(a) „carburanți” înseamnă orice derivat petrolier, aditivat sau neaditivat, având o presiune a vaporilor (metoda Reid) de cel puțin 27,6 kilopascali, care este destinat utilizării drept carburant pentru autovehicule, cu excepția gazelor petroliere lichefiate (GPL);

(b) „vapori” înseamnă orice compus gazos care se evaporă din carburanți;

(c) „instalație de depozitare” înseamnă orice rezervor staționar de la un terminal utilizat pentru depozitarea carburanților;

(d) „terminal” înseamnă orice instalație care este utilizată pentru depozitarea și încărcarea carburanților în autocisterne, vagoane-cisternă sau nave, inclusiv instalațiile de depozitare din locul de amplasare a echipamentului;

(e) „container mobil” înseamnă orice rezervor, transportat pe cale ferată, terestră sau navigabilă, utilizat pentru transportul carburanților de la un terminal la altul sau de la un terminal la o stație de carburanților;

(f) „stație de carburanți” înseamnă orice instalație în care carburanții sunt transferați în rezervoarele de carburanți ale autovehiculelor din rezervoare de depozitare staționare;

(g) instalații de depozitare a carburanților, instalații de încărcare a carburanților, stații de carburanți și containere mobile „existente” înseamnă acele instalații, stații de carburanți și containere mobile care erau în funcțiune înainte de data menționată la articolul 10 sau pentru care s-a acordat, înainte de data menționată la articolul 10, o autorizație individuală de construcție sau de funcționare, dacă legislația națională impune acest lucru;

(h) „nou” în legătură cu instalațiile de depozitare a carburanților, instalațiile de încărcare, stațiile de carburanți și containerele mobile înseamnă acele instalații, stații de carburanți și containere mobile care nu sunt menționate la litera (g);

(i) „cantitatea totală tranzitată” înseamnă cea mai mare cantitate anuală totală de carburanți încărcată de la o instalație de încărcare a unui terminal sau a unei stații de carburanți în containere mobile pe parcursul celor trei ani precedenți;

(j) „unitate de recuperare a vaporilor” înseamnă echipamentele de recuperare a carburanților din vapori, inclusiv eventualele sisteme de rezervoare-tampon de la un terminal;

(k) „navă” înseamnă un vas de pe căile navigabile interioare, astfel cum este definit în capitolul 1 al Directivei 82/714/CEE a Consiliului din 4 octombrie 1982 de stabilire a cerințelor tehnice pentru vasele de pe căile navigabile interioare ( 7 );

(l) „valoare de referință țintă” înseamnă valoarea orientativă dată pentru evaluarea generală a conformității măsurilor tehnice din anexe, care, fără a fi o valoare limită, servește la determinarea nivelului de funcționare a instalațiilor, terminalelor și stațiilor de carburanți individuale;

(m) „stocare intermediară a vaporilor” înseamnă stocarea intermediară a vaporilor în rezervorul cu capac fix al unui terminal, în vederea transferului ulterior către un alt terminal în scopul recuperării. Transferul vaporilor dintr-o instalație de depozitare în alta a aceluiași terminal nu este considerată stocare intermediară a vaporilor în sensul prezentei directive;

(n) „instalație de încărcare” înseamnă orice instalație de la un terminal în care carburanții pot fi încărcați în containere mobile. Instalațiile de încărcare pentru autocisterne conțin unul sau mai multe brațe articulate;

(o) „braț articulat” înseamnă orice structură de la un terminal prin care carburanții pot fi încărcați în câte o singură autocisternă o dată.

(a) de la data menționată la articolul 10, pentru instalațiile noi;

(b) în termen de trei ani de la data menționată la articolul 10, pentru instalațiile existente, în cazul în care, la un terminal, cantitatea totală tranzitată depășește 50 000 tone/an;

(c) în termen de șase ani de la data menționată la articolul 10, pentru instalațiile existente, în cazul în care, la un terminal, cantitatea totală tranzitată depășește 25 000 tone/an;

(d) în termen de nouă ani de la data menționată la articolul 10, pentru toate celelalte instalații de depozitare existente în terminale.

(a) de la data menționată la articolul 10, pentru noile terminale, în vederea încărcării în autocisterne, vagoane-cisternă și/sau nave;

(b) în termen de trei ani de la data menționată la articolul 10 pentru terminalele existente de încărcare în autocisterne, în vagoane-cisternă și/sau nave care tranzitează o cantitate totală de carburanți mai mare de 150 000 tone/an;

(c) în termen de șase ani de la data menționată la articolul 10 pentru terminalele existente de încărcare în autocisterne și/sau vagoane-cisternă care tranzitează o cantitate totală de carburanți mai mare de 25 000 tone/an;

(d) în termen de nouă ani de la data menționată la articolul 10 pentru toate celelalte instalații de încărcare existente la terminalele de încărcare în autocisterne și/sau vagoane-cisternă.

(a) terminalelor existente care tranzitează o cantitate de carburanți mai mică de 10 000 tone/an;

(b) terminalelor noi care tranzitează o cantitate de carburanți mai mică de 5 000 tone/an situate pe mici insule îndepărtate.

(a) containerele mobile se proiectează și se exploatează astfel încât să se asigure reținerea vaporilor remanenți în container după descărcarea carburanților;

(b) containerele mobile care aprovizionează cu carburanți stațiile de carburanți și terminalele se proiectează și se exploatează astfel încât să se asigure captarea și reținerea vaporilor de retur proveniți de la instalațiile de depozitare din stațiile de carburanți sau din terminale. În cazul vagoanelor-cisternă, această cerință se aplică numai dacă acestea aprovizionează stații de carburanți sau terminale unde se realizează depozitarea intermediară a vaporilor;

(c) reținerea în container a vaporilor menționați la literele (a) și (b) până când are loc o nouă operațiune de reîncărcare la un terminal, în cazul în care aceștia nu au fost evacuați prin supape reductoare de presiune.

Dacă, după descărcarea carburanților, containerul mobil este folosit pentru alt produs decât carburanții și nu este posibilă recuperarea sau depozitarea intermediară a vaporilor, se permite aerisirea containerului numai în zone geografice în care pare improbabil ca emisiile să afecteze în mod semnificativ sănătatea oamenilor și mediul;

(d) autoritățile competente din statele membre trebuie să ia măsuri pentru ca autocisternelor să le fie verificate cu regularitate etanșeitatea la vapori printr-un test de presiune, iar supapele de vid/de presiune ale tuturor containerelor mobile să fie inspectate periodic pentru verificarea funcționării lor corecte.

(a) de la data menționată la articolul 10 pentru autocisterne vagoane-cisternă și nave noi;

(b) în termen de trei ani de la data menționată la articolul 10 pentru vagoane-cisternă și nave existente care se încarcă la un terminal căruia i se aplică cerințele articolului 4 alineatul (1);

(c) pentru autocisternele existente, modificate pentru încărcare prin partea inferioară în conformitate cu cerințele tehnice specificate în anexa IV.

(a) containere mobile existente;

(b) containere mobile noi care intră în exploatare în timp de 4 ani de la data menționată la articolul 10.

(a) de la data menționată la articolul 10 pentru stațiile de distribuție noi;

(b) în termen de trei ani de la data menționată la articolul 10:

(c) în termen de șase ani de la data menționată la articolul 10, pentru stațiile de carburanți existente care tranzitează o cantitate totală de carburanți mai mare de 500 m3/an;

(d) în termen de nouă ani de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, pentru toate celelalte stații de carburanți existente.

— aplicarea cerințelor din prezentul articol se înscrie în cadrul unui program național existent mai larg pentru stațiile de carburanți care abordează simultan diferite probleme de mediu, cum ar fi poluarea apei, poluarea aerului, poluarea solului și poluarea prin deșeuri, a căror punere în aplicare este strict programată;

— calendarul poate varia cu cel mult doi ani, planul în ansamblu fiind finalizat în termenul stabilit la alineatul (2) litera (d);

— decizia de derogare de la programul stabilit la alineatul (2), precum și informațiile detaliate privind domeniul de aplicare și termenul derogării sunt comunicate Comisiei.

1. Peretele exterior și capacul rezervoarelor de deasupra solului trebuie vopsite într-o culoare cu un indice total de reflectare a căldurii de cel puțin 70 %. Aceste operațiuni pot fi programate astfel încât să fie îndeplinite ca o parte a ciclurilor uzuale de întreținere a rezervoarelor, în cadrul unei perioade de trei ani. Statele membre pot acorda o derogare de la această dispoziție în situații care impun protecția zonelor peisagistice speciale, desemnate de autoritatea națională în domeniu.

2. Rezervoarele cu capac plutitor extern trebuie echipate cu un dispozitiv de etanșare primară, care să acopere spațiul circular dintre peretele rezervorului și marginea exterioară a capacului plutitor, și cu un dispozitiv de etanșare secundară montat deasupra celui primar. Dispozitivele trebuie să fie astfel proiectate încât să asigure un grad de reținere a vaporilor de cel puțin 95 % din gradul de reținere realizat de un rezervor comparabil cu capac fix, fără dispozitive de reținere a vaporilor (adică un rezervor cu capac fix care are doar o supapă de vacuum/reductoare de presiune).

3. Toate instalațiile noi de depozitare din terminale, la care recuperarea vaporilor este cerută conform articolului 4 din directivă (a se vedea anexa II), trebuie să fie:

4. Rezervoarele cu capac fix existente trebuie să îndeplinească una dintre următoarele condiții:

5. Cerințele pentru dispozitivele de reținere a vaporilor menționate la punctele 3 și 4 nu se aplică rezervoarelor cu capac fix din terminale, la care acumularea intermediară a vaporilor este permisă conform punctului 1 din anexa II.

1. Vaporii generați în timpul operațiunii de încărcare cu carburanți a unui container mobil trebuie aduși printr-o țeavă de legătură etanșă la o unitate de recuperare a vaporilor, pentru regenerare la terminal.

2. Concentrația medie a vaporilor evacuați de la recuperarea vaporilor – unitate adaptată pentru realizarea diluției în timpul procesului – nu trebuie să depășească 35 g/normal metru cub (Nm3) pentru fiecare oră.

— instalația trebuie să îndeplinească cerința unei valori limită de 50 g/Nm3 pentru fiecare oră măsurată conform specificațiilor stabilite în prezenta anexă;

— derogarea expiră după cel târziu nouă ani de la data menționată la articolul 10 din directivă;

— se va transmite o notificare Comisiei privind instalațiile individuale afectate de această derogare, inclusiv informații referitoare la cantitatea totală de carburanți tranzitată și la emisiile de vapori de la instalație.

3. Autoritățile competente din statele membre trebuie să ia măsuri pentru ca traseele de conectare și instalațiile de țevi să fie verificate cu regularitate pentru depistarea eventualelor pierderi.

4. Autoritățile competente din statele membre trebuie să ia măsuri pentru ca, în cazul apariției unei pierderi de vapori, operațiunile de încărcare efectuate cu braț articulat să fie întrerupte. Brațul articulat trebuie să fie prevăzut cu echipamente care să permită astfel de operațiuni de întrerupere.

5. În cazul în care este permisă încărcarea prin partea superioară a containerelor mobile, ieșirea brațului articulat de încărcare trebuie menținută în zona de la partea inferioară a containerului mobil, pentru a se evita stropirea în timpul operațiunii de încărcare.

1.1. Dispozitivul de cuplare pentru lichide de pe brațul articulat de încărcare trebuie să fie un cuplaj-mamă care să se poată asambla cu un cuplaj-tată de 4 țoli American Petroleum Institute – API (101,6 mm) situat pe vehicul, în conformitate cu:

Încărcarea prin partea inferioară și recuperarea vaporilor pentru autovehiculele cu cisternă MC-306 (Secțiunea 2.1.1.1 – Tipuri de dispozitive de cuplare folosite pentru încărcare prin partea inferioară).

1.2. Dispozitivul de cuplare pentru colectarea vaporilor de pe furtunul de colectare a vaporilor, montat pe brațul articulat pentru încărcare, trebuie să fie un cuplaj-mamă cu camă și canelură, care trebuie să se poată asambla cu un cuplaj-tată cu camă și canelură de 4 țoli (101,6 mm), situat pe vehicul, în conformitate cu:

Încărcarea prin partea inferioară și recuperarea vaporilor pentru autovehiculele cu cisternă MC-306 (Secțiunea 4.1.1.2 – Dispozitiv de cuplare pentru recuperare vapori).

2.1. Debitul normal de încărcare a lichidului trebuie să fie de 2 300 litri pe minut (maximum 2 500 litri pe minut) pe braț articulat de încărcare.

2.2. În cazul în care terminalul operează la capacitatea maximă, este permisă generarea, în sistemul de colectare a vaporilor (inclusiv unitatea de recuperare a vaporilor) al brațului articulat, a unei contrapresiuni maxime de 55 milibari, pe acea parte a vehiculului pe care este situat dispozitivul de cuplare pentru colectarea vaporilor.

2.3. Toate vehiculele omologate pentru încărcare prin partea inferioară trebuie să fie prevăzute cu o placă de identificare pe care se va specifica numărul maxim permis de brațe articulate de încărcare care pot fi operate simultan și fără pierdere de vapori prin supapele compartimentelor P și V, atunci când presiunea maximă de întoarcere în instalație este de 55 milibari, conform specificației prevăzute la punctul 2.2.

3.1. Vehiculul trebuie să fie conectat la unitatea de control de pe brațul articulat printr-un conector electric standard industrial de 10 pin. Conectorul-tată trebuie montat pe vehicul, iar conectorul-mamă trebuie atașat la un cablu mobil conectat la unitatea de control montată pe brațul articulat.

3.2. Detectorii de nivel maxim de pe vehicul trebuie să fie senzori termistor bifilari, senzori optici bifilari, senzori optici multifilari (5 fire) sau un echivalent compatibil, care să asigure protecția intrinsecă a sistemului. (NB: termistorii trebuie să aibă un coeficient de temperatură negativ).

3.3. Unitatea de control amplasată pe brațul articulat trebuie să fie compatibilă atât cu sistemul bifilar, cât și cu sistemul multifilar (5 fire) al autovehiculului.

3.4. Vehiculul trebuie să fie legat la brațul articulat prin conductorul de întoarcere (fir neutru) al senzorilor de supraîncărcare care se va lega la conectorul-tată de 10 pin prin intermediul șasiului vehiculului. Conectorul-mamă de 10 pin trebuie să fie conectat la carcasa unității de control, carcasă care trebuie să fie conectată la legătura cu pământul a brațului articulat.

3.5. Toate vehiculele omologate pentru încărcare prin partea inferioară vor purta o placă de identificare (conform 2.3) care să specifice tipul de senzori instalați pentru detectarea supraîncărcării (de exemplu, 2-fire sau 5-fire).

4.1. Proiectarea instalațiilor de încărcare a carburanților și de colectare a vaporilor de pe brațul articulat de încărcare trebuie să se bazeze pe următoarele caracteristici ale conectării vehiculului.

4.2. Conectorul de împământare/supraîncărcare trebuie să fie amplasat în dreapta dispozitivelor de cuplare pentru transvazarea lichidului și colectarea vaporilor, la o înălțime maximă de 1,5 m (vehicul neîncărcat) și minimă de 0,5 m (vehicul încărcat).

4.3. Conexiunile descrise mai sus trebuie să fie amplasate pe o singură parte a vehiculului.

5.1.  Legarea la pământ/detectarea supraîncărcării

Încărcarea nu trebuie să fie permisă înainte de semnalul de permisiune emis de unitatea combinată legare la pământ/control supraîncărcare.

În cazul apariției unor condiții de supraîncărcare sau al pierderii legăturii la pământ a vehiculului, unitatea de control de pe brațul articulat trebuie să închidă supapa de control al încărcării a brațului articulat.

5.2.  Detectarea colectării vaporilor

Încărcarea nu trebuie să fie permisă înainte ca furtunul de colectare a vaporilor să fie conectat la vehicul și să existe o cale liberă de acces pentru vaporii dislocați, pentru a trece din vehicul în sistemul de colectare a vaporilor al instalației.