Ajutoarele „de minimis” pentru sectorul pescuitului

Acest regulament înlocuieşte, pentru sectorul pescuitului, normele privind ajutoarele de minimis din Regulamentul nr. 1860/2004 care le instituise pentru sectoarele agricol şi al pescuitului.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 875/2007 din 24 iulie 2007 privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din Tratatul CE în cazul ajutorului de minimis în sectorul pescuitului şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1860/2004.

SINTEZĂ

Articolul 87 alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene stipulează că ajutoarele de stat, indiferent de forma acestora, cu excepţia derogărilor prevăzute de tratat, nu sunt compatibile cu piaţa comună, deoarece pot distorsiona concurenţa.

Cu toate acestea, conform articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 994/98, Comisia poate decide că anumite ajutoare nu mai îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 87. Aceste ajutoare sunt în acel caz scutite de notificare.

Astfel, în acelaşi mod în care Comisia a adoptat în 2001 regulamentul general de minimis [Regulamentul (CE) nr. 69/2001] pentru toate sectoarele economice cu excepţia transporturilor, agriculturii şi pescuitului, aceasta a adoptat în 2004 un regulament de minimis comun pentru agricultură şi pescuit [Regulamentul (CE) nr. 1860/2004] şi a adoptat în prezent unul specific sectorului pescuitului.

Plafonul „de minimis”

Plafonul „de minimis” pentru sectorul pescuitului este stabilit la 30 000 EUR pe trei ani şi pe întreprindere beneficiară, cu condiţia ca valoarea totală a ajutoarelor acordate întreprinderilor să nu depăşească 2,5 % din producţia anuală naţională a sectorului.

Domeniu de aplicare

Ajutoarele „de minimis” trebuie să fie ajutoare transparente, adică ajutoare pentru care este posibil să se calculeze cu exactitate echivalentul-subvenţie ex ante fără a fi necesar să se efectueze o analiză a riscurilor. De aceea, ajutoarele sub formă de injecţii de capital sau de măsuri de capital de risc nu sunt ajutoare transparente dacă aportul de capital depăşeşte plafonul de minimis.

Regulamentul se aplică tuturor întreprinderilor care desfăşoară o activitate de producţie, procesare sau comercializare a produselor pescăreşti.

Regulamentul nu se aplică:

• ajutoarelor a căror valoare este stabilită în funcţie de preţul sau de cantitatea produselor introduse pe piaţă;
• ajutoarelor care favorizează activităţile legate de export;
• ajutoarelor condiţionate de utilizarea preferenţială a produselor naţionale în defavoarea produselor importate;
• ajutoarelor acordate întreprinderilor în dificultate în vederea salvării sau restructurării acestora;
• ajutoarelor destinate creşterii capacităţii de pescuit, cu excepţia ajutoarelor pentru modernizarea punţii principale;
• ajutoarelor pentru achiziţionarea sau construirea vaselor de pescuit.

Control

Statul membru care acordă un ajutor „de minimis” trebuie să asigure un control strict al ajutoarelor acordate.

Statul membru trebuie să informeze în scris întreprinderea beneficiară cu privire la valoarea ajutorului în cauză. De asemenea, acesta trebuie să obţină din partea întreprinderii şi înainte de acordarea ajutorului o declaraţie privind alte ajutoare „de minimis” pe care le-a primit întreprinderea pe perioada ultimilor doi ani fiscali şi pe perioada anului fiscal în curs.

Cu toate acestea, în cazul în care statul membru a creat un registru central privind ajutoarele „de minimis” pentru sectorul pescuitului care conţine toate informaţiile solicitate, condiţiile prevăzute anterior nu se aplică. Pentru ca acest lucru să fie valabil, registrul trebuie să acopere o perioadă de trei ani fiscali.

Statul membru nu acordă ajutorul întreprinderii în cauză decât dacă acesta nu ridică valoarea totală a ajutorului peste nivelul plafonului stabilit pentru perioada fiscală avută în vedere.

În plus, statele membre înregistrează şi compilează toate informaţiile care îi permit Comisiei să stabilească că au fost respectate condiţiile prevăzute în acest regulament. Dosarele respective sunt păstrate timp de zece ani fiscali. La cererea scrisă a Comisiei, statele membre îi comunică toate informaţiile pe care aceasta consideră că este necesar să le obţină.

Ultima actualizare: 27.05.2008