Votul cu majoritate calificată și procedura legislativă ordinară

 

SINTEZĂ

Tratatul de la Lisabona urmărește modernizarea și îmbunătățirea procesului decizional al Uniunii Europene (UE) într-o UE extinsă la 28 de țări. Tratatul extinde votul cu majoritate calificată în Consiliul UE și în domeniul în care Parlamentul European acționează pe picior de egalitate cu Consiliul în ceea ce privește adoptarea de acte legislative (regulamente, directive și decizii) la propunerea Comisiei (procedura legislativă ordinară).

NOI DOMENII POLITICE ÎN CARE SE APLICĂ VOTUL CU MAJORITATE CALIFICATĂ

În prezent, votul cu majoritate calificată este cea mai obișnuită formă de vot în Consiliul UE, utilizându-se la majoritatea deciziilor acestuia. Odată cu Tratatul de la Lisabona, majoritatea calificată înlocuiește unanimitatea în mai multe domenii noi:

—	măsuri privind controlul la frontierele externe, azilul și imigrarea;

—

cooperarea judiciară în materie civilă și armonizarea în domeniul dreptului penal în ceea ce privește, de exemplu, definirea infracțiunilor și a sancțiunilor în domenii ale criminalității de o gravitate deosebită (cum sunt terorismul, traficul de persoane, exploatarea sexuală a femeilor și a copiilor, traficul de droguri, spălarea banilor);

—	cooperarea polițienească;

—	crearea de titluri europene de proprietate intelectuală pentru a asigura o protecție uniformă a drepturilor de proprietate intelectuală în întreaga UE;

—	spațiul european de cercetare și politica europeană a spațiului;

—

energia;

—	ajutorul umanitar;

—	măsuri pentru promovarea sportului și a culturii;

—	anumite aspecte ale politicii comerciale a UE (adică în domeniul serviciilor culturale și audiovizuale, al serviciilor sociale, de educație și de sănătate, precum și pentru adoptarea de norme interne).

Unanimitatea rămâne însă norma generală în domenii sensibile precum:

—	adoptarea cadrului financiar multianual al UE;

—	armonizarea fiscală (impozitele directe);

—	securitatea socială și protecția socială;

—	aspecte transfrontaliere ale dreptului familiei;

—	politica externă și de securitate.

În plus, aderarea unor noi țări la UE și revizuirile tratatelor necesită acordul tuturor țărilor UE.

UTILIZAREA ÎNTR-O MAI MARE MĂSURĂ A PROCEDURII LEGISLATIVE ORDINARE

Tratatul de la Lisabona adaugă încă 40 de baze juridice (domenii politice întemeiate pe articole din tratat), în special în domeniul justiției, al libertății și securității și al agriculturii, la sfera procedurii legislative ordinare, cunoscute anterior sub denumirea de procedură de codecizie. Procedura respectivă se aplică acum în majoritatea subiectelor asupra cărora Consiliul UE decide cu majoritate calificată.

Modificări

Extinderea sferei majorității calificate a fost însoțită de unele modificări, în special în domeniul cooperării judiciare în materie penală (articolele 82 și 83 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – TFUE) și al protecției sociale a lucrătorilor migranți (articolul 48 din TFUE).

În aceste domenii, Tratatul de la Lisabona a introdus „clauze de frână” pentru devierea de la procedura legislativă ordinară în cazul în care o țară consideră că un act legislativ aflat în curs de adoptare amenință principiile fundamentale ale sistemului său de securitate socială sau de justiție penală.

De asemenea, Tratatul de la Lisabona a introdus „clauze pasarele” pentru trecerea de la votul unanim la votul cu majoritate calificată în vederea adoptării unui act într-un anumit domeniu.

Informații suplimentare:

—	pagina referitoare la dreptul UE pe portalul Uniunii Europene;

—	pagina referitoare la sistemul de vot pe site-ul Consiliului UE.

Data ultimei actualizări: 24.11.2015