Prin Decizia 95/308/CE, Comunitatea Europeană (în prezent UE) se alătură Convenției privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere* și a lacurilor internaționale (Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite – Convenția CEE-ONU privind apa).

Aceasta este cunoscută drept Convenția de la Helsinki, întrucât a fost încheiată acolo în 1992.

ASPECTE-CHEIE

Convenția stabilește un cadru juridic pentru cooperările bilaterale sau multilaterale întreprinse pentru:
- prevenirea și controlul poluării cursurilor de apă transfrontaliere;
- asigurarea utilizării rezonabile și imparțiale a cursurilor de apă transfrontaliere.
Părțile trebuie să adopte toate măsurile adecvate privind cursurile de apă transfrontaliere pentru:
- a preveni, controla și reduce poluarea reală sau potențială;
- a asigura gestionarea resurselor de apă într-un mod fiabil din punct de vedere ecologic, conservarea resurselor și protejarea mediului, inclusiv refacerea ecosistemelor, unde este necesar;
- a asigura utilizarea rezonabilă și imparțială a resurselor.
Părțile au următoarele obligații:
- să aplice principiul precauției, adică acțiunile nu trebuie amânate pentru că cercetările științifice încă nu au dovedit legătura cauzală dintre anumite substanțe și poluarea;
- să aplice principiul „poluatorul plătește”, adică partea responsabilă de cauzarea poluării suportă costurile măsurilor de prevenire, control și reducere a poluării;
- să gospodărească resursele de apă în așa fel încât nevoile generației viitoare să fie satisfăcute;
- să dezvolte programe pentru monitorizarea cursurilor de apă transfrontaliere;
- să coopereze pe bază de reciprocitate, în special în ceea ce privește schimbul de informații și cercetări pentru a elabora tehnici eficiente de prevenire, control și reducere a poluării transfrontaliere;
- să susțină eforturile internaționale destinate elaborării de norme, criterii și proceduri privind răspunderea pentru orice poluări.
Măsurile trebuie:
- să fie luate la sursă, unde acest lucru este posibil;
- să nu transfere direct sau indirect poluarea în alte zone din mediul înconjurător.
Acordurile bilaterale sau multilaterale pot să acopere aspecte precum:
- compilarea datelor și întocmirea de inventare;
- elaborarea unor programe comune de monitorizare;
- adoptarea unor limite de emisie pentru apă uzată și a unor obiective comune privind calitatea apei;
- instituirea de proceduri de avertizare și de alarmă;
- utilizarea studiilor de impact asupra mediului.
Părțile unui acord au următoarele obligații:
- să ofere orice sprijin reciproc la cerere;
- să asigure că informațiile referitoare la situația apelor transfrontaliere și orice măsuri luate sunt puse la dispoziția publicului.
Convenția a fost modificată în 2003 pentru a permite alăturarea țărilor din afara UE. Modificarea a intrat în vigoare la 6 februarie 2013 și Decizia 2013/790/UE a marcat acceptarea acesteia. Din martie 2016 toate statele membre ale ONU pot să adere la aceasta.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

Convenția a intrat în vigoare la 6 octombrie 1996.

CONTEXT

Majoritatea problemelor de mediu sunt de natură transfrontalieră sau chiar globală. Acesta este motivul pentru care Tratatul de la Lisabona (articolul 191 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene) însărcinează UE cu promovarea pe plan internațional a unor măsuri destinate să contracareze problemele de mediu la scară regională sau mondială.

UE are competența necesară pentru a negocia și a semna acorduri internaționale în materie de mediu. Uniunea face acest lucru de mulți ani, fie sub auspiciile Națiunilor Unite, fie la nivel regional sau subregional. Aceasta a ratificat șase convenții care reglementează apa.

Pentru informații suplimentare, consultați:

Acorduri de mediu multilaterale (Comisia Europeană)
Despre Convenția CEE-ONU privind apa (Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite, CEE-ONU)
Ghid pentru implementarea Convenției privind apa (Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite, CEE-ONU)

TERMENI-CHEIE

Curs de apă transfrontalier: apă subterană sau de suprafață care marchează, traversează sau se află pe frontiera dintre două sau mai multe țări.

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Decizia 95/308/CE a Consiliului din 24 iulie 1995 privind încheierea, în numele Comunității, a Convenției privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale (JO L 186, 5.8.1995, pp. 42-58)

Convenția privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale (JO L 186, 5.8.1995, pp. 44-58)

Modificările succesive aduse convenției au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Data ultimei actualizări: 10.07.2020

Top

All