Decizia le permite autorităților de aplicare a legii* din țările UE să facă schimb de informații și de date operative în mod eficient în cadrul desfășurării de cercetări penale sau de operațiuni de colectare a datelor operative în materie penală.

ASPECTE-CHEIE

Condițiile pentru schimbul de informații

Țărilor UE nu li se permite să aplice norme mai stricte privind publicarea informațiilor la nivel internațional decât ar aplica în mod normal la nivel intern, de exemplu, prin solicitarea unui acord judiciar.
Țările UE trebuie, în mod normal, să răspundă în termen de șapte zile la cereri referitoare la infracțiuni eligibile pentru un mandat european de arestare * și dacă informațiile sunt accesibile agenției de aplicare a legii. În cazul în care cererea este urgentă, se va oferi un răspuns în termen de opt ore. În alte cazuri, țările trebuie să răspundă în termen de 14 zile. Dacă limitele de timp nu pot fi respectate, țara UE care primește cererea trebuie să prezinte motivele care justifică imposibilitatea respectării.
De asemenea, informațiile pot fi furnizate spontan. În acest caz, trebuie furnizate doar informațiile necesare pentru a depista, preveni și cerceta criminalitatea sau activitățile infracționale.
Schimbul de informații se poate realiza prin intermediul oricărui canal existent și acestea trebuie să fie comunicate către Europol sau Eurojust, dacă intră sub incidența acestora, și conform regulilor obișnuite în materie de protecție a datelor.

Limite privind comunicarea informațiilor

Autoritățile de aplicare a legii nu sunt obligate să colecteze informații ca răspuns la o cerere sau să obțină informații prin constrângere. În plus:

Informațiile nu pot fi utilizate ca mijloace de probă în fața autorității judiciare fără consimțământul țării care le-a furnizat (acest lucru ar putea fi deja indicat în răspuns).
Informațiile care au fost obținute de la o țară din afara UE pot fi comunicate numai cu consimțământul țării respective.
O autoritate de aplicare a legii poate refuza să comunice informații dacă există un motiv pentru a crede că ar aduce atingere siguranței naționale, unei cercetări, unei operațiuni, siguranței persoanelor sau dacă este în mod clar disproporționată sau fără relevanță.
De asemenea, o autoritate de aplicare a legii poate refuza să comunice informații în cazul în care cererea are legătură cu o infracțiune care se pedepsește cu închisoarea până la un an sau în cazul în care o autoritate judiciară se opune.

DE CÂND SE APLICĂ DECIZIA-CADRU?

Decizia-cadru se aplică începând cu 30 decembrie 2006. Țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația națională până la 19 decembrie 2008.

CONTEXT

Această decizie-cadru înlocuiește părți din Acordul Schengen referitoare la transmiterea informațiilor (articolul 39) și la furnizarea spontană a informațiilor (articolul 46).

La 1 decembrie 2014, Regatul Unit (1) a notificat Comisia Europeană că intenționează să participe la decizie. Această intenție a fost confirmată prin Decizia 2014/858/UE a Comisiei.

Pentru informații suplimentare, consultați:

Cooperarea polițienească pe site-ul Comisiei Europene.

* TERMENI-CHEIE

Autoritate de aplicare a legii: o poliție națională, o vamă națională sau orice altă autoritate care este autorizată să depisteze, să prevină și să cerceteze infracțiunile și să își exercite autoritatea și forța coercitivă.

Mandatul european de arestare: definit în Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului.

ACTUL PRINCIPAL

Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de informații și date operative între autoritățile de aplicare a legii ale statelor membre ale Uniunii Europene (JO L 386, 29.12.2006, pp. 89-100)

Modificările succesive aduse Deciziei-cadru 2006/960/JAI au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

ACTE CONEXE

Decizia 2014/858/UE a Comisiei din 1 decembrie 2014 privind notificarea de către Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a intenției sale de a participa la actele Uniunii în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală, adoptate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și care nu fac parte din acquis-ul Schengen (JO L 345, 1.12.2014, pp. 6-9)

Data ultimei actualizări: 07.09.2016

(1) Regatul Unit se retrage din Uniunea Europeană și, începând cu 1 februarie 2020, are statut de țară terță (țară din afara UE).

Top

All