Obiectivul regulamentului este de a formula norme privind practicile din acvacultură* pentru a asigura o protecție adecvată a mediului acvatic împotriva riscurilor asociate utilizării de specii neindigene și absente la nivel local* în acvacultură.
La baza regulamentului stau normele voluntare privind speciile exotice* formulate de Consiliul Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime și de Comisia Europeană Consultativă pentru Pescuitul în Apele Interioare și Acvacultură.

ASPECTE-CHEIE

Domeniul de aplicare

Regulamentul se aplică:

mutării speciilor exotice (introduceri)* sau a speciilor absente la nivel local (transferuri)* în scopul utilizării acestora în acvacultură în UE;
tuturor tipurilor de instalații de acvacultură. Cu toate acestea, regulamentul prevede norme speciale privind instalațiile închise pentru acvacultură. Mutările de specii exotice sau absente la nivel local spre a fi ținute în instalații închise pentru acvacultură pot fi scutite de cerința de a obține un permis, cu condiția ca acestea să fie transportate în condiții care să prevină răspândirea lor în mediu. Țările UE trebuie să păstreze o listă actualizată periodic a instalațiilor pentru acvacultură.

Regulamentul nu se aplică:

acțiunilor de transfer al organismelor în cadrul țărilor UE, cu excepția cazului în care există un risc pentru mediu;
magazinelor de animale de companie, grădinilor sau acvariilor, în cazul în care nu există contact cu apele UE;
speciilor enumerate în anexa IV, cu anumite excepții.

Actul vizează toate speciile acvatice, inclusiv orice parte care poate supraviețui și se poate reproduce.

Măsuri de evitare a efectelor adverse asupra biodiversității

Țările UE trebuie:

să ia măsuri pentru a evita efectele adverse asupra biodiversității care rezultă din mutarea organismelor acvatice în scopuri de acvacultură și din răspândirea organismelor respective;
să monitorizeze și să inspecteze activitățile de acvacultură pentru a se asigura că:
- instalațiile închise pentru acvacultură respectă cerințele prevăzute de acest regulament; și
- transportul în sau din asemenea instalații se desfășoară în condiții care împiedică evadarea speciilor exotice sau a speciilor nevizate.

Permise

Orice mutare a unui organism acvatic exotic într-o instalație pentru acvacultură necesită un permis eliberat de țara UE destinatară. Pentru a obține acest permis, operatorul din sectorul acvaculturii trebuie să depună o solicitare în care să precizeze anumite informații, inclusiv:

denumirea și caracteristicile organismului în cauză;
destinația propusă și motivul mutării;
impactul potențial asupra mediului;
măsurile de gestionare și de monitorizare a mutării etc.

Mutare ordinară

În cazul mutării dintr-o sursă cunoscută ca neprezentând un risc pentru mediu, autoritatea competentă poate emite un permis indicând, dacă este cazul, cerințe privind carantina* sau privind diseminarea pilot*.

Mutare excepțională

În cazul mutării excepționale, trebuie să se efectueze o evaluare a riscurilor asupra mediului. Dacă, potrivit evaluării, nivelul de risc este mediu sau ridicat, solicitantul și autoritatea administrativă în cauză trebuie să analizeze eventualele metode de reducere a riscului la un nivel scăzut. Dacă se reduce riscul până la un nivel scăzut, autoritatea competentă poate să emită un permis în care să indice, dacă este cazul, cerințele privind carantina, diseminarea pilot sau monitorizarea*.

Mutări care afectează țările UE învecinate

Țările UE susceptibile de a fi afectate de o mutare a unor organisme marine trebuie să fie informate și să își transmită comentariile Comisiei Europene, care va confirma, va respinge sau va modifica permisul.

Registrul

Țările UE trebuie să țină evidența introducerilor și a transferurilor într-un registru care conține toate informațiile legate de acestea. Registrele trebuie puse la dispoziția publicului.

Majoritatea țărilor UE au o pagină web dedicată regulamentului, iar registrul este accesibil, în general, de pe pagina respectivă.

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?

Se aplică de la 1 ianuarie 2009, cu excepția capitolelor I și II, precum și a articolului 24 (normele metodologice și adaptarea la progresul tehnic), care se aplică de la 18 iulie 2007.

CONTEXT

Speciile exotice invadatoare se numără printre cauzele principale ale pierderii biodiversității, determinând:

modificări genetice;
deteriorarea sau modificarea habitatelor;
răspândirea de agenți patogeni și paraziți; sau
înlocuirea speciilor indigene în nișa ecologică pe care o ocupă.

Impactul asupra mediului are repercusiuni economice și sociale majore.

Pentru informații suplimentare, consultați:

Norme privind speciile exotice și absente la nivel local (Comisia Europeană).

TERMENI-CHEIE

Acvacultură: creșterea sau cultivarea de organisme acvatice folosind tehnici menite să sporească producția organismelor respective peste capacitatea naturală a mediului. Organismele rămân proprietatea unei persoane fizice sau juridice pe tot parcursul creșterii sau cultivării, până inclusiv în momentul recoltării.

Specii absente la nivel local: orice specie acvatică absentă la nivel local dintr-o zonă din arealul său natural din motive biogeografice.

Specie exotică:

orice specie acvatică ce trăiește în afara arealului său natural și a ariei sale de dispersie potențiale;
orice organism al cărui număr de cromozomi a fost dublat artificial; și
speciile hibride fertile în mod artificial.

Introduceri: procesul prin care o specie exotică este mutată în mod intenționat într-un mediu din afara arealului său natural pentru a fi utilizată în acvacultură.

Transferuri: procesul prin care o specie absentă la nivel local este mutată în mod intenționat în arealul său natural, pentru a fi utilizată în acvacultură într-o zonă în care nu era prezentă anterior.

Carantină: obiectivul acestei măsuri este de a menține organismele complet izolate suficient timp pentru a stabili un efectiv pentru reproducere, pentru a detecta speciile prezente în mod accidental și pentru a confirma absența agenților patogeni și a bolilor. Unitatea de carantină trebuie să respecte anumite specificații detaliate conform condițiilor stabilite de regulament (anexa III).

Diseminare pilot: etapa inițială a eliberării la scară limitată a organismelor acvatice care fac obiectul unor măsuri speciale de izolare și de prevenție. Trebuie întocmit un plan de intervenție care să facă posibilă eliminarea sau reducerea densității organismelor respective în cazul unor riscuri neprevăzute la adresa mediului sau a populațiilor indigene.

Monitorizare: aceasta trebuie să aibă loc timp de cel puțin doi ani de la eliberarea organismelor în noul lor mediu, pentru a evalua dacă impacturile au fost prevăzute corect sau dacă există impacturi suplimentare sau diferite.

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Regulamentul (CE) nr. 708/2007 al Consiliului din 11 iunie 2007 privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local (JO L 168, 28.6.2007, pp. 1-17)

Modificările succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 708/2007 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Regulamentul (CE) nr. 535/2008 al Comisiei din 13 iunie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 708/2007 al Consiliului privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local (JO L 156, 14.6.2008, pp. 6-9)

Regulamentul (CE) nr. 506/2008 al Comisiei din 6 iunie 2008 de modificare a anexei IV la Regulamentul (CE) nr. 708/2007 al Consiliului privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local (JO L 149, 7.6.2008, pp. 36-37)

Regulamentul delegat (UE) 2022/516 al Comisiei din 26 octombrie 2021 de modificare a anexei IV la Regulamentul (CE) nr. 708/2007 al Consiliului privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local (JO L 104, 1.4.2022, pp. 51-52)

Data ultimei actualizări: 01.04.2022

Top

All