EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Rolul parlamentelor naționale în afacerile UE

Rolul parlamentelor naționale în afacerile UE

 

SINTEZĂ

INTRODUCERE

Tratatul de la Lisabona marchează o etapă importantă în ceea ce privește rolul parlamentelor naționale în afacerile UE, enumerând, pentru prima dată, într-o dispoziție (articolul 12 din Tratatul privind Uniunea Europeană – TUE) diferitele modalități în care parlamentele naționale pot să „contribuie în mod activ la buna funcționare a UE”. Participarea acestora este asigurată în patru modalități principale:

primirea de informații și documente;

controlarea respectării principiului subsidiarității;

participarea la mecanismele de evaluare în domeniul justiției, al libertății și al securității;

implicarea în revizuirea tratatelor.

INFORMAREA

Următoarele documente trebuie transmise cu promptitudine parlamentelor naționale:

comunicări*;

programul anual de lucru și orice alt instrument de planificare legislativă sau de politică;

proiecte de act legislativ;

ordinea de zi și rezultatele ședințelor Consiliului;

raportul anual al Curții de Conturi Europene;

raportul anual întocmit de Comisie cu privire la aplicarea principiilor care reglementează competențele UE;

evaluări ale punerii în aplicare a politicilor UE în domeniul libertății, al securității și al justiției.

În plus, parlamentele naționale primesc notificări cu privire la proiecte de revizuire a tratatelor în temeiul procedurii de revizuire ordinare și cu privire la cererile de aderare la UE.

CONTROLUL SUBSIDIARITĂȚII

Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității le permite parlamentelor naționale să emită avize motivate în cazul în care consideră că un proiect de act legislativ al UE nu respectă principiul subsidiarității. Toate avizele motivate trebuie luate în considerarea de instituțiile implicate în procesul legislativ. Alte consecințe privind un proiect legislativ depind de numărul acestora.

Protocolul conferă două voturi fiecărui parlament național (în cazul parlamentelor bicamerale, câte un vot pentru fiecare cameră). Dacă avizele motivate transmise corespund cel puțin unei treimi din voturi, Comisia trebuie să își reexamineze proiectul și poate decide să îl mențină, să îl modifice sau să îl retragă. Acest prag este redus la un sfert din voturi în cazul propunerilor care se referă la cooperarea judiciară în materie penală și la cooperarea polițienească. Dacă avizele motivate corespund unei majorități a voturilor, în cazul în care Comisia decide să mențină proiectul, Parlamentul European și Consiliul trebuie să examineze dacă proiectul respectă principiul subsidiarității înainte de încheierea primei lecturi.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe cu privire la acțiunile referitoare la o încălcare a principiului subsidiarității de către un act legislativ, formulate de țările UE sau transmise de acestea în conformitate cu dreptul lor intern în numele parlamentului lor național sau al unei camere a acestuia.

ROLUL SPECIFIC ÎN DOMENIUL JUSTIȚIEI, AL LIBERTĂȚII ȘI AL SECURITĂȚII

În domeniul justiției, al libertății și al securității, parlamentele naționale au un rol specific. Acestea participă la evaluarea activităților Eurojust și la controlul activităților Europol.

În plus, parlamentele naționale se pot opune deciziilor Consiliului care extind procedura legislativă ordinară (cu majoritate calificată în Consiliu) la anumite aspecte din dreptul familiei care au implicații transfrontaliere și care fac în prezent obiectul unei proceduri legislative speciale cu unanimitate în Consiliu („clauzapasarelă” din articolul 81 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene).

IMPLICAREA ÎN REVIZUIREA TRATATELOR

În plus, Tratatul de la Lisabona asociază parlamentele naționale cu procedurile de revizuire a tratatelor, conform celor de mai jos.

Conform procedurii ordinare și a celei simplificate de revizuire, modificările aduse tratatelor intră în vigoare după ce au fost ratificate (sau aprobate, în cazul procedurilor simplificate de revizuire) de toate țările UE în conformitate cu normele lor constituționale, care necesită, de obicei, ratificarea parlamentară.

Conform procedurii ordinare de revizuire, se convoacă o convenție, care include, printre alți membri, reprezentanți ai parlamentelor naționale, pentru a examina și a adopta o recomandare cu privire la propunerile de revizuire.

În temeiul „clauzei pasarelă” generale din articolul 48, alineatul (7) din TUE, inițiativa luată de Consiliul European privind trecerea de la procedura legislativă specială la procedura legislativă ordinară sau de la votul prin unanimitate la votul cu majoritate calificată trebuie notificată parlamentelor naționale și nu poate fi adoptată dacă un parlament național i se opune în termen de șase luni.

CONFERINȚA ORGANELOR PARLAMENTARE SPECIALIZATE ÎN CHESTIUNILE UNIUNII (COSAC)

Din 1989, membrii comitetelor parlamentelor naționale care se ocupă de afacerile UE și membrii Parlamentului European se întrunesc de două ori pe an la o conferință a organelor parlamentare specializate în chestiunile Uniunii, cunoscută mai bine prin acronimul francez al acesteia, COSAC, pentru a face schimb de informații și de bune practici și a discuta probleme de interes european comun.

Rolul COSAC est recunoscut în protocolul privind rolul parlamentelor naționale în UE, în temeiul căruia COSAC poate supune atenției Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei orice contribuție pe care o consideră adecvată.

TERMENI-CHEIE

* O comunicare este un documente de politică care nu are un caracter normativ. Comisia ia inițiativa de a publica o comunicare atunci când dorește să își expună punctul de vedere asupra unui subiect de actualitate. Comunicarea nu produce efecte juridice (definiție preluată din Rețeaua Judiciară Europeană).

CONTEXT

Informații suplimentare:

Data ultimei actualizări: 20.10.2015

Top