Euro şi economia internaţională

Prin acest document de lucru, Comisia Europeană prezintă o primă analiză a impactului probabil al monedei euro asupra evoluţiei economiei internaţionale şi, în special, asupra sistemului monetar internaţional.

ACT

Document de lucru al Comisiei din 23 aprilie 1997 privind aspectele externe ale Uniunii Economice şi Monetare [SEC(97) 699 final - Nepublicat în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Ţinând cont de importanţa economică a zonei euro, introducerea monedei unice va avea consecinţe majore, nu doar pentru statele membre care nu vor participa, ci şi pentru ţările terţe. Acest aspect extern al euro a fost tot mai mult discutat în cadrul forurilor internaţionale precum Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) şi Fondul Monetar Internaţional (FMI).

Pornind de la ipoteza că toate statele membre vor participa la zona euro, se preconiza că Uniunea Economică şi Monetară (UEM) va prezenta următoarele caracteristici:

• dimensiunea sa economică şi comercială va fi comparabilă cu cea a Statelor Unite şi superioară Japoniei;
• excluzând schimburile comerciale intracomunitare, gradul de deschidere al zonei euro este de 10,2 %, adică la un nivel echivalent cu cel al Statelor Unite şi cel al Japoniei;
• sincronizarea sporită a ciclurilor conjuncturale ale diferitelor state membre, datorită unei mai bune coordonări a politicilor economice, va consolida importanţa evoluţiilor economice din zona euro pentru restul lumii;
• datorită dispariţiei tensiunilor dintre monedele europene (care puteau fi cauzate de şocuri exterioare Uniunii), performanţa economică a zonei euro va fi mai puţin sensibilă la fluctuaţiile cursurilor de schimb valutar.

Odată cu realizarea UEM, piaţa financiară europeană ar deveni într-adevăr integrată:

• dezvoltarea unui sistem eficient de plăţi transfrontaliere (TARGET), care să conecteze centrele financiare;
• armonizarea instrumentelor financiare şi convergenţa către mijloacele de finanţare cele mai eficiente;
• o piaţă monetară unificată, implicând o concurenţă sporită între bănci şi intermediarii financiari;
• eliminarea riscurilor de schimb valutar între ţările participante.

În ciuda decompartimentalizării, se putea totodată aştepta păstrarea anumitor caracteristici naţionale ale pieţelor financiare.

Dimensiunea UEM, stabilitatea monedei şi piaţa financiară amplă pe care aceasta se bazează trebuiau să favorizeze utilizarea internaţională a monedei euro.

Ca monedă de facturare în schimburile comerciale, euro trebuia să fie utilizată pe scară largă în relaţiile comerciale care implică direct Uniunea Europeană, dar şi, într-o anumită măsură, în tranzacţii comerciale în care nu intervin state membre ale Uniunii.

Datorită independenţei Băncii Centrale Europene (BCE) şi a politicii sale axate pe stabilitate, euro trebuia să constituie o monedă de rezervă importantă şi să joace un rol major în portofoliile de active financiare la nivel internaţional. Dacă aceeaşi factori trebuiau să conducă la o creştere a atractivităţii euro în rândul investitorilor privaţi, era mai dificil de prevăzut importanţa monedei euro în alcătuirea portofoliilor private.

Transformarea monedei euro într-o mare monedă internaţională era preconizată a se efectua în mod treptat; mai întâi trebuia să se manifeste în ţările care aveau legături economice strânse cu Uniunea Europeană.

Internaţionalizarea euro ar însemna că intervenţiile BCE vor avea repercusiuni internaţionale. Cu toate acestea, într-o primă fază, ar complica desfăşurarea politicii monetare, pe seama influenţei deciziilor agenţilor exteriori asupra agregatelor monetare.

Trecerea la euro implica riscul potenţial al unei perioade de instabilitate a cursurilor de schimb între euro şi alte mari monede, din diferite motive:

• percepţia privind orientarea viitoare a politicii monetare a BCE: poziţia acesteia în centrul Sistemului European de Bănci Centrale (SEBC), independenţa sa reglementară şi obiectivul său statutar de stabilitate a preţurilor erau preconizate totuşi a-i asigura imediat credibilitatea;
• un eventual exces al rezervelor în dolari din băncile centrale: acestea fiind deplin conştiente de impactul potenţial al tranzacţiilor lor pe pieţele de schimb valutar, se putea aştepta ca eventualele tranzacţii pentru reducerea deţinerilor excesive de dolari să fie făcute progresiv şi în strânsă cooperare;
• realocările portofoliilor private după instaurarea euro constituiau o chestiune complexă: cu toate acestea, se preconiza că efectele în sens invers ar trebui să se combine astfel încât să echilibreze efectele nete la nivel global.

Pe termen lung, cursurile de schimb valutar sunt determinate în principal de factorii economici fundamentali (creştere, inflaţie, productivitate, solduri bugetare şi solduri curente etc.), aceşti factori fiind ei înşişi influenţaţi de politicile economice ale Uniunii, dar şi ale partenerilor acesteia.

Cadrul de politică economică definit în tratat era preconizat să permită condiţii monetare de o restrictivitate redusă, menţinând totodată cursul de schimb valutar la un nivel corespunzător. Politicile economice la nivel european erau preconizate a constitui astfel un punct de referinţă valabil în afacerile economice internaţionale.

Realizarea UEM era în măsură să antreneze o evoluţie importantă a sistemului monetar internaţional, în special conferindu-i un caracter mai simetric: câştigurile potenţiale ale unei coordonări macroeconomice urmau să fie repartizate într-un mod mai uniform între parteneri.

În sfârşit, UEM ar fi urmat să aibă, de asemenea, o incidenţă asupra funcţionării instituţiilor internaţionale precum FMI. Chestiunile legate de reprezentarea Uniunii în cadrul acestor instanţe trebuiau să fie examinate, iar compatibilitatea practicilor existente cu dispoziţiile tratatului trebuia verificată.

ACTE CONEXE

Communication from the Commssion - The euro area in the world economy - developments in the first three years [COM(2002) 332 final - Not published in the Official Journal] (Comunicare a Comisiei - Zona euro în economia mondială - evoluţiile din primii trei ani [COM(2002) 332 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial]).

Această comunicare face un bilanţ al primilor trei ani ai Uniunii Economice şi Monetare (UEM) şi al zonei euro în mediul economic mondial.

Ultima actualizare: 23.06.2006