EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 02006R1896-20130701

Consolidated text: Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2006/1896/2013-07-01

2006R1896 — RO — 01.07.2013 — 002.001


Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.

►B

REGULAMENTUL (CE) NR. 1896/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 12 decembrie 2006

de instituire a unei proceduri europene de somație de plată

(JO L 399 30.12.2006, p. 1)

Astfel cum a fost modificat prin:

 

 

Jurnalul Oficial

  NR.

Pagina

Data

►M1

REGULAMENTUL (UE) NR. 936/2012 AL COMISIEI din 4 octombrie 2012

  L 283

1

16.10.2012

►M2

REGULAMENTUL (UE) NR. 517/2013 AL CONSILIULUI din 13 mai 2013

  L 158

1

10.6.2013




▼B

REGULAMENTUL (CE) NR. 1896/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 12 decembrie 2006

de instituire a unei proceduri europene de somație de plată



PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 61 litera (c),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European ( 1 ),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat ( 2 ),

întrucât:

(1)

Comunitatea și-a propus ca obiectiv menținerea și dezvoltarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în cadrul căruia se asigură libera circulație a persoanelor. Pentru instituirea progresivă a unui astfel de spațiu, Comunitatea trebuie să adopte, printre altele, măsuri în domeniul cooperării judiciare în materie civilă care au o incidență transfrontalieră și care sunt necesare bunei funcționări a pieței interne.

(2)

În conformitate cu articolul 65 litera (c) din tratat, aceste măsuri trebuie să includă eliminarea obstacolelor din calea bunei desfășurări a procedurilor civile, favorizând, în cazul în care este necesar, compatibilitatea normelor de procedură civilă aplicabile în statele membre.

(3)

Consiliul European reunit la Tampere la 15 și 16 octombrie 1999 a invitat Consiliul și Comisia să elaboreze noi acte normative privind aspecte care contribuie la facilitarea cooperării judiciare și la sporirea accesului la justiție și a menționat explicit, în acest context, somațiile de plată.

(4)

La 30 noiembrie 2000, Consiliul a adoptat un program comun de măsuri al Consiliului și Comisiei pentru punerea în aplicare a principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială ( 3 ). Programul prevede posibilitatea stabilirii unei proceduri specifice, uniforme sau armonizate în cadrul Comunității pentru obținerea unei hotărâri judecătorești în anumite domenii, în special în domeniul creanțelor necontestate. Acest demers a fost continuat prin Programul de la Haga, adoptat de către Consiliul European la 5 noiembrie 2004, care a invitat la continuarea în mod activ a eforturilor referitoare la procedura europeană de somație de plată.

(5)

La 20 decembrie 2002, Comisia a adoptat o Carte Verde cu privire la o procedură europeană de somație de plată și privind măsuri de simplificare și accelerare a litigiilor cu privire la cererile cu valoare redusă. Publicarea acestei Cărți Verzi a lansat consultări referitoare la obiectivele și caracteristicile posibile ale unei proceduri europene uniforme sau armonizate de recuperare a creanțelor necontestate.

(6)

Recuperarea rapidă și eficientă a creanțelor cu privire la care nu există nici un litigiu în desfășurare are o importanță primordială pentru operatorii economici din Uniunea Europeană, deoarece întârzierile la plată constituie una din principalele cauze de insolvență, care amenință continuitatea activității întreprinderilor, în special a întreprinderilor mici și mijlocii, și provoacă pierderea a numeroase locuri de muncă.

(7)

Toate statele membre încearcă să abordeze problema procedurilor colective de recuperare de creanțe necontestate, în majoritatea statelor prin intermediul unei proceduri simplificate de somație de plată, dar atât conținutul legislației naționale cât și eficacitatea procedurilor interne variază considerabil. De asemenea, procedurile existente în prezent sunt adesea fie inadmisibile, fie nepractice în litigiile transfrontaliere.

(8)

Barierele în calea accesului la o justiție eficientă care rezultă din această situație în litigiile transfrontaliere, precum și denaturarea concurenței în cadrul pieței interne din cauza dezechilibrelor în funcționarea instrumentelor procedurale puse la dispoziția creditorilor în diferite state membre, fac necesară o legislație comunitară care să garanteze condiții identice creditorilor și debitorilor pe tot cuprinsul Uniunii Europene.

(9)

Scopul prezentului regulament este de a simplifica, de a accelera și de a reduce costurile de procedură în cauzele transfrontaliere referitoare la creanțele pecuniare necontestate, prin instituirea unei proceduri europene de somație de plată, și de a asigura libera circulație a somațiilor europene de plată în cadrul tuturor statelor membre prin stabilirea unor standarde minime prin respectarea cărora nu mai este necesară nicio procedură intermediară în statul membru de executare înaintea recunoașterii și executării.

(10)

Procedura instituită de prezentul regulament ar trebui să constituie un instrument complementar și facultativ pentru reclamant, care este în continuare liber să recurgă la o procedură prevăzută de legislația națională. În consecință, prezentul regulament nu înlocuiește și nici nu armonizează mecanismele de recuperare a creanțelor necontestate existente în temeiul legislației naționale.

(11)

Procedura ar trebui să se bazeze cât mai mult posibilul pe utilizarea unor formulare tip pentru orice comunicare între instanță și părți pentru a facilita desfășurarea procedurii și a permite utilizarea procesării automate a datelor.

(12)

Atunci când hotărăsc ce instanțe sunt competente să emită o somație europeană de plată, statele membre ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător necesitatea garantării accesului la justiție.

(13)

Reclamantul ar trebui să fie obligat să furnizeze, în cererea de somație europeană de plată, informații suficiente pentru identificarea și justificarea clară a creanței astfel încât să permită pârâtului să decidă în cunoștință de cauză fie să se opună acesteia, fie să nu o conteste.

(14)

În acest context, reclamantul ar trebui să fie obligat să includă o descriere a elementelor de probă în sprijinul creanței. În acest scop, formularul de cerere ar trebui să cuprindă o listă cât mai exhaustivă posibil a elementelor de probă prezentate în mod obișnuit în sprijinul creanțelor pecuniare.

(15)

Introducerea unei cereri de somație europeană de plată ar trebui să atragă după sine plata oricăror cheltuielilor de judecată aplicabile.

(16)

Instanța ar trebui să examineze cererea, inclusiv problema competenței și descrierea elementelor de probă, pe baza informațiilor furnizate în formularul de cerere. Acest lucru ar permite instanței să examineze prima facie temeinicia cererii și, printre altele, să respingă cererile vădit nefondate sau inadmisibile. Această examinare nu ar trebui să fie neapărat efectuată de către un judecător.

(17)

Respingerea cererii nu poate fi atacată în recurs. Cu toate acestea, nu este exclusă o eventuală reexaminare a hotărârii care respinge cererea la același nivel de jurisdicție în conformitate cu legislația națională.

(18)

Somația europeană de plată ar trebui să informeze pârâtul că poate plăti reclamantului suma stabilită sau poate face opoziție în termen de treizeci de zile în cazul în care intenționează să conteste creanța. Pârâtul ar trebui să primească de la reclamant informații complete privind creanța și, de asemenea, ar trebui să fie prevenit în legătură cu valoarea juridică a somației europene de plată și, în special, în legătură cu consecințele pe care le-ar avea necontestarea creanței.

(19)

Având în vedere diferențele între normele de procedură civilă din statele membre și în special cele care reglementează comunicarea și notificarea actelor, este necesar să se dea o definiție precisă și detaliată a standardelor minime care ar trebui să se aplice în cadrul procedurii europene a somației de plată. În special, în ceea ce privește respectarea acestor standarde, nu ar trebui să fie considerată suficientă o modalitate de comunicare sau de notificare a somației europene de plată bazată pe o ficțiune juridică.

(20)

Toate modalitățile de comunicare și notificare prevăzute la articolele 13 și 14 se caracterizează fie printr-o certitudine absolută (articolul 13), fie printr-un grad ridicat de probabilitate (articolul 14), că actul comunicat sau notificat a parvenit celui căruia îi este destinat.

(21)

Notificarea sau comunicarea personală adresată altor persoane decât pârâtul, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) literele (a) și (b) ar trebui să fie considerată conformă cerințelor acestor dispoziții numai în cazul în care persoanele respective au primit/acceptat efectiv somația europeană de plată.

(22)

Articolul 15 ar trebui să se aplice situațiilor în care pârâtul nu se poate reprezenta singur în instanță, de exemplu în cazul unei persoane juridice, și în care este desemnată prin lege o persoană abilitată să îl reprezinte, precum și situațiilor în care pârâtul a autorizat o altă persoană, în special un avocat, să îl reprezinte în procedura judiciară respectivă.

(23)

Pentru a face opoziție, pârâtul poate utiliza formularul tip stabilit de către prezentul regulament. Cu toate acestea, instanțele ar trebui să ia în considerare orice altă formă scrisă de opoziție în cazul în care aceasta este exprimată cu claritate.

(24)

O opoziție prezentată în termenul prevăzut ar trebui să pună capăt procedurii europene a somației de plată și să ducă la trecerea automată a litigiului la procedura civilă de drept comun, cu excepția cazului în care reclamantul a cerut în mod expres oprirea procedurii în această eventualitate. În sensul prezentului regulament, conceptul de „procedură civilă de drept comun” nu ar trebui să fie neapărat interpretat în conformitate cu legislația națională.

(25)

După expirarea termenului prevăzut pentru a face opoziție, pârâtul ar trebui să aibă dreptul, în anumite cazuri excepționale, să ceară o reexaminare a somației europene de plată. Dreptul de a solicita o reexaminare în circumstanțe excepționale nu ar trebui să însemne că pârâtul dispune de o a doua posibilitate de a se opune creanței. În cursul procedurii de reexaminare, evaluarea temeiniciei creanței ar trebui să se limiteze la examinarea motivelor care decurg din circumstanțele excepționale invocate de pârât. Celelalte circumstanțe excepționale ar putea în special include cazul în care somația europeană de plată se întemeia pe informații false furnizate în formularul de cerere.

(26)

Cheltuielile de judecată prevăzute la articolul 25 nu ar trebui să includă, de exemplu, onorariul avocatului sau cheltuielile de comunicare sau notificare a documentelor în cazul în care aceasta este efectuată de o altă entitate decât o instanță.

(27)

O somație europeană de plată emisă într-un stat membru și care a devenit executorie ar trebui să fie considerată, în scopul executării, ca și cum ar fi fost emisă în statul membru în care este solicitată executarea. Încrederea reciprocă în administrarea justiției în statele membre face ca o instanță dintr-un stat membru să poate considera că sunt îndeplinite toate condițiile de emitere a unei somații europene de plată pentru a permite executarea somației în toate celelalte state membre fără un control judecătoresc privind aplicarea corectă a normelor minime de procedură în statul membru în care somația trebuie să fie executată. Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentului regulament, în special standardelor minime stabilite la articolul 22 alineatele (1) și (2) și la articolul 23, procedurile de executare a somației europene de plată ar trebui să fie în continuare reglementate de legislația națională.

(28)

Pentru calcularea termenelor ar trebui să se aplice Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor ( 4 ). Este necesar ca pârâtul să fie informat cu privire la aceasta și cu privire la faptul că se vor lua în considerare zilele nelucrătoare din statul membru în care se află instanța care emite somația europeană de plată.

(29)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume instituirea unui mecanism rapid și uniform de recuperare a creanțelor pecuniare necontestate în toată Uniunea Europeană, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere dimensiunile și efectele regulamentului, poate fi realizat mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(30)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament trebuie să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei ( 5 ).

(31)

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Regatul Unit și Irlanda și-au notificat dorința de a participa la adoptarea și aplicarea prezentului regulament.

(32)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu i se aplică,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:



Articolul 1

Obiectul

(1)  Prezentul regulament are drept obiect:

(a) simplificarea, accelerarea și reducerea costurilor litigiilor transfrontaliere referitoare la creanțele pecuniare necontestate prin instituirea unei proceduri europene de somație de plată;

și

(b) asigurarea liberei circulații a somațiilor europene de plată în toate statele membre prin stabilirea unor standarde minime prin respectarea cărora nu este necesară nicio procedură intermediară în statul membru de executare înaintea recunoașterii și executării.

(2)  Prezentul regulament nu împiedică reclamantul să-și valorifice o creanță în sensul articolului 4 recurgând la o altă procedură prevăzută de legislația unui stat membru sau de legislația comunitară.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)  Prezentul regulament se aplică în materie civilă și comercială în litigiile transfrontaliere, indiferent de natura instanței. Acesta nu reglementează materia fiscală, materia vamală sau materia administrativă, nici răspunderea statului pentru acțiuni sau omisiuni comise în exercitarea puterii publice (acta jure imperii).

(2)  Sunt excluse de la aplicarea prezentului regulament:

(a) regimurile matrimoniale, testamentele și succesiunile;

(b) falimentele, concordatele și alte proceduri similare;

(c) asigurările sociale;

(d) creanțele care decurg din obligații necontractuale, cu excepția situațiilor în care

(i) acestea au făcut obiectul unui acord între părți sau există o recunoaștere a datoriei;

sau

(ii) acestea se referă la datorii lichide care decurg din proprietatea comună asupra unui bun;

(3)  În sensul prezentului regulament, prin „stat membru” se înțelege toate statele membre cu excepția Danemarcei.

Articolul 3

Litigii transfrontaliere

(1)  În sensul prezentului regulament, un litigiu transfrontalier este un litigiu în care cel puțin una din părți are domiciliul sau reședința obișnuită într-un stat membru, altul decât statul membru al instanței sesizate.

(2)  Domiciliul se determină în conformitate cu articolele 59 și 60 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2002 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială ( 6 ).

(3)  Momentul la care se apreciază caracterul transfrontalier al unui litigiu este cel la care se introduce cererea de somație europeană de plată în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 4

Procedura europeană de somație de plată

Se instituie o procedură europeană de somație de plată pentru recuperarea creanțelor pecuniare lichide și exigibile la data la care se introduce cererea de somație europeană de plată.

Articolul 5

Definiții

În sensul prezentului regulament:

1. prin „stat membru de origine” se înțelege statul membru în care se emite o somație europeană de plată;

2. prin „stat membru de executare” se înțelege statul membru în care se solicită executarea unei somații europene de plată;

3. prin „instanță” se înțelege orice autoritate a unui stat membru care este competentă în ceea ce privește somațiile europene de plată sau în orice altă materie conexă;

4. prin „instanță de origine” se înțelege instanța care emite o somație europeană de plată.

Articolul 6

Competența

(1)  În sensul aplicării prezentului regulament, competența se determină în conformitate cu normele de drept comunitar aplicabile în materie, în special regulamentul (CE) nr. 44/2001.

(2)  Cu toate acestea, în cazul în care creanța se referă la un contract încheiat de către o persoană, consumatorul, pentru o folosință care ar putea fi considerată ca neavând legătură cu activitatea profesională a acestuia și în cazul în care acest consumator este pârâtul, competența aparține numai instanțelor din statul membru în care pârâtul își are domiciliul, în sensul articolului 59 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

Articolul 7

Cererea de somație europeană de plată

(1)  Cererea de somație europeană de plată se introduce utilizându-se formularul tip A din anexa I.

(2)  Cererea conține următoarele elemente:

(a) numele și adresa părților și, după caz, ale reprezentanților acestora, precum și ale instanței sesizate;

(b) valoarea creanței, în special principalul și, după caz, dobânzile, penalitățile contractuale și costurile;

(c) în cazul în care se cer dobânzi la creanță, rata dobânzii și perioada pentru care se cer aceste dobânzi, cu excepția cazului în care la principal se adaugă automat dobânzi legale în temeiul legislației statului membru de origine;

(d) cauza acțiunii, inclusiv descrierea circumstanțelor invocate ca temei al creanței și, după caz, a dobânzilor cerute;

(e) o descriere a elementelor de probă în sprijinul creanței;

(f) temeiul competenței;

și

(g) caracterul transfrontalier al litigiului în sensul articolului 3.

(3)  În cerere, reclamantul declară că după cunoștința sa informațiile furnizate sunt exacte și recunoaște că orice declarație falsă intenționată riscă să atragă sancțiunile prevăzute de legislația statului membru de origine.

(4)  Reclamantul poate informa instanța, într-un apendice anexat cererii, că se opune trecerii la procedura civilă de drept comun în conformitate cu articolul 17 în cazul în care pârâtul face opoziție. Reclamantul păstrează posibilitatea de a informa instanța ulterior în acest sens, dar în orice caz înainte de emiterea somației de plată.

(5)  Cererea se introduce pe suport de hârtie sau prin orice alt mijloc de comunicare acceptat de statul membru de origine și care poate fi utilizat de instanța de origine, inclusiv pe cale electronică.

(6)  Cererea se semnează de către reclamant sau, după caz, de către reprezentantul acestuia. Atunci când cererea se introduce pe cale electronică în conformitate cu alineatul (5), aceasta se semnează în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice ( 7 ). Această semnătură este recunoscută în statul membru de origine fără a putea fi supusă unor condiții suplimentare.

Cu toate acestea, această semnătură electronică nu este necesară în cazul și în măsura în care instanțele din statul membru de origine sunt dotate cu un alt sistem electronic de comunicații accesibil unui grup dat de utilizatori certificați înscriși în prealabil și care permite o identificare sigură a acestor utilizatori. Statele membre informează Comisia cu privire la existența unor astfel de sisteme.

Articolul 8

Examinarea cererii

Instanța sesizată cu o cerere de somație europeană de plată examinează, în cel mai scurt termen și bazându-se pe formularul de cerere, dacă sunt îndeplinite condițiile menționate la articolele 2, 3, 4, 6 și 7 și dacă cererea apare a fi întemeiată. Această examinare poate fi efectuată cu ajutorul unei proceduri automatizate.

Articolul 9

Completări și rectificări

(1)  În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile menționate la articolul 7, instanța dă reclamantului posibilitatea să completeze sau să rectifice cererea, cu excepția cazului în care aceasta este în mod vădit nefondată sau inadmisibilă. În acest scop, instanța utilizează formularul tip B din anexa II.

(2)  Atunci când instanța cere reclamantului să completeze sau să rectifice cererea, aceasta stabilește un termen pe care îl consideră corespunzător având în vedere circumstanțele. Instanța poate proroga acest termen în cazul în care consideră util acest lucru.

Articolul 10

Modificarea cererii

(1)  În cazul în care condițiile prevăzute la articolul 8 sunt îndeplinite numai pentru o parte a cererii, instanța informează reclamantul cu privire la aceasta utilizând formularul tip C din anexa III. Reclamantul este invitat să accepte sau să refuze o propunere de somație europeană de plată pentru suma stabilită de instanță și este informat cu privire la consecințele deciziei sale. Reclamantul răspunde trimițând înapoi formularul tip C pe care i l-a adresat instanța în termenul stabilit de aceasta în conformitate cu articolul 9 alineatul (2).

(2)  În cazul în care reclamantul acceptă propunerea instanței, instanța emite o somație europeană de plată, în conformitate cu articolul 12, pentru partea din cerere care a fost acceptată de reclamant. Urmările care decurg din aceasta pentru restul cererii inițiale sunt reglementate de legislația națională.

(3)  În cazul în care reclamantul nu trimite răspunsul în termenul stabilit de instanță sau refuză propunerea acesteia, instanța respinge în întregime cererea de somație europeană de plată.

Articolul 11

Respingerea cererii

(1)  Instanța respinge cererea în cazul în care:

(a) nu sunt îndeplinite condițiile menționate la articolele 2, 3, 4, 6 și 7;

sau

(b) cererea este vădit nefondată;

sau

(c) reclamantul omite să trimită răspunsul în termenul stabilit de instanță în conformitate cu articolul 9 alineatul (2);

sau

(d) reclamantul omite să trimită răspunsul în termenul stabilit de instanță sau refuză propunerea instanței, în conformitate cu articolul 10.

Reclamantul este informat cu privire la motivele respingerii prin formularul tip D din anexa IV.

(2)  Respingerea cererii nu poate fi atacată cu recurs.

(3)  Respingerea cererii nu îl împiedică pe reclamant să-și valorifice creanța printr-o nouă cerere de somație europeană de plată sau prin orice altă procedură prevăzută de legislația unui stat membru.

Articolul 12

Emiterea unei somații europene de plată

(1)  În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 8, instanța emite somația europeană de plată în cel mai scurt termen și în principiu în termen de treizeci de zile de la introducerea cererii, utilizând formularul tip E din anexa V.

În calculul termenului de treizeci de zile nu este cuprins și termenul necesar reclamantului pentru a completa, rectifica sau modifica cererea.

(2)  Somația europeană de plată se emite împreună cu o copie a formularului de cerere. Aceasta nu cuprinde informațiile furnizate de reclamant în apendicele 1 și 2 ale formularului tip A.

(3)  În somația europeană de plată, pârâtul estre informat cu privire la posibilitatea:

(a) de a plăti reclamantului suma care este menționată în somația de plată;

sau

(b) de a se opune somației de plată făcând opoziție la instanța de origine, opoziție care trebuie trimisă în termen de treizeci de zile de la data la care i s-a comunicat sau notificat somația.

(4)  În conformitate cu somația europeană de plată, pârâtul este informat că:

(a) somația a fost emisă numai pe baza informațiilor furnizate de reclamant și nu a fost verificată de către instanță;

(b) somația va deveni executorie cu excepția cazului în care s-a făcut opoziție la instanță, în conformitate cu articolul 16;

(c) atunci când s-a făcut opoziție procedura continuă în fața instanțelor competente din statul membru de origine în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun, cu excepția cazului în care reclamantul a cerut în mod expres ca procedura să ia sfârșit în acest caz.

(5)  Instanța se asigură că somația de plată este comunicată sau notificată pârâtului în conformitate cu legislația națională, potrivit modalităților conforme standardelor minimale stabilite la articolele 13, 14 și 15.

Articolul 13

Comunicarea sau notificarea însoțită de confirmarea de primire de către pârât

Somația europeană de plată poate fi comunicată sau notificată pârâtului în conformitate cu legislația națională a statului în care trebuie efectuată comunicarea sau notificarea, într-unul din următoarele moduri:

(a) comunicare sau notificare personală, pârâtul semnând o confirmare de primire care conține data primirii;

(b) comunicare sau notificare personală printr-un document semnat de persoana competentă care a efectuat comunicarea sau notificarea, cu mențiunea că pârâtul a primit actul sau că a refuzat să îl primească fără niciun motiv legitim, precum și cu data la care a fost comunicat sau notificat actul;

(c) comunicare sau notificare prin poștă, pârâtul semnând și trimițând înapoi o confirmare de primire care conține data primirii;

(d) comunicare sau notificare prin mijloace electronice, cum ar fi faxul sau poșta electronică, pârâtul semnând și trimițând înapoi o confirmare de primire care conține data primirii.

Articolul 14

Comunicarea sau notificarea neînsoțită de confirmarea de primire de către pârât

(1)  Somația europeană de plată poate fi, de asemenea, comunicată sau notificată pârâtului în conformitate cu legislația națională a statului în care trebuie efectuată comunicarea sau notificarea, într-unul din următoarele moduri:

(a) comunicare sau notificare personală, la adresa personală a pârâtului, unor persoane care locuiesc la aceeași adresă ca acesta sau care sunt angajate la această adresă;

(b) în cazul în care pârâtul este un lucrător care desfășoară o activitate independentă sau o persoană juridică, comunicare sau notificare personală, în localurile comerciale ale pârâtului, unor persoane angajate ale pârâtului;

(c) depunerea somației în cutia poștală a pârâtului;

(d) depunerea somației la un oficiu poștal sau la autoritatea publică competentă și comunicare scrisă cu privire la această depunere în cutia poștală a pârâtului, cu condiția ca această comunicare scrisă să menționeze clar natura juridică a actului sau faptul că este echivalentă cu o notificare sau comunicare și că de la această dată încep să curgă termenele;

(e) prin poștă fără dovada prevăzută la alineatul (3), atunci când pârâtul este domiciliat în statul membru de origine;

(f) prin mijloace electronice cu confirmare de primire automată, cu condiția ca pârâtul să fi acceptat expres în prealabil acest mod de comunicare sau notificare.

(2)  În sensul prezentului regulament, comunicarea sau notificarea în temeiul alineatului (1) nu este admisă în cazul în care adresa pârâtului nu este cunoscută cu certitudine.

(3)  Comunicarea sau notificarea în conformitate cu alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (d) este atestată de:

(a) un act semnat de persoana competentă care a efectuat comunicarea sau notificarea cu menționarea următoarelor elemente:

(i) modalitatea de comunicare sau de notificare utilizată,

și

(ii) data comunicării sau a notificării,

și

(iii) atunci când somația de plată a fost comunicată sau notificată unei alte persoane decât pârâtul, numele acestei persoane și legătura acesteia cu pârâtul,

sau

(b) o confirmare de primire de la persoana care a primit comunicarea sau notificarea, în temeiul alineatului (1) literele (a) și (b).

Articolul 15

Comunicarea sau notificarea unui reprezentant

Comunicarea sau notificarea în temeiul articolelor 13 sau 14 se poate face, de asemenea, unui reprezentant al pârâtului.

Articolul 16

Opoziția la somația europeană de plată

(1)  Pârâtul poate face opoziție la somația europeană de plată la instanța de origine utilizând formularul tip F din anexa VI care îi este transmis odată cu somația europeană de plată.

(2)  Opoziția se trimite în termen de treizeci de zile de la data comunicării sau notificării somației către pârât.

(3)  Pârâtul indică în opoziție că el contestă creanța fără a fi obligat să precizeze motivele acestei contestații.

(4)  Opoziția se introduce pe suport de hârtie sau prin orice alt mijloc de comunicare acceptat de statul membru de origine și care poate fi utilizat de instanța de origine, inclusiv pe cale electronică.

(5)  Opoziția se semnează de către pârât sau, după caz, de către reprezentantul acestuia. Atunci când opoziția se introduce pe cale electronică în conformitate cu alineatul (4), aceasta se semnează în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Directiva 1999/93/CE. Această semnătură se recunoaște în statul membru de origine fără a putea fi supusă unor condiții suplimentare.

Cu toate acestea, această semnătură electronică nu este necesară în cazul și în măsura în care instanțele din statul membru de origine sunt dotate cu un alt sistem electronic de comunicații accesibil unui grup dat de utilizatori certificați înscriși în prealabil și care permite o identificare sigură a acestor utilizatori. Statele membre informează Comisia cu privire la existența unor astfel de sisteme.

Articolul 17

Efectele opoziției

(1)  În cazul în care s-a făcut opoziție în termenul prevăzut la articolul 16 alineatul (2), procedura continuă în fața instanțelor competente din statul membru de origine în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun, cu excepția cazului în care reclamantul a cerut expres ca procedura să ia sfârșit în acest caz.

Atunci când reclamantul și-a valorificat creanța recurgând la procedura europeană a somației de plată, nicio dispoziție a legislației naționale nu aduce atingere poziției sale în cursul procedurii civile de drept comun ulterioare.

(2)  Trecerea la procedura civilă de drept comun în sensul alineatului (1) este reglementată de legislația statului membru de origine.

(3)  Reclamantul este informat cu privire la orice opoziție făcută de pârât și cu privire la orice trecere la procedura civilă de drept comun.

Articolul 18

Forța executorie

(1)  În cazul în care, în termenul prevăzut la articolul 16 alineatul (2), luând în considerare un termen suplimentar necesar sosirii opoziției, nu a fost făcută nicio opoziție la instanța de origine, instanța de origine declară de îndată că somația europeană de plată este executorie, utilizând formularul tip G din anexa VII. Instanța verifică data la care a fost comunicată sau notificată somația de plată.

(2)  Fără a aduce atingere alineatului (1), condițiile formale necesare dobândirii forței executorii sunt reglementate de legislația statului membru de origine.

(3)  Instanța trimite somația europeană de plată executorie pârâtului.

Articolul 19

Eliminarea procedurii de exequatur

O somație europeană de plată devenită executorie în statul membru de origine se recunoaște și se execută în celelalte state membre fără a fi necesară o declarație de constatare a forței executorii și fără ca recunoașterea acesteia să poată fi contestată.

Articolul 20

Reexaminarea în cazuri excepționale

(1)  După expirarea termenului prevăzut la articolul 16 alineatul (2), pârâtul are dreptul să ceară reexaminarea somației europene de plată în fața instanței competente din statul membru de origine în cazul în cazul în care:

(a)

 

(i) somația de plată a fost comunicată sau notificată în conformitate cu una din modalitățile prevăzute la articolul 14;

și

(ii) comunicarea sau notificarea nu a intervenit în timp util pentru a-i permite să-și pregătească apărarea, fără ca acest lucru să-i poată fi imputabil,

sau

(b) pârâtul a fost împiedicat să-și conteste creanța de cauze de forță majoră sau datorită unor circumstanțe extraordinare, fără ca acest lucru să-i poată fi imputabil,

cu condiția ca, în ambele cazuri, să acționeze cu promptitudine.

(2)  După expirarea termenului prevăzut la articolul 16 alineatul (2), pârâtul are, de asemenea, dreptul să ceară reexaminarea somației europene de plată în fața instanței competente din statul membru de origine atunci când somația de plată a fost emisă în mod vădit eronat, ținând seama de cerințele stabilite de prezentul regulament sau având în vedere alte circumstanțe excepționale.

(3)  În cazul în care instanța respinge cererea pârâtului pe motiv că nu este îndeplinită niciuna din condițiile de reexaminare menționate la alineatele (1) și (2), somația europeană de plată rămâne valabilă.

În cazul în care instanța hotărăște că reexaminarea se justifică pe motiv că este îndeplinită una din condițiile de reexaminare menționate la alineatele (1) și (2), somația europeană de plată este nulă și neavenită.

Articolul 21

Executarea

(1)  Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentului regulament, procedurile de executare sunt reglementate de legislația statului membru de executare.

Somația europeană de plată devenită executorie se execută în aceleași condiții ca o hotărâre executorie luată în statul membru de executare.

(2)  În scopul executării în alt stat membru, reclamantul furnizează autorităților de executare competente din acest stat membru:

(a) o copie a somației europene de plată, astfel cum este declarată executorie de către instanța de origine și care îndeplinește condițiile necesare pentru stabilirea autenticității acesteia;

și

(b) după caz, traducerea somației europene de plată în limba oficială a statului membru de executare sau, în cazul în care acest stat membru are mai multe limbi oficiale, în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale procedurii judiciare din locul unde se solicită executarea, în conformitate cu legislația acestui stat membru, sau într-o altă limbă pe care statul membru de executare a declarat că o va putea accepta. Fiecare stat membru poate indica limba sau limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene, altele decât limba sa, pe care le poate accepta pentru o somație europeană de plată. Traducerea este certificată de către o persoană autorizată în acest scop într-unul din statele membre.

(3)  Nicio cauțiune și nici un depozit, indiferent de denumire, nu pot fi impuse reclamantului care, într-un stat membru, solicită executarea unei somații de europene de plată emise într-un alt stat membru datorită faptului că este un resortisant străin sau că nu are domiciliul sau reședința în statul membru de executare.

Articolul 22

Refuzul executării

(1)  La cererea pârâtului, instanța competentă din statul membru de executare refuză executarea în cazul în care somația europeană de plată este incompatibilă cu o hotărâre pronunțată sau o somație emisă anterior în orice stat membru sau într-o țară terță, cu condiția ca:

(a) hotărârea pronunțată sau somația emisă anterior să privească aceleași părți într-un litigiu având același obiect;

și

(b) hotărârea pronunțată sau somația emisă anterior să îndeplinească condițiile necesare recunoașterii acesteia în statul membru de executare;

și

(c) incompatibilitatea să nu fi putut fi invocată în cursul procedurii judiciare în statul membru de origine.

(2)  Executarea este, de asemenea, refuzată, la cerere, în cazul și în măsura în care pârâtul a plătit reclamantului suma stabilită în somația europeană de plată.

(3)  O somație europeană de plată nu poate face în niciun caz obiectul unei reexaminări pe fond în statul membru de executare.

Articolul 23

Suspendarea sau limitarea executării

Atunci când pârâtul a cerut reexaminarea în conformitate cu articolul 20, instanța competentă în statul membru de executare poate, la cererea pârâtului:

(a) să limiteze procedura de executare la măsuri asiguratorii;

sau

(b) să subordoneze executarea constituirii unei garanții pe care o determină;

sau

(c) în circumstanțe excepționale, să suspende procedura de executare.

Articolul 24

Reprezentarea în justiție

Reprezentarea de către un avocat sau un licențiat în științe juridice nu este obligatorie:

(a) pentru reclamant în ceea ce privește cererea de somație europeană de plată;

(b) pentru pârât în ceea ce privește opoziția la o somație europeană de plată.

Articolul 25

Cheltuielile de judecată

(1)  Suma cheltuielilor de judecată aferente unei proceduri europene a somației de plată și procedurii civile de drept comun care urmează în cazul unei opoziții la somația europeană de plată într-un stat membru nu este mai mare decât cheltuielile de judecată generate de o procedură civilă de drept comun neprecedată de o procedură europeană a somației de plată în statul membru respectiv.

(2)  În sensul prezentului regulament, cheltuielile de judecată cuprind cheltuielile și taxele care urmează să fie achitate instanței, a căror valoare este stabilită în conformitate cu legislația națională.

Articolul 26

Relația cu dreptul procesual național

Orie aspect de procedură care nu este reglementat în mod expres prin prezentul regulament este reglementat de legislația națională.

Articolul 27

Relația cu Regulamentul (CE) nr. 1348/2000

Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind notificarea și comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă și comercială ( 8 ).

Articolul 28

Informații referitoare la cheltuielile de comunicare sau de notificare și la executare

Statele membre colaborează pentru a asigura informarea publicului și a mediilor profesionale în ceea ce privește:

(a) cheltuielile de comunicare sau notificare a documentelor;

și

(b) autoritățile de executare competente în sensul aplicării articolelor 21, 22 și 23,

în special prin Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă și comercială stabilită în conformitate cu Decizia 2001/470/CE a Consiliului din 28 mai 2001 ( 9 ).

Articolul 29

Informații referitoare la competență, la procedurile de reexaminare, la mijloacele de comunicare și la regimul lingvistic

(1)  Cel târziu la 12 iunie 2008, statele membre informează Comisia cu privire la:

(a) instanțele competente pentru emiterea unei somații europene de plată;

(b) procedura de reexaminare și instanțele competente în sensul aplicării articolului 20;

(c) mijloacele de comunicare acceptate în sensul procedurii europene a somației de plată și care pot fi utilizate de către instanțe;

(d) limbile acceptate în temeiul articolului 21 alineatul (2) litera (b).

Statele membre informează Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a acestor informații.

(2)  Comisia pune la dispoziția publicului informațiile notificate în conformitate cu alineatul (1) prin publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și prin orice alt mijloc corespunzător.

Articolul 30

Modificări aduse anexelor

Formularele tip din anexe se actuealizează sau fac obiectul unei adaptări tehnice, cu respectarea dispozițiilor prezentului regulament, în conformitate cu procedura menționată la articolul 31 alineatul (2).

Articolul 31

Comitetul

(1)  Comisia este asistată de comitetul instituit prin articolul 75 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

(2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8.

(3)  Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 32

Reexaminarea

Cel târziu la 12 decembrie 2013, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport detaliat de reexaminare a aplicării procedurii europene a somației de plată. Acest raport cuprinde o evaluare a aplicării procedurii și un studiu de impact lărgit pentru fiecare stat membru.

În acest scop și pentru a se asigura că sunt luate în considerare în mod corespunzător cele mai bune practici în cadrul Uniunii Europene și că acestea sunt conforme cu principiile ameliorării legislației, statele membre informează Comisia cu privire la aplicarea procedurii europene a somației de plată la nivel transfrontalier. Aceste informații se referă la cheltuielile de judecată, la rapiditatea procedurii, la eficacitate, la facilitate în utilizare și la procedurile interne de somație de plată în statele membre.

Raportul Comisiei este însoțit, după caz, de propuneri de adaptare.

Articolul 33

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 12 decembrie 2008, cu excepția articolelor 28, 29, 30 și 31, care se aplică de la 12 iunie 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

▼M1




ANEXA I

image

image

►(1) M2  

image

►(1) M2  

image

image

image

image

image

image




ANEXA II

image

image

►(1) M2  




ANEXA III

image

image




ANEXA IV

image

image




ANEXA V

image

image

►(1) M2  

image




ANEXA VI

image

image




ANEXA VII

image

image



( 1 ) JO C 221, 8.9.2005, p. 77.

( 2 ) Avizul Parlamentului European din 13 decembrie 2005 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziția comună a Consiliului din 30 iunie 2006 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Poziția Parlamentului European din 25 octombrie 2006. Decizia Consiliului din 11 decembrie 2006.

( 3 ) JO C 12, 15.1.2001, p. 1.

( 4 ) JO L 124, 8.6.1971, p. 1.

( 5 ) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

( 6 ) JO L 12, 16.1.2001, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2245/2004 al Comisiei (JO L 381, 18.12.2004, p. 10).

( 7 ) JO L 13, 19.1.2000, p. 12.

( 8 ) JO L 160, 30.6.2000, p. 37.

( 9 ) JO L 174, 27.6.2001, p. 25.

Top