dispozitivului de protecție cu partea din spate a tractorului care poate suporta greutatea tractorului în caz de răsturnare.

Forța este apoi eliminată, iar tractorul sau forța de strivire reașezate astfel încât bârna să se găsească deasupra punctului dispozitivului de protecție care poate suporta tractorul complet răsturnat.

Se aplică forța Fv.

Această forță se aplică timp de cel puțin cinci secunde după încetarea oricărei deformări vizibile.

1.5.   Strivire în partea din față

Bârna trebuie plasată pe traversa (traversele) superioară (superioare) situată (situate) în partea cea mai din față a dispozitivului de protecție, iar rezultanta forțelor de strivire trebuie să se situeze în planul median al tractorului.

Trebuie aplicată o forță Fv = 20 mt.

Dacă partea din față a acoperișului dispozitivului de protecție nu poate suporta toată forța de strivire, trebuie aplicată această forță până când acoperișul este deformat astfel încât să coincidă cu planul care leagă partea superioară a dispozitivului de protecție cu partea din față a tractorului care poate suporta greutatea tractorului în caz de răsturnare.

Forța este apoi eliminată, iar tractorul sau forța de strivire reașezate astfel încât bârna să se găsească deasupra punctului dispozitivului de protecție care poate suporta tractorul complet răsturnat.

Se aplică forța Fv.

Această forță se aplică timp de cel puțin cinci secunde după încetarea oricărei deformări vizibile.

1.6.   Încercări suplimentare

În cazul în care, în cursul încercării de strivire, apar fracturi sau fisuri ce nu pot fi neglijate, trebuie să se efectueze o a doua încercare de strivire similară, dar cu o forță egală cu 1,2 Fv, imediat după încercarea care a stat la originea respectivelor fracturi sau fisuri.

2.   ZONA DE DEGAJARE

2.1.   Zona de degajare este reprezentată în figurile 1, 2a, 2b, 2c, 2d și 2e din anexa IV.

Această zonă este definită pe baza unui „plan de referință vertical”, în general longitudinal pe tractor și care trece prin punctul de referință al scaunului, precum și prin centrul volanului. Planul de referință trebuie să se poată deplasa orizontal cu scaunul și cu volanul în timpul șocului, dar să rămână perpendicular pe podeaua tractorului sau a dispozitivului de protecție dacă acesta este montat în mod elastic.

Zona de degajare este limitată de planurile următoare, tractorul aflându-se pe o suprafață orizontală iar volanul, dacă este reglabil, în poziția normală pentru un conducător așezat pe scaun:

2.2.1.   Un plan orizontal – A1B1B2A2 – la 900 mm deasupra punctului de referință al scaunului.

2.2.2.   Un plan înclinat – H1H2G2G1 – perpendicular pe planul de referință vertical și care să conțină un punct situat vertical la 900 mm deasupra punctului de referință al scaunului, precum și punctul situat în partea cea mai din spate a spătarului scaunului.

2.2.3.   O suprafață cilindrică – A1A2H2H1 – perpendiculară pe planul de referință, cu raza de 120 mm și tangentă la planurile definite la punctele 2.2.1 și 2.2.2.

2.2.4.   O suprafață cilindrică – B1C1C2B2 – perpendiculară pe planul de referință, cu raza de 900 mm și care prelungește cu 400 mm spre în față planul definit la punctul 2.2.1, la care este tangentă, și care urmează o linie orizontală situată la 150 mm în fața punctului de referință al scaunului.

2.2.5.   Un plan înclinat – C1D1D2C2 – perpendicular pe planul de referință, care prelungește suprafața definită la punctul 2.2.4 și care trece printr-un punct situat la 40 mm de marginea exterioară a volanului.

2.2.6.   Un plan vertical – D1K1E1E2K2D2 – perpendicular pe planul de referință și care trece prin fața marginii exterioare a volanului la o distanță de 40 mm.

2.2.7.   Un plan orizontal – E1F1P1N1N2P2F2E2 – care trece prin punctul de referință al scaunului.

2.2.8.   O suprafață curbilinie – G1L1M1N1N2M2L2G2 – perpendiculară pe planul de referință și în contact cu partea din spate a spătarului scaunului.

2.2.9.   Două planuri verticale – K1I1F1E1 și K2I2F2E2 – paralele cu planul de referință, situate la 250 mm de-o parte și de cealaltă a acestui plan și limitate în sus la 300 mm deasupra planului orizontal care trece prin punctul de referință al scaunului.

2.2.10.   Două planuri înclinate și paralele – A1B1C1D1K1I1L1G1H1 și A2B2C2D2K2I2L2G2H2 – care se întind de la bordul superior al planurilor definite la punctul 2.2.9 la planul orizontal definit la punctul 2.2.1 la cel puțin 100 mm de la planul de referință din partea ciocnirii.

2.2.11.   Două planuri verticale – Q1P1N1M1 și Q2P2N2M2 – paralele cu planul de referință, situate la 200 mm de-o parte și de cealaltă a acestui plan și limitate în sus la 300 mm deasupra planului orizontal care trece prin punctul de referință al scaunului.

2.2.12.   Două părți – I1Q1P1F1 și I2Q2P2F2 – ale unui plan vertical perpendicular pe planul de referință și care trece cu 350 mm prin fața punctului de referință al scaunului.

2.2.13.   Două părți – I1Q1M1L1 și I2Q2M2L2 – ale unui plan orizontal care trece cu 300 mm deasupra punctului de referință al scaunului.

2.3.   Poziția și punctul de referință al scaunului

2.3.1.   Punctul de referință al scaunului

2.3.1.1.   Punctul de referință al scaunului trebuie determinat cu ajutorul aparatului ilustrat în figurile 3a și 3b din anexa IV. Acest aparat este format dintr-o planșă care reprezintă poziția propriu-zisă a scaunului și din alte planșe care reprezintă spătarul scaunului. Planșa inferioară a spătarului este articulată la nivelul ischionului (A) și al șalelor (B), înălțimea articulației (B) fiind reglabilă.

2.3.1.2.   Punctul de referință al scaunului este punctul de intersecție, în planul longitudinal median al scaunului, a planului tangent în partea inferioară a spătarului și a planului orizontal. Acest plan orizontal taie suprafața inferioară a planșei care reprezintă poziția scaunului la 150 mm în fața planului tangent menționat mai sus.

2.3.1.3.   Aparatul este pus în poziție pe scaun. O forță egală cu 550 N este aplicată într-un punct situat la 50 mm în fața articulației (A), iar cele două părți ale planșei care reprezintă spătarul sunt sprijinite ușor, tangențial, de spătar.

2.3.1.4.   Dacă nu se pot determina tangentele la fiecare parte a spătarului (deasupra regiunii lombare), trebuie luate următoarele măsuri:

2.3.1.4.1.

atunci când nici o tangentă nu este posibilă în partea inferioară, partea inferioară a planșei care reprezintă spătarul este sprijinită vertical de spătar;

2.3.1.4.2.

atunci când nici o tangentă nu este posibilă în partea superioară, articulația (B) este fixată la o înălțime de 230 mm deasupra suprafeței inferioare a planșei care reprezintă partea de șezut a scaunului, planșa care reprezintă spătarul fiind perpendiculară pe aceasta. Cele două părți care reprezintă spătarul sunt apoi sprijinite ușor de spătar.

2.3.2.   Poziția și reglarea scaunului pentru a determina poziția punctului de referință al scaunului

2.3.2.1.   Dacă scaunul este reglabil, trebuie adus în poziția cea mai înaltă și cât mai în spate.

2.3.2.2.   Dacă înclinarea spătarului și a scaunului este reglabilă, trebuie reglate spătarul și scaunul astfel încât punctul de referință al scaunului să se afla în poziția cea mai înaltă și cât mai în spate.

2.3.2.3.   Dacă scaunul are un sistem de suspensie, acesta trebuie blocat la jumătate, exceptând instrucțiunile contrare specificate în mod clar de către fabricantul scaunului.

3.   MĂSURĂTORI CARE TREBUIE EFECTUATE

3.1.   Fracturi și fisuri

După fiecare încercare, toate elementele de montaj, cadrele și dispozitivele de fixare sunt examinate cu ochiul liber pentru a constata fracturile și fisurile; nu se va ține cont de eventualele fisuri mici în elementele neimportante.

Nu se va ține cont de eventualele zgârieturi provocate de muchiile pendulului.

3.2.   Zona de degajare

3.2.1.   În timpul fiecărei încercări, se examinează dispozitivul de protecție pentru a verifica dacă vreo parte a acestui dispozitiv a intrat în zona de degajare din jurul scaunului conducătorului, așa cum este definită la punctul 2 din prezenta anexă.

3.2.2.   În plus, se examinează dispozitivul de protecție pentru a verifica dacă vreo parte a zonei de degajare nu mai este protejată de dispozitiv. În acest scop, se consideră ca nefiind protejată de dispozitiv orice parte a acestui spațiu care ar veni în contact cu un sol plan în cazul în care tractorul s-ar răsturna pe partea ciocnirii. În acest scop se presupune că pneurile din față și din spate precum și ecartamentul au dimensiunile minime specificate de către constructor.

3.3.   Deformarea elastică (la șocul lateral)

Deformarea elastică se măsoară la 900 mm deasupra punctului de referință al scaunului, în planul vertical care trece prin punctul de impact. Această măsură trebuie luată cu ajutorul unui aparat similar celui din figura 9 din anexa IV.

3.4.   Deformarea permanentă

Deformarea permanentă a dispozitivului de protecție se măsoară după ultima încercare de strivire. În acest scop, trebuie notată înainte de începutul probei poziția principalelor elemente ale dispozitivului de protecție în raport cu punctul de referință al scaunului.

B.   Încercări statice

1.   ÎNCERCĂRI DE FORȚĂ ȘI DE STRIVIRE

1.1.   Forță aplicată în partea din spate

1.1.1.   Forța se aplică orizontal, într-un plan vertical paralel cu planul median al tractorului.

Punctul de aplicare al forței este situat pe partea dispozitivului de protecție care se presupune că lovește prima dată solul în caz de răsturnare în spate a tractorului, adică în mod normal pe marginea superioară. Planul vertical în care este aplicată forța este situat la o distanță egală cu 1/3 din lățimea exterioară a părții superioare a dispozitivului, măsurată de la planul mediu.

Dacă dispozitivul este curb sau proeminent în acest punct, trebuie adăugate colțuri pentru ca forța să poată fi aplicată, fără ca aceasta să însemne o consolidare a dispozitivului.

1.1.2.   Ansamblul definit la punctul 1.3.1 din anexa II este fixat la sol conform descrierii de la punctul 3 din anexa II secțiunea B.

1.1.3.   Energia absorbită de dispozitivul de protecție pe parcursul încercării trebuie să fie cel puțin egală cu:

.

1.2.   Forță aplicată în partea din față

1.2.1.   Forța se aplică orizontal, într-un plan vertical paralel cu planul median al tractorului.

Punctul de aplicare al sarcinii este situat pe partea dispozitivului de protecție care se presupune că lovește prima dată solul în caz de răsturnare laterală a tractorului care înaintează, adică în mod normal pe marginea superioară. Punctul de aplicare al forței este situat la o distanță de 1/6 din lățimea vârfului dispozitivului de protecție, în interiorul unui plan vertical paralel cu planul median al tractorului care atinge extremitatea exterioară a vârfului dispozitivului de protecție.

Dacă dispozitivul este curb sau proeminent în acest punct, trebuie adăugate colțuri pentru ca forța să poată fi aplicată, fără ca aceasta să însemne o consolidare a dispozitivului.

1.2.2.   Ansamblul definit la punctul 1.3.1 din anexa II este fixat la sol conform descrierii de la punctul 3 din anexa II secțiunea B.

1.2.3.   Energia absorbită de dispozitivul de protecție pe parcursul încercării trebuie să fie cel puțin egală cu:

.

1.3.   Forță aplicată lateral

1.3.1.   Forța se aplică orizontal, într-un plan vertical perpendicular pe planul median al tractorului și care trece la 200 mm prin fața punctului de referință al scaunului reglat în poziție medie pe axul longitudinal.

Punctul de aplicare al forței este situat pe partea dispozitivului de protecție care se presupune că lovește prima dată solul în caz de răsturnare laterală a tractorului, adică în mod normal pe marginea superioară.

1.3.2.   Ansamblul definit la punctul 1.3.1 din anexa II este fixat la sol conform descrierii de la punctul 3 din anexa II secțiunea B.

1.3.3.   Energia absorbită de dispozitivul de protecție în cursul probei trebuie să fie cel puțin egală cu:

.

1.4.   Strivire în partea din spate

Toate dispozitivele sunt identice cu cele de la punctul 1.4 din anexa III secțiunea A.

1.5.   Strivire în partea din față

Toate dispozitivele sunt identice cu cele de la punctul 1.5 din anexa III secțiunea A.

1.6.   Proba de suprasarcină

1.6.1.   Proba de suprasarcină este necesară atunci când forța scade cu mai mult de 3 % în cadrul ultimelor 5 % ale deformării atinse atunci când energia cerută este absorbită de structură (a se vedea anexa IV figura 10b).

Proba de suprasarcină constă în a mări treptat sarcina orizontală cu câte 5 % din energia necesară inițială până la un maximum de 20 % din energia suplimentară (a se vedea anexa IV figura 10c).

1.6.2.1.   Proba de suprasarcină este satisfăcătoare dacă, după fiecare creștere cu 5 %, 10 % sau 15 % din energia cerută, forța scade cu mai puțin de 3 % pentru o creștere de 5 % și dacă forța rămâne superioară valorii de 0,8 Fmax.

1.6.2.2.   Proba de suprasarcină este satisfăcătoare dacă, după ce structura a absorbit 20 % din energia suplimentară, forța rămâne superioară valorii de 0,8 Fmax.

1.6.2.3.   Fracturile sau fisurile suplimentare și/sau penetrarea în zona de degajare sau absența protecției în această zonă ca urmare a unei deformări elastice sunt permise în timpul probei de suprasarcină. Cu toate acestea, după ce sarcina a fost îndepărtată, structura nu trebuie să penetreze în zonă, iar zona trebuie să fie protejată în întregime.

1.7.   Suprasarcina de strivire

Dacă în cursul încercării de strivire apar fracturi sau fisuri care nu pot fi neglijate, trebuie efectuată o a doua încercare de strivire similară, dar cu o forță de 1,2 Fv, imediat după încercarea care a stat la originea fracturilor sau fisurilor respective.

2.   ZONA DE DEGAJARE

Zona de degajare este identică cu cea descrisă la punctul 2 din anexa III secțiunea A de mai sus, iar cuvântul „ciocnire” trebuie înlocuit cu „sarcină” pe ultimul rând de la punctul 2.2.10.

3.   MĂSURĂTORI CE TREBUIE EFECTUATE

3.1.   Fracturi și fisuri

După fiecare încercare, toate elementele ansamblului, cadrele și dispozitivele de fixare sunt examinate cu ochiul liber pentru a repera fracturile și fisurile. Nu se va ține cont de eventualele fisuri mici în elementele neimportante.

3.2.   Zona de degajare

3.2.1.   În timpul fiecărei încercări, este examinat dispozitivul de protecție pentru a verifica dacă vreo parte a acestui dispozitiv a pătruns în zona de degajare, așa cum este definită la punctul 2.

3.2.2.   În plus, este examinat dispozitivul de protecție pentru a verifica dacă vreo parte a zonei de degajare nu mai este protejată de dispozitiv. În acest scop, se consideră ca nefiind protejată de dispozitiv orice parte a acestui spațiu care vine în contact cu un sol plan în cazul în care tractorul s-ar răsturna pe latura șocului. În acest scop, pneurile din față și din spate, precum și ecartamentul se presupune că au dimensiunile minime specificate de către constructor.

3.3.   Deformarea elastică (sub sarcină laterală)

Deformarea elastică este măsurată la 900 mm deasupra punctului de referință, în planul vertical de aplicare a sarcinii. Această măsurătoare trebuie efectuată cu ajutorul unui aparat similar celui din figura 9 din anexa IV.

3.4.   Deformarea permanentă

Deformarea permanentă a dispozitivului de protecție este măsurată la sfârșitul încercărilor. În acest scop, trebuie notată înainte de începutul probelor poziția principalelor elemente ale dispozitivului de protecție în raport cu punctul de referință al scaunului.

ANEXA IV

FIGURI

ZONA DE DEGAJARE

Notă:

Forma dispozitivului de protecție este prezentată doar cu titlu informativ și ca referință pentru dimensiuni. Ea nu ilustrează specificațiile de proiectare.

Notă:

Forma dispozitivului de protecție este prezentată doar cu titlu informativ și ca referință pentru dimensiuni. Ea nu ilustrează specificațiile de proiectare.

Notă:

Forma dispozitivului de protecție este prezentată doar cu titlu informativ și ca referință pentru dimensiuni. Ea nu ilustrează specificațiile de proiectare.

Notă: Forma dispozitivului de protecție este prezentată doar cu titlu informativ și ca referință pentru dimensiuni. Ea nu ilustrează specificațiile de proiectare.

ANEXA V

MODEL

PROCES-VERBAL PRIVIND ÎNCERCĂRILE DE OMOLOGARE CEE DE TIP PENTRU UN DISPOZITIV DE PROTECȚIE (ÎN FORMĂ DE ARC MONTAT ÎN PARTEA DIN SPATE, CADRU SAU CABINĂ) ÎN CEEA CE PRIVEȘTE REZISTENȚA ACESTUIA, PRECUM ȘI REZISTENȚA FIXĂRII ACESTUIA PE TRACTOR

ANEXA VI

MARCAJE

Marca de omologare CEE de tip este compusă din:

—

un dreptunghi în interiorul căruia este plasată litera „e”, urmată de numărul sau grupul de litere distinctiv al statului membru care a efectuat omologarea: 1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 6 pentru Belgia, 9 pentru Spania, 11 pentru Regatul Unit, 13 pentru Luxemburg, 18 pentru Danemarca, IRL pentru Irlanda, EL pentru Grecia, P pentru Portugalia;

—	un număr de omologare CEE, corespunzător numărului fișei de omologare CEE stabilite pentru tipul de dispozitiv de protecție în ceea ce privește rezistența sa și rezistența fixării sale pe tractor, plasat într-o poziție oarecare sub dreptunghi și în apropierea acestuia;

—	literele V sau SV, în funcție de încercarea efectuată, dinamică (V) sau statică (SV), urmate de cifra 1, care indică faptul că este un dispozitiv de protecție în sensul prezentei directive.

Exemplu de marcă de omologare CEE de tip

ANEXA VII

MODEL DE FIȘĂ DE OMOLOGARE CEE DE TIP

ANEXA VIII

CONDIȚII PENTRU OMOLOGAREA CEE DE TIP

1.   Cererea de omologare CEE de tip a unui tip de tractor privind rezistența dispozitivului de protecție și a fixării acestuia pe tractor este prezentată de către constructorul tractorului sau de către reprezentantul acestuia.

2.   Se prezintă serviciului tehnic însărcinat cu încercările de omologare un tractor reprezentativ pentru tipul care trebuie omologat, pe care se montează un dispozitiv de protecție, precum și fixarea acestuia, omologate în mod corespunzător.

3.   Serviciul tehnic însărcinat cu încercările de omologare verifică dacă tipul de dispozitiv de protecție omologat este destinat montării pe tipul de tractor pentru care se solicită omologarea. Se verifică, în special, dacă fixarea dispozitivului de protecție corespunde celei care a fost testată la omologarea CEE.

4.   Titularul omologării CEE de tip poate solicita ca aceasta să fie extinsă la alte tipuri de dispozitive de protecție.

5.   Autoritățile competente acordă această extindere în următoarele condiții:

5.1.	noul tip de dispozitiv de protecție și fixarea sa pe tractor au făcut obiectul unei omologări CEE de tip;

5.2.	noul dispozitiv este proiectat pentru a fi montat pe tipul de tractor pentru care se solicită extinderea omologării CEE de tip;

5.3.	fixarea dispozitivului de protecție pe tractor corespunde celei testate la omologarea CEE de tip.

6.   O fișă conform modelului din anexa IX se anexează fișei de omologare CEE de tip pentru fiecare omologare sau extindere a omologării acordată sau refuzată.

7.   Dacă cererea de omologare CEE a unui tip de tractor este înaintată în același timp cu cererea de omologare CEE de tip a unui dispozitiv de protecție destinat montării pe tipul de tractor pentru care se solicitată omologarea CEE, nu se mai aplică punctele 2 și 3.

ANEXA IX

MODEL

---