Cooperările consolidate

INTRODUCERE

Cooperările consolidate sunt organizate de către statele membre în cadrul politicilor europene. Ele permit statelor participante să organizeze o cooperare mai extinsă în politica în cauză decât cea prevăzută iniţial prin tratate. Cooperările consolidate se efectuează în cadrul Uniunii Europene, prin intermediul instituţiilor şi al procedurilor europene.

Cooperările consolidate sunt, aşadar, menite să accelereze construcţia europeană pentru statele membre cele mai ambiţioase. Totuşi, se lasă o cale de acces şi celorlalte state membre care ar dori să li se alăture ulterior.

Cooperările consolidate se pot organiza în cadrul tuturor politicilor europene, cu excepţia celor pentru care UE dispune de competenţe exclusive.

PRINCIPII GENERALE

Cooperările consolidate trebuie să consolideze procesul de integrare a Uniunii şi nu trebuie să afecteze nici piaţa internă, nici coeziunea economică şi socială a Uniunii. Tratatul de la Lisabona stabileşte pragul minim pentru o cooperare consolidată pentru nouă state membre.

La constituirea lor, cooperările consolidate sunt deschise participării tuturor statelor membre. Ele rămân deschise în orice moment, cu condiţia ca statul membru în cauză să se conformeze deciziilor luate în cadrul cooperării consolidate. Comisia şi statele membre veghează ca o cooperare consolidată să cuprindă un număr cât mai mare de state membre.

Actele adoptate în cadrul unei cooperări consolidate nu fac parte integrantă din acquis-ul Uniunii. Acestea vor fi adoptate numai de către statele membre participante.

Consiliul şi Comisia asigură coerenţa acţiunilor întreprinse în cadrul unei cooperări consolidate cu celelalte politici şi acţiuni ale Uniunii.

Tratatul de la Lisabona permite aplicarea „clauzelor pasarelă” la cooperările consolidate, exceptând deciziile care au implicaţii militare sau cele în domeniul apărării. Aceste clauze pasarelă permit trecerea de la votul în unanimitate la cel cu majoritate calificată, sau de la o procedură legislativă specială la o procedură legislativă ordinară.

PROCEDURA DE DECLANŞARE A COOPERĂRILOR CONSOLIDATE

Această procedură vizează toate cooperările consolidate, cu excepţia celor stabilite în cadrul politicii externe şi de securitate comune.

Statele membre care preconizează crearea unei cooperări consolidate permanente adresează cererea lor Comisiei, care înaintează apoi o propunere către Consiliu. După ce a obţinut aprobarea Parlamentului, Consiliul poate autoriza constituirea cooperării consolidate.

Un stat membru care ar dori să se alăture unei cooperări consolidate pe parcurs trebuie să adreseze o cerere către Comisie şi Consiliu. În primul rând, Comisia decide dacă autorizează sau nu statul membru să se alăture cooperării consolidate. În cazul refuzului repetat din partea Comisiei, statul membru poate sesiza Consiliul pentru ca acesta să se pronunţe cu privire la cererea sa.

PROCEDURA SPECIFICĂ APLICABILĂ POLITICII EXTERNE ŞI DE SECURITATE COMUNE (PESC)

Contrar procedurii generale, cooperările consolidate în domeniul PESC nu fac nici obiectul unei propuneri a Comisiei, nici al aprobării de către Parlamentul European. Lansarea unor astfel de cooperări se decide, în principal, în cadrul Consiliului. Acesta autorizează sau nu cooperarea consolidată solicitată de către statele membre interesate. După aceea, adoptă hotărârea în unanimitate. În plus, Comisia şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate trebuie să-şi dea avizul. În ceea ce priveşte Parlamentul European, acesta este doar informat cu privire la cerere.

COOPERĂRILE CONSOLIDATE CARE SE APLICĂ ÎN DOMENIUL APĂRĂRII

Tratatul de la Lisabona creează două tipuri de cooperare specifice domeniului apărării.

Statele membre care doresc acest lucru pot pune în aplicare o cooperare structurată permanentă. Ele se angajează apoi să participe la programe europene de dotare militară şi să pună la dispoziţie unităţi de luptă pentru misiunile întreprinse în cadrul UE. Procedura în acest domeniu este foarte flexibilă; nu se impune niciun prag minim de state membre şi Consiliul autorizează cooperarea structurată permanentă cu majoritate calificată.

Statele membre pot totodată să participe la anumite misiuni care ţin de politica de securitate şi de apărare comună. Aceste misiuni sunt cele menţionate la articolul 43 din Tratatul privind UE. Este vorba, de exemplu, despre misiunile umanitare sau despre cele de menţinere a păcii. Astfel de cooperări între statele membre trebuie să facă obiectul unei decizii a Consiliului, care hotărăşte în unanimitate.

În sfârşit, noua Agenţie Europeană de Apărare oferă un cadru de cooperare statelor membre care ar dori să-şi amelioreze capacităţile militare. Această agenţie este deschisă tuturor statelor membre interesate.

CLAUZELE DE ACCELERARE ÎN MATERIE PENALĂ ŞI POLIŢIENEASCĂ

Tratatul de la Lisabona facilitează recurgerea la formele de cooperare consolidată în domeniul cooperării judiciare în materie penală. Procedura de iniţiere devine astfel mai puţin flexibilă în cazul în care un stat membru a recurs la „clauza de frânare” pentru a se opune adoptării unui act legislativ în acest domeniu. În acest caz, se instituie din oficiu o cooperare consolidată, pe baza proiectului legislativ în cauză, dacă la aceasta participă cel puţin nouă state membre. Această clauză, denumită de „accelerare”, compensează astfel clauza de „frânare”.

De altfel, s-au instituit alte două clauze de accelerare, pentru crearea unui Parchet european şi pentru cooperarea poliţienească. În cele două cazuri, un număr minim de nouă state membre pot institui o cooperare consolidată. Pentru autorizarea unei astfel de cooperări nu este necesară nici o propunere din partea Comisiei şi nici votul în Consiliu.

TABEL RECAPITULATIV

Ultima actualizare: 15.03.2010